Ploile lui Sân Petru
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 19 iunie 2020, 10:46 / actualizat: 3 iulie 2023, 13:45
Ploaia-i bună, dar numai dacă-i mică şi la vreme potrivită. De asta răspunde Dumnezeu. Dacă plouă, de zici că-i potop, atunci vremea trebuie „întoarsă”.
(varianta radiofonică a rubricii)
Bătrânele ştiu un ritual complex care vizează omorârea simbolică a zeului ploii şi de chemare a soarelui dătător de căldură şi bucurie.
Fete şi femei tinere (de unde credinţa că-i necesară puterea, vigoarea şi deloc sau prea puţine păcate, pentru ca lutul galben şi umed de lângă fântână fac două păpuşi cu chip de om: pe una o îmbracă în haine bărbăteşti, pe cealaltă în haine femeieşti.
Bărbatul întruchipat va avea haine albe, simbol al biruinţei, iar femeia-păpuşă va fi îmbrăcată în haine negre, semnificând maleficul, nenorocul. El este Tatăl Soarelui. Ea este Mama ploii (de unde şi vorba spusă unei femei urâte şi rele: „e ca muma ploii!”).
Tatăl Soarelui este pus pe capul troiţei celei mai apropiate de locul ritualului. Mama ploii este îngropată, cu tot alaiul şi obiceiul: e bocită, i se fac pomeni pe nume şi ca să-i plece sufletul în Cea lume, i se dă o găină neagră peste mormânt. Astfel nu va mai avea cale de-ntors. Îngropată, Muma Ploii nu va mai da potop, iar Tatăl Soarelui va birui, cum Soarele biruie Întunericul, alungă negurile, luminează viaţa şi sufletul.[1]
Rele sunt Ploile de Rusalii şi ale lui Sân-Petru. Li se spune ploi cu bulbuci. Este ploaie cu mană şi n-aduce decât stricăciuni.
Preotul Teodor Bălăşel a consemnat credinţe şi datini din Oltenia legate de oprirea potopului de apă: „când ploile nu mai încetează sau când se pornesc cu furie ameninţând a îneca pământul, se bat clopotele bisericii, se înfig sape şi securi în pământ, se aprinde lumânarea de la Domnul. Hristos (din noaptea de Paşti – n.n.) sau de la Botez, se fac mătănii, se aruncă cu sticla pisată în foc […][2].
De unde vin ploile mari?
Din cer, dar nu de la Dumnezeu, ci de la solomonari şi din partea în care a stropit preotul cu mătăuzul muiat în aghiasmă prima dată… de acolo vin ploile de peste an.[3] De unde, de neunde, ploaia cu bulbuci nu-i bună, neam!
Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune
Sursa foto:Pixabay
[1] Apud Marcel Olinescu, Mitologie românească, Bucureşti, 1944, p. 323.
[2] Teodor Bălăşel, în revista Albina, an V, nr. 3.
[3] Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, 1901, p. 116.