Valahii din Moravia – monografie fotografică

Publicat de Camelia Teodosiu, 30 noiembrie 2023, 13:14

În această ediție a emisiunii, așezăm pe rafturile Bibliotecii noastre o monografie fotografică despre valahii din Moravia.

Oamenii de aici i-au impresionat pe cei trei reprezentanți ai Asociației ETNO FOTO ART din Oradea  –  Gheorghe Petrilă,  Constantin Demeter și Ovidiu Gabor care, în perioada 24 august – 6 septembrie 2023, s-au deplasat în Republica Cehă, pentru  realizarea primei etape, cea de documentare, a proiectului  ”Valahii din Moravia – Monografie fotografică”.  Acest proiect al Asociatiei Etno Foto Art, s-a desfășurat sub egida și cu finanțarea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

Odată realizate câteva sute de fotografii, cu privire la Valahii din Moravia, următoarea etapă o reprezintă, un proiect expozițional care va fi vernisat la București.

Invitat în emisiunea noastră, Ovidiu Gabor ne va povesti și împărtăși impresii din timpul acestei călătorii. Începem cu o scurtă descriere a proiectului:

Ovidiu Gabor: Prin acest proiect, membri ai Asociației ETNO FOTO ART din Oradea și-au propus să realizeze o monografie fotografică a ținutului Valassko din Moravia, regiune din estul Cehiei, învecinată cu Slovacia și Polonia, despre oamenii, tradițiile și obiceiurile din această regiune.

Prima etapă a proiectului, cea de documentare și realizare a fotografiilor s-a desfășurat în perioada 24 august – 6 septembri 2023.

Astfel, în perioada amintită, au fost parcurși peste 1000 de km, în ținutul/districtul Valasško,  iar cercetarea a fost efectuată în peste 20 de localități. Conform unui plan systematic, care a mai fost folosit și în proiectele anterioare, s-au efectuat fotografii documentare asupra reliefului zonelor cercetate, asupra localităților, bisericilor, caselor tradiționale, și nu în ultimul rând, au fost fotografiați oamenii. Și binențeles că partea cea mai interesantă a cercetării au constitui-o oamenii și mai ales poveștile lor.

Camelia Teodosiu: Propun să începem aceste povești cu elementele care v-au impresionat în mod deosebit și cele în care ați simțit că vă regăsiți – frumusețea locurilor, a oamenilor, obiceiuri și tradiții, elemente lingvistice comune…

Ovidiu Gabor: Ținutul Valasško este un teren muntos prietenos, cu înălțimi domoale de până la 1300 m,acoperite cu păduri de foioase și rășinoase sau cu fânețe montane, cu văi accesibile – locuri ideale pentru practicarea păstoritului și prelucrarea lemnului, activități ce i-au definit de-alungul secolelor pe locuitorii acestor meleaguri. Localitățile – specifice pentru zona deluros-muntoasă, așezate în general de-a lungul văilor sau în luncile de la confluența văilor.

Oamenii țínutului – mândri că sunt Valašsko, nu sunt și nu se consideră o minoritate națională; Valašsko are mai degrabă semnificația de oameni ai muntelui, la fel cum la noi oamenii din Munții Apuseni își spun ”moți”. Mie personal mi-au plăcut întâlnirile cu doamnaVladislava Hrubesová din Velke Karlovice, creatoare de costume populare, cu domnul Miroslav Janík din Valašska Klobouky, fondatorul unei Asociații care se dedică intens protejării naturii și a peisajului și dezvoltă o serie de activități și proiecte extraordinare privind conservarea pâșunilor, tânăra familie Radek Fryzelka și Zuzana Fryzelková, cultivatori de ierburi și plante aromatice tradiționale (mentă, gălbenele, mușețel și altele) pentru ceaiuri și industria farmaceutică. Filosofia de viață a acestor  reprezentanți ai comunității valahe, revenirea la valorile și modul tradițional de viață și activitățile de conservare a zonei pastorale montane m-au impresionat profund.

Ocupația – industrializarea și mecanizarea survenite în secolul XX-lea, și-au spus cuvîntul și asupra preocupărilor populației din ținutul Valasško. Foarte mulți oameni lucrează în orașele mai apropiate (Rožnov pod Radhoštěm, Vsetín, Valašské Meziříčí), iar tinerii își continuă studiile superioare în orașele mari, Ostrava, Zlin, Brno sau chiar Praga. Cu toate acestea, pământurile sunt lucrate și bine întreținute, ocupațiile tradiționale revenind în ultimii ani în atenția multora dintre locuitorii zonei. Un trend important îl constituie accesarea de fonduri pentru reactivarea unor activități tradiționale, cum ar fi păstoritul și prelucrarea laptelui și a lânei. Dintre meșteșugurile mai vechi, țin să menționez că în cele două săptămâni, am întâlnit mai mulți meșteri populari: fierari, un creator de instrumente muzicale de suflat, o creatoare de costume populare, tâmplari, un tăbăcar (opinci, curele, hamuri) etc.

Multe dintre aceste meșteșuguri și  obiceiuri pot fi văzute pe tot parcursul anului și la Muzeul în aer liber din Roznov pod Radhostem (Muzeu al satului Valah), unde meșteșugarii din ținut sunt invitați să își prezinte măiestria în cadrul programelor de promovare a tradițiilor. Pe parcursul unui an se organizează fel de fel de festivaluri și programe de obiceiuri și meșteșuguri printre care făcutul pâinii, prepararea mâncărurilor tradiționale, pregătirea ouălelor pentru sărbătorile pascale, cusutul hainelor tradiționale, prelucrarea lemnului, modelarea fierului (în principal potcoave pentru cai) și altele.

Camelia Teodosiu: Spuneți-mi dacă ați găsit case tradiționale în localitățile vizitate.

Ovidiu Gabor: Astăzi, dacă vrei să vezi case vechi din bârne în habitatul lor natural și nu în muzeu, trebuie să mergi cât mai înspre munte, pe văile mai putin accesibile, pentru că în centrele rurale mai mari oamenii si-au construit case noi. Noi am găsit astfel de case, multe din ele fiind renovate și adaptate necesităților actuale. Renovarea acestora este costisitoare, mult mai costisitoare decât construcția unei case noi. Cu toate acestea in ultimul deceniu interesul pentru renovarea caselor tradiționale a crescut, multe dintre acestea fiind introduce în circuitul turistic.

Aș vrea să revin însă la hrana locuitorilor de pe aceste meleaguri: o supă tipică, aici, este Valašska Kyselice, o supă acrișoară cu gust de usturoi, făcută din varză acră și căte-un pic de ciolan afumat, ori costițe afumate. Iar desert este binecunoscuta „frgaly”, un fel de pizza valahă, un blat ce se servește ca desert, în felii precum pizza, doar că blatul este mai dulce, umplut cu pastă de fructe sau brânză dulce. De Crăciun, se mănâncă în mod tradițional o supă de fructe, de regulă din prune uscate, provenite de la uscătoriile de fructe, care se găsesc la tot pasul în satele de aici.

Camelia Teodosiu: Ce ne puteți spune despre limba vorbită de locuitorii din Valahia Moravă?

Ovidiu Gabor: Limba folosită este limba cehă, existând binențeles și un dialect Valašsko. De remarcat este faptul că în acest dialect  se mai păstrează câteva cuvinte binecunoscute în zonele pastorale din România. De pildă, cuvântul bača, care în limba cehă nu are corespondent, constatându-se că are originea la vechii valahi, care îngrijeau oile pe munte; gelata/geleta = recipientul de lemn în care se adună laptele proaspăt muls, (kýbl este găleata cea de toate zilele), urda = urdă, bryndza = brânză, kosar = coșar, watra, salasz/salaš = locul unde stă ciobanul cu oile; magura = vârf de munte  întâlnit în Valašsko, polana = poiana, pietra = piatra, czadca = ceața, kolyba = un regionalism pentru o casă mai mică, strunga, kornuta, kotelnica,  mierlok = mielul, rumiga = rumega, cetina, sihla = sihlă (pădure deasă de copaci tineri), kameșnica = cămașa, dunga = curcubeu, putnia = putină, trombita = trâmbiță,  klapocz = clopot, grapa = groapă, în sensul pantă abruptă, rastoka = răstoaca, locul unde se deviază un râu pentru a prinde pește mai ușor, grun = grum/grumuri, cuvânt vechi românesc cu înțelesul de grămadă, stivă, teanc, ploština = ploștină, ceea ce înseamnă un teren umed sau o pășune lângă o apă, kosa = coasă pentru cosit, žinčica = jintiță, parte a zerului care se depune pe fundul vasului când se prepară urda, slanina = slănină, solanec = saramură, vlna = lână. Acestea nu sunt cuvintele unei țări, ci cuvinte ocupaționale specific domeniului pastorației, celor care se ocupă de creșterea ovinelor. Acestor cuvinte, transfrontaliere, întâlnite în micile sate din vârful sau văile munților locuite de vechii valahi, care au ajuns aici în numele transhumanței, se cuvenea să le acordăm atenție și să petrecem timp de două săptămâni în mijlocul lor. Referitor la Republica Cehă, termenii de mai sus, sunt regionalisme care pot fi intalnite doar districul Valašsko, Regiunea Moravia.

Localitățile vizitate/cercetate: Rožnov pod Radhoštěm,  Vsetín,  Valašské Meziříčí, Jasenná,  Liptal,  Halenkov,  Hovisky,  Hovezí,  Huslenky,  Valašska Bistříce, Valašska Klobouky,  Pustevny,  Zubří,  Seninka,  Valašske Polanka,  Lidečko,  Vlachovice,  Hutisko-Solanec,  Velké Karlovice,  Solanec pod Soláněm,  Valašske Prikazy,  Poteč.

Notă:

Muzeul Valah în Aer Liber (Valašské muzeum v přírodě) este un muzeu în aer liber în Rožnov pod Radhoštěm, Vlahia Moravă, Cehia. Muzeul este dedicat să conserve și să prezinte cultura și tradițiile vlahe. Este al doilea cel mai vechi, și cel mai mare muzeu în aer liber din Cehia.

Muzeul este format din trei părți independente: micul oraș de lemn, satul vlah și Valea Morii de Apă. A fost listat ca monument național în Cehia.

Muzeul a fost înființat de către frații Jaroněk, care proveneau dintr-o familie de meșteri și muncitori din clasa muncitoare. Bohumír Jaroněk, un pictor și artist grafic, a dezvoltat un interes deosebit pentru casele vlahe. In 1895 el a vizitat Expoziția Etnologică Ceho-Slavă din Praga, unde a văzut o expoziție în aer liber, cu case valahe. In 1909, frații Jaroněk s-au stabilit în Rožnov, și după scurt timp, Alois Jaroněk a călătorit la primul muzeu în aer liber din lume, aflat la Stockholm.

Între 1911 și 1925, frații au dezvoltat conceptul de muzeu în aer liber în Rožnov și a devenit realitate. În 1925, în timpul unui festival numit „Anul valah”, muzeul a fost deschis. În acel moment, acesta conținea două case mari – primăria și o casă din secolul al XVIII-lea – și câteva clădiri mai mici. Cu timpul, mai multe clădiri au fost adăugate în complex. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial un grup de tâmplari, sub conducerea lui Michal Fabián, au ridicat o biserică de lemn, folosind planurile bisericii de lemn din Větřkovice, lângă Příbor, care a ars în 1878. Partea inițială a muzeului a devenit ulterior numită micul oraș de lemn.

A doua parte a muzeului a fost construită prin anii 60’. Această parte reprezintă un sat tipic valah și constă în aproximativ 40 de clădiri. A treia parte – Valea Morii de Apă – a fost deschisă în anii 80’ și constă în multe mori și alte structuri care reprezintă lucrările și fabricarea realizate în sate, permițând vizitatorilor să se familiarizeze cu metodele tradiționale de producție și condițiile de lucru – Sursa: Wikipediaor.

Realizator: Camelia Teodosiu

Fotografii: Asociația ETNO FOTO ART din Oradea

Maia în rețete cu secrete… dezvăluite la Târgul Pâinii

Publicat de Camelia Teodosiu, 28 septembrie 2023, 10:17

Bun găsit în spațiul dedicat ideilor și subiectelor care inspiră frumusețea vieții.

Pentru subiectul acestei ediții a emisiunii, m-am oprit la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Printre multe evenimente desfășurate aici, de Ziua Satului Românesc, toate pline de frumusețea tradițiilor și obiceiurilor noastre, s-a numărat și Târgul Pâinii.

Sub forme variate, de la cea rotundă asociată simbolurilor solare, la cea împletită care amintește de dualismul universal sau chiar antropomorfă (colindeții sau bolindeții), pâinea a însoțit marile evenimente din viața omului, marcând pragurile spre un nou început ce se dorește plin de prosperitate, speranță, bucurie.

La Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, Tărgul Pâinii a adus în atenția vizitatorilor complexitatea valențelor alimentului care ocupă un loc important în orice civilizație.

Pâinea este element central al ritualului religios – darul suprem făcut de Dumnezeu omului, prin care se săvârșește unirea cu Iisus Hristos în Taina Euharistiei: „Luați, mâncați; acesta este Trupul Meu”. Ea este prezentă în viața noastră de zi cu zi și capătă valențe aparte la evenimentele bornă ale parcursului noastre pe acest Pământ – la nașterea copilului, la nuntă, dar și la înmormântare, văzută ca o trecere spre viața veșnică.

Printre brutarii artizani prezenți la eveniment am întâlnit-o pe doamna Carmen Pop, invitata acestei ediții, care ne împărtășește din experiența acumulată și chiar ne dezvăluie cum putem face o pâine sănătoasă, gustoasă, simplă sau plină de aromele unor ingrediente.

Pentru a cunoaște tainele și puterile nebănuite ale pâinii, bucurându-ne de nenumăratele arome și forme pe care le îmbracă, de la cea tradițională ce amintește de copilăria din curtea bunicilor, până la cele mai surprinzătoare creații, Carmen Pop  s-a specializat în brutărie artizanală.

Sfaturile din mărturisirea ei merită păstrate în rețetarul familiei pentru că în mod cert valențele unei pâini bune vor fi apreciate dincolo de timp.

Poaspăt scoasă din cuptor, pâinea cu maia spune povești (descifrate de Carmen Pop)

Întotdeauna m-a fascinat lucrul cu mâinile. Obișnuiam să stau lângă mama, când frământa cozonacii de Paște sau de Crăciun. Îi țineam ligheanul și, din când în când, mâncam din aluat. Am învățat când era cozonacul fermentat, când era dospit, tocmai bun de uns cu ou și băgat la cuptor. Îmi amintesc de mirosul de cozonac din casă și de cum îmi doream să mănânc din el cald și nu aveam voie “că îmi cade greu la stomac”.
Apoi, am avut norocul să îmi petrec vacanțele la bunici, la 30 de km de București.
Dar ce îmi amintesc cu drag, era pâinea pe care o făcea. Și vatra din gradină. Era un cuptor din chirpici, în grădină, chiar lângă bucătăria de vară.
Vineri era ziua când bunica facea pâinea.
Bunica avea niște mingiuțe de aluat uscat, alotele, puse într-o traistă, lângă ușa de la bucătărie. Cu o zi înainte scotea 2-3 pe care le înmuia în apa călduță. După vreo 3 ore le amesteca cu niște făină , le acoperea cu un ștergar și le lăsa la fermentat pe soba, într-un loc ferit. Vinerea dimineață, cu noaptea-n cap, se trezea și începea să frământe câte o albie de făină. Sprijinea copaia de lemn, la un capăt, de un prosop. Punea făina la un capăt al albiei și la celălalt apa călduță. Și, ușor, începea să amestece cu mâinile apa cu făină și acel aluat pe care îl făcuse cu o seară înainte. Puțin câte puțin, mai adăuga făină de la celălalt capăt al albiei până ajungea la hidratarea dorită. Desigur, nu era nimic cântărit.
Și frământa bunica, de mi se părea o eternitate, cu ochii de copil de atunci. Și dădea cu aluatul ăla, și îl întorcea pe toate părțile. De fiecare dată, îi ceream aluat și mă jucam cu el. În loc de plastilină.
După frământat, îi dădea aluatului o formă rotundă și îi făcea o cruce în aer cu degetele și îl acoperea cu un ștergar. Și îl punea, și de data asta, la loc cald și ferit. După vreo alte 2 ore, timp în care aluatul era rotund și umflat de la atâta fermentare, îl lua, îi dădea câteva palme ferme, îl tăia cu un cuțit în 4 bucăți mari și într-una mai mică. Din cele 4 mari făcea pâini rotunde pe care le punea la dospit, înapoi în albie, separate. Pe a cincea o frământa cu puțin mălai, făcea alte alotele și le punea la uscat într-o tavă. Pentru pâinile viitoare.
Apoi făcea focul în vatră și când era bine încinsă și aluatul tocmai bine dospit, îl punea în vatră și sigila gaura cu o tablă. Apoi, când pâinea era coaptă, o bătea bine pe fund „să sune a gol” dar și să o curețe de cenușă. O păstra acoperită în niște ștergare țărănești. Aveam pâine o săptămână.

În urmă cu 10 ani, m-am hotărât să fac școala de bucătari, în România. Mi s-a părut “ca o ceafă de porc cu cartofi prăjiți, într-o cârciumă care vinde porțiile la 100 de grame!” Dezamagită, am hotarât săp lec în Franța, la Lyon, la Institutul Paul Bocuse. Acolo, am învățat bucătaria franțuzească, boulangerie și viennoiserie. Pentru mine, a fost o experiență uimitoare dar și o dezvoltare personală. Îmi place să spun că a fost armată pentru mine.
După școală, lucrurile au început să devină serioase și am simțit nevoia să mă perfecționez în brutărit. În Spania, la Barcelona și Madrid, am învățat de la cei mai buni brutari din Europa și Asia. Apoi, pentru că exista o comunitate incredibilă de brutari entuziaști în toată lumea dar și în București, m-am întâlnit cu ei și am învățat de la fiecare. Procesul de învățare nu se termină niciodată. Cărțile citite, atelierele și lucrul cu alutatul te fac mai bun și mai încrezător, pe zi ce trece.
Cu toată această experiență, am început să predau la rândul meu. Și fac asta cu pasiune și bucurie că pot împărtăși din cunoștințele mele. Pentru că am credința ca pâinea făcută cinstit îți oferă o mare satisfacție.

Ingrediente simple.

Făină de bună calitate, apă, maia și sare.
Făină special făcută pentru produsele de panificație. O făină căreia i se cunosc caracteristicile încă dinainte de a o cumpăra și știu exact ce poate să îți ofere. O făină care are calitate constantă și e sigură din punct de vedere nutrițional. O făină fără enzime adaugate, măcinată pe piatră și pe cât posibil bio.
Aș vrea să susțin cu drag producătorul român și agricultura românească dacă ar putea să îmi ofere făina de care am nevoie.
Făinurile folosite sunt diverse și insist pe făina integrală, făina din grâne antice (kamut, speltă), secară, hrișcă și, bineînțeles, făina albă căreia eu îi adaug întotdeauna, în rețete, un procent mic de făină integrală, pentru un gust profund.

Pâinea artizanală cu maia

Maiaua. Fără alt agent de creștere. Fără drojdie. Fermentarea și dospirea lentă ajută la dezvoltarea aromelor și o digestie ușoară. E de mare ajutor în stoparea intoleranței la gluten – glutenul este parțial digerat în timpul fermentației lente (nu vorbim aici de boala celiacă). Apariția intoleranței la gluten este asociată consumului de pâine obținută prin fermentarea accelerată cu drojdie de bere. Pâinea cu maia are un indice glicemic mai mic deca tpâinea cu drojdie, astfel că ea poate să fie consumată moderat și de diabetici.

Maiaua este o cultură de bacterii ce se găsesc în bobul de grâu. În maia se găsesc 2 tipuri de drojdie sălbatică – Saccharomyces exiguus şi Candida milleri, care apar spontan pe boabele de cereale. Împreună cu bacteria de acid lactic Lactobacillus sanfranciscensis, Candida milleri trăiește în maia într-o simbioză perfectă (C. milleri nu poate metaboliza maltoza, în schimb Lactobacillus se hrăneşte cu maltoză). Procesul de fermentare tradițională, adică pe perioade lungi de timp, asigură o activitate metabolică ridicată și îi conferă pâinii acel gust unic și inconfundabil.
Fiecare își crește maiaua diferit. Există maiale cu hidratare de 100%, de 70%, de 50%. În funcție de ce rezultate vrei să obții, îți alegi hidratarea maialei. Maiaua mea are o hidratare de 60%.

Rețetele mi le fac singură sau mi le adaptez în funcție de făina folosită. Metoda este importantă și ea se schimbă în funcție de făină, de temperatură, de timp și de condițiile meteo.
Fiul meu de 8 ani este cel mai mare critic. A crescut lângă aluat. Știe despre dezvoltarea glutenului, despre hidratare, despre crestarea aluatului înainte să îl bag în cuptor. Dar ce e cel mai important e că pâinea coaptă îi spune povești. Proaspăt scoasă din cuptor, coaja crocantă îi spune fiului meu cele mai frumoase povești și e o ancoră pentru adultul ce va deveni.

www.flourpower.ro

https://www.facebook.com/flourpower.ro/

Instagram: flourpowerb

Realizator emisiune: Camelia Teodosiu

Foto: Carmen Pop / Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”

Povești din Plaiul Alunișului

Publicat de Camelia Teodosiu, 13 iulie 2023, 14:39

Poposim pe plaiul Alunișului – un loc de poveste cu o însemnătate aparte din punct de vedere spiritual, istoric, geografic și cultural.

Această zonă, Aluniș-Colți, cu sate tradiționale de munte, chihlimbar și fosile, poteci sălbatice prin pădure, așezări rupestre și experiențe rurale autentice, este situată în nordul Munților Buzău fiind declarată Geoparc UNESCO.

Un important punct de reper al locului este Centrul de Artă Aluniș care face parte dintr-un proiect de promovare a culturii tradiționale și a turismului responsabil – cu dragoste și respect pentru natură, cu asumarea datoriei de a promova și a duce mai departe meșteșugurile locului, tradițiile și obiceiurile, dar și cu dorința de a susține economia locală prin promovarea și valorificarea produselor și serviciilor oferite de locuitorii acestui ținut.

Cei din Asociația Centrul de Artă Aluniș, care este organizație non profit, lucrează la firul ierbii dezvoltând proiecte care să rezolve problemele cu care se confruntă comunitatea locală, precum lipsa locurilor de muncă, a accesului la educație culturală, ateliere de formare profesională, ateliere de educație nonformală pentru tineri și lipsa de susținere în continuarea tradițiilor și meșteșugurilor.

Aici ne întâmpină Iulia Iordan care a inaugurat Centrul de Artă, chiar lângă Ansamblul Rupestru din Aluniş, în anul pandemiei. Au urmat alte proiecte – o şcoală de olărit, unică în România, o casă de oaspeţi şi Aluniş Retreat.

Între 2020, când s-a deschis Centrul de Artă Aluniș și până în prezent, au avut loc zecci de evenimente de artă și cultură cu acces gratuit pentru comunitatea locală – expoziții de artă contemporană, cursuri și workshop-uri de dans, pictură, fluier, instrumente arhaice; concerte de muzică live: cobză, muzică arhaică românească, muzică folk (toate cu intrarea liberă); peste o sută de ateliere gratuite de olărit, terapie prin artă, pian, chitară pentru copii din zonă și cei aflați în situații vulnerabile, primul cinema în aer liber de pe Valea Buzăului, programe și campanii de protecția mediului, precum și multe proiecte care susțin copii din familiile defavorizate, aflate în această zonă.

Credem în proiecte dezvoltate pe sistemul „undița nu peștele” care împuternicesc comunitatea locală și asigură autosustenabilitatea demersurilor noastre, declară Iulia Iordan – coordonatoarea Centrului de Artă Aluniș și inițiatoarea proiectelor strategice de aici.

Pentru mai multe informații despre proiectele derulate la Centrul de Artă Aluniș, accesați site-ul https://www.alunisart.ro/

Realizator: Camelia Teodosiu

Foto: Iulia Iordan / Camelia Teodosiu

Florian Bichir: Când sunt slabi își aduc aminte de Hristos, care, bineînțeles, în mintea lor e rus și când nu vor, nu e nici Paşte, nici nimic. Imperialismul sovietic are aceleaşi componente de-a lungul istoriei

Publicat de Gabriel Stan, 9 ianuarie 2023, 14:59

Subiectul Săptămânii a fost realizat cu profesorul Florian Bichir, jurnalist și profesor la Universitatea Național de Apărare. Alături de el s-a discutat despre comunicatul de presă al Kremlinului, citat de presa rusă. Vladimir Putin a ordonat Ministerului rus al Apărării să oprească toate ostilitățile, începând de vineri de la prânz, până duminică seara.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Sunt multe lucruri de vorbit aici, dar m-am gândit că cel mai potrivit dintre interlocutori este chiar domnul Florian Bichir, fiind și teolog și profesor la Universitatea Națională de Apărare.

Domnule Bichir, bună dimineața și ‘La mulți ani’!

Florian Bichir: Bună dimineața și ‘La mulți ani’! Dați-mi voie să spun și ‘La mulți ani’ celor două milioane de români care sărbătoresc azi Sfântul Ioan, Ion, Ioana.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ioni neapărat pozitivi.

Florian Bichir: Pozitivi, întotdeauna pozitivi.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Așa. Dumneavoastră, ca teolog, cum ați privit știrea asta, să îi spunem, de la Kremlin?

Florian Bichir: Domnule Dumitraşcu, într-o primă citire a știrii, cu gânduri de pace, de bucurie, irenice, cum le numim noi, teologii. Din păcate, e o altă marotă rusească. Dați-mi voie să vă corectez, armistiţiul propus de președintele Vladimir Putin și asumat de Gherasimov, șeful Statului Major, și de Șoigu, e până diseară la 24:00.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Până diseară la 24:00, da, corect.

Florian Bichir: 24:00, pentru că astăzi conform Calendarului iulian, lumea slavă și ale calendare ortodoxe serbează Crăciunul. Noi avem Sfântul Ioan, ei au Crăciunul…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Crăcinul, da.

Florian Bichir: …urmând să aibă Anul Nou pe 13 ianuarie, diferenţă de 13 zile între Calendarul gregorian și cel iulian. De ce spun că e o mică marotă? Dați-mi voie să vă amintesc că suntem în a 318 zi de război, nu operațiune specială, cum spun rușii, și de cea mai mare sărbătoare a creștinătății, care rămâne totuși Învierea da?, nu nașterea, Învierea de Paște, acordul cerut de către  ucraineni a fost respins de către Rusia. Adică o dată…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): O dată așa, o dată așa.

Florian Bichir: … nu suntem creştini? Vă spun exact: pe 23 aprilie, deci cu o zi dinaintea Paştelui, Kievul, autoritățile ucrainene au cerut un armistiţiu pe motiv de Paște, e și normal, Învie Iisus Hristos, nu? – cea mai mare sărbătoare creştină. Cererea a fost respinsă cu cinism de către Rusia, care a spus că va da timp luptătorilor să se înarmeze. Vedeți, de data asta Rusia cere, tocmai că va câștiga timp şi face un gest așa de mare complezență, de PR, dacă doriți, când de fapt e o propagandă, de a cere acest armistiţiu.

De data asta a fost rândul Kievului să respingă aceste gânduri de pace, pentru că într-adevăr armata s-a împotmolit acolo și datele pe care le am eu, nu știu dacă le aveţi și dumneavoastră, este că în februarie, martie urmează un ultim asalt rusesc.

Deci la prima vedere, ca un creştin ce zic eu că sunt, m-am bucurat, iată, totuși, că de sfintele sărbători, dar fiind și istoric și având o memorie, zic eu, destul de bună, mi-am adus aminte că Paştele a fost refuzat, iar Kievul și poporul ucrainean, care este agresat, a făcut Paștele, cea mai frumoasă, repet, sărbătoare a creştinismului, Învierea, sub bombe, sub atac.

Cred că cererea și armistiţiul ăsta de 38 de ore, 36, nu le-am socotit, făcut de președintele Putin, în frunte cu armata, este o ipocrizie și de un cinism crunt.

Îmi pare rău că o spun, ca și creştin, şi mai ales, vezi Doamne, că de data asta președintele Putin a ascultat de sfatul patriarhului Chiril, același Chiril care spunea că e un lucru foarte bun, o să ajungi în Rai dacă îi ucizi pe ucraineni. Una e propaganda, alta-i creștinismul. Deci pun față în față cele două gesturi: când au cerut și ucrainenii cam același timp de răgaz – repet, 23 aprilie, de Sfintele Paști – lucrul a fost refuzat de către ruși. Atunci nu era Paște! E, de data asta și-au adus aminte că e Crăciun! Dați-mi voie să-l privesc cu cirscumspecţie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): În concluzie, confirmă și marile agenții de presă internaționale nu a fost nicio încetare a focului și nici nu avea cum să fie, pentru că, exact cum spuneați dumneavoastră, atunci când au vrut cei din cealaltă parte, nu s-a putut.

Florian Bichir: Da, când sunt slabi își aduc aminte de Hristos, care, bineînțeles, în mintea lor e rus și când nu vor, nu e nici Paşte, nici nimic. Imperialismul sovietic, ţarist, rusesc, spuneţi-i cum doriţi, are aceleaşi componente de-a lungul istoriei.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Bichir, sunteți un om care cunoașteţi mai bine decât mulți din România spațiul ex-sovietic. Ați urmat aşa și un traseu istoric al multor cimitire ale eroilor din spațiul acela, de la Staringrad până la toată…

Florian Bichir: Până în Caucaz.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): … până în Caucaz. Și aș fi venit cu o întrebare la care nu avem deocamdată răspuns – ce spuneți despre această paradă scandaloasă din Bacău? Sigur că e o chestiune care e încă sub ancheta poliției. Oamenii s-au costumat în ruși și au defilat în maşini cu litera „Z”.

Florian Bichir: Da. Stimate domnule Dumnitraşcu, la fel le-am luat, le-am studiat cu capacitatea mea de profesor. La prima vedere, dacă vreți să o spunem așa, noi avem colinde, obiceiuri de iarnă, cu „Steaua”, cu „Capra”, cu „Pluguşorul”, printre care e și unul extraordinar de frumos, „Irozii”, adică cum ar fi cei care l-au trădat pe Hristos, urmându-l să-l omoare. „Irozii” la plural e o formă de teatru popular, dacă doriţi, practicată în Moldova, unde chiar aşa se numesc, „Irozi”, „Vicleim în Transilvania, prin Muntenia.

De-a lungul timpului, în obiceurile noastre, în tradiția noastră, irozii trebuiau înrtruchipaţi ca cel mai vizibil inamic.

Şi au fost de-a lungul vremurilor otomani, turci, tătari. Din punctul ăsta de vedere, am putea zice: domne, cel mai mare inamic acum ar fi ăștia cu războiul, ar fi, hai să-i spunem, rușii cu Putin în frunte, deci se adaptează.

Vă reamintesc că, de exemplu, avem în Capela Militară de la Timișoara, printre draci, pictat şi bin Laden. Deci, l-am asimilat la un moment dat pe drac… a fost otoman, după aia a fost bin Laden.

E, de fapt, asta… chipul dracului în mentalitatea populară, să spunem, aparține, cu scuzele de rigoare, preşedintelui Putin, președintelui Federaţiei Ruse. Deci, la o primă vedere pare – ce să spun? – un obicei normal, tradițional, updatat, să spunem, da? Pe mine m-au îngrozit imaginile, pentru că am văzut acolo o logistică care nu știu cât de populară e.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Păi asta spuneam, că nu e populară.

Florian Bichir: În momentul în care vii cu aproape tehnică militară și o organizare care nu aparține chiar așa comunităților săteşti, îmi ridică semne de întrebare.

Bineînțeles că nu e datoria mea, ci a autorităților statului, să vadă ce s-a întâmplat acolo. Au mai fost evenimente în Bacău de genul ăsta, e o zonă predilectă de, ce să spun, de spionaj de-a dreptul rusesc.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Elemente de război hibrid.

Florian Bichir: Un război hibrid la primă vedere. Numai în Bacău sunt filmate gările, numai pe acolo trec americanii. E o zonă care, bănuiesc…. le place foarte mult..

Deci, încă o dată, îmbrăcat inteligent sub cultura românească, apar băieții ăştia, plus discursurile pe care le au, numai a irozi nu aduc, dimpotrivă, e incitare destul de agresivă. Dar nu e datoria mea, datoria noastră e doar să analizăm, ci a autorităţilor statului.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da. Vă mulţumesc foarte mult, domnule Florian Bichir! Vă urez un An Nou cu sănătate, să aveți împliniri!

Florian Bichir: La fel şi dumneavoastră şi ascultătorilor.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi ne mai auzim aici, la „Jurnal militar”. Numai bine!

Florian Bichir: Întotdeauna!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): A fost cu noi profesorul și jurnalistul Florian Bichir.

Anul Nou – tradiții și superstiții!

Publicat de Andra Radu, 30 decembrie 2022, 09:30

Noaptea dintre ani este așteptată cu mare bucurie. La 12 noaptea alungăm anul vechi și îl întâmpinăm, cu speranță pe cel nou. Trecerea nu este lipsită însă de superstiții.

La români, conform tradiției, în noaptea de Anul Nou aceștia trebuie să facă cât mai mult zgomot pentru a alunga toate spiritele rele.

O altă superstiție de Revelion este aceea că atât în ultima zi din an, cât și în prima zi a celui nou este bine să nu facem cheltuieli și să nu aruncăm nimic din casă (inclusiv gunoiul) deoarece, o data cu el, aruncăm afară din casă și norocul.

Și că tot vine vorba de bani, există și superstiția conform căreia oamenii nu trebuie să aibă nicio datorie când începe noul an. În caz contrar, aceștia vor rămâne datori întreg anul.

De asemenea, o bine cunoscută superstiție spune că prima persoană care va trece pragul casei în prima zi din an ne va influența tot anul.

Conform tradiției populare, fetele nemăritate pun în Ajunul Anului Nou un fir de busuioc într-un vas cu apă, o ramură de măr și un ban. Dimineața, fetele își vor visa alesul cu care urmează să se căsătorească.

La miezul nopții, ușa casei trebuie să fie deschisă, permițând astfel anului vechi să iasă, în timp ce cel nou să intre.

Preluat mai nou și de români, obiceiul cu sărutatul sub vâsc este practicat în noaptea dintre ani de către îndrăgostiți. Aceștia cred că astfel vor fi însoțiți de dragoste întreg anul.

Bătrânii spun că la trecerea dintre ani este bine că fiecare persoană să poarte o haină nouă dar și ceva roșu, ori o altă culoare veselă pentru a atrage toate energiile pozitive.

În noaptea de Anul Nou nu se doarme, iar cine nu rezistă va fi somnoros tot anul. O altă datină spune că în Ajunul Anului Nou trebuie să ai mereu în buzunar câteva boabe de grâu, pentru a fi ferit de foamete tot anul. De asemenea, trebuie să ai și bani în buzunar pentru că noul an să nu te prindă sărac.

În noaptea dintre ani dar și pe 1 ianuarie nu se plânge. Conform tradiției, persoanele care plâng în prima zi a anului vor avea un an trist.

Intrarea într-un nou an este marcată de fiecare data prin obiceiuri care îi încânta nu numai pe cei mici, dar și pe cei mari. Acestea diferă de la o zonă la alta în funcție de specificul local și nu trebuie ratate dacă ai hotărât să petreci cumpăna dintre ani în altă parte decât acasă.

În România mai există regiuni în care sărbătorile, fie de Crăciun, fie de An Nou, încă mai reprezintă ocazii de a transmite din generație în generație vechile tradiții.

Plugușorul este legat de dorința ca anul ce urmează să fie unul cu recolte bogate. În ziua de 31 decembrie, copiii încep să colinde pocnind din bici, sunând din clopoței, suflând în buhai și urând noroc și bogăție. Ei merg și din casă în casă, prilej cu care primesc mici daruri, fructe, colăci sau bani.

Capra este unul din simbolurile cele mai răspândite la noi în țară, alături de Plugușor. Ea întruchipează un personaj.

Tradiția ursului are origini dacice și se pare că în Bucovina este unul dintre cele mai frumoase spectacole cu măști. Jocul simbolizează trecerea anotimpurilor și amintește de faptul că, odată, acest animal era considerat personajul care reușea să învingă iarna și să aducă primăvara.

Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Anul Nou este Sorcova. În dimineața zilei de 1 ianuarie, copiii merg din casă în casă urând gazdelor sănătate și noroc.

În seara de Anul Nou îmbracă-l pe copilașul tău în haine noi. Pe lângă atmosfera festivă pe care o conferă acestor momente, hainele noi simbolizează începutul unui nou an, plin de noroc.

Dacă ai un copilaș mai măricel, poate întârzia un pic la somn pentru a prinde spectacolul artificiilor de la miezul nopții. Spune-i că noul an este întâmpinat cu lumină și zgomot pentru că tradiția spune că în acest fel se îndepărtează toate relele.

Datinile reprezintă legătura strânsă dintre generații prin intermediul cărora trăsăturile unui popor nu se pierd. Profită de orice ocazie apărută pentru a-i povesti micuțului tău despre semnificația acestora.

Tradiții ciudate de Revelion în lume!

În Danemarca se sparg farfurii: În Danemarca, toate farfuriile nefolosite sunt păstrate până la data de 31 decembrie, când sunt afectuos sparte de tocul ușilor tuturor prietenilor și rudelor. Tot în Danemarca, oamenii se urcă pe scaune și sar de pe ele, de Anul Nou, ca să aibă noroc.

În Spania se mănâncă 12 boabe de strugure: În Spania, dacă poţi să înghesui 12 boabe de strugure în gură la miezul nopţii, ai parte de noroc în anul care vine

Aruncarea îngheţatei pe jos în Elveţia: În Elveţia, Anul Nou este marcat prin aruncarea de îngheţată pe podea.

Aruncarea monedei în România: În România, oamenii aruncă monede în apă, ca să aibă noroc.

Clătite în Franța: Francezilor le plac lucrurile simple şi delicioase. La fiecare An Nou, ei consumă un teanc de clătite.

Primul sosit în Scoţia: În Scoţia, prima persoana care trece pragul unei case, în Noul An, trebuie să aducă un cadou norocos.

Mâncând pentru prosperitate în Estonia: În Estonia, oamenii mănâncă de șapte ori pe zi, de Anul Nou, pentru a-şi asigura prosperitatea în Noul An.

Sperietoare arsă în Ecuador: În Ecuador, Anul Nou este marcat la miezul nopții prin arderea sperietorilor de ciori umplute cu hârtie. Sunt arse, de asemenea, și fotografiile din ultimul an, ca semn aducător de noroc.

Se poartă lenjerie colorată în America de Sud: În unele ţări din America de Sud, purtarea de lenjerie de corp colorată determină soarta cuiva în noul an. Lenjeria de corp de culoare roşie înseamnă că vei găsi dragostea. Auriul înseamnă bogăţie, iar albul semnifică pace.

108 bătăi de clopote în Japonia: În Japonia, sună toate clopotele de 108 ori, conform convingerii budiste că acest lucru aduce purificare. Este, de asemenea, considerat a fi bine să intri în Noul An zâmbind, deoarece aduce noroc.

Filipinezii preferă lucrurile rotunde: În Filipine, totul se reduce la bani. Ei cred că totul trebuie să fie rotund, astfel încât să reprezinte monede şi să aducă bogăţie. Alimente rotunde, haine rotunde, totul să fie rotund.

Maria Suciu – din jurnalul unui viitor medic militar

Publicat de Gabriel Stan, 1 februarie 2022, 17:20

Maria Suciu este o tănără talentată, studentă în anul 2 la Institutul Medico-Militar din București. Aceasta ne-a povestit despre alegerea carierei de medic militar, despre pasiuni și ne-a împărtășit câteva povești frumoase trăite în drumul ei spre o carieră de viitor.

Ascultați un interviu realizat de Gabriel Stan, de la Jurnal Militar, Radio România Actualități.

Maria ne-a împărtășit motivul pentru care a ales să devină medic militar:

Maria Suciu: „Tata are un mod foarte interesant de a îmi da sfaturi, de mică m-am obișnuit cu acest stil, atunci când îmi spunea povești și mă lasa să trag singură concluziile. 

M-a sfătuit să am mereu ochii larg deschiși și să profit de orice ocazie, care mă ajută să cresc, să mă dezvolt.”

Maria Suciu: „Regina Maria mi s-a părut o persoană frumoasă din interior către exterior. A văzut lucrurile cu atâta dragoste și a fost capabilă să iubească țara și oamenii de parcă s-ar fi născut aici…”

Despre tradițiile românești și pasiunile pe care le are, Maria ne-a dezvăluit și ce-și dorește pe viitor:

Maria Suciu: „Părinții mei au colecționat costume populare…Genetic vorbind suntem învățați să transmitem valorile din generație în generație.”

Maria Suciu a lasat și un mesaj tinerilor care vor să urmeze o carieră militară, dar și celor ce vor opta pentru alte meserii.

Maria Suciu: „Să fie curioși, să-și dea timp, să nu se plafoneze pe o carieră clasică…să se descopere și să-și dea timp să încerce fiecare domeniu…”

Sursa foto: Maria Suciu – galerie personală

Tradiții și superstiții de Anul Nou!

Publicat de Andra Radu, 31 decembrie 2021, 11:40

Noaptea dintre ani este așteptată cu mare bucurie. La 12 noaptea alungăm anul vechi și îl întâmpinăm, cu speranță pe cel nou. Trecerea nu este lipsită însă de superstiții.

La români, conform tradiției, în noaptea de Anul Nou aceștia trebuie să facă cât mai mult zgomot pentru a alunga toate spiritele rele.

O altă superstiție de Revelion este aceea că atât în ultima zi din an, cât și în prima zi a celui nou este bine să nu facem cheltuieli și să nu aruncăm nimic din casă (inclusiv gunoiul) deoarece, o data cu el, aruncăm afară din casă și norocul.

Și că tot vine vorba de bani, există și superstiția conform căreia oamenii nu trebuie să aibă nicio datorie când începe noul an. În caz contrar, aceștia vor rămâne datori întreg anul.

De asemenea, o bine cunoscută superstiție spune că prima persoană care va trece pragul casei în prima zi din an ne va influența tot anul.

Conform tradiției populare, fetele nemăritate pun în Ajunul Anului Nou un fir de busuioc într-un vas cu apă, o ramură de măr și un ban. Dimineața, fetele își vor visa alesul cu care urmează să se căsătorească.

La miezul nopții, ușa casei trebuie să fie deschisă, permițând astfel anului vechi să iasă, în timp ce cel nou să intre.

Preluat mai nou și de români, obiceiul cu sărutatul sub vâsc este practicat în noaptea dintre ani de către îndrăgostiți. Aceștia cred că astfel vor fi însoțiți de dragoste întreg anul.

Bătrânii spun că la trecerea dintre ani este bine că fiecare persoană să poarte o haină nouă dar și ceva roșu, ori o altă culoare veselă pentru a atrage toate energiile pozitive.

În noaptea de Anul Nou nu se doarme, iar cine nu rezistă va fi somnoros tot anul. O altă datină spune că în Ajunul Anului Nou trebuie să ai mereu în buzunar câteva boabe de grâu, pentru a fi ferit de foamete tot anul. De asemenea, trebuie să ai și bani în buzunar pentru că noul an să nu te prindă sărac.

În noaptea dintre ani dar și pe 1 ianuarie nu se plânge. Conform tradiției, persoanele care plâng în prima zi a anului vor avea un an trist.

Intrarea într-un nou an este marcată de fiecare data prin obiceiuri care îi încânta nu numai pe cei mici, dar și pe cei mari. Acestea diferă de la o zonă la alta în funcție de specificul local și nu trebuie ratate dacă ai hotărât să petreci cumpăna dintre ani în altă parte decât acasă.

În România mai există regiuni în care sărbătorile, fie de Crăciun, fie de An Nou, încă mai reprezintă ocazii de a transmite din generație în generație vechile tradiții.

Plugușorul este legat de dorința ca anul ce urmează să fie unul cu recolte bogate. În ziua de 31 decembrie, copiii încep să colinde pocnind din bici, sunând din clopoței, suflând în buhai și urând noroc și bogăție. Ei merg și din casă în casă, prilej cu care primesc mici daruri, fructe, colăci sau bani.

Capra este unul din simbolurile cele mai răspândite la noi în țară, alături de Plugușor. Ea întruchipează un personaj.

Tradiția ursului are origini dacice și se pare că în Bucovina este unul dintre cele mai frumoase spectacole cu măști. Jocul simbolizează trecerea anotimpurilor și amintește de faptul că, odată, acest animal era considerat personajul care reușea să învingă iarna și să aducă primăvara.

Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Anul Nou este Sorcova. În dimineața zilei de 1 ianuarie, copiii merg din casă în casă urând gazdelor sănătate și noroc.

În seara de Anul Nou îmbracă-l pe copilașul tău în haine noi. Pe lângă atmosfera festivă pe care o conferă acestor momente, hainele noi simbolizează începutul unui nou an, plin de noroc.

Dacă ai un copilaș mai măricel, poate întârzia un pic la somn pentru a prinde spectacolul artificiilor de la miezul nopții. Spune-i că noul an este întâmpinat cu lumină și zgomot pentru că tradiția spune că în acest fel se îndepărtează toate relele.

Datinile reprezintă legătura strânsă dintre generații prin intermediul cărora trăsăturile unui popor nu se pierd. Profită de orice ocazie apărută pentru a-i povesti micuțului tău despre semnificația acestora.

Tradiții ciudate de Revelion în lume!

În Danemarca se sparg farfurii: În Danemarca, toate farfuriile nefolosite sunt păstrate până la data de 31 decembrie, când sunt afectuos sparte de tocul ușilor tuturor prietenilor și rudelor. Tot în Danemarca, oamenii se urcă pe scaune și sar de pe ele, de Anul Nou, ca să aibă noroc.

În Spania se mănâncă 12 boabe de strugure: În Spania, dacă poţi să înghesui 12 boabe de strugure în gură la miezul nopţii, ai parte de noroc în anul care vine

Aruncarea îngheţatei pe jos în Elveţia: În Elveţia, Anul Nou este marcat prin aruncarea de îngheţată pe podea.

Aruncarea monedei în România: În România, oamenii aruncă monede în apă, ca să aibă noroc.

Clătite în Franța: Francezilor le plac lucrurile simple şi delicioase. La fiecare An Nou, ei consumă un teanc de clătite.

Primul sosit în Scoţia: În Scoţia, prima persoana care trece pragul unei case, în Noul An, trebuie să aducă un cadou norocos.

Mâncând pentru prosperitate în Estonia: În Estonia, oamenii mănâncă de șapte ori pe zi, de Anul Nou, pentru a-şi asigura prosperitatea în Noul An.

Sperietoare arsă în Ecuador: În Ecuador, Anul Nou este marcat la miezul nopții prin arderea sperietorilor de ciori umplute cu hârtie. Sunt arse, de asemenea, și fotografiile din ultimul an, ca semn aducător de noroc.

Se poartă lenjerie colorată în America de Sud: În unele ţări din America de Sud, purtarea de lenjerie de corp colorată determină soarta cuiva în noul an. Lenjeria de corp de culoare roşie înseamnă că vei găsi dragostea. Auriul înseamnă bogăţie, iar albul semnifică pace.

108 bătăi de clopote în Japonia: În Japonia, sună toate clopotele de 108 ori, conform convingerii budiste că acest lucru aduce purificare. Este, de asemenea, considerat a fi bine să intri în Noul An zâmbind, deoarece aduce noroc.

Filipinezii preferă lucrurile rotunde: În Filipine, totul se reduce la bani. Ei cred că totul trebuie să fie rotund, astfel încât să reprezinte monede şi să aducă bogăţie. Alimente rotunde, haine rotunde, totul să fie rotund.

„Ucenicii lui Moș Crăciun” la Muzeul Satului

Publicat de Camelia Teodosiu, 8 decembrie 2021, 13:00 / actualizat: 14 ianuarie 2022, 12:05

Biblioteca noastră de Bucurii își extinde spațiul la Muzeul Satului, unde în această perioadă au loc o serie de activități menite să te introducă în atmosfera de vis a Crăciunului.

De data aceasta, vă întâmpin printre brazi împodobiți, colinde, ateliere de creație cu „Ucenicii lui Moș Crăciun”, expoziții, evenimente, obiceiuri și tradiții specifice sărbătorilor de iarnă…toate aici, la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București.

Articol integral și podcast pe romaniadenota10.ro

Sava Negrean Brudașcu – (în)cântarea populară a harului

Publicat de Camelia Teodosiu, 8 iulie 2021, 18:56

În Biblioteca de Bucurii este prezentă îndrăgita interpretă de muzică populară ardelenească Sava Negrean Brudașcu într-un dialog pentru tihna sufletului despre valorile dobândite în familie și cum ne ajută aceste repere morale, tradiționale, educaționale…să devenim oameni frumoși și luminoși.

Încep prin vă mărturisi că bucuria prezenței doamnei Sava Negrean Brudașcu, în emisiune,  este dată nu numai de recunoașterea performanței artistice prin cântecul popular pe care îl interpretează cu atâta har, ci și de tot ceea ce face cu dăruire și ajunge la sufletul oamenilor – promovarea obiceiurilor și tradițiilor românești, pământul pe care îl lucrează, grădina pe care o îngrijește, bucatele pe care le gătește, vorbele bune spuse cu îndumnezeire…Pentru că are sufletul plin de drag și bucurie.

Vă invit să ascultați această ediție a emisiunii în care Sava Negrean Brudașcu  ne emoționează cu tot ce ne transmite – amintirile dragi ale copilăriei, experiențele inedite care i-au dat siguranță și curaj, reperele pe care suntem datori să le transmitem copiilor noștri ca să se simtă în echilibru, bucurie și plini de încredere.

Podcast pe romaniadenota10.ro

Tradiţii şi obiceiuri de Paște!

Publicat de Andra Radu, 2 mai 2021, 08:30

O credinţă răspândită în România este aceea că cei care pleacă din această lume în ziua de Paşte merg direct în rai, porţile acestuia fiind deschise în această zi, şi, având în vedere că cerurile se deschid, sufletele răposaţilor se întorc acasă, pentru a-i proteja pe cei dragi.

De asemenea, cei născuţi în ziua de Paşte se spune că vor avea o viaţă luminată şi plină de noroc.

Masa de Paşte este construită în jurul preparatelor din carne de miel, ciorbă, friptură sau drob, simbolul Mântuitorului Iisus, care a fost sacrificat pentru a salva omenirea.

Se spune că de Înviere este bine ca oamenii să fie îmbrăcaţi cu o haină nouă, care ar simboliza purificarea.

De asemena, nu este bine ca de Înviere să se doarmă, fiindcă restul anului va aduce somnolenţă, ghinion sau recolte slabe.

Se spune că masa de Paşti trebuie să se începă cu consumul unui ou, existând credinţa că astfel trupul va fi sănătos întreg anul, apoi peşte – pentru a fi sprinten precum acesta – şi mai apoi pasăre – pentru a fi uşor ca aceasta.

O altă tradiţie arată că dacă în ziua de Paşti prima persoană care intră în gospodărie este bărbat, acolo va exista noroc peste an.

Acestea sunt tradiţii şi obiceiuri larg răspândite la nivelul ţării în comunitatea creştin-ortodoxă.

Obiceiuri și tradiții de Dragobete!

Publicat de Andra Radu, 24 februarie 2020, 11:19

Dragobete, numit și Cap de Primăvară, era sărbătorit pe 24 februarie. După legendă, el este fiul Babei Dochia.

Identificat cu Cupidon şi cu Eros, Dragobetele este asemuit cu un flăcău frumos care umblă prin pădure şi sărută fetele.

Un simbol al începutului de dragoste la tinerele fete sunt aşa numiţi Dragobeţi, muguri ai arborilor de pădure pe care îi culeg şi îi poartă la ureche în ziua de Dragobete.

În această zi se crede că păsările nemigratoare se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează şi încep să-şi construiască cuiburile. Păsările neîmperecheate în această zi, potrivit acestor credinţe, rămâneau stinghere şi fără pui până la Dragobetele din anul viitor.

În această zi, se auzea pretutindeni zicala: „Dragobetele sărută fetele”. Considerând că sărutul în ziua de Dragobete este de bun augur, fetele se lăsau şi chiar doreau să fie sărutate de băieţi.

În ziua de Dragobete, considerată, local, prima zi de primăvară, fetele şi băieţii se adunau în grupuri şi ieşeau hăulind şi chiuind în câmp, de unde adunau viorele şi tămâioare. Din zăpada netopită până atunci fetele şi nevestele tinere îşi făceau rezerve de apă cu care se spălau în anumite zile ale anului, pentru păstrarea frumuseţii.

La Muzeul Satului Bănățean din Timișoara va fi organizată o șezătoare la care vor participa grupul „Senioarele” din şi „Tinerele condeie”, Lia Lungu, cu „Cântece și descântece de dragoste” și Maria Garas cu poezie și cântec de dragoste.

De asemenea, o nouă întâlnire cu bucătăria tradițională a Olteniei, precum și a vlahilor din Bulgaria, va avea loc la Calafat, astăzi, în cadrul evenimentului „Dolju-n bucate”.

Evenimentul, inspirat de Dragobete, se va desfășura la ora 15:30, la Casa de Cultură a Municipiului Calafat.

Anul Nou, tradiții și superstiții!

Publicat de Andra Radu, 31 decembrie 2019, 10:00

Noaptea dintre ani este așteptată cu mare bucurie. La 12 noaptea alungăm anul vechi și îl întâmpinăm, cu speranță pe cel nou. Trecerea nu este lipsită însă de superstiții.

La români, conform tradiției, în noaptea de Anul Nou aceștia trebuie să facă cât mai mult zgomot pentru a alunga toate spiritele rele.

O altă superstiție de Revelion este aceea că atât în ultima zi din an, cât și în prima zi a celui nou este bine să nu facem cheltuieli și să nu aruncăm nimic din casă (inclusiv gunoiul) deoarece, o data cu el, aruncăm afară din casă și norocul.

Și că tot vine vorba de bani, există și superstiția conform căreia oamenii nu trebuie să aibă nicio datorie când începe noul an. În caz contrar, aceștia vor rămâne datori întreg anul.

De asemenea, o bine cunoscută superstiție spune că prima persoană care va trece pragul casei în prima zi din an ne va influența tot anul.

Conform tradiției populare, fetele nemăritate pun în Ajunul Anului Nou un fir de busuioc într-un vas cu apă, o ramură de măr și un ban. Dimineața, fetele își vor visa alesul cu care urmează să se căsătorească.

La miezul nopții, ușa casei trebuie să fie deschisă, permițând astfel anului vechi să iasă, în timp ce cel nou să intre.

Preluat mai nou și de români, obiceiul cu sărutatul sub vâsc este practicat în noaptea dintre ani de către îndrăgostiți. Aceștia cred că astfel vor fi însoțiți de dragoste întreg anul.

Bătrânii spun că la trecerea dintre ani este bine că fiecare persoană să poarte o haină nouă dar și ceva roșu, ori o altă culoare veselă pentru a atrage toate energiile pozitive.

În noaptea de Anul Nou nu se doarme, iar cine nu rezistă va fi somnoros tot anul. O altă datină spune că în Ajunul Anului Nou trebuie să ai mereu în buzunar câteva boabe de grâu, pentru a fi ferit de foamete tot anul. De asemenea, trebuie să ai și bani în buzunar pentru că noul an să nu te prindă sărac.

În noaptea dintre ani dar și pe 1 ianuarie nu se plânge. Conform tradiției, persoanele care plâng în prima zi a anului vor avea un an trist.

Intrarea într-un nou an este marcată de fiecare data prin obiceiuri care îi încânta nu numai pe cei mici, dar și pe cei mari. Acestea diferă de la o zonă la alta în funcție de specificul local și nu trebuie ratate dacă ai hotărât să petreci cumpăna dintre ani în altă parte decât acasă.

În România mai există regiuni în care sărbătorile, fie de Crăciun, fie de An Nou, încă mai reprezintă ocazii de a transmite din generație în generație vechile tradiții.

Plugușorul este legat de dorința ca anul ce urmează să fie unul cu recolte bogate. În ziua de 31 decembrie, copiii încep să colinde pocnind din bici, sunând din clopoței, suflând în buhai și urând noroc și bogăție. Ei merg și din casă în casă, prilej cu care primesc mici daruri, fructe, colăci sau bani.

Capra este unul din simbolurile cele mai răspândite la noi în țară, alături de Plugușor. Ea întruchipează un personaj.

Tradiția ursului are origini dacice și se pare că în Bucovina este unul dintre cele mai frumoase spectacole cu măști. Jocul simbolizează trecerea anotimpurilor și amintește de faptul că, odată, acest animal era considerat personajul care reușea să învingă iarna și să aducă primăvara.

Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Anul Nou este Sorcova. În dimineața zilei de 1 ianuarie, copiii merg din casă în casă urând gazdelor sănătate și noroc.

În seara de Anul Nou îmbracă-l pe copilașul tău în haine noi. Pe lângă atmosfera festivă pe care o conferă acestor momente, hainele noi simbolizează începutul unui nou an, plin de noroc.

Dacă ai un copilaș mai măricel, poate întârzia un pic la somn pentru a prinde spectacolul artificiilor de la miezul nopții. Spune-i că noul an este întâmpinat cu lumină și zgomot pentru că tradiția spune că în acest fel se îndepărtează toate relele.

Datinile reprezintă legătura strânsă dintre generații prin intermediul cărora trăsăturile unui popor nu se pierd. Profită de orice ocazie apărută pentru a-i povesti micuțului tău despre semnificația acestora.

Tradiții ciudate de Revelion!

Publicat de Andra Radu, 30 decembrie 2019, 10:00

În Danemarca se sparg farfurii: În Danemarca, toate farfuriile nefolosite sunt păstrate până la data de 31 decembrie, când sunt afectuos sparte de tocul ușilor tuturor prietenilor și rudelor. Tot în Danemarca, oamenii se urcă pe scaune și sar de pe ele, de Anul Nou, ca să aibă noroc.

În Spania se mănâncă 12 boabe de strugure: În Spania, dacă poţi să înghesui 12 boabe de strugure în gură la miezul nopţii, ai parte de noroc în anul care vine

Aruncarea îngheţatei pe jos în Elveţia: În Elveţia, Anul Nou este marcat prin aruncarea de îngheţată pe podea.

Aruncarea monedei în România: În România, oamenii aruncă monede în apă, ca să aibă noroc.

Clătite în Franța: Francezilor le plac lucrurile simple şi delicioase. La fiecare An Nou, ei consumă un teanc de clătite.

Primul sosit în Scoţia: În Scoţia, prima persoana care trece pragul unei case, în Noul An, trebuie să aducă un cadou norocos.

Mâncând pentru prosperitate în Estonia: În Estonia, oamenii mănâncă de șapte ori pe zi, de Anul Nou, pentru a-şi asigura prosperitatea în Noul An.

Sperietoare arsă în Ecuador: În Ecuador, Anul Nou este marcat la miezul nopții prin arderea sperietorilor de ciori umplute cu hârtie. Sunt arse, de asemenea, și fotografiile din ultimul an, ca semn aducător de noroc.

Se poartă lenjerie colorată în America de Sud: În unele ţări din America de Sud, purtarea de lenjerie de corp colorată determină soarta cuiva în noul an. Lenjeria de corp de culoare roşie înseamnă că vei găsi dragostea. Auriul înseamnă bogăţie, iar albul semnifică pace.

108 bătăi de clopote în Japonia: În Japonia, sună toate clopotele de 108 ori, conform convingerii budiste că acest lucru aduce purificare. Este, de asemenea, considerat a fi bine să intri în Noul An zâmbind, deoarece aduce noroc.

Filipinezii preferă lucrurile rotunde: În Filipine, totul se reduce la bani. Ei cred că totul trebuie să fie rotund, astfel încât să reprezinte monede şi să aducă bogăţie. Alimente rotunde, haine rotunde, totul să fie rotund.

Sfântul Apostol Ștefan!

Publicat de Andra Radu, 27 decembrie 2019, 10:00

În fiecare an, la 27 decembrie, în cea de-a treia zi a Marelui Praznic al Nașterii Domnului, este sărbătorit Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan, primul martir creștin.

Ștefan a fost unul dintre cei șapte diaconi aleși de Sfinții Apostoli, din motive pastoral-misionare, după cum relatează Sfântul Apostol și Evanghelist Luca în capitolul 6 din Faptele Apostolilor: evreii din afara Palestinei (numiți eliniști), de cultură și limbă greacă, aveau sinagoga lor aparte, la Ierusalim, și oficiau slujbele în limba greacă, nu în limba ebraică.

La un moment dat aceştia s-au plâns că la distribuirea zilnică a bunurilor, în special a hranei, văduvele eliniste nu mai ajungeau să primească aceste ajutoare. Întrucât doar Sfinţii Apostoli aveau misiunea de a rosti rugăciunile, de a frânge pâinea – împărtăşania, şi de a catehiza în cadrul întrunirilor liturgice, au propus mulţimilor să fie aleşi „şapte bărbați cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înțelepciune”, pe care să-i rânduiască pentru această slujire.

Au fost, astfel, aleşi: Ştefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae. Ştefan, cel care se bucura de întâietate în rândul diaconilor, fiind arhidiacon, a atras mânia evreilor prin minunile pe care le săvârşea, aceştia promovând martori mincinoşi care l-au acuzat pe Ştefan că necinsteste credinţa ebraică.

Ştefan a fost dus la Sinedriu, unde a ţinut o predică în care a afirmat că poporul evreu a ignorat şi a respins tot binele pe care Dumnezeu a vrut sa îl facă, a reamintit de conflictul dintre Israel şi Dumnezeu, în toată perioada de după Moise, şi a arătat diferenţa dintre Lege (Decalog) şi Evanghelie – căci potrivit unei tradiţii ebraice, Moise a primit Legea în Sinai, de la îngeri, deci cu un rol secundar în comparaţie cu Evanghelia, care vine direct de la Dumnezeu, prin Iisus Hristos. Mânia evreilor a atins cote maxime, astfel că Ştefan a fost scos din Cetate şi a fost omorât cu pietre, el devenind primul martir creştin.

Inima mucenicului Ştefan a fost o oază de credinţă, o văpaie de dragoste mai mare decât moartea, de unde a apărut iertarea duşmanilor, în clipa în care îşi dădea duhul, sub o ploaie de pietre. Ştefan spunea atunci „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”.

Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea Sfântului Ştefan, fiindcă pe locul unde a fost ucis el se afla un tânăr pe nume Saul, fariseu din Tarsul Ciliciei, care păzea hainele celor care aruncau cu pietre în Ştefan, cel care a devenit din cel mai mare prigonitor al creştinilor, Apostolul Neamurilor.

Astfel, Mântuitorul Hristos se arată lui Saul întrebându-l pentru ce îi prigoneşte pe creştini şi atunci are loc momentul transformării inimii lui Saul în ”vas curat şi cinstit” devenind marele apostol al omenirii, Sfântul Apostol Pavel, stâlpul creştinătăţii şi propovăduitorul neînfricat al lui Hristos.

Sfânta Tradiţie arată că în timp ce mulţimea îl ucidea cu pietre pe Sfântul Ştefan, pe o ridicatură de pământ, stăteau şi priveau, dându-i putere de a suferi cu demnitate martiriul, însăşi Maica Domnului însoţită de Sfântul Ioan, ucenicul Domnului.

La biserica ridicată în cinstea Sfântului Ştefan pe colina de la capătul Văii Iosafat (identificată cu Valea Cedrilor – Chedron – din Cetatea Ierusalimului), vin şi se roagă numeroşi creştini din toate părţile lumii, iar în apropierea bisericii se afla una din cele şapte porţi ale cetăţii, care poartă numele Sfântului Ştefan indicând astfel poarta prin care a fost scos din cetate şi ucis cu pietre.

În limba greacă, Ştefan înseamnă „coroană” şi se referă atât la râvna de care acesta a dat dovadă în a face cunoscută lucrarea lui Iisus Christos, cât şi la faptul că el este primul dintr-un nesfârşit şir de martiri din lumea creştină.

De sărbătoarea Sfântului Ştefan se legă mai multe tradiţii şi obiceiuri.

Astfel, o veche tradiţie, arată că cei care se confruntă cu probleme de sănătate sau se judecă de multă vreme cu persoane foarte orgolioase, este bine să aducă în casa lor o icoană a Sfântul Ştefan, sfinţită în această zi. Pentru sporul casei şi pentru sănătatea rudelor cu probleme mari de sănătate, trebuie să-l cinstim pe Sfântul Ştefan prin fapte bune, iar reconcilierile sunt binevenite în această zi.

Se spune că în ziua praznicului, este de preferat să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care ne pun viaţa în primejdie. De Sfântul Ştefan se fac pomeniri pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice, iar pachete cu mâncare se împart şi unor persoane tinere, care poartă numele mucenicului Ştefan. De asemenea, tot în această zi se prepară şi se împart mucenici cu miere şi nucă, care amintesc de moartea lui mucenicească.

În unele zone din ţara noastră există tradiţia preparării „Pâinicillor Sfântului Ştefan”, dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac, unse cu miere, de formă rotundă – amintind de pietrele cu care a fost ucis, produse care se sfinţesc la biserică în ziua praznicului şi se împart săracilor.

Ajunul Crăciunului – tradiții și obiceiuri!

Publicat de Andra Radu, 24 decembrie 2019, 10:00

În Ajunul Crăciunului, gospodinele pregătesc covrigi, colaci (care, în tradiţia populară, trebuie să amintească de înfăşurarea unei mâini cu degetele întinse aparţinând Crăciunesei, care a ajutat-o pe Maica Domnului la naşterea pruncului şi căreia i-au fost tăiate mâinile).

Colacii sunt pregătiţi pentru colindătorii care vor veni să ureze pe la casele gospodarilor. Covrigii sunt daţi colindătorilor copii, colăceii sunt pentru colindătorii mai numeroşi, iar colacii vor fi pentru flăcăi.

De asemenea, se pregătesc turtele, care se mai numesc şi „scutecele Domnului”, amintind de cele care au fost folosite la naşterea Mântuitorului.

În seara de Ajun, stăpâna casei merge în „casa mare”, aşează pe masa de sub icoană o sticlă de vin roşu, la dreapta sticlei farfuria cu turte, o altă farfurie cu bob, perje (prune) fierte, iar în cele patru colţuri ale mesei câte un colac.

Sfinţirea mesei de Ajun şi vestirea Naşterii Domnului este o datină veche îndeplinită de preoţi şi însoţitorii acestuia.

În popor se spune că Ajunul Crăciunului presupune un post aspru. E indicat chiar să se ajuneze până se iveşte prima stea de seară, care aminteşte de steaua observată de magii de la Răsărit. Până atunci nu trebuie să se mănânce nimic şi astfel omul va fi sănătos, va avea mult noroc şi va fi mai demn pentru Sfânta Împărtăşanie.

Există credința că în Ajunul Crăciunului cerurile se deschid şi de acest moment nu se pot bucura decât oamenii buni, iar cetele îngereşti pot fi auzite doar de cei curaţi la suflete. Deschiderea cerului permite oricărui creştin să îşi pună o dorinţă, care cu certitudine se va îndeplini.

În seara lui Ajun, stăpânii caselor au datoria să adune de prin sat toate lucrurile împrumutate pentru că locul lor este acasă. De asemenea, fetele nemăritate roagă mamele să-l determine pe preot să zăbovească un timp pe laiţă şi să mănânce câte ceva, ca astfel peţitorii lor să nu întârzie.

Femeia care se ocupă de colacii pentru Crăciun se duce în grădină sau în livadă şi cu mâinile pline de aluat spune: „măr, astfel rodnic să fii cum stă aluatul pe mâinile mele”.

Alte gospodine, după ce dau pâinea în cuptor, nu uită imediat să spună: „cum e cuptorul, lopata plină de pâine, aşa să fie copacii, pomii plini de poame”.

În pregătirea Ajunului Crăciunului sunt implicaţi şi copiii de toate vârstele, care, cu mult timp înainte, s-au pregătit pentru a umbla cu colindatul.

La noapte vine Moş Nicolae!

Publicat de Andra Radu, 5 decembrie 2019, 11:29

Copiii își pun, în acestă seară, ghetuțele la uși și ferestre. Vine Moș Nicolae cu daruri!

Sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor. Biserica spune că Sfântul Nicolae s-a născut într-o familie bogată, însă își dă toată averea săracilor.

În popor se crede că de Sfântul Nicolae începe iarna, cu adevărat. În această zi, Moşul își scutură barba sură și începe să ningă, iar dacă nu ninge, înseamnă că Sfântul Nicolae a întinerit.

În fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii știu că trebuie să-şi lustruiască ghetuţele sau cizmuliţele deoarece Moş Nicolae va veni să le aducă daruri. Copiii mai neascultători primesc lângă dar și o nuieluşă să le aducă aminte că trebuie să asculte de părinţii și bunicii lor.

Conform tradiţiilor populare, Moş Nicolae apare pe un cal alb, îi ajută pe toţi cei nevoiași, orfanii și văduvele, este stăpânul apelor și salvează corăbierii de la înec, protejează soldaţii pe timp de război.

Tot în popor se spune că, în nopțile sfințite de sărbători, când cerurile se deschid și pentru noi, preț de o clipă, Sfântul Nicolae poate fi văzut stând în dreapta Domnului.

În Europa, în preajma secolului al XII-lea, ziua de Sfântul Nicolae a devenit atât ziua darurilor, cât și a activităților caritabile.

La nemți, tradiția sărbătoririi lui Moș Nicolae a apărut prin îmbinarea imaginii creștine a Sfântului cu o figură păgână. Acesta este văzut de către germani ca un bătrân cu un sac în spate și o nuielușă în mână.

Pe lângă ghetuțele pe care copiii și le pregătesc minuțios pentru venirea Moșului, aceștia scriu în ajun o scrisoare în care apar toate dorințele lor, dar și câțiva morcovi pentru caii moșului. Mai mult, Sfântul Nicolae are mereu cu el o carte în care sunt trecute toate faptele copiilor, fie ele bune sau rele.

În unele părți ale Germaniei, copiii se îmbracă în Moș Nicolae și colindă toate casele vecine în timp ce gazdele le oferă dulciuri.

Ziua Naţională a Portului Tradiţional din România se sărbătoreşte în cea de-a doua duminică din luna mai.

Publicat de Dan Boanţă, 6 mai 2019, 14:00

Adoptată de Camera Deputaţilor, ca for decizional, la 22 aprilie 2015, propunerea legislativă privind instituirea acestei sărbători, prevede ca această zi să prilejuiască organizarea de evenimente cultural-artistice, sociale şi educative, prin care ”să se evidenţieze valorile inestimabile pe care le reprezintă costumele tradiţionale specifice fiecărei zone”. 

La organizarea manifestărilor culturale pot participa şi fundaţiile, asociaţiile sau organizaţiile neguvernamentale, al căror obiect de activitate îl reprezintă promovarea culturii tradiţionale, iar muzeele de etnografie şi Centrele pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale pot urmări desfăşurarea acţiunilor în vederea respectării specificului etnografic al fiecărei zone în parte.

Prin urmare, duminică, 12 mai 2019, te invităm să sărbătorești cu noi Ziua Naţională a Portului Tradiţional din România. Fie că aveți sau nu un costum tradițional întreg, o ie nouă sau veche sau orice alt obiect vestimentar tradițional românesc, sunteți bineveniți.

A lua parte la un astfel de eveniment este un mod simplu și frumos de a da respectul ce se cuvine înaintașilor noștri. Aceste costume populare poartă în ele metaforele istoriei și tradițiilor poporului nostru.

În consecință, iată evenimentele dedicate acestei zile pe care am reuști să le identificăm pănă în acest moment:

București – Parada portului popular

Comunitatea Domnițe cu altițe organizează la București Parada portului popular, eveniment aflat la a treia ediție, și care va debuta la ora 12.00 în Piațeta Regelui (Str. Arhitect Ion Mincu – Parcul Kiseleff).

Cluj Napoca – Meșteșugul și arta acului

În perioada 10-12 mai, ASCOR Cluj și grupul Șezătoare Cluj, în parteneriat cu Muzeul Etnografic al Transilvaniei, organizezază evenimentul “Meșteșugul și arta acului”. Cu acest prilej, vor avea loc o serie de ateliere gratuite unde vei deprinde modalități și tehnici de a coase o cămașă tradițională sau de a țese un brâu.

De asemenea, vor avea loc și o serie de prelegeri cu privire la particularități și caracteristicile portului tradițional românesc. Detalii cu privire la toate acțiunile din cadrul “Meșteșugul și arta acului” găsiți pe pagina de Facebook a evenimentului.

Târgu Mureș

Comunitatea identitară, îi așteaptă pe toți iubitorii costumelor populare la Sfânta Liturghie de la Catedrala Mare. Apoi se va porni în alai și cu voie bună într-o plimbare prin oraș, marcată însă de câteva opriri simbolice.

Mioveni – Parada portului popular românesc 

La Mioveni are loc Parada portului popular românesc – România de la Argeș 2019. Îndemânul adresat de organizatori particpanţilor este să „scoatem straiele din ladă și arătăm lumii întregi că  noi păstrăm tradiția în România de la Argeș.” Întâlnirea are loc la 16:30 în parcarea magazinului Lidl Mioveni (intrarea dinspre Pitești).

Ziua Naţională a Portului Tradiţional din România

Celor care doresc să sărbătorească Ziua Naţională a Portului Tradiţional din România, înnoindu-se, le recomandăm câteva grupuri și comunitați de Facebook intersante.

• Descoperă frumusețea ie românești – La Blouse Roumaine, Ia românească
• Cumpăra costume tradiționale noi și vechi – Cămașa romănească, Ia românească, Ia tradițională, Ie tradițională, Ie veche românească tradițională, Ii cusute manual
• Învăța să brodezi o ie românească: Arta acului la români, Brodează românește, Dobrogea coase ie, Oltenia coase ie, Oricine poate coase ie, Romanian Label

Obiceiuri și tradiții de Paște

Publicat de Andra Radu, 22 aprilie 2019, 15:13

Paştele, sărbătoarea creştină care cheamă oamenii să ia Lumina Sfântă, aduce bucuria unică a Învierii Mântuitorului, dar şi ritualuri printre care şi cea a salutului cunoscut chiar şi de cei mici – „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”.

Sărbătoarea Paştelui este considerată a fi una a bucuriei date de vestea Învierii.

În ortodoxie, începutul sărbătorii e marcat odată cu postul de şapte săptămâni. O semnificaţie foarte importantă o are Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Din această zi, ţăranii încetează lucrul la câmp şi se concentrează asupra casei și curţii, pentru ca totul să fie curat. Tot în Joia Mare, femeile încep să pregătească pasca şi să vopsească ouăle.

De Paşte, spun preoţii, nimeni nu trebuie să fie trist, nimeni nu trebuie să plângă, bucuria fiind sentimentul pe cât de unic, pe atât de predominant în zilele de Paşte.

Numele sărbătorii derivă din cuvântul ebraic „pesah”, care înseamnă „trecere” şi vine din termenul egiptean cu acelaşi înţeles „paseh”.

Credincioşii aduc la biserică, în noaptea Învierii, ouă vopsite, cozonac, pască, friptură şi alte preparate de Paşte, pe care preoţii le sfinţesc.

În Transilvania, băieţii merg în familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, „ca să nu se veştejească”. „Stropitul” este păstrat şi azi şi reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii, şi, în fond, de distracţie.

În Banat, la micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti (vin+pâine sfinţite). În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, după acestea se continua masa cu friptură de miel.

În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spala pe fată în zorii zilei de Paşti, ca să fie frumoase tot anul. Flăcăii trebuie să se ducă cu flori la casele unde locuiesc fetele care le sunt cele mai dragi, iar ele, dacă îi plac, trebuie să le oferă un ou roşu.

În Maramureș, în prima zi de Paşti, copiii merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu. La plecare, copiii mulţumesc pentru dar şi urează gospodarilor “Sărbători fericite!”. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru că în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului.

În Moldova, dimineaţa după noaptea Învierii, se pune un ouă roşu şi unul alb într-un bol cu apă ce trebuie să conţină monezi, copii trebuie să şi clătească fata cu apă şi să-și atingă obrajii cu oualele pentru a avea un an plin de bogăţii. O altă tradiţie de pe malurile Prutului cere ca oul de Paşti să fie mâncat, iar cojile să fie aruncate neapărat pe drum.

Ghidului Verde Michelin pentru România a acordat 2 stele Sighişoarei

Publicat de Dan Boanţă, 7 martie 2019, 15:16

Lansat în a doua sa ediție, la opt ani după prima ediție dedicată țării noastre, Ghidului Verde Michelin pentru România a fost îmbunătățit cu locații noi unde turiștii străini în căutare de liniște sau peisaje tulburătoare pot încerca senzații pe care nu le-au mai simțit vreodată. Salina Turda, castrul roman Porolissum din Zalău, Valea Maramureșului sau Parcul Național Retezat se află printre acestea.

Ghidul Michelin a realizat o introducere a frumuseților României, pornind din București, către Transilvania și Bucovina.

”România poate fi una din cele mai importante destinații turistice din Europa. Marea Neagră, Dunărea și munții maiestuoși trasează portretul acestei țări și principalele trasee turistice, presărate cu multe mânăstiri, bisericuțe de lemn și sate tradiționale”, a declarat un reprezentant al Ghidului Verde Michelin, citat de punctual.ro.

Trei stele înseamnă merită vizitat, două stele se traduce prin merită o oprire, iar o stea este echivalentul interesant. Un obiectiv poate fi selectat şi descris în ghid chiar dacă nu a primit nicio stea. 

“Aventurați-vă în adâncul României, în castelele sale, hanurile și tradițiile ancestrale și explorați legendara Transilvanie, unde orașul baroc Sibiu nu are egal. România tradițională se regăsește, de asemenea, în fermecătoarea Bucovina, bogată în sate decorate cu motive populare și mânăstiri cu picturi care îți taie respirația. Într-un alt registru, Munții Carpați sunt în egală măsură grandioși. Aici veți găsi vârfuri înalte, cascade încântătoare, defilee adânci și păduri dese, toate acestea așteptând exploratorii. Vă veți îndrăgosti de Delta Dunării, unde pământul și apa se întâlnesc într-o sumedenie de canale, pe care le puteți explora în liniște, la fel ca și malurile Mării Negre. Într-un final, toate prejudecățile pe care le-ați putea avea vor fi spulberate de dragostea de viață și ospitalitatea românilor, mereu prietenoși”, este caracterizarea făcută de către Ghidul Verde Michelin. Lansat pentru prima dată în lume acum 80 de ani, ghidul, este menit să îi ajute turişti să îşi organizeze călătoria în timpul pe care îl au la dispoziţie, astfel încât să nu rateze cele mai importante obiective turistice. Paradoxal, Ghidul verde Michelin provine la producătorul de anvelope care poartă același nume.

„Cea de-a doua ediţie aduce un număr mare de locaţii noi, printre care: Maramureş oferă două obiective noi care au primit distincţia de 3 stele, Valea Marei şi Valea Maramureşului, Parcul Naţional Retezat a primit 2 stele, Castrul Porolisum a obţinut 2 stele, de la o stea în prima ediţie, Ulpia Traiana a primit 2 stele, Salina Turda şi Cascada Bigăr, ambele nou intrate în ghid, au primit fiecare câte 2 stele”, au arătat reprezentanţii Michelin.

A doua ediţie a Ghidului Verde Michelin România este împărţit în trei secţiuni sugestive. În prima parte, „Să descoperim România”, iubitorii de călătorie sunt purtaţi prin 7 regiuni importante ale ţării, ca mai apoi, în cea de a doua parte, „Să înţelegem România”, să afle atât tainele artei şi tradiţiilor populare, cât şi istoria ţării. Iar partea a treia, „Organizarea călătoriei”, oferă informaţii practice şi utile pentru planificarea în detaliu a excursiilor.

Printre recomandările făcute de reprezentanţii Michelin se regăsesc cele zece obiective turistice din România:  Mănăstirile pictate din Bucovina, Transfăgărăşanul, Delta Dunării, Biserica Fortificată din Prejmer Sibiu, Mănăstirea Hurez, Văile Maramureşului, Sighişoara, Bucureşti şi Castelul Peleş.

Spiridon făcătorul de minuni

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 11 decembrie 2017, 22:29 / actualizat: 11 decembrie 2017, 23:37

Mijlocul lunii decembrie e o perioadă de aşteptare Se aşteaptă marea sărbătoare a Naşterii Domnului. Dar până atunci mai avem sărbători. Să ne amintim una dintre ele.

Spiridon făcătorul de minuni

Ziua de 12 decembrie este ziua unui sfânt care face minuni. Iar minunea este un fapt de care te miri, fie că-i de bine, fie că-i de rău. „Mare minune!” se miră bătrânele când nefăcutul se-mplineşte.

(varianta audio a rubricii)

Spiridon este protectorul cizmarilor, ciubotarilor pentru că se crede că el a făcut minunea, unealta cu care lucrează cizmarii. Oamenii îl serbează ca să-i ferească de minuni.^[1] Ca să fii în rândul lumii, nu-i nevoie de o minune, ci doar de bună cuviinţă şi credinţă.

Sfântul Spiridon îi ajută pe cei buni împlinindu-le gândul, făcându-le o minune. Şi îi pedepseşte pe cei ce nu l-au respectat schimbând lucrurile bune în rele.

În această zi se duce colac la biserică şi se face aghiazmă mică. Cu aghiazmă ca prin minune se „curăţă” locul de urâciuni. Este sărbătoarea cizmarilor şi chiar şi cântecele amintesc de Sfântul Spiridon:

Taică, Sfinte Spiridoane,

                        Fă-ţi pomană şi cu noi:

                        Rupe ghete la cucoane,

                        La boieri şi la ciocoi^[2].

În această zi se petrece, iar cizmarii glumesc, pentru că aşa trebuie ţinută ziua: cu voie bună. Pătroiracu, cizmar din Radoş, striga:

                            Hei papuc, papuc, papuc

                           Eu te-am făcut , eu te rup!

Cuvintele sunt spuse de Lică Lihoarcă de 95 de ani din Radoş. Bătrânii se petrec, cuvintele „cu miez” rămân! Că doar:

Cine a păţit multe,

                           Ştie multe.

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Th. Speranţia, op. cit., VII, p. 298.

[2]Tudor Pamfile, op. cit., p. 256.

Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 6 noiembrie 2017, 05:00

Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril

Calendarul ortodox consemnează drept zi importantă sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, iar calendarul popular rezervă trei zile (8-10 noiembrie) acestei mari sărbători.Valenţele psihopompe ale Sfântului Mihail şi Gavril îl situează în centrul atenţiei, fiind important şi pentru vii şi pentru morţi. Prima zi a Arhanghelului este ştiută drept capul Arhanghelului, a doua zi mijlocul Arhanghelului şi a treia, coada Arhanghelului.

(varianta audio a rubricii)
Povestea cea mai cunoscută despre cei doi arhangheli se referă la momentul ştiut de om că este sfârşitul vieţii. Pe vremuri oamenii ştiau când vine ceasul de pe urmă şi cu multă vreme înainte nu mai lucrau nimic, că dacă tot se-apropie moartea, să se bucure din plin de zilele de trăit. De unde şi vorba spusă despre cineva care nu mai vrea să muncească sau face doar pentru sine: Parcă a intrat în anul morţii!
Mihail şi Gavril s-au vorbit şi au găsit o femeie văduvă pe care au învăţat-o un descântec, ca să muncească omul până o muri „şi cu sticla de doctorii să-i descânte la cap”. Un om trăgea să moară şi era păzit de săteni. Numai astfel păzit, se credea, omul putea să scape de păcate. Văduva i-a descântat omului cu apă:

Pasăre cudalbă zburară
Trei picături de sânge picară
Şi leac să se scoale românul în picioare
Şi să ceară de mâncare.

Omul s-a ridicat „de pe moarte” şi de atunci a rămas obiceiul la român să se descânte, iar omul să nu ştie când vine ceasul şi să muncească până o muri. Aşa şi e de dorit:

Moarte fără bănuială
Şi nuntă fără căială

În ziua Sfinţilor Apostoli Mihail şi Gavril nu se lucrează, altfel cel ce a muncit se va canoni în ceasul morţii până să-i iasă sufletul. Se mai păstrează bunul obicei ca finii să meargă să-şi vadă naşii în această zi, pentru că aşa cum arhanghelii sunt conducători ai cetei de îngeri, aşa naşii călăuzesc cu vorbe înţelepte şi pilde pe măsură pe finii cei repede-nfierbântaţi la fire.

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Nedeia Munților, la Fundata

Publicat de adinaiftime, 3 septembrie 2017, 08:00

Sărbătoarea tradiţională ,,Nedeia Munţilor” va avea loc sâmbătă și duminică (2 si 3 septembrie) în comuna Fundata din județul Brasov.

Evenimentul se va desfășura pe vechiul amplasament “Patoul Giuvala” în vecinătatea Primăriei comunei Fundata, lângă DN 73.

Sărbătoarea tradiţională ,,Nedeia Munţilor” este ,,urmaşa” sărbătorii pastorale Sântilia, ţinută pe Muntele Sântilie, situat pe hotarul Branului cu Muscelul şi Dâmboviţa.

În documentele vechi apare ca ,,târg de două ţări”, Transilvania şi Muntenia. Nedeia a fost reluată la Fundata în anul 1969.

Anul acesta ,,Nedeia Munţilor” reînvie tradiţiile locale. Nu vor lipsi meșterii populari și nici vestitele preparate culinare ale oierilor de la stânile din strungile Carpaţilor.

Duminică, începând cu ora 12 va avea loc şi un spectacol de muzică populară.

Printre artiștii care vor urca pe scenă se numără: George Rotaru, Daniel Rosalim, Mariana Stănescu, Cătălin Maximiuc, Liliana Oncioiu, Grupul “Izvoare” din Cluj și ansambluri folclorice din Ținutul Bran – Moeciu – Fundata.

Sursa: RRA

Șantier la Fâncel, pentru Festivalul Văii Gurghiului

Publicat de adinaiftime, 22 august 2017, 15:33

Pregătirile pentru evenimentul care va avea loc în acest sfârșit de săptămână sunt pe ultima sută de metri.

Casele alegorice au intrat în renovare, aleile s-au amenajat, iar cuferele au început să fie aranjate pentru a-și primi vizitatorii.

În paralel, autoritățile se pregătesc pentru asigurarea securității și sănătății cetățenilor.
Autoritățile au avut și o ședință premergătoare festivalului, coordonată de prefectul județului, Lucian Goga:

”Toate instituțiile implicate în organizarea fără cusur a festivalului sunt aici, am spus că mizez pe experiența șefilor de instituții, a colectivelor pe care le conduc, pentru că nu este prima ediție a festivalului, să fim luați prin surprindere. Sunt convins că festivalul se va desfășura în cele mai bune condiții, de la siguranța alimentară a cetățeanului, cea mai importantă, apoi siguranța fizică a cetățeanului și a bunurilor acestora, până la curățenie.”

Organizatorii pregătesc și noutăți, printre care o nuntă tradițională, duminică, și o expoziție cu obiecte care vizează primul război mondial.

Vicepreședintele Consiliului Județean Mureș, Alexandru Cîmpeanu:

”Având în vedere faptul că suntem în derularea proiectului centenar, Muzeul Județean va expune fotografii, imagini de altă factură, scrisori și alte informații, care vizează primul război mondial. În acest sens, îi invităm pe participanți, dacă dețin astfel de elemente acasă să le aducă, să prezinte și poveștile lor, pentru că ele vor face obiectul unui album.”

Cea de-a XII-a ediție a Festivalului Văii Gurghiului va avea loc în perioada 25-27 august și le va oferi vizitatorilor ocazia să vadă tradiții și meșteșuguri din zonă și să deguste produse culinare autentice.

Raluca Creț

Junii din Șcheii Brașovului și Brașovecheni continuă petrecerile tradiționale

Publicat de adinaiftime, 20 august 2017, 17:40

Jocul strămoșesc de la Crucea Dreptății al Junilor Dorobanți are loc în fiecare an în prima duminică după sărbatoarea Sfintei Marii.

Jocul are rolul de a promova tradițiile și costumele junilor din Șcheii Brașovului. Evenimentul se desfășoară duminică, începând cu ora 10,00, în Piața Unirii din Schei, iar în jurul prânzului junii urcă la Crucea Dreptății unde va avea loc tradiționala Horă a Junilor dansată de Junii tineri și junițele ce vor participa la joc.

Împreună cu hora junilor se mai prezintă și alte dansuri ca sârba, brau sau breaza, ardeleana.

Evenimentul se va încheia seara cu un concert al formației Hora din Brașov. Pe tot parcursul evenimentului veți putea degusta preparate tradiționale specifice zonei.

Festivalul dansului şi portului popular pentru copii şi tineret, Gorj, 2017 – imagine inedită

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 6 aprilie 2017, 15:37

În judeţul Gorj de 14 ani se desfăşoară un festival inedit: Festivalul dansului şi portului popular pentru copii şi tineret. Animatori culturali, coregrafi, etnologi, folclorişti au revitalizat dansurile populare gorjeneşti în toate localităţile judeţului. Copii şi tineri, reuniţi în formaţii artistice şi ansambluri de dansuri, au readus în actualitate jocurile tradiţionale învăţate de la bătrânii satului.

Ineditul acestui festival constă însă în imaginea finală a acestei competiţii: peste 1500 de copii şi tineri îmbrăcaţi în costume populare reprezentând subzonele folclorice ale Gorjului.Este o imagine impresionantă, pentru că aceste costume sunt aduse din lada de zestre a bunicilor, iar acolo unde nu au mai găsit (pentru că şi costumele „îmbătrânesc”) au fost confecţionate costume noi la Tismana. Festivalul s-a organizat în memoria lui Liviu Dafinescu, cel ce a condus Ansamblul Profesionist Doina Gorjului în perioada 1994-2004 şi care şi-a dorit să înfiinţeze şi un ansamblu de copii, care să funcţioneze pe lângă ansamblul consacrat.

Visul său s-a împlinit prin organizarea acestui festival al dansului şi portului popular gorjenesc cu sprijinul instituţiilor culturale şi administrative din Gorj. Un rol esenţial în promovarea manifestării se datorează şi Asociaţiei culturale care poartă numele celebrului coregraf, condusă de fiica acestuia, Vasiliana Dafinescu.

În acest an, festivalul va fi deschis cu o manifestare de amploare la Casa de cultură din Novaci, vineri, 7 aprilie, 2017, acolo unde Ansamblul Nedeea din Novaci împlineşte 40 de ani de existenţă, printre corifeii acestui ansamblu numărîndu-se Stanciu Dafinescu, tatăl lui Liviu Dafinescu, şi maestrul coregraf Iulian Malea. Directorul festivalului este Gheorghe Porumbel care oferă detalii despre această manifestare inedită în interviul acordat în exclusivitate pentru Radio România Regional:

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator Grupul operativ, Departamentul Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune

Împletirea meşteşugurilor, educaţiei şi muzicii populare într-un mărţişor tradiţional.

Publicat de Mihaela Costache, 9 martie 2017, 14:30

În emisiunea de astăzi ne-am propus să începem călătoria făcând o incursiune în geneză, la facere, la modelarea lutului, unde creatorul se identifică cu opera sa, lutul fiind instrumentul care se lasă mângâiat, modelat, prinzând formă în mâinile meşterului… materia primă o reprezintă ţărâna, iar forma finită o reprezintă sufletul şi imaginaţia creatorului. Părăsind lumea lutului şi a creaţiei, vom străbate drumul în lung şi în lat, poposind în oraşul marelui pictor Ştefan Luchian, completând registrul tradiţiilor cu o pagină dedicată educaţiei, întrucât, omul trebuie să-şi depăşească, prin raţiune, cu ajutorul educaţiei… starea primordială de lut, pentru ca, în final, totul să se termine într-o atmosferă de veselie unanimă, unde muzica să se scrie pe un portativ cu un viitor strălucit care are ca scop evidenţierea şi promovarea tradiţiilor neamului.

Întâi, în emisiunea noastră, poposim acasă la meșterul ceramist Gheorghe Magopăț din localitatea Marginea, Județul Suceava. Împreună cu modelatorul lutului, aflăm povestea ceramicii negre de Marginea ale cărei începuturi datează de pe la anul 1500.

Întregul articol se găseşte AICI

Premiul TINERE TALENTE la Festivalul Internaţional de Interpretare „Delfinul de Aur”, Năvodari – 2016

Publicat de Bogdan Dragomir, 21 iulie 2016, 10:56 / actualizat: 22 iunie 2023, 10:08

Sala festival Delfinul De Aur 2016 (foto Bogdan Dragomir)

În perioada 1-3  iulie, la Sala de evenimente Scoica Land din Năvodari, jud. Constanţa, s-a desfăşurat cea de-a XIV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Interpretare „Delfinul de Aur”- 2016.

Interviu cu Doina Bentu – Director al Festivalului DELFINUL DE AUR 2016 realizat de Mona Vilceanu-Radio Romania Iasi.

Festivalul,  inițiat și organizat de Palatul copiilor Baia Mare (director de festival – Doina Elena  Bentu), a reușit să devină unul dintre cele mai importante evenimente  ale genului din România. Parteneriatul dintre Palatul copiilor Baia Mare, Consiliul Local şi Primăria orașului  Năvodari a făcut posibilă realizarea celor 13  ediții anterioare. Au avut loc două spectacole  concurs şi Gala festivalului la care au participat 71 de interpreţi români și străini, din 20 de localități din România, Bulgaria, Rusia, Belarus, Republica Moldova,  Italia, Belgia, la categoriile de vârstă: preşcolari, clasele I-IV, V-VIII şi IX-XII.

Organizatorii  acestui îndrăgit eveniment au fost: Ministerul Educaţiei Naționale  și Cercetării Științifice, Consiliul Local şi Primăria Oraşului Năvodari, Consiliul Judeţean Maramureş, Palatul Naţional al Copiilor Bucureşti, Casa de Cultură „Pontus Euxinus” Năvodari, Asociaţia Delfinul de Aur Baia Mare și nu în ultimul rând Palatul copiilor Baia Mare – iniţiatorul şi coordonatorul celor 13 ediții anterioare.

După cum ne-au obișnuit organizatorii  la ultimele 5 ediții, și în acest an  au acordat 3 trofee, premii I, II, III, premii speciale, medalii şi diplome de participare:

Trofeul de Platină – GABRIELA LAURA OANA – BAIA MARE. 

GABRIELA LAURA OANA -Take Me To The Church (prod. CD promo Delfinul de Aur 2016)

Trofeul de Aur – Ela Trandafir – Moinești.

ELA TRANDAFIR – I Have Nothing (prod. CD promo Delfinul de Aur 2016)

Trofeul de Argint – Mihai Bratosin – Popești – Vrancea.

MIHAI BRATOSIN – Who’s Loving You (prod. CD promo Delfinul de Aur 2016)

Trofeul de Aur pentru interpretare coregrafică: Ansamblul coregrafic AS al PNC București (instructori Aura Ghica si Mona Teodorescu); Ansamblul Galactic Dance, Baia Mare (instructori Madalina Mare si George Pop).

Cu Premiul I a fost recompensat și Ansamblul folcloric Dănțăușii, Baia Mare, iar prezentarea festivalului a fost realizată într-un mod artistic şi profesionist de actriţa Alexandra Velniciuc.

PREMIUL I : Mara Bratu, Mioveni; Sofia Maria Ciobanu, Focşani; Astrid Theodora Muthu, Oradea; Andra Mihalaşcu, Buzău; Natalia Moise, Bucureşti; Maria Stroe, Braşov; George Mario Rus, Oradea; George Cristian Aghinea, Oneşti; Diana Mihalaşcu, Buzău; Cezar Ion Mircea, Piteşti; Alberta Lorelai Moşneguţu, Târgovişte; Alexandru Vladimiru Tătaru, Bucureşti; Lisa Muravieva, Belarus; David Horvat, Baia Mare; Furkalo Ksenia, Rusia.

PREMIUL II: Cezara Găvruţă, Oradea; Mara Ion Mircea, Piteşti; Teodora Simon, Iaşi; Paula Doboş, Iaşi; Patricia Crişan, Oradea; Diana Elena Damian, Năvodari; Ştefania Roberta Cioara, Gugeşti- Vrancea; Maria Luiza Voicu, Moldova; Bianca Alexandra Petcu, Moineşti; Istudor Anamaria, Focşani; Giulia Andonescu, Italia; Elena Foriş, Baia Mare; Desislava Rajkova, Bulgaria; Iulia Roman, Baia Mare; Lorena Galea, Arad.

PREMIUL III: Eliza Daria Pintican, Baia Mare; Iulia Ştefania Condilă, Bucureşti; Ariana Raluca Lungu, Baia Mare; Alexia Florescu, Baia Mare; Ioana Elena Turda, Baia Mare; Maria Giorgiana Grădinaru, Oneşti; Anisia Nicoleta Dobra, Belgia; Cristina Anamaria Habina, Baia Sprie; Ana-Maria-Christiana Doana, Craiova; Mara Cristiana Tarcău, Baia Mare; Cătălin Budea, Baia Mare; Larisa Giurgiu, Cluj-Napoca; Larisa Achim, Şomcuta Mare; Diana-Maria Rednic, Baia Mare; Medeea Carpiuc, Oradea.

Premiile Tinere Talente – Radio Romania Regional (foto Ioana Dragomir)

În cadrul Galei festivalului, Radio România Regional a acordat două Premii speciale de promovare TINERE TALENTE, concurenţilor Larisa Giurgiu din Cluj-Napoca şi George Aghinea

din Tg. Ocna! Felicitări şi mult succes în continuare! (Vom face completări acestui material, cu informaţii biografice, poze şi muzică interpretată de cei doi premianţi pe măsura primirii acestora!).

Juriul Delfinul de Aur 2016 (foto Doina Bentu/arh.pers.B.Dragomir)

Juriul festivalului: Viorica Pârja – ziarist, consilier relația cu mass media al festivalului,  Valeria Katvitskaya – director artistic al Festivalului pentru copii și tineri „Slavska otecestvo-Glorie Patriei”, Moscova, Russia, Bogdan Dragomir– Realizator programe Radio România Regional, Silvia Ionescu-regizor TVR şi regizorul Galei festivalului, Doina Elena Bentu –– directorul  festivalului, inițiator și coordonator proiect, Marina Sturko–director al  Centrului de dezvoltare  creativă ”Succesul tău”, Moscova, Rusia, Mihai Alexandru –compozitor, Ovidiu Baciu-Naguale-producător Kazibo, Mihai Constantinescu – cantautor, compozitor, Dan Dimitriu –compozitor, Nicolae Caragia-compozitor, Horia Moculescu – compozitor, preşedintele juriului.

Dansatori talentati si premiati la Delfinul de Aur 2016 (foto Bogdan Dragomir)

Radio România Regional, Radio România Iaşi, Radio România Constanţa-Radio Vacanţa, în calitate de parteneri media ai acestui eveniment, transmite felicitări şi gânduri bune tuturor celor ce au contribuit la realizarea acestui spectacol unic, numit  DELFINUL DE AUR!

Bogdan Dragomir – Radio România Regional

(Sursa info: Viorica Pârja – consilier relația cu mass media al festivalului şi Doina Bentu – Director festival).

Săptămâna aceasta sărbătorim Paștele Cailor

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 6 iunie 2016, 11:00 / actualizat: 24 iunie 2016, 7:26

Începe săptămâna lui Ispas. Ispas nu se uită. El este cel ce se crede că a asistat la Înălţarea Domnului la cer. De la Paşti până în ajun de Ispas oamenii se salută: Hristos a înviat! Adevărat a-nviat! În ziua de Ispas îşi spun însă: Hristos s-a înălţat! Adevărat s-a-nălţat! În ziua de Ispas oamenii trebuie să fie veseli, pentru că şi Ispas a fost un om vesel.

A şasea joi după Paşti, când e Înălţării Domnului la cer, în calendarul popular este consemnată sărbătoarea numită Paştele cailor sau Joia Iepelor. Pentru un ceas şi doar o dată în an caii se satură de păscut iarbă.

Când se satură, caii dau din cap. De aceea se spune că nu prea ştii când e Paştele lor, e atunci când se satură. În ziua de Ispas, de Paştele cailor, pe vremuri era ziua soroacelor, când se încheiau înţelegerile, afacerile de mai apoi. Şi cum românul nu-şi prea ţine cuvântul, nu respectă învoiala, expresia ”La paştele cailor” se foloseşte cu sens de ”niciodată”.

Cum întotdeauna există o speranţă pentru îndreptarea răului, Joia Iepelor poate însemna şi data la care se lichidau înţelegerile ce ar fi trebuit împlinite la Sfântul Gheorghe: plata datoriilor, chiria caselor. „Nu-ţi plătesc acu’ (de Sîngiorz), ci la Paştele cailor (adică de Ispas)”. Dar Sf. Gheorghe e o sărbătoare cu dată fixă, 23 aprilie, Paştele cailor e o sărbătoare cu dată mobilă, a şasea joi după Paşti. Iată şi socoteala /De unde nu se face procopseala!

De Ispas pe vremuri, în Oltenia, se mergea în Frăsinet. Bolnavii erau pregătiţi din ajunul Ispasului, îmbăiaţi şi îmbrăcaţi în haine noi. Acolo se alegea locul pentru punerea mesei ursitorilor. Se crede că ele, cele trei, s-au supărat pe om, care de supărarea lor s-a-mbolnăvit. Acum, de Ispas, era momentul  împăcării cu ele, cu ursitorile. Se aşeza masa cu o turtă mare de pâine, vase noi, pahare noi, cu vin, rachiu, apă, lumânări şi tămâie. Faţă de ofrandele puse pe masa de ursitori a copilului abia născut, se constată existenţa lumânărilor şi a tămâiei ce amintesc de starea de boală, cumpănă  între viaţă şi moarte. Vrăjitoarea (căci, în lipsa moaşei, vrăjitoarea e necesară pentru a chema ursitorile), îngenunchia lângă bolnav şi spunea un descântec, având o mână pe fruntea bolnavului şi o alta pe prăseaua cuţitului înfipt la rădăcina frăsinelului.

Urma veghea de noapte, timp magic în care floarea frăsinelului avea menirea de a indica viitorul bolnavului, însănătoşirea sau plecarea în Lumea fără Dor.

Ispasul, Înălțarea, este  zi de bucurie, iar ziua de sâmbătă, cunoscută și ca Nedeea de Ispas, încheie săptămâna cu joc și voie bună. Pe vremuri se adunau neamurile și petreceau cu mâncare și băutură pe săturate. Pe vremuri!

Text și lectură de Gabriela Rusu-Păsărin

A trecut Florarul, începe Cireşarul!

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 31 mai 2016, 10:50 / actualizat: 24 iunie 2016, 7:26

Florarul se apropie de final. Mai e rai, se spune, dar şi Cireşarul e plin de sărbători pentru bucuria sufletului doritor de clipe de tihnă alături de cei dragi. La final de lună numită şi frunzar este o zi care aminteşte de universul familiei, familia  albinelor de astă dată. Este şi o poveste ce vine peste timp.

La 26 mai în calendarul creştin ortodox este înscris numele Sfântului Mucenic Averchie, cel ce s-a sfârşit prin chin întru credinţa lui Dumnezeu, pentru că necredincioşii l-au osândit la moarte chinuitoare.

L-au legat în mijlocul unui stup de albine şi l-au lăsat pradă acestora. A murit datorită înţepăturilor, devorat de vietăţile deranjate că un intrus le-a stricat rânduielile. Sunt multe învăţături din istoria lui Averchie , dar şi întrebări la care nu putem răspunde. Pentru a-ţi păstra credinţa trebuie să-nduri martiriul. Şi Sfântul Averchie a îndurat.  Rămâne învăţătura: Nu intra în lumea ce nu-i  a ta.

Apicultorii, cei ce îngrijesc albinele şi le culeg rodul muncii, mierea, pot intra în lumea albinelor, dar trebuie să respecte câteva reguli: să fie curaţi la trup şi la suflet (timp de câteva zile, 3-5-7, să nu înjure, să nu întreţină relaţii sexuale, deci să păstreze puritatea gândului şi a trupului). Astfel, albinele îi vor lăsa să intre în lumea lor şi să se bucure de munca lor.

Şi vine luna lui Cireşar.

Este luna cireşelor,  este momentul când căldura verii se aşază cu temei spre a atinge apogeul în luna lui Cuptor. Este luna plantelor de leac şi a grijilor pentru sănătatea holdelor. „Oamenii şi vântul de iunie curând se schimbă”, dar e cunoscută şi vorba veche „vânt de roadă, vânt de poame”. Vântul şi ploaia semnificau pentru ţăran griji, dar şi speranţă: „Dacă bate în iunie vântul de miazănoapte, atunci rodeşte grâu mult” (Simeon Mangiuca, 1883). E vremea cireşelor inimă de porumbel, iar când dau în copt, e bine să fie uscate pentru a fi bunătăţi pe timp de nămeţi. Cireşarul acestui an este marcat de mari sărbători. Va fi Înălţarea Domnului, Ispasul în tradiţia populară românească, şi vor fi Rusaliile, zile de mare sărbătoare.

Cireşar este luna culegerii plantelor de leac. Există credinţa că din ziua Sfântului Ioan de Suceava, a doua zi a lui Cireşar, se strâng buruienile pentru leac. Bătrânele satului ştiau când e vremea fiecărei flori, când e bine să fie culeasă, dar mai ales cum trebuie să fie culeasă.

Spre exemplu, florile de sânziene se culeg în noaptea dinaintea sărbătorii populare cu acelaşi nume, numai de către fete şi femei iertate. În locul de unde se culeg florile se pun nouă boabe de tămâie, se fac trei mătănii, apoi ruga către Dumnezeu pentru sănătate. Florile se fac chiticel, se leagă cu fir roşu, se învelesc în pânză albă nefolosită şi se fierb în oală de pământ la foc dintr-un singur pus (nu trebuie să mişti focul, nici să adaugi lemne).

Luna lui Cireşar e luna sărbătorilor aureolate de mireasma florilor răspândită în dimineţile înrourate.

Între tradiţie şi kitsch!

Publicat de Mihaela Costache, 28 septembrie 2015, 08:40

Mai păstrează românii tradiţiile? O întrebare la care există şi nu prea răspuns. Dacă la sate se mai respectă încă obiceiurile şi cultura culinară, lumea merge duminica la biserică în straie populare, la oraş nici vorbă. La fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte dansul.

Când vine vorba de mâncare, preparate precum sarmalele au fost înlocuite cu fel şi fel de „dish-uri”. Nu mai vorbim de acele târguri, unde în loc să fie expuse produse tradiţionale, obiecte de artizanat, lucrate manual, pe tarabe găseşti sute de obiective, toate bineînţeles MADE în China. Cel mai bun exemplu este mărţişorul care s-a transformat din simbolul primăverii, acel şnur roşu cu alb în orice. Se confecţionează din plastic, sticlă, metal, etc

Festivalul Toamnei şi Ziua Recoltei la Târgu-Jiu

Publicat de Mihaela Costache, 18 septembrie 2015, 09:00

Primăria municipiului Târgu Jiu a început pregătirile pentru Festivalul Toamnei şi Ziua Recoltei.

„Pe data de 4 octombrie vom avea Ziua Recoltei şi Festivalul Toamnei, unde vom reînvia tradiţiile de altădată privind culesul recoltei. Bineînţeles, evenimentul va gravita în jurul vinului şi al mustului. În Piaţa Centrală vom avea standuri ale producătorilor, va fi organizat şi un spectacol, iar după amiaza în centrul oraşului vor fi tarafuri tradiţionale şi artişti de muzică populară”, a declarat Adrian Tudor, viceprimarul municipiului Târgu Jiu.

Ca o noutate, în acest an, va fi organizată şi o expoziţie de unelte vechi folosite de gorjeni la culesul strugurilor şi procesarea vinului.

„Avem o colaborare cu Muzeul „Alexandru Ştefulescu” şi pentru prima dată muzeul va veni cu expoziţie de unelte şi utilaje vechi care există în patrimoniul instituţiei, urmând ca acestea să fie expuse în Piaţa Centrală şi în centrul municipiului. Vor fi butoaie de mari dimensiuni şi teascuri vechi. Va fi o lecție de tradiție și istorie în orașul nostru” – a mai precizat Adrian Tudor.

Saşii din Senereuş păstrează tradiţia populară şi în Germania

Publicat de Mihaela Costache, 11 august 2015, 15:20

Comunitatea saşilor născuţi în Seneruş care acum locuiesc în Germania numără aproximativ 300 de persoane.
Dintre acestea, aproape 100 continuă să poarte la evenimente şi întâlniri costume tradiţionale cusute chiar de una din membrele comunităţii.
Katarina Weber s-a născut în 1941 în satul Senereuş şi coase, şi azi, costume tradiţionale săseşi.
Aceasta ne-a spus că a învăţat de la mama sa meşteşugul deoarece în copilărie oportunităţile de distracţie erau limitate.
Îmbrăcămintea sașilor se remarcă datorită splendidelor broderii, cusute manual, cu migală și răbdare.
Acestea sunt realizate cu arnici în culori primare (roşu, albastru, galben, negru) pe piele, postav sau pânză de bumbac, in și cânepă toarse și țesute în casă.
Motivele preferate sunt cele florale, cu o simbolistică aparte.

Săpânţa ne cheamă la joc

Publicat de Mihaela Costache, 10 august 2015, 18:00

Încă o dată, acelaşi irlandez îndrăgostit de România a luat în mână frâiele organizării Festivalului Intercultural de Tradiţie Maramureşeană, ajutat de prietenii lui din Săpânţa. A şasea ediţie a festivalului se desfăşoară în zilele de 15 şi 16 august şi e dedicată jocului.

Dacă nu aţi mai jucat de multă vreme, dacă vă e dor de jocul din sat, haideţi la Săpânţa de Sfântă Mărie! E mesajul pe care îl transmite Peter Hurley locuitorilor din satele maramureşene, dar şi tuturor iubitorilor tradiţiilor populare.

„La 4 kilometri de Cimitirul Vesel, spre pădure, vor cânta pentru toată lumea muzicanţi din Săpânţa şi din toată Ţara Maramureşului, de joc şi de voie bune, pe o pajişte frumoasă, cu mâncare maramureşeană şi ateliere de meşteşuguri tradiţionale!”

„Esenţa festivalului, anul acesta, e un fel de relansare pentru jocul tradiţional într-un sat. Dacă sunt oameni care ştiu să danseze, care vor să danseze, care n-au dansat de mult, sau poate numai la nunţi, acolo e un eveniment la care găsim toate condiţiile care sunt esenţiale: muzică bună, cântată live, pe podeaua de lemn, oamenii în jurul muzicanţilor… Un fel de reîntoarcere în timp, dar cu energia de astăzi.” (Peter Hurley)

Totul se va petrece „la umbra marelui fus”, un fus cu zurgălăi înalt de cinci metri, construit de Moş Pupăză din Valea Stejarului.

Profesorul de geografie Nicolaie Hodor, maramureşean stabilit în Cluj, a ajutat la organizarea festivalului  – şi a participat la toate ediţiile lui.

„O revenire la tradiţie e binevenită pentru toată lumea. Mulţi au plecat din localităţile maramureşene şi lucrează departe, în Uniunea Europeană,  în diferite ţări. De fiecare dată când vin acasă, se aşteaptă să vadă ceva cum a fost în tinereţea lor, în copilăria lor. Şi Peter încearcă să readucă în faţa ochilor noştri vechile tradiţii.” (Nicolaie Hodor)

Susţinere şi sponsorizări au venit din mai multe părţi, după posibilităţi. Consiliul Judeţean Maramureş a dat 20.000 de lei. Primii bani pentru ediţia din acest an au fost o donaţie a unui soldat, în valoare de 10 lei, după cum povesteşte Peter Hurley.

Din 2010, irlandezul aduce la lumină, prin Festivalul de la Săpânţa, toate elementele unui sat viu, tradiţional. O părere împărtăşită de specialişti.

„Festivalul organizat de Peter Hurley e o expresie a luptei unui om singur cu un sistem care ne îndreaptă mai degrabă către uitarea propriilor valori şi propriilor tradiţii. Cred că acest efort al lui Petere Hurley, de a promova tradiţia – românească, transilvăneană, maramureşeană -, de a reînvia lucrurile de mult uitate, chiar în satele maramureşene, este demn de apreciat.” (Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei)

Invitaţi speciali ai Festivalului de la Săpânţa vor fi, în acest an, Gheorghe Turda, Grupul Iza şi Mircea Florian. Autocare vor pleca din Bucureşti, Cluj-Napoca şi Baia Mare. Detalii despre transport şi cazare găsiţi pe facebook şi pe site-ul drumullung.ro.

Evenimentul e organizat de Asociaţia Interculturală de Tradiţii, în parteneriat cu Ambasada Irlandei în România, Institutul Cultural Român, Consiliul Judeţean Maramureş, Primăria Săpânţa, Şcoala gimnazială Săpânţa, Şcoala de Artă „Gheorghe Chivu” Sighetu Marmaţiei şi Primăria Sighetu Marmaţiei.

Ca o noutate, în acest an se pot instala corturi pe pajiştea comunei. Acolo unde, aşa cum spune Peter Hurley,spectacolul e Săpânţa.

Tradiții din Țara Vrancei – Tradiții cu Dumitru Șerban

Publicat de Mihaela Costache, 30 iulie 2015, 15:30

În fiecare joi seară, după cum deja sunteți obișnuiți, vă prindeți în hora tradițiilor românești. În emisiunea din această seară, începând cu ora 21 și 3 minute până la 22, vorbim despre tradițiile specifice Ținutului Vrancei. Primul interlocutor este interpreta de muzică populară Maria Murgoci, director artistic alAnsamblului Folcloric “Țara Vrancei”, Focșani.

Maria Murgoci ne aduce argumente concrete despre istoricul ansamblului (înființat în primăvara anului 1995), despre repertoriul acestuia, dar și despre mărcile identitare pe care le are Vrancea – Miorița, Chipărușul etc..

Pe parcursul anilor, ansamblul folcloric a participat la manifestări naționale și internaționale în state precum: Turcia, Irak, Siria, Iordania, Franța, Ungaria, Austria, Italia, Grecia, Belgia, Suedia, Norvegia, Cehia, Germania. Un alt invitat al emisiunii este Liviu Nedelcu, director al Centrului Cultural Vrancea. Liviu Nedelcu ne vorbește despre atribuțiile instituției pe care o coordonează, iar apoi ne aduce detalii concrete despresecțiile externe – meșteșuguri tradiționale (dogărie mică, instrumente populare, măști populare, sculptură populară, țesături populare, cusături populare) din unele comune ale județului Vrancea (Nereju, Spulber, Mera, Soveja, Bârsești, Jitia, Câmpuri, Vintileasca), secții unde lucrează meșterii populari (Tudorița Lupașc, Toader Tulache, Șerban Terțiu, Ionel Ene, floarea Țapor, Maricica Mărășteanu, Stana Apostu Georgescu) care au ca obiectiv principal educarea, respectiv învățarea copiilor locului din tainele meșteșugurilor tradiționale. Practic, acestea sunt subiectele emisiunii Tradiții (h. 21 și 3 minute – 22, AM și FM), din ziua de 30 iulie a.c., emisiune pe care nepărat trebuie să o ascultați.

Realizator,

„Piața lucrurilor libere” la Timișoara

Publicat de Mihaela Costache, 22 iulie 2015, 15:00

„Piaţa lucrurilor libere” continuă şi în această lună la Timişoara. Evenimentul va avea loc sâmbătă, între orele 10:00  și 16:00, în Parcul Botanic din oraș.

Cei care doresc să participe pot aduce de acasă lucrurile de care nu mai au nevoie, dar care sunt încă în stare bună de folosinţă. De asemenea, la eveniment sunt binevenite şi persoanele care vor să împărtăşească talente, meşteşuguri sau servicii cu ceilalţi participanţi.

Evenimentul, devenit o tradiţie, îşi propune să-i aducă pe oameni într-un cadru în care banii nu au valoare.

Tradiţiile reînvie la sfârşit de săptămână pe Valea Mureşului

Publicat de Stefania Grigore, 18 iulie 2014, 08:40

Festivalul “Văii Mureşului” va avea loc în perioada 19-20 iulie, pe platoul “La alei” din comuna Răstoliţa.
Evenimentul va pune accent pe tradiţie, iar toate comunele din zonă, dar şi din municipiul Reghin, vor expune în casele ţărăneşti tot ce au de valoare.

Organizatorii au pregătit concursuri, iar vizitatorii vor avea de ales între muzica populară românească şi cea uşoară, programată spre seară.
Astfel, sâmbătă vor concerta Ana Baniciu, Vescan şi Puya, iar duminică vor urca pe scenă Ducu Bertzi, Mandinga şi Voltaj.
Purtătorul de cuvânt al Consiliului Judeţean Mureş, Sergiu Zereş, a subliniat că ediţia din acest an va fi una deosebită, pentru că este una aniversară:

Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Mureș, Instituția Prefectului – județul Mureș și Asociația de Dezvoltare Intercomunitară “Valea Mureșului”.