Politica comercială a UE într-o economie globalizată

Publicat de Camelia Teodosiu, 10 iunie 2019, 16:21

Globalizarea economică este caracterizată de intensificarea comerțului internațional și creșterea interdependenței economiilor la nivel global. Politica comercială a UE reprezintă un instrument central pentru reacția la globalizare și transformarea potențialului acesteia în beneficii reale.

Cum profităm de globalizare: politica comercială a UE

O politică comercială la nivel UE, în locul politicilor naționale, oferă mai multă greutate în negocierile bilaterale și în cadrul unor organe multinaționale precum Organizația Mondială a Comerțului (OMC). Scopul principal al politicii comerciale UE este creșterea oportunităților comerciale pentru companiile europene prin înlăturarea barierelor precum tarifele și cotele și prin garantarea unei concurențe corecte.

Această politică este esențială pentru economia europeană, deoarece influențează creșterea și ocuparea forței de muncă. Peste 36 de milioane de locuri de muncă din UE depind de exporturile în afara Uniunii. În medie, fiecare miliard de euro provenit din exporturi susține peste 13.000 de locuri de muncă în UE.

Politica comercială a UE protejează europenii asigurându-se că importurile respectă normele de protecție a consumatorilor.

De asemenea, UE face uz de politica sa comercială pentru a promova drepturile omului, standardele sociale și de siguranță, respectarea mediului și dezvoltarea durabilă.

Cum funcționează politica comercială a UE?

Politica comercială a UE acoperă comerțul cu bunuri și servicii, investițiile străine directe, aspectele comerciale ale proprietății intelectuale (de exemplu brevetele) și achizițiile publice.

Aceasta este compusă din trei elemente principale: acorduri comerciale cu țări din afara UE pentru a deschide noi piețe și a spori oportunitățile comerciale pentru companiile din UE, reglementarea comerțului pentru a proteja producătorii UE de concurența neloială și aderarea UE la Organizația Mondială a Comerțului, care stabilește regulile comerțului internațional. Și țările UE sunt membre, însă Comisia Europeană negociază în numele Uniunii.

Acordurile comerciale

Acordurile comerciale sunt negociate cu țări din afara UE pentru garantarea unor oportunități comerciale mai bune.

Există mai multe tipuri de acorduri comerciale:

• acordurile de parteneriat economic, cu țările în curs de dezvoltare din Caraibe, Pacific și Africa
• acordurile de comerț liber cu țările dezvoltate
• acordurile de asociere care consolidează acorduri politice mai mari, cum ar fi Uniunea pentru Mediterana cu Tunisia.

Obiectivul tuturor acordurilor este reducerea barierelor tarifare și asigurarea investițiilor.

Reglementarea comerțului UE

UE dispune de reguli pentru protejarea companiilor europene de practicile comerciale neloiale. Printre aceste practici se numără dumping-ul sau subvențiile care fac ca prețurile să fie în mod artificial scăzute în comparație cu produsele europene. Produsele europene riscă să fie confruntate și cu bariere vamale sau cote. Dacă dezacordurile comerciale nu pot fi rezolvate, acestea pot duce la un război comercial.

Și investițiile străine directe sunt reglementate în UE. În februarie 2019, deputații europeni au aprobat un nou mecanism de monitorizare, care să se asigure că investițiile străine în sectoare strategice nu afectează interesele și securitatea Europei.

UE și Organizația Mondială a Comerțului

Organizația Mondială a Comerțului are peste 160 de membri, care reprezintă 98% din comerțul internațional. Aceasta are ca scop păstrarea predictibilității și corectitudinii sistemului comercial mondial cu acorduri și monitorizarea regulilor comune pentru comerțul între națiuni.

UE susține puternic OMC și a jucat un rol central în dezvoltarea sistemului comercial internațional. Este implicată îndeaproape în negocierile comerciale multilaterale ale OMC.

Parlamentul European urmărește îndeaproape aceste negocieri și adoptă rapoarte de evaluare.

Actuala rundă a negocierilor OMC – ciclul de la Doha (2001) – a fost blocată din cauza lipsei unui acord asupra principalelor politici, inclusiv asupra agriculturii.

UE folosește puterile de guvernare și de executare ale OMC în cazurile litigiilor comerciale și este unul dintre cei mai mari utilizatori ai sistemului de soluționare a litigiilor.

Cum se decide politica comercială a UE

Politica comercială este o competență exclusivă a UE, ceea ce înseamnă că UE în ansamblul său, mai degrabă decât statele membre individuale, are competența de a legifera în materie comercială și de a încheia acorduri comerciale internaționale (conform articolului 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).

Tratatul de la Lisabona (2007) a făcut din Parlamentul European un colegiuitor în domeniul comerțului și al investițiilor împreună cu Consiliul, care reprezintă statele membre. Acordurile comerciale internaționale pot intra în vigoare doar dacă Parlamentul votează în favoarea lor. Parlamentul poate influența negocierile prin adoptarea de rezoluții.

Guvernul Theresei May a anunțat când va ieși, oficial, Marea Britanie din UE

Publicat de adinaiftime, 11 noiembrie 2017, 11:30

Guvernul Marii Britanii a anunțat, joi, că se va despărți oficial de Uniunea Europeană la 29 martie 2019, ora 23.00 GMT.

„Am ascultat membri ai publicului și ai parlamentului și am făcut această modificare pentru a elimina orice confuzie sau preocupare privind sensul ‘zilei ieșirii’ (din UE). Acest pas important demonstrează abordarea noastră pragmatică a acestei legislații vitale”, a declarat ministrul pentru Brexit, David Davis, informează Reuters, citat de Agerpres.

Potrivit sursei citate, autorul Articolului 50 din Tratatul de la Lisabona urmează, însă, să contrazică ideea că ieșirea Regatului Unit din UE este inevitabilă.

John Kerr, ambasadorul britanic la Uniunea Europeană din 1990 până în 1995, urmează să țină vineri un discurs la Londra în care va afirma că „în timp ce discuțiile despre divorț continuă, părțile mai sunt căsătorite. Reconcilierea mai este posibilă”.

În opinia lui Kerr, care a contribuit la redactarea articolului invocat pentru Brexit, premierul Theresa May trebuie să înceteze cu inducerea în eroare a alegătorilor și să recunoască adevărul că Regatul Unit poate abandona unilateral negocierile.

Tarile Uniunii Europene vor sprijini Franta în lupta cu Statul Islamic prin toate instrumentele de care dispun, inclusiv prin mijloace militare

Publicat de Monica Slavici, 18 noiembrie 2015, 09:49

Decizia politica în acest sens a fost luata la Bruxelles unde statele membre au aprobat în unanimitate cererea de activare a clauzei de solidaritate din Tratatul de la Lisabona. Franta a invocat in premiera aceasta clauza, transmite Sorin Pavel de la Bucuresti fm

Politica externă a UE, prezentată de Federica Mogherini la Forumul de Politică al Fundaţiei Körber de la Berlin

Publicat de Monica Slavici, 18 noiembrie 2014, 09:00

Uniunea Europeană este încă văzută de foarte mulţi ca o comunitate mai mult economică decât politică, deşi Tratatul de la Maastricht, semnat în 1992 a pus bazele unei entităţi politice a cărei influenţă a crescut odată cu fiecare pas al extinderii. Cu toate acestea, în materie de diplomaţie, acordurile inter-guvernamentale continuă încă să predomine. Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 creea funcţia de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politică de securitate, al cărui rol este de a conduce politica externă a UE. Această funcţie este îndeplinită începând cu 1 noiembrie de Federica Mogherini, care şi-a sintetizat viziunea în discursul rostit la cel de-al 4-lea Forum de Politică al Fundaţiei Körber de la Berlin.
Mai multe detalii aflăm de la Papp-Zakor András, Radio România Cluj, în cadrul rubricii Local, regional, european – EuranetPlus.

Trecând în revistă crizele de pe glob, nici un alt loc de pe mapamond nu este într-o situaţie mai tensionată, decât tocmai zona care ne-nconjoară – evidenţia Federica Mogherini, Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politică de securitate. Dacă e ca Europa să devină un actor global influent, acest lucru va fi posibil numai dacă vom reuşi să fim un actor regional influent şi responsabil, să reuşim să ne raportăm la propria noastră zonă într-un mod deschis, incluziv – sublinia demnitarul european.
„Dacă încercăm să ne imaginăm cum ne dorim să devină politica externă europeană în perspectiva a 25 de ani, putem identifica principalele provocări şi direcţii de acţiune.
Mai-nainte de toate aş zice că noi în Europa ne confruntăm câteodată cu o falsă dilemă, valabilă inclusiv pentru politica externă: să ne urmărim interesele naţionale sau pe cele europene? Trebuie să înţelegem că – în special în materie de politică externă – interesele noastre naţionale sau chiar regionale sunt de cele mai multe ori servite cel mai bine din perspectiva europeană!
Punctul doi al capitolului intereselor comune este dezvoltarea unui sistem mult mai eficient de parteneriate în lumea largă. Dacă vrem ca Uniunea Europeană să devină un actor internaţional important, nu putem pretinde că pur şi simplu nu ne raportăm în nici un fel la ţări faţă de care raportarea poate fi dificilă…Aceasta este dimensiunea ambiţiei noastre: de a conlucra, fie confruntativ fie cooperativ cu principalii jucători internaţionali.
Un alt punct esenţial este legat de relaţia Europei cu Statele Unite. Parteneriatul transatlantic este ceva de care trebuie să ne-ngrijim constant. Istoria nu este îndeajuns, trebuie să-mpărţim viitorul! – spunea Federica Mogherini.
„Punctul patru al intereselor comune la care trebuie lucrat împreună, fiindcă nici una din ţările membre n-o pot face singure: să conturăm, să contribuim la conturarea unui multilateralism efectiv. Acum 25 de ani speranţa unei noi ordini mondiale s-a trezit în generaţii întregi. Iată-ne azi confruntaţi cu o puzderie de conflicte!
Nu ne-am regândit modalitatea de convieţuire pe această planetă.
Aceasta este esenţa experienţei UE: cum să tratezi complexitatea! Aş spune că poate aceasta este cea mai palpitantă provocare cu care ne confruntăm noi europenii: cum reuşim să contribuim la nivel global la marele efort de conturare a unui multilateralism funcţional şi a instituţiilor sale.”
Punctul cinci ar fi o structură cuprinzătoare a securităţii. Noi europenii când vorbim de securitate tindem să ne gândim la chestiuni militare. Există însă foarte multe aspecte ale securităţii colective, globale sau regionale aparte de cel militar. Este vorba de prevenirea conflictelor, domeniu în care Europa are o mulţime de instrumente- sublinia Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politică de securitate.