Cristi: „Eram doar cu hainele de pe noi, nimic altceva; un rucsac mic în spate în care aveam minimum. Pe marginea drumului, stând trei ore, te încearcă tot felul de sentimente”.
Publicat de Gabriel Stan, 31 august 2021, 12:51
În apropierea aeroportului din Kabul s-au produs joi, 16 august, doă explozii în urma cărora mai mulți militari americani au fost răniți și uciși.
În această zonă, mii de cetățeni afgani și străini sunt aglomerați, în încercarea de a părăsi țara înaintea încheierii operațiunilor internaționale de evacuare.
Săptămâna trecută, o aeronavă C-130 Hercules aparținând Forțelor Aeriene Române a evacuat mai mulți cetățeni români și străini de pe aeroportul internațional din Kabul în condiții de siguranță.
Unul dintre românii repatriați chiar cu aeronava C-130 Hercules a Forțelor Aeriene Române este invitat la „Subiectul săptămânii”. Ascultați un interviu realizat de Anca Făgăraș, de la „Jurnal militar” Târgu Mureș.
Anca Făgăraș (realizator): Invitat la „Subiectul săptămânii” este Cristi, unul dintre românii care au revenit zilele acestea din Afganistan. Fost cadru militar al Armatei Române, până acum câțiva nai, cu câteva misiuni internaționale în Afganistan, angajat al unei firme de securitate. Vă spun bun venit la „Jurnal militar” și bun venit acasă! Cum este să fiți din nou acasă?
Cristi: Bună! E un sentiment eliberator, în primul rând. Fiind lângă familie și lângă prietenii care ne-au simți lipsa și au fost alături de noi, e emoționant și, în același timp, relaxant să scăpăm de tensiunea respectivă, dinainte de revenirea în țară.
Anca Făgăraș (realizator): Spuneți-ne, vă rog, cum e situația actuală acum, acolo. Ca fost militar de carieră și cu experiența pe care o aveți, ați mai trăit astfel de momente, e atât de periculos precum vedem în mass media?
Cristi: În mass media nici nu se vede mare parte din ce se întâmplă în momentul de față în Kabul. Siruația este complet diferită.
Am fost în Kabul de foarte multe ori în ultimii 15 ani, l-am văzut dezvoltându-se, crescând, coborând, în același timp. În momentul de față este cu totul altceva. E o adevărată zonă de război, e ceva care nici măcar nu se poate descrie prin cuvinte.
Cu o disperare dusă la extrem de către populația din Kabul, o zonă controlată de talibani, care țin sub control absiolut orice mișcare afgană sau străină. Totul este extrem de imprevizibil și totul se poate schimba de la oră la oră.
Anca Făgăraș (realizator): Cum a decurs activitatea voastră în ‘camp’, după preluarea controlului talibanilor? Cât a durat această situație? Cum se comportau în relația cu dumneavoastră?
Cristi: Ei şi-au semnalat prezența din prima zi în care au intrat în Kabul. Au venit la porțile noastre, ne-au cerut să ne predăm armamentul și muniția. Nu am făcut acel lucru. Așa, mai diplomatic, ni s-a spus că dacă vom părăsi camp-ul vom fi arestaţi.
Nici nu am încercat. Am dus negocieri cu diferiți șefi talibani, care veneau la noi în camp cu diferite cereri.
Într-un final, după vreo trei zile am reușit să dăm de un şef taliban care era în măsură să poată să ia o decizie în ceea ce privește situația noastră.
Pe de-o parte se arătau în a ne susține efortul nostru de a ajunge pe aeroport, în același timp reușeau la fiecare pas să ne pună tot felul de piedici, ca planurile noastre să nu fie dus la bun sfârșit. A durat totul cinci zile până am reușit să ajungem la un numitor comun, iar ei să fie de acord ca noi să părăsim camp-ul.
Au fost de acord să ne pună la dispoziție autobuze în care ne-am îmbarcat toți. Aceștia ne-au escortat către una dintre porțile de acces ale aeroportului. Pe drum am întâmpinat un checkpoint taliban mai mare, care nu ne-a permis să ne continuăm drumul. A trebuit să ne întoarcem 400 şi ceva de oameni.
Când am ajuns efectiv am fost lăsați pe marginea drumului, iar talibanii au plecat, s-au reîntors în camp-ul nostru, care a devenit proprietatea lor. Ne-am trezit pe marginea drumului, fără posibilitatea de a intra în aeroport și fără a ne putea întoarce undeva, pentru că nu mai aveam camp.
A durat aproximativ trei ore. Cei din aeroport au aflat situația noastră și au reușit să trimită niște forţe militare la poarta aceea pentru a ne facilita accesul. Aeroportul înăuntru nu mai seamănă cu ceea ce a fost odată. Era o zonă de comandament, o zonă curată, era o zona sigură.
În momentul de față tot aeroportul este plin cu mii de imigranți care așteaptă să plece de pe aeroport. Sunt create mici zone în care aceștia sunt ținuți pentru a fi procesați, pentru a trece din stadiul de procesare în alte stadii, până în momentul în care aceștia ajung să se îmbarce în avion.
Dezastrul care e în momentul de față pe aeroport este de nedescris. E o mizerie cumplită, e un haos general, sunt foarte multe forțe americane și britanice care stau lângă aproape fiecare imigrant.
Anca Făgăraș (realizator): Care a fost sentimentul pe care l-aţi avut după ce ați ajuns în aeroport și v-aţi văzut cumva în siguranță?
Cristi: Eram doar cu hainele de pe noi, nimic altceva; un rucsac mic în spate în care aveam minimum. Pe marginea drumului, stând trei ore, te încearcă tot felul de sentimente. Lumea începuse să se adune în jurul nostru.
Se trăgeau focuri de armă de peste tot. Nu știam de unde vine acestea, cine și cu cine se luptă. După acele trei ore, când am ajuns înăuntru, da, pot să zic că am putut să răsuflăm ușurații.
Ne-am luat în brațe, ne-am îmbărbătat unul pe celălalt. Am trecut peste pasul cel mai greu. Următorul pas era îmbarcarea într-un avion, dar deja ce fusese mai greu fusese depășit.
Anca Făgăraș (realizator): Iar după ce ați reușit să fiți preluați, cât a durat operațiunea până să ajungeți la București?
Cristi: Drumul a fost destul de lung, am înțeles motivele pentru care s-a ales o rută lungă. A durat în total 15 sau 16 ore, dar nu a mai contat. Eram alături de români, eram într-un avion românesc, ne întorceam spre casă, știam că venim spre casă. Ieșeam din iadul acela. Nu nu mai conta nimic! Era irelevant.
Anca Făgăraș (realizator): Din punctul de vedere al suportului pe care l-aţi avut din partea statului român, și nu numai, cum aţi simțit dumneavoastră totul?
Cristi: Fiind în camp-ul acela, neavând posibilitatea de a pleca, am reușit să luăm legătura cu tot felul de structuri din România și nu doar din România. Foarte mulți oameni, foarte multe structuri care și-au dat aportul ca noi să putem să ieșim în siguranță. Chiar s-a simțit că statul român s-a implicat în situația aceasta.
Anca Făgăraș (realizator): V-aţi mai întoarce în Afganistan?
Cristi: Nu, absolut nu. În situația în care e acum Afganistanul în niciun caz. Nimeni nu poate garanta o siguranță atâta timp cât talibanii sunt la putere, iar aceștia își impun legea Sharia.
Anca Făgăraș (realizator): Vă mulţumesc foarte mult și vă urmăm încă o dată „Bun venit acasă!”. A fost invitat la „Subiectul săptămânii” Cristi, unul dintre românii care au venit zilele acestea din Afganistan.
