Platformele social-media și serviciile web, folosite de milioane de europeni, s-au alăturat efortului de a reaminti cetățenilor să-și exprime votul în alegerile europene.
Facebook, Google, Snapchat și Twitter sunt printre platformele care oferă servicii suplimentare pentru a se asigura că europenii votează și că alegerile nu sunt compromise online.
Google furnizează caracteristici speciale ale candidaților și le reamintește oamenilor să voteze. Profilurile candidaților sunt și mai vizibile pe YouTube.
Facebook reamintește utilizatorilor săi perioada derulării alegerilor și, în zilele electorale, a creat un buton special: „Am votat”. De asemenea, facebook și-a consolidat eforturile pentru ai face pe utilizatori conștienți de știrile false.
Instagram conține autocolante speciale care fac trimitere la site-ul electoral.
Utilizatorii Snapchat cu vârsta de vot, din întreaga Europă, vor primi un mesaj video de la Team Europe, amintindu-le să voteze.
Twitter a introdus emoji speciale care însoțesc hashtags: #EUelections2019 și #thistimeimvoting în diferite limbi.
Aici, veți găsi o prezentare generală a acțiunilor întreprinse de platformele sociale și de companiile digitale.
În toate țările Uniunii Europene, peste 426 de milioane de cetățeni sunt eligibili să voteze, între 23 și 26 mai.
Parlamentul elen a ratificat acordul privind numele Macedoniei. Din cei 300 de deputaţi, 153 au votat pentru şi 146 împotrivă, Macedonia devenind astfel Republica Macedonia de Nord. Grecia va renunţa la obiecţiile sale privind intrarea Skopje în NATO, punând capăt unui diferend care durează de mai multe decenii.
Acest vot nu a rămas fără urmări. El a provocat multe proteste, soldate cu ciocniri de stradă, iar premierul Alexis Tsipras conduce acum un guvern minoritar şi a avut nevoie de susţinerea deputaţilor independenţi şi de cea a opoziţiei pentru a prezenta acordul în faţa Parlamentului.
RAINEWS (Italia) întăreşte valoarea acestui vot istoric prin declaraţia postată pe Twitter de prim-ministrul grec: „Macedonia de Nord care s-a născut astăzi va fi o ţară amică, va fi un aliat şi un susţinător al Greciei în eforturile sale de securitate, stabilitate şi dezvoltare a regiunii. Generaţiile viitoare din ambele ţări vor fi recunoscătoare deputaţilor care au pus cu curaj bazele unui viitor de pace, de solidaritate şi de coexistenţă armonioasă”.
LE MONDE vine cu salutul premierului macedonean Zoran Zaev pentru victoria acestei probleme spinoase care a otrăvit relațiile dintre Atena și Skopje de la proclamarea independenţei acestei foste republici iugoslave, la începutul anilor 90:
„Felicitări, prietenul meu [Alexis Tsipras], împreună cu popoarele noastre noi am obţinut o victorie istorică. Trăiască acordul de la Prespa! Pentru pace și progres veșnic în Balcani și în Europa1”, a postat pe Twitter șeful guvernului.
În articolul semnat de Soraya Melguizo în EL MUNDO se prezintă o analiză succintă, pe înţelesul publicului larg, pornind de la originea conflictului dintre cele două ţări şi până la ratificarea numelui Macedoniei de Nord:
Care este originea istorică a conflictului?
Conflictul dintre cele două țări datează din 1991, când Macedonia și-a declarat independența față de Iugoslavia și s-a autodenumit Republica Macedonia. Grecia a denunțat că statul vecin şi-a însușit un nume și o identitate care nu îi corespundeau, deoarece Macedonia este şi o regiune a țării elene. Atena a revendicat ca propriile simboluri Soarele de Vergina (o stea cu 16 raze prezentă pe steagul național al Macedoniei) sau figuri istorice precum Alexandru cel Mare, căruia macedonenii, de exemplu, i-au dedicat aeroportul din capitală. Fondul chestiunii îl reprezintă teama grecilor a fost și este că, în viitor, Skopje ar putea pretinde teritoriile Macedoniei elene.
Ce revendică grecii?
Ani de zile, Grecia a cerut fără succes ca Macedonia să-și schimbe numele și a împiedicat intrarea ei în organizații internaționale precum NATO sau Uniunea Europeană Intervenția ONU a forțat Fosta Republică Iugoslavă să-și modifice drapelul național și unele articole din Constituție, pe lângă acordarea numelui provizoriu de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FYROM).
Ce este Acordul de la Prespa?
În iunie 2018, premierul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, Zoran Zaev, și omologul său elen, Alexis Tsipras, au semnat un acord istoric cu care sperau să îngroape definitiv cei 27 de ani de conflict bilateral legat de legitimitatea numelui micului stat balcanic, în timp ce mii de oameni au demonstrat de ambele părţi ale frontierei pentru a-și demonstra respingerea.
În ce punct se află conflictul acum?
În octombrie 2018, Macedonia a organizat un referendum consultativ cu privire la acordul cu Grecia prin care fosta republică iugoslavă va fi redenumită Republica Macedonia de Nord. Peste 90% dintre macedoneni au votat în favoarea acestei decizii, deși participarea a fost de numai 36%. În ciuda absenteismului mare, Zaev a decis să continue procesul, iar, luna aceasta, Parlamentul de la Skopie a ratificat acordul cu țara vecină. Vineri, 25 ianuarie, şi Parlamentul elen a ratificat Acordul de la Prespa într-un vot foarte strâns, care l-a ţinut în tensiune pe premierul Alexis Tsipras.
Care este denumirea finală a Macedoniei?
Odată cu ratificarea acordului în Parlamentul Greciei, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei se va numi de acum înainte Republica Macedonia de Nord.
Care sunt implicaţiile internaţionale ale acestui conflict?
Schimbarea numelui poate deschide negocierile pentru aderarea Macedoniei de Nord la la NATO și la Uniunea Europeană, aderare care până acum a fost împiedicată de însăşi Grecia.
De ce o schimbare de nume a provocat demonstraţii stradale?
Majoritatea grecilor se opun folosirii numelui de Macedonia de către vecinul său nordic. Ultimele sondaje din Grecia arătau că aproximativ 70% din populație este împotrivă, în special în nordul țării, unde se află regiunea grecească omonimă.
Care este poziția partidelor grecești cu privire la Acordul de la Prespa?
Majoritatea partidelor politice grecești se opun noului nume Macedonia de Nord, deoarece consideră că acordul este o concesie acordată ţării vecine. S-au arătat împotriva acestei denumiri conservatorii din Noua Democraţie, socialiștii din Kinal, comuniștii din KKE, extrema dreaptă din Zori Aurii și chiar grupul de dreapta Grecii Independenți, partener guvernamental al lui Alexis Tsipras.
De ce a fost declanșată o criză guvernamentală în Grecia?
Șeful Executivului și liderul Syriza, Alexis Tsipras, și-a pierdut principalul aliat. Ministrul Apărării, Panos Kammenos, liderul Grecilor Independenți, a demisionat și a anunțat plecarea partidului său din coaliție în semn de protest față de acord. Câteva zile mai târziu, Tsipras a suferit o moțiune de încredere care i-a permis să-și măsoare sprijinul în Parlament și să-şi salveze „in extremis” guvernul
Ce consecințe ar putea avea , în Grecia, acordul ratificat de ambele state?
Acordul ar putea trezi aspirațiile vechi separatiste în regiunea grecească a Macedoniei, potrivit analiştilor. În octombrie vor avea loc alegeri generale în Grecia. Atunci vom putea afla dacă încheierea conflictului istoric dintre cele două state va avea vreun efect asupra premierului grec.
Statele grupului G7, al principalelor state industrializate ale lumii, și cei patru mari giganți ai internetului au convenit asupra unui plan destinat să blocheze conținuturile online ‘cu caracter terorist’, a anunțat vineri ministrul italian de interne, Marco Minniti, a cărui țară deține președinția în exercițiu a G7, transmite AFP.
Miniștrii de interne din statele G7 și reprezentanți ai Google, Facebook, Twitter și Microsoft s-au reunit joi și vineri pe insula italiană Ischia, unde au luat decizia de ‘a pune în aplicare împreună’ un plan de acțiune vizând blocarea ‘conținuturilor cu caracter terorist’, a indicat Marco Minniti, într-o declarație de presă.
‘Este pentru prima dată’ când statele G7 și reprezentanții giganților internetului se află la aceeași masă, a subliniat ministrul italian, amintind că internetul ‘a fost un mijloc de recrutare, de antrenament și de radicalizare important pentru combatanții străini’.
Căderea orașului Raqqa, fieful Statului Islamic (SI) în Siria, ‘este o înfrângere militară foarte dură (pentru SI), dar aceasta nu înseamnă că această grupare nu mai există’, a avertizat ministrul italian.
‘Am abordat în detaliu activitățile de prevenire și am discutat mai întâi despre cum să luptăm împotriva revenirii combatanților străini în țările de origine. Am decis să strângem împreună informațiile și să le punem în comun’, a mai explicat Minniti.
După eliberarea orașului Raqqa, îngrijorările sunt legate mai ales de soarta celor aproximativ 25.000-30-000 de luptători străini, printre care 5.000 veniți din Europa, bine antrenați și susceptibili să se răspândească în multe țări.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
