Ce bine că eşti – Nicu Alifantis

Publicat de Andrei Cretoiu, 2 noiembrie 2017, 07:24

Fiecare poezie are muzica ei, trebuie doar să o găseşti, spune Nicu Alifantis, cel care a aşezat pe note versurile lui Nichita Stănescu. Piesa “Ce bine ca eşti”, una dintre cele mai frumoase 100 de melodii româneşti din toate timpurile, se dezbracă de secrete.

Nicu Alifantis şi Nichita Stănescu s-au cunoscut. Doi artişti, unul al portativului, celălalt al cuvintelor, două caractere alese … care s-au completat reciproc prin melodia poeziilor.

Nicu Alifantis, compozitor: “Cu Nichita am avut o mare şansă că l-am cunoscut. Ştiţi ce se întâmplă cu muzica asta scrisă pe versurile poeţilor? E cam în felul următor: o poezie are comunicarea ei în care poetul a spus tot ce a simţit şi a gândit el. Dacă eu găsesc un numitor comun între mine, între ceea ce simt eu şi ceea ce a simţit poetul în acea poezie, atunci lucrurile cred că se leagă. La asta s-ar mai adăuga, poate, ideea de a reuşi să găseşti muzica poeziei, pentru că ea există, e acolo printre rânduri. Odată găsite lucrurile astea, se naşte cântecul.“

Rolul radioul public românesc în tezaurizarea folclorului (I)

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 15 noiembrie 2016, 06:00 / actualizat: 15 noiembrie 2016, 9:13

Cântecul este o poveste cu inflexiuni de miracol tăinuitor de neuitare. Radioul este cutia magică, aceea de unde se propagă sunetele dătătoare de bucuria vieții. Dorim să vă aducem pe calea undelor mărturii despre valoarea cântecelor ce nu se uită și despre rolul radioului public în transmiterea acestora spre încântarea sufletului ca valori de patrimoniu cultural imaterial.

Un prim popas în Oltenia lui Tudor…Tudor Gheorghe:

Interviu cu Tudor Gheorghe

Să ascultăm din fonoteca radioului public cântece ce amintesc de satul de altădată:

De unde vii tu, fă lele – din Fonoteca Societății Române de Radiodifuziune

Frică mi-e că mor ca mâine – din Fonoteca Societății Române de Radiodifuziune

Un nou popas, de această dată în Maramureș:

Interviu cu Angela Buciu

Mocirliță cu trifoi – din Fonoteca Societății Române de Radiodifuziune

V-am oferit în această ediție două repere ale folclorului românesc autentic, voci de neuitat, povești ale cântecelor pentru a argumenta încă o dată că în timp radioul public românesc a constituit o galerie de aur a interpreților de muzică populară în numele dragostei pentru valoarea culturală perenă.

Realizator: Gabriela Rusu-Păsărin

”Cărțile” Domnului Tudor Gheorghe

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 4 august 2016, 05:05

Trebuie să iubești locul în care te-ai născut, să simți că nu poți să te-mplinești ca destin decât culegând ceea ce este mai valoros și identitar în spațiul geografic și spiritual care te readuce la matcă ori de câte ori vrei să-ți manifești cele mai tainice imbolduri creative.

Tudor Gheorghe este un asemenea creator de frumuseți, în esență perene, dar care par irepetabile după fiecare aducere în consștiința publicului.

Născut în comuna Podari, județul Dolj, la început de Gustar 1945, Tudor Gheorghe va fi actorul care la 21 de ani juca pe scena Teatrului Național din Craiova. Va fi cel care nu se va despărți niciodată de cobza sa, cel care va îmbina într-un mod magistral cultura tradițională, căreia îi este tributar prin origini, cu valorile înalte ale poezie românești din toate timpurile. Când a apărut cu cobza singur în scena imensă a unui teatru obișnuit cu distribuția spectacolelor care să copleșească audiența, publicul a simțit enorma povară a ”menestrelului la curțile dorului” : să umple scena cu personalitatea sa, să capteze sala mare a Naționalului craiovean. Era un public select, dar legat indestructibil de rădăcinile tradiționale ale unui neam care nu vrea să se desrădăcineze. Primul rol de actor al lui Tudor Gheorghe, la puțin peste cei 20 de ani ai săi, a fost Paznicul tânăr în spectacolul lui Victor Eftimiu ”Cocoșul negru”. Probabil acesta a fost și rolul vieții sale. Paznic la curțile dorului…de folclorul românesc. Absolvent al Institutului de Teatru din București, promoția 1966, Tudor Gheorghe va rămâne în orice circumstanță scenică un mare actor. După 2 ani de studii aprofundate la Institutul de folclor al Academiei Române, Tudor Gheorghe va susține al doilea recital memorabil, după ”Menestrel la curțile dorului”, intitulat simplu ”Șapte balade”. Tudor Gheorghe va înlătura zgura amintirii de pe baladele vechi românești păstrate în arhiva Institului de folclor și le va aduce în fața publicului ca elocventă dovadă că frumusețile textelor cântecelor de altădată nu sunt umbrite de trecerea vremurilor, ci, asemeni vinurilor, sunt și mai valoroase cu cât timpul se luptă cu uitarea lor. Într-un interviu pe care l-am realizat cu ani în urmă cu un bătrân lăutar din Olt, țambalagiu și ”gurist”, Lică Militaru, am aflat răspunsul dorit la întrebarea-capcană : ”La nuntă mesenii doresc să asculte balade ?”  Și mi-a răspuns : ”Nu există nuntă fără bătrâni și nici nuntaș care să nu lăcrămeze când îi cânt balade știute sau neștiute”.

Dorind să culeagă cele mai frumoase cântece ale oltenilor, Tudor Gheorghe a început documentarea la Institutul Brăiloiu, dar nu s-a oprit aici. A bătut drumurile Gorjului, a ajuns la lăutarii vestiți, Geacu-Cătăroiu, la ceata lui Pițigoi, s-a întrecut cu ei în a cânta pentru a-i face să spună texte pe care lumea le-a uitat și așa a cules, de la ei, tezaurizatorii acestor comori inestimabile, cântece aproape uitate. Azi, după ce le-am auzit interpretate de Tudor Gheorghe parcă le știm dintotdeauna :

Tudor Gheorghe – Mărie, Mărie – din Fonoteca Societății Române de Radiodifuziune

Dornic să scormonească amintiri și să nu lase uitarea să întineze memoria unor locuri cu o istorie zbuciumată va concepe un spectacol surprinzător, așa cum vor fi multe de-a lungul carierei sale :”La margine de imperii” susținut în martie-aprilie 2008 dedicat singurei regiuni din această țară care a fost sub mai multe imperii. Muzica este mai puțin cunoscută, culeasă și prelucrată dintr-o carte apărută doar în limba germană. „Rumanische Volkslieder aus der Bukowina” de Matthias Friedwagner, apărută în 1938, conține 530 de partituri muzicale și versuri culese din Bucovina, între anii 1902-1916, la inițiativa Ministerului Culturii, din Viena.

Tudor Gheorghe s-a întors de fiecare dată la folclorul oltenesc și a editat albume muzicale care au făcut istorie: istoria cântecelor tuturor generațiilor: Pasăre galbină-n pene (1978), Între răsuri și trandafiri (2005). Volumele discografice devenite reper pentru cel ce a știut să ne convingă de diferența dintre rapsod și lăutar au fost cele reunite sub genericul Petrecere cu taraf : primul volum a apărut în 2002, al doilea subintitulat Trimite vorbă în 2004 și al treilea Când Dumnezeu era mai jos în 2007. Toate acestea sunt spectacole interpretate magistral, cu o forță de redare a inefabilului versului popular și cu o susținere impresionantă a unei linii melodice parcă știută și totuși parcă niciodată astfel cântată. Sunt în egală măsură cărțile de culegere de folclor ale folcloristului Tudor Gheorghe. Pentru că Tudor Gheorghe nu este numai interpretul, nu este rapsodul sau lăutarul, este intelectualul care știe să culeagă cele mai frumoase variante ale unor cântece foarte cunoscute și să le redea ca nimeni altul, aici intervenind calitățile native și cultivate ale actorului Tudor Gheorghe.

Tudor Gheorghe- Frică mi-e că mor ca mâine – din arhiva Societății Române de Radiodifuziune

Într-un interviu realizat în urmă cu aproape 15 ani l-am întrebat ce reprezintă aceste apariții discografice pentru domnia sa. Mi-a răspuns că însemnă chiar viața așa cum a cunoscut-o în satul de la marginea orașului…Și a corectat cu aplomb: ”Nu, orașul este de la marginea satului. Pentru că satul este centrul lumii”. Și fără altă vorbă a cântat:

Tudor Gheorghe: De unde vii tu, fă lele – din Fonoteca Societății Române de Radiodifuziune

Pe tatăl său l-a venerat. Ilie Tudor a fost părintele care în perioada detenției comuniste a urmărit cu dor de acasă familia care avea să pătimească pentru anii săi de carceră. Când s-a întors după ani la casa din Podari, era noapte și, ca să nu trezească pe cei dragi, s-a așezat pe prispa casei, lângă câinele care l-a recunoscut și a așteptat ivirea zorilor la cântatul cocoșilor. Așa îți iubești familia și așa pui pavăză cu gândul cel bun casei care este universul cu adevărat al lumii tale. Și în acest univers păstrător de spirit românesc și tradiții veșnic sub securea timpurilor moderne, Tudor Gheorghe a lăsat cărțile sale. Pentru că toate volumele sale discografice cu folclor al românilor sunt cărți fundamentale ale celui ce a fost pasionat culegător de folclor, interpret inegalabil și învățător pentru generațiile tinere care cunosc aceste valori inestimabile de patrimoniu imaterial prin lecțiile la scenă deschisă a celui ce este prezentat simplu: Tudor Gheorghe. Această simplitate este în fapt apanajul celebrității. Rămân în inimile noastre ecourile cântecelor lăsate spre nemurire de Tudor Gheorghe:

Tudor Gheorghe – Rădița, neichii, Rădiță – din fonoteca Societății Române de Radiodifuziune

Dumitru Fărcaş – un virtuoz al muzicii populare româneşti

Publicat de Andrei Cretoiu, 19 iunie 2016, 05:30

Într-o zi de florar (16), era anul 1938, a văzut lumina zilei, în comuna Groşi-Maramureş, cel ce avea să dea instrumentului popular, taragotul, sunetele harului divin. „Noi avem în tradiţie instrumentele de lemn şi i-am dat taragotului personalitate cu trăirile interioare, cu dăruirea, cu sufletul meu”. Sunt mărturisiri ale celui ce a făcut să răsune tăriile cerului prin sunetele taragotului purtător de dor românesc. Maramureşan prin origine, trăind peste 40 de ani la Cluj, unde a plecat „cu câţiva bănuţi într-o desagă” pentru a învăţa la Liceul de muzică din inima Ardealului, va urma cursurile Academiei de muzică „Gh. Dima”, fiind licenţiat în oboi. Solist instrumentist şi dirijor al tarafului Ansamblului „Mărţişorul” al Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca din 1962, Dumitru Fărcaş va participa la peste 100 de concerte în turnee organizate în Europa, S.U.A., Australia, Africa, Asia. „Cel mai aproape de mine  mă simt când ajung la Ţebea, la Alba, la Sarmisegetusa, pe la căminele culturale, unde umblam uneori cu Nichita Stănescu şi Tudor Gheorghe” – declara maestrul într-un interviu, în 1994, lui Ion Parhon. Cofondator al Fundaţiei culturale româno-americane, membru la Fundaţiei ETHNOS, cetăţean de onoare al oraşelor Phenian, Bucureşti, Cluj-Napoca şi Baia Mare, membru  al Uniunii Artiştilor Muzicieni din Elveţia „SUISSA” şi laureat al Institutului Smithsonian – Washington DC, Dumitru Fărcaş va fi deţinătorul trofeelor de aur (Discul de Aur al Academiei Franceze „Charles Cros”, Colierul de Aur, Medalia de Aur pentru cel mai bun şef de orchestră) de la Dijon, Franţa. Profesor universitar doctor al Academiei de Muzică din Cluj-Napoca, Dumitru Fărcaş va fi înnobilat cu cea mai înaltă distincţie a unei instituţii universitare: Doctor Honoris Causa.

Numit pe bună dreptate Voievod al taragotului, Dumitru Fărcaş va uimi lumea prin repertoriul bogat alcătuit din doine, balade, cântece şi dansuri, culese din Maramureş, dar şi de pe alte meleaguri ale Transilvaniei şi ale Banatului.

„În mâinile lui Dumitru Fărcaş, taragotul exersează o putere magică şi o forţă sugestivă ce trece de la magie la mister” – definea prezenţa sa muzicală elveţianul Marcel Cellier.

Impresionat de sunetele venite parcă din Înalt ale taragotului lui Dumitru Fărcaş, Fănuş Neagu îi creiona profilul muzical: „Dumitru Fărcaş multiplică la nesfârşit mândria Ardealului, împărţind-o, plin de dragoste, întregii ţări”:

Cel mai sugestiv însă se caracterizează însuşi maestrul Dumitru Fărcaş: „Înainte de a cunoaşte instrumentul, i-am receptat timbrul, care îmi exprimă sufletul. Îmbinările sale de sunet sunt ale tulnicului, trâmbiţei şi buciumului. Nu e nici corn, nici clarinet, nici oboi etc., ci din toate câte ceva pe deasupra. Poetul Nichita Stănescu a inventat, în ce mă priveşte, cuvântul „a taragota” şi spunea că „Dacă Bach a fost un got, Fărcaş este un taragot” (în interviul acordat lui Augustin Cosmuţa, 1988).

Dumitru Fărcaş despre taragot: “Noi suntem singura ţară în lume unde muzica populară se cântă cu taragotul”.

“Taragotul exprimă toate stările sufleteşti: de la melancolie la extaz; are blândeţe, dar şi stridenţe. Este un instrument pastoral, cu timbru adânc, apropiat de vocea umană, ce slujeşte bine repertoriului Maramureşului şi al Ţării Moţilor”.

“Vreau să las cât mai multe glasuri acestui instrument, pentru veşnicie”.

Dumitru Fărcaş – un nume de rezonanţă unică într-o Galerie a interpreţilor de muzică populară la Radio România Regional, o rubrică realizată şi prezentată de Gabriela Rusu-Păsărin

Suita din Ţara Moţilor – Sursa: Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune
Hora oilor – Sursa: Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune
Mărunţelul din Groşi – Sursa: Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune
Horea lui Pintea – Sursa: Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune

Personalitatea zilei: Tudor Gheorghe!

Publicat de Mihaela Costache, 1 august 2015, 15:30

„De fiecare dată când îl ascult – și asta se întâmplă des – Tudor Gheorghe îmi confirmă bănuiala că poezia românească – populară și cultă – poate mișca munții. (…) Problema mea, inhalând prin toți porii melodia ființei sale, este cum să-mi stăpânesc o lacrima de dragoste, admirație și mândrie că poate exista acest fenomen pe care, vorba lui Grigore Vieru, îmi e mai ușor să-l pup.”— Marin Sorescu – 1988.

Cântărețul, compozitoril și actorul român, Tudor Gheorghe s-a născut la 1 august 1945, în comuna Podari, județul Dolj. Copilăria, dar mai ales adolescența, i-au fost dificile. Tatăl, cântăreț la biserică, a fost arestat ca legionar și deținut politic la Aiud.

În perioada comunistă, Tudor Gheorghe a întâmpinat foarte multe opreliști din partea regimului comunist, fiindu-i interzis să concerteze un deceniu, până la Revoluția română din 1989. Artistului i-au fost cenzurate spectacolele, iar în anul 1987, i-a fost interzis să concerteze. După revoluția din decembrie 1989, Tudor Gheorghe a revenit.

În 1992 Tudor Gheorghe a avut primul spectacol după revoluție, numit „Cântece cu gura închisă”. A revenit pe scenă în 1998, și din 1999 a început seria de spectacole „Anotimpurile poeziei românești” în colaborare cu dirijorul Marius Leonard Hristescu.

În 2006, între 29 mai și 4 iunie, Tudor Gheorghe a susținut la Sala Palatului o serie maraton de concerte, intitulată „Săptămâna risipitorului de frumuseți”. Seria a fost compusă din 7 concerte.

Astazi, 1 august, la implinirea celor 70 de ani, Tudor Gheorghe se va afla la Craiova, undeva participa la deschiderea Simpozionului International de sculptura ” Drumuri Brancusiene”, a carui tema va fi opera lui Tudor Gheorghe.

Cea de-a XIV-a ediție a Târgului GAUDEAMUS de la Craiova continuă în foaierul de la etaj al Teatrului ”Marin Sorescu”

Publicat de Andrei Cretoiu, 27 februarie 2015, 10:50

Cea de-a XIV-a ediție a Târgului GAUDEAMUS de la Craiova continuă vineri, 27 februarie, cu lansări de carte, dezbateri, atelier de poveşti în engleză pentru copii și cu o prezentare de modă. De la ora 10.00, în foaierul de la etaj al Teatrului ”Marin Sorescu” este programată lansarea volumului „Confruntări critice. Teoria si practica hermeneuticii”, autor Ovidiu Ghidirmic. Între orele 11.00 – 12.00 RADIO ROMÂNIA OLTENIA CRAIOVA ŞI UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA, FILIALA CRAIOVA organizează dezbaterea „Evenimentul editorial si receptarea creaţiei”. Invitaţi: laureaţii Premiilor Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Oltenia, 2014, Nicolae Panea şi Traian Dobrinescu. Participă: conf. univ. dr. Gabriel Coşoveanu, Preşedintele Filialei Craiova a USR, lector dr. Gabriela Gheorghişor, editor Nicolae Marinescu. Dezbaterea va fi moderată de conf. univ. dr. Gabriela Rusu-Păsărin. De la ora 12.00, va avea loc o altă dezbatere, cu tema „Cartea, sănătatea şi mişcarea, la doi paşi de tine!”. La acest eveniment organizat de RADIO ROMÂNIA OLTENIA CRAIOVA, FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT, UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA şi PROKINETIC participă specialişti din domeniul culturii sportului şi kinetologiei, sportivi, studenţi specializările Educaţie fizică şi sportivă şi Kinetoterapie şi motricitate specială, jurnalişti sportivi. Moderatorul dezbaterii este Dan Păsărin.

De la ora 13.00, RADIO ROMÂNIA OLTENIA CRAIOVA ŞI UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA, FILIALA CRAIOVA organizează lansarea cărţilor „Cum poate poezia să-mi spuna adio”, autor Toma Grigorie și „Lacrimile lui Zamolxis”, autor Mircea Pospai. Între orele 14.00 – 14.30, va fi lansat volumul „Teatrul Naţional CRAIOVA Shakespeare Festival”, ciclul Spiritul Olteniei – Spirit European, colecţia Patrimoniu Cultural Naţional, Editura ALMA. Invitaţi: Haricleea Nicolau, prof. univ. dr. Mihai Miltiade Nenoiu, preşedintele Uniunii Muzicienilor din România, prof. univ. dr. Ovidiu Ghidirmic, prof. dr. Marian Barbu, Alexandru Manda (directorul Editurii ALMA). Invitaţi speciali: regizorul şi managerul general al TNC, Mircea Cornişteanu, actorii Emil Boroghină, Ion Colan, Valer Dellakeza, Ilie Gheorghe, Tudor Gheorghe, Valentin Mihali şi scenograful Viorel Penişoară-Stegaru, societari de onoare ai Teatrului Naţional ,,Marin Sorescu’’ din Craiova. Moderator: Mircea Pospai.

De la ora 14.30, va fi lansat volumul „Poezii de dragoste” de Mihai Miltiade Nenoiu. De la ora 15.00, este programată lansarea volumului Ilonei Duţă – „Identitate şi intimitate. Corpu(su)l elegiac al literaturii latine”. Și ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI va lansa cartea „Pagini din istoria învăţământului superior economic din România 1843-2013”, coordonare si concepţie editorială – Ioan Talpoş, Constantin Roşca, Nicolae Istudor. Vor mai fi lansate volumele „Comuniştii înainte de comunism. Procese şi condamnări ale ilegaliştilor din România”, autor Adrian Cioroianu şi „Carte de înţelepciune latină”, autor Ioan Inocenţiu Micu-Klein, ediţie de Florea Firan (16.00-17.00), „Organizarea şi funcţionarea instituţiilor statului în Ţara Românească în perioada 1849 – 1856” de Angela Ramona Dumitru (Editura Aius, 17.00-18.00). De la ora 17.00, sunt programate atelierul de poveşti în engleză pentru copii „Storyland” și o prezentare a Casei de Modă Ilinca.