Galaţi: 130 de seniori s-au înscris deja la Universitatea Vârstei a Treia

Publicat de adinaiftime, 27 august 2017, 08:30

Un număr de 130 de seniori s-au înscris deja la Universitatea Vârstei a Treia (U3A), proiect pilot, construit după un model de origine franceză, adaptat spaţiului cultural şi academic gălăţean, organizat de Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi, a anunţat vineri, purtătorul de cuvânt al instituţiei de învăţământ superior, Angela Ribinciuc.

Potrivit sursei citate, în oferta anului universitar 2017-2018 se află discipline de interes din următoarele domenii: Drept, Economie, Nutriţie şi Ingineria alimentelor, Ştiinţe şi Tehnologie, Istorie şi Filosofie, Artă şi Literatură, Teologie, Educaţie pentru vârsta de argint, Turism, Informatică, Kinetoterapie, Medicină şi Psihologie.

Înscrierile continuă până la sfârşitul lunii septembrie şi se fac la sediul Departamentului de Formare Continuă şi Transfer Tehnologic.

Pentru a fi student la Universitatea Vârstei a Treia vârsta minimă este de 55 de ani. Singura taxă care se percepe este de 100 lei, la înscriere. Cursurile durează două semestre, iar programul acestora se desfăşoară potrivit structurii anului academic, respectând vacanţele universitare, pentru că titularii de curs sunt profesori la universitate.

‘Ca o noutate, în noul an academic, în măsura în care vor exista cel puţin 25 de doritori, se va înfiinţa o grupă şi la Brăila, care îşi va desfăşura activitatea la sediul Facultăţii de Inginerie şi Agronomie. Detalii suplimentare se pot afla accesând pagina www.u3a.ugal.ro.’, a precizat Ribinciuc.

Prima promoţie a însumat peste 100 de absolvenţi, având vârste cuprinse între 55 şi 85 ani, care şi-au luat în serios rolul de studenţi şi au participat cu plăcere la activităţile desfăşurate sub formă de prelegeri şi conferinţe, ateliere de dezbatere şi seminarii, grupuri de lectură, vizite, tururi ghidate şi promenade. Cursurile U3A sunt de formare, fără diplomă.

Gratuitatea prieteniei!

Publicat de Mihaela Costache, 19 iulie 2015, 14:00

Una din temele de reflecţie extrem de provocatoare nu doar pentru filosofie sau teologie, ci pentru însăşi viaţa noastră este prietenia. Şi aceasta datorită faptului că este aproape imposibil să o defineşti convingător, şi la fel de greu să o localizezi cu precizie. De cele mai multe ori, prietenia scapă simţului comun, este fals percepută acolo unde ea se manifestă vocal, şi aproape insesizabilă unde ea rămâne o apropiere sufletească de taină; cel care aparent ţi-e favorabil s-ar putea să nu îţi fie un prieten, iar cel care îţi arată ostilitate are însă statornicia şi generozitatea unui prieten.

De la bun început trebuie să spunem că prietenia este o virtute şi acest lucru îl confirmă Aristotel, care îi dedică un spaţiu generos din Etica Nicomahică. În logica lui Aristotel prietenia este o cale indispensabilă spre fericire şi spre împlinirea sinelui şi de aceea el formulează câteva teze esenţiale precum: nu putem trăi fără prieteni, trebuie să facem distincţie între prietenia construită pe utilitate sau plăcere şi prietenia întemeiată pe virtute, că nu avem mulţi prieteni şi că prietenia la distanţă tinde să cadă în uitare.

Însă lucrul cel mai de preţ pe care ni-l oferă prietenia este sentimentul binelui din noi, care ne produce bucurie şi pe care prietenul, privit ca un al doilea eu, îl scoate în evidenţă. Prietenia este o relaţie de generozitate sufletească ce se fundamentează pe timpul pe care îl acordăm şi, mai ales pe încrederea pe care suntem dispuşi să o investim. Prietenia înseamnă comuniune de gânduri, schimb de idei şi împărtăşirea sentimentului bucuriei de a trăi şi de a exista.

Avem nevoie de prieteni pentru a ne descoperi pe noi şi binele pe care îl putem oferi lor, iar fără ei riscăm să trăim, fără să mai existăm. De aceea despre prietenie putem spune că este forma gratuită a oricărei relaţii umane care nu aşteaptă nimic în schimb şi al cărei beneficiu vizibil este cantitatea de bine pe care o poate aduce în cei ce o împărtăşesc. Această comuniune de idei şi de viaţă dă prieteniei statutul de adevărat atelier al fiinţei în care ne construim pe noi, dar mai ales ne asumăm proiectul ambiţios de a-i construi şi pe alţii.

Prietenia nu este o proprietate sau o însuşire a cuiva, ci ea este o stare care se manifestă în spaţiul sufletesc. Ea se fundamentează pe anumite valori precum încredere, confidenţă, apropiere, dar şi pe o necesară egalitate sufletească pe care prietenii trebuie să şi-o respecte. Chiar dacă cele mai fertile prietenii s-au dovedit a fi între persoane aflate la vârsta la care sunt dispuşi să ofere din viaţa şi experienţa lor şi tineri dornici să primească, ele au avut ca fundament această egalitate sufletească. În această egalitate a primat generozitatea celui care oferă şi bucuria celui care primeşte. Prietenia înseamnă şi saltul calitativ de la statutul de ucenic, învăţăcel la calitatea de apropiat, confident, cunoscător al tainelor inimii. Şi aici mă gândesc la prietenia lui Iisus cu ucenicii Săi, pe care i-a numit aşa în ajunul pătimirii Sale arătându-le, prin aceasta că i-a luat definitiv în inima Lui, făcându-i egali ai Săi.

Prietenia este necesară în construirea propriei personalităţi, dar ea trăieşte marcată în acelaşi timp de o anumită încredere faţă de prieteni. De aici şi paradoxul prieteniei care rămâne o investiţie sufletească, gratuită şi fără niciun fel de garanţii şi care nu de puţine ori este înşelată. Cu toate acestea nu putem trăi fără prieteni, dar trebuie să fim conştienţi de adevărul cuvintelor lui Diogenes Laertios care spunea: cel care are mulţi prieteni nu are niciun prieten.

Pr. Bogdan Ivanov – Radio Cluj