Se îmbunătățesc relațiile dintre Grecia și Turcia

Publicat de Gabriel Stan, 27 decembrie 2023, 15:05

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Grecia și Turcia au convenit să-și îmbunătățească relațiile de bună vecinătate după anii de tensiuni și neînțelegeri.

În prima vizită a președintelui turc, Recep Erdoğan, la Atena după 2017, cele două țări au hotărât să mențină deschise canalele de comunicare, să crească volumul comerțului și să rezolve problemele care au cauzat starea de ruptură.

Recep Erdoğan s-a referit într-o conferință de presă comună cu premierul Greciei, Kyriakos Mitsotakis, la voința țării sale de a transforma Marea Egee într-o mare a păcii și a menționat că acest lucru se va întâmpla prin pașii comuni pe care cele două țări îi vor face.

Prim-ministrul Mitsotakis a recunoscut că relațiile bilaterale au fost grav amenințate în trecut și a declarat că se are în vedere un acord pentru delimitarea granițelor, platoului continental și a zonelor economice exclusive.

Relațiile turco-elene au început să se amelioreze la începutul acestui an, când Grecia a trimis ajutoare Ankarei după cutremurul devastator care s-a soldat cu cel puțin 50.000 de morți.

Adrian Cioroianu: Trupele KFOR s-au comportat admirabil, chiar și în acele condiții delicate ale declarării independenței. NATO n-are niciun interes în a favoriza o parte sau alta, pentru că asta e rețeta pentru dezastru

Publicat de Gabriel Stan, 6 iunie 2023, 14:24

Săptămâna trecută a fost marcată de situația tensionată din Kosovo. Mai mulți militari KFOR au fost răniți, luni, pe fondul inflamării disputelor dintre etnicii sârbi și cei albanezi.

Au avut loc ciocniri între protestatarii sârbi și poliție într-un oraș cu majoritate sârbă din nordul Kosovo-ului, urmată de ciocniri cu trupele NATO și rănirea a peste 30 de militari unguri și italieni.

Situația din Kosovo, dar și a războiului din Ucraina au fost subiectele abordate în această ediție.

Invitatul lui Constantin Herțanu la „Subiectul săptămânii” a fost Adrian Mihai Cioroianu, istoric, profesor universitar la Facultatea de Istorie de la Universitatea București și fost ministru al afacerilor externe.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule ministru, săptămâna aceasta a debutat cu inflamarea tensiunilor dintre etnicii sârbi şi cei albanezi din Kosovo.

În urma acestor evenimente, preşedintele Serbiei, Aleksander Vucic, a plasat armata ţării în alertă maximă de luptă şi a ordonat unităţilor să se deplaseze mai aproape de frontiera cu Kosovo, după ciocnirile dintre protestatarii sârbi şi poliţie, într-un oraş cu majoritate sârbă din nordul Kosovo, urmată de ciocniri cu trupele NATO şi rănirea a peste 30 de militari, în special militari unguri şi italieni. Cum comentăm aceste evenimente din Kosovo?

Adrian Cioroianu: Din păcate, este consecința unei stări de tensiune care izbucnește periodic într-o zonă destul de delicată pentru memoria istorică a Serbiei, dar pe care, din punct de vedere demografic, Serbia n-o mai controla, dat fiind compoziția religioasă și etnică din teren şi dat fiind ce crede și majoritatea kosovară.

Pe de-o parte, Kosovo e foarte important pentru istoria sârbilor, de la bătălia din 1389, bătălia de la Kosovopolje, când regatul medieval sârb a fost înfrânt de turcii otomani, până în zilele noastre, când majoritatea acolo totuși este de religie islamică.

Și acum, în contextul unor alegeri și al unei impuneri într-un fel a unor primari, populația sârbă a ieșit în stradă – și rămâne să ne întrebăm dacă nu cumva a și fost încurajată să iasă în stradă; dar ăsta deja este un alt subiect. Deci, pe acest fond, am asistat la această bruscă izbucnire a unor tensiuni care oricum existau.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Într-un comunicat, secretarul de stat al Statelor Unite ale Americii, Antony Blinken, l-a criticat încă o dată pe premierul Albin Kurti, spunând că decizia sa privind primarii a agravat tensiunile puternic și inutil.

Totodată, el a cerut tuturor părților să ia măsuri imediate pentru a dezamorsa tensiunile și a condamnat violența inacceptabilă împotriva forțelor de menținere a păcii.

Nu în ultimul rând, Statele Unite au anunțat marți excluderea Kosovo dintr-un program de exerciții militare – o primă sancțiune, dacă putem să o numim așa, după decizia Pristinei de a instala primarii albanezi despre care vorbeați dvs. în acele orașe din nordul țării.

Adrian Cioroianu: Problema e că noi cunoaștem destul de superficial realitatea din teren – mă refer la țările din jur. Lucrurile stau în felul următor: sârbii spun să nu li se facă ceea ce albanezii nu doreau să li se facă în deceniile din urmă – adică această impunere a primarilor reprezentând o minoritate în zone care au totuși, chiar dacă sunt în nordul Kosovo, majoritate sârbă.

Și din acest punct de vedere, impunerea unor primari într-o zonă cu majoritate sârbă era de la sine înțeles că va duce la izbucnirea furiei sârbilor.

Și acesta e motivul pentru care și dinspre Uniunea Europeană și, iată, și dinspre Statele Unite au venit totuși anumite mesaje foarte clare către Kosovo, să nu facă nici ei ce nu le-a plăcut lor să li se facă în alte perioade. „Nu face altuia ce ție nu-ți place” e o zicală frumoasă, dar nu se aplică mereu în politică.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vorbeaţi despre poziția Uniunii Europene. Știm că ieri s-a desfășurat în Republica Moldova Summit-ul Comunității Politice Europene, la care au participat 47 de șefi de stat și de guvern.

Acolo s-au întâlnit președinta Kosovo, Vjosa Osmani, și Aleksandar Vucic, președintele Serbiei, pentru scurt timp, în prezența președintelui francez Emmanuel Macron și a cancelarului german Olaf Scholz.

Emmanuel Macron a declarat că Parisul și Berlinul au cerut organizarea de noi alegeri în cele patru municipalități din nordul țării, din Kosovo, cu participarea sârbilor, cât mai curând posibil. Ce credeţi, va fi aceasta o posibilitate de degajare a tensiunilor?

Adrian Cioroianu: Din punctul meu de vedere, cu siguranță Kosovo va fi obligat să țină cont de sugestiile venite din partea unor state ale Uniunii Europene, mai ales când e vorba de Franța și Germania, care sunt state fondatoare, sunt motoarele principale, și politice și economice, ale Uniunii Europene, drept care Kosovo nu are niciun interes să își rupă punțile cu o Europă de la care așteaptă totuși susținere.

Deci cred că vor ține cont. Au întins puțin coarda, cum se spune. Probabil au crezut că, profitând de ce se întâmplă în jur, de faptul că toată atenția este îndreptată spre Ucraina sau, mă rog, iată, liderii plecau să se întâlnească în Republica Moldova, cred că au întins puțin coarda și acest lucru se vede. Şi cred că vor ține cont. Dar asta, din păcate, nu va rezolva problema definitiv.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule ministru, care este poziția oficială a României cu privire la statutul Kosovo și la recunoașterea sa ca stat independent?

Adrian Cioroianu: Din anul 2008, de când Kosovo și-a autoproclamat independența, România, alături de un grup de alte state din Europa, cum ar fi Grecia, cum ar fi Spania, Cipru, Slovacia, nu a recunoscut statul Kosovo ca stat independent și, prin consecință, nu ați văzut o vizită oficială a unui român în Kosovo sau un oficial din Kosovo care să viziteze – repet, în mod oficial – România.

E un lucru care ține pur și simplu de natura relațiilor de moment între aceste state. Ce va fi în viitor… evident că nimeni nu cunoaște viitorul, dar cunoaștem care e prezentul și care a fost poziția noastră, pe care România cu celelalte state din Uniunea Europeană care nu au recunoscut Kosovo… E o poziție pe care până acum noi ne-am menținut-o.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Rezoluția ONU 1244 menționează Kosovo ca fiind o provincie a Serbiei. Se poate schimba această rezoluție fără acordul Federației Ruse?

Adrian Cioroianu: Ca fost ministru și ca ambasador până de curând, v-am spus care e poziția oficială.

Din punctul meu de vedere, ca profesor de istorie, vă spun în același timp că ceea ce fixează realitățile în teren sunt realitățile demografice – adică demografia creează istoria. Din acest punct de vedere, să nu uităm cum a început războiul din fosta Iugoslavie. În anul 1989, Slobodan Milosevic s-a dus în Kosovo să țină un discurs de inflamare.

Din acel moment se conștientiza faptul că majoritatea în Kosovo se considerau kosovari și erau de altă religie decât creștinii ortodocși sârbi. Deci asta e o poveste de decenii, exista înainte de căderea sau de destrămarea fostei Iugoslavii.

Ceea ce ne dorim este ca modificările de graniță, de statut ale unor țări, de frontiere să se facă în mod pașnic – în modul ideal, cum s-a despărțit Cehia de Slovacia. Dar, altfel, granițele se pot modifica în funcție de realități demografice.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Şi cum vedeți perspectivele aderării Kosovo la organizațiile internaționale și regionale, cum ar fi, evident, Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite? Cum vedeți acest lucru?

Adrian Cioroianu: Kosovo încearcă de mult timp să adere. La Paris, la UNESCO, Kosovo a dorit să devină membru UNESCO, n-a obținut numărul de voturi necesare, și asta nu înseamnă că nu vor mai încerca în viitor. Dar, mă rog, vom vedea. Repet, nimeni nu citește viitorul.

Depinde și de comportamentul politic al guvernului de acolo, depinde și de maniera în care, bunăoară, în Kosovo se vor comporta cu monumentele religioase ale sârbilor ortodocși.

Pentru că în această parte de nord a zonei Kosovo există monumente istorice și culturale religioase – biserici, mânăstiri sârbe. Or, vedeți dacă Kosovo are pretenția granițelor sale, ar trebui să aibă grijă și de patrimoniul care se află în interiorul acestor granițe, fie că sunt ele recunoscute sau nu de noi toți. Or, din acest punct de vedere au existat diverse discuții, nu totdeauna în favoarea guvernului kosovar.

Deci este o responsabilitate foarte mare pentru ambele părți de a nu forța minoritatea – în acel caz, sârbii ortodocși – să se comporte cum vrea centrul neapărat.

Kosovarii să-și respecte minoritățile așa cum ei înșiși au dorit să fie respectați la un moment dat, pentru că altfel se ajunge la luptă și la răbufniri de tensiune care afectează chiar și părțile care se interpun, cum au fost acești soldați italieni sau maghiari care se aflau acolo în numele menținerii păcii.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vorbim despre reprezentanții KFOR, forță militară condusă de NATO cu scopul menținerii păcii în Kosovo.

Comandantul acestor forțe a menționat că atacurile sunt inacceptabile, subliniind că misiunea NATO va continua să-și îndeplinească misiunea în mod imparțial. KFOR au anunțat că vor fi suplimentate cu alți 700 de militari în urma actualelor tensiuni.

Ce credeți, este alianța NATO neutră în ceea ce privește conflictul din Kosovo?

Adrian Cioroianu: Cu siguranță trupele KFOR s-au comportat admirabil, chiar și în acele condiții delicate ale declarării independenței. Sârbii continuă să spună că a fost o declarație unilaterală a independenței. În fine, vă dați seama că foarte greu cele două povești vor ajunge la același numitor comun – sau cele două narațiuni, cum spunem noi acum.

Dar NATO n-are niciun interes în a favoriza o parte sau alta, pentru că asta e rețeta pentru dezastru. Sigur că o bună parte dintre sârbii din nordul provinciei Kosovo poate au impresia că NATO, fiind alianța care în deceniul trecut, la sfârșitul anilor ’20, vă aduceți aminte că pe fondul războiului din fosta Iugoslavie, s-a ajuns la bombardarea unor obiective din Serbia și din Belgrad.

Această traumă n-a trecut încă, printre sârbi. Adică acele bombardamente încă au rămas în memoria afectivă a multora și poate unii vor spune că NATO e parțială în favoarea albanezilor. Dar în realitate lucrurile nu stau așa.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule ministru, profit de prezența dvs. în emisiunea noastră și vă adresez o ultimă întrebare. Tot la începutul săptămânii, Moscova și alte localități din Federația Rusă au fost atacate cu drone. Oficialii de la Kiev neagă că ar fi implicați în acest lucru. Dvs. ce credeți?

Adrian Cioroianu: Dacă aplici principiul „cui prodest”, cui folosește, teoretic primul răspuns ar fi că, da, Ucraina este capabilă și în bună măsură și îndreptățită să folosească acest tip de răspuns, câtă vreme ea însăși este o țară atacată.

Pe de altă parte, vedeți, fiecare astfel de atac reanalizat în parte, e clar că din partea ucraineană au fost atacate anumite depozite de combustibil, puncte nodale din logistica Rusiei, chiar și pe teritoriul Rusiei.

Acest lucru se vede și este atestat de agenții independente și foarte credibile. Pe de altă parte, alt tip de atacuri, cum a fost acea poveste cu drona care ar fi țintit steagul de pe acoperișul unei clădiri din centrul Moscovei, astea evident că s-ar putea să fie povești trase de păr.

Adică ar putea să fie interpretarea rusească a unor evenimente sau poate chiar provocarea unor astfel de evenimente care să nu provoace cine știe ce daune, dar să legitimeze bombardamentele ruseşti care continuă asupra Ucrainei.

Deci, suntem prinși într-o spirală a violenței care nu va înceta prea curând, în care e posibil ca atât partea rusă să-și fabrice anumite alibiuri, dar e şi foarte posibil ca ucrainenii să atace, folosind ei înșiși drone, astfel de puncte din logistica armatei invadatoare ruse.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule ministru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la „Jurnal militar”!

Adrian Cioroianu: Cu foarte mare plăcere! Salutări tuturor și să vorbim în pace!

Declarație Klaus Iohannis despre “tensiunile din Marea Neagră”

Publicat de Gabriel Stan, 27 aprilie 2021, 14:22

Andreea Popescu (realizator rubrică): Președintele Klaus Iohannis a anunțat joi că urmează să convoace Consiliul Suprem de Apărare a Țării pentru a discuta pe tema situației tensionate din Ucraina.

Klaus Iohannis: Situația este îngrijorătoare. Au apărut tensiuni în regiunea Mării Negre, cu accent special pe zona de graniță de est a Ucrainei.

Noi urmărim cu foarte mare atenție aceste lucruri. Deci, să nu își imagineze cineva că noi stăm și așteptăm informații de la alții. Nu, noi dăm informații altora, fiindcă avem servicii foarte performante pe această zonă.

Am avut mai multe discuții cu ministrul apărării și cu alți conducători de servicii specializate. Cunoaștem foarte bine situația din teren și tensiunile care se creează acolo ne preocupă foarte mult, suntem extrem de îngrijorați, însă situația este una care trebuie extrem de atent evaluată, nu doar militar și securitar, ci și diplomatic și acest lucru îl facem.

Voi convoca ședința CSAT-ului dedicată special acestei zone de tensiune din Marea Neagră și acumulării de trupe pe granița de est a Ucrainei.

Duelul între progresiști ​​și populiști accentueazā tensiunile dintre Franţa şi Italia

Publicat de Camelia Teodosiu, 13 februarie 2019, 11:50 / actualizat: 13 februarie 2019, 13:36

Alegerile europene din 26 mai 2019 constituie o miză mai mare decât cea anticipată de analişti. Din motive electorale și de politică internă, provocările populiştilor cresc tensiunile dintre Paris și Roma, ceea ce a impus măsuri diplomatice, din partea Ministerului francez al Afacerilor Externe, care au culminat cu rechemarea ambasadorului Franței în Italia. Ambasadorul Christian Masset, diplomat de carieră, aflat în post la Roma pentru a doua oară în cariera sa, a reușit să stabilească un dialog constant până la sfârșitul ultimului guvern Gentiloni (n.r. 1 iunie 2018), când viziunea proeuropeană a început să fie influenţată de populişti.

Săptămâna trecută, cu ocazia unei zile de manifestaţie, la Paris (n.r. marți, 5 februarie), vicepremierul Luigi Di Maio, împreună cu o delegație a partidului extremist Mişcarea 5 Stele (M5S) s-a întâlnit cu reprezentanţi ai „vestelor galbene” pentru a discuta despre o posibilă alianță în vederea alegerilor europene.

Într-o declarație a purtătorului de cuvânt al Ministerului Europei și Afacerilor Externe de joi, Franța afirmă: „Aceste interferențe constituie o provocare suplimentară și inacceptabilă. Ele încalcă respectul pe care guvernele alese în mod democratic și liber trebuie să-l aibă între ele”.

Parisul consideră că această provocare face parte dintr-o succesiune de „acuzații repetate” la adresa Franței, din ultimele luni, „atacuri nefondate” și „afirmații scandaloase”, în timp ce Luigi Di Maio a declarat că întâlnirea sa cu „vestele galbene este legitimă”: „Pentru mine, această întâlnire nu este o provocare pentru actualul guvern francez, ci o întâlnire importantă cu o forță politică cu care împărtășim atât de multe revendicări, cum ar fi democrația directă, pentru a da mai multă putere cetățenilor”.

O altă problemă care a accentuat disensiunile dinbtre Franţa şi Italia se referă la viitorul şantierului TGV Lyon-Torino, în care acelaşi Luigi Di Maio pentru a-și satisface electoratul, a oprit proiectul invocând o evaluare costuri/beneficii puternic părtinitoare, ceea ce a iritat puternic Parisul.

Retragerea ambasadorului francez a determinat o abordare împăciuitoare a guvernului italian fără însă ca acesta să îşi ceară scuze.

Giuseppe Conte, șeful guvernului, a relativizat gravitatea acestei dispute diplomatice: „Cu Franța, există o confruntare cu privire la imigrație și la cooperarea cu Africa, subiecte asupra cărora este legitimă deschiderea unei dezbateri nu numai naționale, ci și europene. Nu cred deloc că raportul cu Franța este compromis, există un raport atât de vechi între cele două țări încât oricare ar fi schimburile, inclusiv instituționale, ceva mai aprige, sunt convins că acestea vor fi depășite”.

Ministrul italian al Afacerilor Interne, Matteo Salvini, l-a invitat pe omologul său francez, Christophe Castaner, să discute problemele apărute în domeniul lor de competență, în urma rechemării la Paris a ambasadorului francez în Italia.

„Dintotdeauna, țările noastre au avut relații bilaterale puternice, în special în ceea ce privește securitatea, terorismul și imigrația”, spune Salvini, șeful Ligii (partid de extremă dreaptă), într-o scrisoare trimisă vineri, 8 februarie. Aceste relații „pot și trebuie dezvoltate în continuare într-un interes strategic reciproc”, adaugă el. ” În acest context, aș fi deosebit de încântat să vă invit la Roma, pentru o discuție și un schimb fructuos cu privire la dosarele în curs”. În scrisoarea sa, Salvini a declarat că este „foarte interesat de colaborarea pe care ați propus-o cu privire la repatrierea migranților economici”.

Franța, la rândul său, avertizează: acum la Roma trebuie „să acționăm pentru a regăsi relația de prietenie și respect reciproc, la înălțimea istoriei și a destinului nostru comun”.

El PERIODICO (Spania) subliniază că dincolo de scandalul diplomatic, ultima ciocnire dintre Paris și Roma anunță culoarea bătăliei dintre progresiști ​​și populiști, care va constitui coloana vertebrală a campaniei electorale pentru Parlamentul European în luna mai, o bătălie aproape personală dintre președintele francez, Emmanuel Macron, și numărul doi al guvernului italian, Matteo Salvini.

Un duel între două viziuni asupra Europei și două căi de a face politică. Dacă Macron a devenit steagul taberei progresiste, Salvini încearcă să se unească în tabăra populistă cu premierul ungar Viktor Orbán şi cu franţuzoaica Marine Le Pen – extrema dreaptă.

Churchill: „Balcanii produc mai multă istorie decât pot consuma”

Publicat de Camelia Teodosiu, 11 octombrie 2017, 10:33

THE GUARDIAN (Marea Britanie) publică un articol despre necesitatea unei iniţiative ferme a UE de a veni în ajutorul ţărilor care constituie flancul sud-estic sărac şi îngrijorător al Europei.

Sarcina UE de lărgire este în continuare neterminată: flancul sud-estic al blocului este în mare măsură într-o zonă incertă.
La aproape 20 de ani după terminarea războaielor din Balcani, pe hartă există o gaură înconjurată de state membre precum Croaţia, România şi Grecia. În 2015, criza refugiaţilor a evidenţiat rapiditatea cu care pot reveni pasiunile naţionaliste în regiune. În momentul în care sute de mii de oameni se îndreptau spre nord, voluntarii au ajutat la asigurarea hranei şi hainelor pentru refugiaţii distruşi. Dar tensiunile au izbucnit între guverne şi la unele graniţe au fost trimişi chiar militari. După doi ani, ruta balcanică este în cea mai mare parte închisă, dar problemele regiunii sunt încă vii.
Întrebarea cum să fie stabilizaţi Balcanii, cum să fie ancorată democraţia aici şi regiunea să fie apropiată mai mult de instituţiile UE, rămâne o provocare imensă, căreia i se acordă o atenţie insuficientă. Activiştii societăţii civile din Balcani sunt din ce în ce mai preocupaţi de şomaj, corupţie şi fuga creierelor tinere, de plecarea oamenilor instruiţi care merg să muncească în alte locuri din Europa. Ei spun că este crucial să fie reînnoită perspectiva integrării în UE a Serbiei, Bosniei, Macedoniei, Albaniei şi Muntenegrului, pentru a încuraja reformele foarte necesare. Au dreptate. Balcanii contează pentru Europa nu doar din cauza problemei migraţiei, ci şi pentru rutele energetice, securitate şi lupta împotriva crimei organizate. S-a făcut puţin pentru tratarea problemelor subterane.
Vestea bună este că pare a creşte conştientizarea acestui fapt. Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a spus recent că dacă UE vrea să-şi asigure o stabilitate mai mare în vecinătatea sa, „atunci trebuie să menţină o perspectivă credibilă de lărgire pentru Balcanii de Vest”. În 2018, Regatul Unit va găzdui un summit special dedicat Balcanilor de Vest – o iniţiativă despre care guvernul a spus că este o dovadă că „Marea Britanie pleacă din UE dar nu şi din Europa”. Iar atunci când preşedintele francez, Emmanuel Macron, şi-a prezentat planurile privind viitorul Europei, el a spus că „UE va trebui să se deschidă pentru ţările balcanice” când ele vor întruni condiţiile, deoarece aceasta va ajuta la consolidarea „păcii şi stabilităţii pe continentul nostru”. Miza, a adăugat el, este nevoia de a împiedica ţările din Balcani să „întoarcă spatele Europei şi să se îndrepte fie spre Rusia, fie spre Turcia, fie spre puteri autoritare”.
Căci problema Balcanilor ţine în egală măsură de competiţia internaţională extinsă şi de valori. UE se confruntă cu o puternică competiţie din partea puterilor externe care încearcă să se implanteze la porţile sale şi să profite de slăbiciunile regiunii. Rusia se foloseşte de legăturile ortodoxe şi slave, iar Turcia încearcă să promoveze o viziune „neootomană”. Dar sunt tot mai activi şi actori mai îndepărtaţi, inclusiv China şi Arabia Saudită. Un activist din societatea civilă, de la Belgrad, descrie situaţia ca fiind „un incredibil joc geopolitic, care ar fi fost de neimaginat în 1989”, când blocul comunist a început să se prăbuşească.
Acum, când UE vorbeşte despre revigorarea proiectului său de 60 de ani, este necesar să construiască o arhitectură regională stabilă pentru Balcani. Anii de amânare a perspectivei integrării şi-au spus cuvântul. Studiile arată că sprijinul public pentru UE a scăzut în rândul cetăţenilor regiunii. Aceasta nu face decât să ajute la alimentarea polarizării şi populismului, regimurile corupte beneficiind iar economia suferind. Normalizarea relaţiilor dintre Serbia şi Kosovo ţine de ceea ce poate oferi Europa. Spre această regiune ar trebui dirijată o sporire a fondurilor UE, ca stimulent.
Churchill a spus cândva că „Balcanii produc mai multă istorie decât pot consuma”. Dacă nu vor fi remediate, efectele proastei administrări şi ale vechilor certuri s-ar putea să-i afecteze pe toţi. Consecinţele ar fi resimţite dincolo de această regiune. Lecţia care se desprinde din istoria ei este, cu siguranţă, că restul Europei are un interes crucial să se asigure că nu va lăsa Balcanii să devină un iaz al tensiunilor care clocotesc, ci va ajuta regiunea să se modernizeze şi, într-o zi, o va aduce în club.