Hai acasă – Gil Dobrică

Publicat de Cristina Ion, 30 septembrie 2017, 09:01

Nu mulţi ştiu că Ray Charles de România s-a născut la ţară, în Dăbulenii Doljului, într-o familie cu nouă copii, el fiind cel mai mic dintre fraţi. La 14 ani, Gil Dobrică şi-a luat soarta în propriile mâini şi a plecat la Craiova, la Şcoala de meserii, unde a devenit strungar. Colegii şi apropiaţii nu au putut să nu observe însă talentul muzical remarcabil al unui tânăr cumsecade, respectuos şi săritor, numai bun de pus la rană, după cum şi-l amintesc toţi cei care l-au cunoscut şi l-au preţuit.

Cariera artistică a olteanului cu timbru inconfundabil a început în Cenaclul Flacăra, acolo unde s-a remarcat prin interpretările sale extraordinare care se asemănau cu ale idolului său, marele cântăreţ american Ray Charles. Gil Dobrică a început, de la 17 ani, să cânte piese rock, blues şi soul, preluând piese din repertoriul unor mari artişti precum Aretha Franklin, Otis Redding, Little Richard, Jimi Hendrix, The Beatles sau Rolling Stones, fapt care i-a permis să câştige rapid o mare popularitate la nivel local, la început, apoi la nivel naţional. Chiar şi cea mai cunoscută şi mai iubită piesă a lui Gil Dobrică este preluată din repertoriul unui artist internaţional. “Hai acasă” fiind un cover după melodia “Country Roads” a lui John Denver, un cântec ce a devenit, în ultimii ani, un adevărat imn al românilor auto-exilaţi în Occident.

În 1996, Gil Dobrică a avut în sfârşit ocazia de a-l întâlni pe idolul său, Ray Charles, la Festivalul “Cerbul de Aur” de la Braşov. „Cea mai frumoasă zi din viaţa mea”, după cum avea să mărturisească artistul cu emoţie în glas. Gil Dobrică s-a stins din viaţă la 17 aprilie 2007, la vârsta de 61 de ani. Muzica lui rămâne însă, iar cântecul “Hai acasă” este şi acum la fel de iubit şi de ascultat precum în momentul în care era lansat de cel pe care Dumnezeu l-a găsit în Dăbulenii Doljului pentru a-l înzestra cu o voce absolut extraordinară.

Personalitatea zilei: John Lennon!

Publicat de Mihaela Costache, 9 octombrie 2015, 09:20

John Winston Ono Lennon, numele la naștere John Winston Lennon, MBE, (n. 9 octombrie 1940, Liverpool – d. 8 decembrie 1980, New York City) a fost un muzician, cântăreț, textier și compozitor englez, unul din fondatorii trupei The Beatles.

Împreună cu prietenul său Paul McCartney, a format unul din cele mai de titrate parteneriate compoziționale ale secolului 20. După destrămarea trupei care i-a adus consacrarea, Lennon a urmat o carieră muzicală individuală, fără însă a mai atinge vreodată nivelul de frenezie cvasi-universală perioadei primei Invazii britanice.

Parteneriatul Lennon-McCartney a fost ales drept cel mai influențabil și de succes al secolului 20. Fiind interpret, scriitor, sau co-scriitor, Lennon a avut 28 de single-uri în topul US Hot 100.

Vânzările albumelor sale s-au înregistrat la aproximativ 14 milioane.

Double Fantasy, apărut la puțin timp înainte de moartea lui, și cel mai bun album post-Beatles, trei milioane de transferuri în SUA, în 1981 a câștigat premiul Grammy pentru Albumul anului.

În anul următor, premiul BRIT pentru contribuție remarcabilă în muzică a mers la Lennon. Participanții la un sondaj 2002 BBC l-au votat al optulea în „100 Greatest Britons”.

Născut și crescut în Liverpool, Lennon a fost implicat în mania skiffle, un stil de muzică cu influențe de jazz, blues, folk și country. Prima lui trupă, numită The Quarrymen, a evoluat în The Beatles în 1960. Pe măsură ce trupa ce dezintegra spre sfârșitul deceniului, Lennon s-a implicat într-o carieră solo, în care a produs legendarele sale albume: „John Lennon/Plastic Ono band” și Imagine, și de asemenea cântece renumite precum „Give Peace a Chance” și „Imagine”. John Lennon s-a retras din domeniul muzical în 1975, pentru a fi aproape de familia sa, dar s-a relansat în 1980, cu un album numit Double Fantasy. El a fost ucis la trei săptămâni după lansarea acestuia.

Lennon era o natură rebelă și avea un spirit acerb în muzica sa, în compozițiile sale, în desenele, în filmele și în interviurile sale, devenind de asemenea controversat din cauza părerilor sale politice. S-a mutat în New York în 1971, unde critica sa asupra războiului din Vietnam l-a determinat pe Richard Nixon la lungi încercări să îl deporteze, în timp ce cântecele sale au fost preluate ca imnuri în mișcarea anti-război.

Până în 2010 14 milioane de albume ale lui se vânduseră în întreaga lume, iar ca compozitor și interpret a fost de 27 de ori pe locul 1 în US Hot 100.

În 2002, BBC l-a votat al optulea din cei mai mari 100 de britanici, iar în 2008 revista Rolling Stone l-a votat al cincilea din cei mai mari cântăreți al tuturor timpurilor. După moartea sa, a fost inclus în Songwriters Hall of Fame (în 1987), și în Rock and Roll Hall of Fame (în 1994).