Parlamentul European va organiza în 19 noiembrie, o sesiune plenară extraordinară ce va marca 1.000 de zile de la începutul războiului din Ucraina

Publicat de Gabriel Stan, 18 noiembrie 2024, 16:25

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Parlamentul European va ține pe 19 noiembrie o sesiune plenară extraordinară pentru a marca împlinirea a 1.000 de zile de rezistență a poporului ucrainean de la declanșarea agresiunii ruse asupra țării lor.

Președintaa legislativului european, Roberta Metsola, a anunțat că Uniunea Europeană va ajuta Ucraina atât timp cât este necesar și că la ședința plenară va participa și președintele ucrainean Volodimir Zelenski, prin intermediul unui discurs special din Ucraina.

Uniunea Europeană sprijină în mod activ Ucraina, antrenând militarii acestei țări, trimite arme, dar și ajutor financiar încă de la începutul declanșării războiului.

Volodimir Zelenski a prezentat acum o lună un așa-numit Plan de victorie, în care a cerut aliaților echipamente militare și decizii politice pentru a se putea apăra eficient împotriva Federației Ruse.

Conferința internațională „Gândirea militară românească” – ediția a VI-a

Publicat de Gabriel Stan, 18 noiembrie 2024, 16:11

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Statul Major al Apărării a organizat, miercuri și joi, la Palatul Cercului Militar Național din Capitală, a VI-a ediție a Conferinței internaționale „Gândirea militară românească”.

Tema din acest an s-a referit la strategiile de apărare și cooperare militară pentru asigurarea securității în regiunea Mării Negre.

La eveniment au participat specialiștii din domeniul securității din țară și din străinătate, reprezentanți ai categoriilor de forțe, comandamentelor aliate și ai instituțiilor de învățământ militar și civil.

Potrivit organizatorilor, seria de conferințe oferă o platformă pentru dezbateri privitoare la provocările actuale din regiunea Mării Negre, în condițiile în care modelul de securitate globală și regională s-a schimbat dramatic după 24 februarie 2022, atunci când Federația Rusă a invadat Ucraina.

Ştefan Ciochinaru: Europa este un uriaș economic, dar este un pitic strategic

Publicat de prosavioleta, 11 noiembrie 2024, 14:41

Cristian Dumitrașcu: Domnule Ciochinaru, bun venit din nou în studioul agenției.
Ştefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!
Cristian Dumitrașcu: Vă propun ca înainte să vorbim despre alegerea președintelui american, să vă ocupați un pic de situația internațională, la fel de complicată, așa cum era și în vremea în care noi am făcut interviul anterior. Ce e schimbat? Intrarea Coreei de Nord în conflictul ucrainean.
Ştefan Ciochinaru: Este un act de o extremă gravitate, pentru că de fapt abia acum are loc o internaționalizare a războiului din Ucraina. Interesant este că, de pildă, în revista Foreign Affairs, o revistă extrem de interesantă, acolo se publică pentru prima dată așa-numitele baloane de încercare, care după trei-patru luni de la publicare și ajustările care decurg din reacțiile la articolele publicate, lucrul acela îl vedem, îl regăsim în politici oficiale ale unor guverne și state ale lumii. Ei bine, în Foreign Affairs se scria acum două zile despre faptul că războiul din Ucraina devine prin imixtiunea nord-coreană un război mondial. Poate părea puţin forțat, puțin cam puternic acest titlu, această aserțiune, dar ea este reală, pentru că evident că pasul imediat următor a fost ca guvernul de la Seul, din Coreea de Sud, să spună: în această situație suntem îndreptățiți la două lucruri: unu –  să observăm cu atenție ce se întâmplă cu nord-coreenii pe frontul din Ucraina și doi – să furnizăm armament de ultimă oră armatei ucrainene.
Cristian Dumitrașcu: Ceea ce nu se întâmplase până acum.
Ştefan Ciochinaru: Ceea ce nu se întâmplase până acum. Coreea de Sud era neutră în acest… sigur condamnase invazia, încălcarea dreptului internațional, dar nu se amesteca în acest conflict. Acum are toată îndreptățirea să o facă, pentru că trupele nord-coreene merg acolo și există o declarație oficială în sensul acesta, venită de la Phenian, care spune că militarii nord-coreeni sunt acolo pentru a dobândi experiența necesară combaterii prin luptă a inamicului, deci, cu alte cuvinte, să se antreneze în condiții de război. Președintele Zelenski, ieri dimineață, a anunțat că au avut deja loc primele ciocniri cu acești mercenari, să-i numim așa, nord-coreeni…
Cristian Dumitrașcu: Şi că au apărut primele victime.
Ştefan Ciochinaru: … și aceștia au înregistrat primele victime pe frontul din Ucraina, lucru, repet, deosebit de grav. Este foarte grav, mai ales că vedeți ceea ce se întâmpla până acum în Ucraina – și noi am discutat de-a lungul acestui an de mai multe ori, era într-un fel o tatonare reciprocă pe front, un avans lent al trupelor rusești, care trebuiau să îndeplinească ordinul lui Putin de cucerire completă a Donbasului, pentru că acesta era obiectivul strategic al Moscovei, dar atât, pentru că se aștepta rezultatul alegerilor din America și abia după aceea urma să se vadă ce întâmplă mai departe. Or, faptul că până la alegerile din Statele Unite, până la a vedea ce se întâmplă mai departe, după ce lumea liberă are un nou lider, trupele nord-coreene intervin nemijlocit în conflictul din nou cu Ucraina, e de o gravitate extraordinară, pentru că sigur că din Coreea de Nord venea spre Rusia o mare cantitate de armament și de muniție, sigur că din Iran venea muniție, veneau rachete, veneau drone. Sigur că din China veneau componente electronice pe diverse canale, datorită cărora să nu poată fi acuzată oficial China că alimentează armata rusă, dar lucrul ăsta se întâmpla și era cunoscut, numai că de data vorbim de trupe, de oameni, de soldați. Și asta, repet, creează o situație foarte dificilă, inclusiv dacă va fi să se discute despre un armistiţiu sau o pace, pentru că nu mai sunt implicate doar le două țări. Iată că apare o implicare directă a unei alte țări, de pe alt continent. Și aici vreți, vă rog să-mi dați voie să subliniez un lucru: în ultimii 300 de ani, cred, pe teritoriul Europei n-a luptat nimeni din afara Europei, cu excepția americanilor și canadienilor. Ori acum vorbim de trupe dintr-o țară asiatică, din extremul Orient, care se află pe teritoriul Europei într-un război european.
Cristian Dumitrașcu: De la Ginghis Han încoace probabil că nu s-a mai întâmplat aşa ceva.
Ştefan Ciochinaru: Nu s-a mai întâmplat, ceea ce este de o gravitate extraordinară, ceea ce naște întrebări cu privire la rolul și la puterea Europei și pune într-o altă lumină încercările unor țări europene de a se clădi ca putere de sine stătătoare. Europa trebuie să-și aibă puterea ei militară, puterea ei de descurajare, puterea ei de negociere politică, pentru că, da, Europa este un uriaș economic, dar este un pitic strategic și lucrul acesta ar trebui să se schimbe și ceea ce se întâmplă în Ucraina și imixtiunea aceasta senină a unei țări din Asia în probleme europene ar trebui să ne îngrijoreze, cel puțin.
Cristian Dumitrașcu: De-abia se stabilizase cumva situația din Orientul Mijlociu, a venit declarația ministrului de externe coreean, nord-coreean, care a spus după, cum bine știți, vom merge până la victoria finală împreună cu Federația Rusă în Ucraina. Apare și această poziție despre care vorbeați, până la urmă, intenția legitimă a sud-coreenilor să trimită sau nu trupe în…
Ştefan Ciochinaru: Nu știu dacă trupe, dar specialiști vor trimite.
Cristian Dumitrașcu:… specialiști. Ne întoarcem la președintele Franței, nu mai departe de, să zicem, nu știu cum, jumătate de an în urmă, poate mai bine, vorbea și Macron despre eventuala mobilizare a Europei pentru a apăra cu trupe Ucraina.
Ştefan Ciochinaru: A vorbit-o și cu două zile în urmă la Budapesta.
Cristian Dumitrașcu: Şi la Budapesta, da.
Ştefan Ciochinaru: A spus de fapt același lucru atunci când a arătat că Europa nu-și poate permite ca Rusia să câștige în Ucraina, Europa și că Europa este datoare să facă absolut tot ce poate, să facă şi imposibilul pentru ca Rusia să nu câștige în Ucraina. Pentru că, domnule Dumitrașcu, dacă Rusia câștigă în Ucraina, atunci nu vom mai avea o Uniune Europeană, nu vom mai putea vorbi de o putere europeană, atunci Europa va fi subsumată acestei mari puteri euroasiatice, lucru pe care Putin îl urmărește, a declarat-o. De acea duce un război hibrid la toate nivelurile în Europa.
Cristian Dumitrașcu: Așa de repede se poate întâmpla asta?
Ştefan Ciochinaru: Nu e nevoie să se întâmple repede. Se întâmplă și pentru faptul că toate țările din Europa Centrală și de Est se vor simți trădate, dacă Ucraina pierde, dacă Ucraina nu are suficient sprijin ca să facă față tăvălugului rusesc, ar fi percepută ca o nouă Ialta. Din nou, Europa Centrală și de Est ar fi sacrificată pentru liniștea și prosperitatea unei părți de Europă îndepărtată în vest, ceea ce nu este acceptabil. În acel moment, pe bună dreptate, țările din partea aceasta a continentului ar zice ‘domnule, dacă asta e situația și dacă suntem atât de ușor abandonați, păi atunci trebuie să ne negociem situația cu această mare putere de tip imperial, această putere agresoare care n-are nicio considerație pentru dreptul internațional și să vedem ce trebuie să facem ca să supraviețuim. Este și motivul pentru care, ați văzut, Orban, Viktor Orban vorbesc, premierul Ungariei strălucea de fericire la reuniunea de zilele trecute de la Budapesta, pentru că în America a câștigat Trump, marele lui prieten, da?, Fundația Heritage, prin care Orban a ținut legătura în permanență cu Trump și cu echipa sa este cea care orchestrează politica americană în momentul de față în jurul lui Trump, deci el se aşteaptă, cum a declarat, după ce a vorbit cu Trump la telefon, să facem lucruri mari împreună. Care ar putea fi lucrurile acestea mari? O Uniune Europeană mai puțin integrată, mai puțin coerentă, mai puțin puternică.
Cristian Dumitrașcu: Că tot ați venit aici cu acțiunea, cum interpretăm viitorul, să zicem, în ultimele șase luni, după ce Donald Trump va fi depus jurământul în ianuarie, nu putem ascunde temerile tuturor europenilor, sau cel puțin ale celor de aici din estul Europei, care au avut precedentul format în primul mandat și care se simt în pericol?

Ştefan Ciochinaru: Alegerea lui Donald Trump a reprezentat o veste foarte bună pentru Budapesta, o veste foarte bună pentru Moscova, o veste foarte proastă pentru Beijing, o veste foarte proastă pentru Bruxelles, pentru Londra. În a doua zi după noaptea alegerilor americane, britanicii s-au întâlnit într-o reuniune de urgență în care au discutat, atenție foarte mare, despre nevoia de a abandona Brexitul, de a se întoarce în Europa, pentru că doar în felul acesta…
Cristian Dumitrașcu: Foarte interesant!
Ştefan Ciochinaru: Ar putea să fie la adăpost de imprevizibilitatea lui Donald Trump. De altfel, presa britanică spune că pentru premierul Starmer este o catastrofă alegerea lui Trump şi pentru Marea Britanie. Așa că, vedeți dumneavoastră, lucrurile sunt foarte delicate. Trump va fi nevoit… Vorbeați de primele șase luni. În primele șase luni, el își face echipa și dă drumul la rezolvarea unor probleme pe care le-a promis. Adică el a promis să rezolve migrația ilegală din Statele Unite, chiar cu prețul deportării a peste 11 milioane de oameni.
Cristian Dumitrașcu: Credeți?
Ştefan Ciochinaru: Nu e vorba de ce cred, este vorba despre ceea ce a promis și va trebui să livreze. Dacă va reuși sau nu depinde și de justiția americană, de de instituțiile americane ș.a.m.d. De asemenea, a promis că în secunda doi îl demite pe procurorul new-yorkez care instrumentează două dosare penale împotriva sa. Cred că la momentul la care noi vorbim, acest procuror deja studiază cum să închidă dosarele, urmăririle penale. De asemenea, el a promis că va rezolva catastrofa economică în care se găsește America și cum va face lucrul acesta? El a și spus. Unu: va reduce taxele, impozitele astfel încât să încurajeze cât mai mult producția. Va încuraja repatrierea unor industrii în Statele Unite ale Americii, care vor fi scutite de taxe și impozite, care taxe și impozite, de fapt, tarife se vor aplica într-un mod care ține de războiul economic, adică pentru produsele europene se va pleca de la 10 și se va ajunge până la 20% tarife de import din Uniunea Europeană, iar pentru produsele chineze până la 60%. Vorbim de 60% creșterea tarifelor. Asta înseamnă războaie economice, adică să nu ne ferim de cuvinte, pentru că ele ne spun care e realitatea. Va face lucrurile acestea, fără îndoială, Trump, dar asta va genera alte probleme. Sigur, se vor crea locuri de muncă. Sigur, economia va accelera în creștere. De altfel, semnalele de pe burse, ați văzut, sunt bune după alegerea lui Trump, au crescut acțiunile, dar va genera probleme sociale foarte mari, pentru că vor fi puțini bani pentru sistemul de sănătate, care oricum este injust și dezechilibrat în America. Vor fi mai puțini bani pentru învățământ, vor fi mai puțini bani pentru programe sociale, de incluziune ș.a.m.d. Or, astea nu se vor vedea imediat, în cele șase luni sau în primul an de care vorbim. Dar în doi ani, în trei ani, ele vor produce rezultate grave și doar o economie foarte performantă ar putea să astupe puțin aceste probleme sociale prin banii mulți care ar veni la oameni. Rămâne de văzut însă dacă va reuși. Proiectul e foarte ambițios, dar ce vreau să spun este că el este obligat să se ocupe de America, ceea ce înseamnă că va avea foarte puțină disponibilitate pentru politica internațională. E posibil ca America să fie prima țară care să se retragă a doua oară din Tratatul de la Paris privind clima. A retras-o Trump o dată, Biden a băgat America la loc în tratat, acum probabil că Trump va scoate din nou Statele Unite din Acordul de la Paris. E posibil. De asemenea, el are o problemă: ca să poată să aibă liniște acasă, el trebuie să închidă două mari probleme externe de războaie calde – Ucraina și Orientul Mijlociu. În Ucraina e clar că va avea loc o negociere cu Moscova şi cu Kievul și va încerca, cum a declarat de altfel Trump, să impună pacea prin forță, prin forța Americii, printr-un ultimatum politic și strategic către cele două state. Ce va presupune asta? Unde… Nu, Trump e un negustor, el e un businessman, el este un tip căruia îi place să negocieze. Ce va negocia, până unde va merge negocierea nu știe nimeni. În momentul de față, apar tot soiul de scenarii.

Eu nu le-aş da o foarte mare credibilitate în acest moment pentru că există și limite până la care poate să meargă negocierea și pe care Donald Trump, în entuziasmul său caracteristic, încă nu le-a descoperit, dar le va descoperi atunci când, vorba lui Putin, în biroul său vor intra niște domni în niște costume impecabile, care îi vor spune: Asta nu se poate, domnule președinte! Rămâne de văzut, deci. Iar în Orientul Mijlociu, în Orientul Mijlociu, vedeți la Ierusalim, Bibi Netanyahu a fost unul dintre cei fericiți pentru alegerea lui Trump. El este un prieten al lui Trump. E clar că se va strânge laţul în jurul Iranului, că vor fi repuse pe tapet Acordurile Abraham, că va fi foarte mult întărită poziția Arabiei Saudite. E foarte posibil ca anul viitor să vedem chiar un acord de pace Arabia Saudită-Israel și probabil să apară chiar un soi de mică piață comună în Orientul Mijlociu. Dar, repet, totul pe încercuirea, îngrădirea Iranului şi pe scoaterea completă din joc a ceea ce înseamnă Hamas, Hezbolah, houthii, adică acei actori proxi ai Iranului.
Cristian Dumitrașcu: La final, pentru astăzi, domnule profesor Ciochinaru, cum ne raportăm noi față de noua situație? Spuneați că una dintre măsuri va fi aceea de a scădea taxele. Se va regăsi asta și în bugetul Armatei Statelor Unite? Pe cale de consecință, noi ar trebui să fim îngrijorați pentru asta?
Ştefan Ciochinaru: Nu, în primul mandat, Trump a mărit bugetul armatei americane și cred că va face același lucru și acum. Nu uitați că în spatele lui s-a aflat Lockheed, nu uitați că în spatele lui s-a aflat Boeing, deci mari producători de armament americani au fost în spatele campaniei electorale a lui Donald Trump. Ei vor fi în continuare acolo. El are o puternică susținere din această zonă. Nu, bugetul armatei americane sunt aproape convins că va fi majorat. Nu uitați cuvintele pe care le-a spus despre noua stea în ascensiune Elon Musk. Și când relata dialogul lui cu Elon Musk și îl întreba pe Elon Musk: Mai poate să facă cineva în America ce faci tu? Nu. Mai poate să facă cineva în lume, ce faci tu? Nu. Foarte bine, atunci te susținem. Trebuie să avem grijă de geniile noastre. Aceasta este optica, deci, dimpotrivă, va băga mai mulți bani în înzestrarea armatei americane, astfel încât superioritatea acesteia să fie incontestabilă. Asta este de așteptat. În ce ne privește pe noi, politica Statelor Unite față de flancul estic, față de ceea ce este, în momentul de față, prima linie de apărare a NATO şi a lumii libere se face în Congres, se face la Casa Albă, dar se face mai ales la Pentagon. Acolo unde nu se joacă nimeni, acolo unde este vorba de forțe militare, de echipamente de sute, mii de miliarde, acolo nu ne jucăm, acolo punem piesele pe tablă ca la șah și gândim cu șapte mutări înainte, cu şapte ani înainte, cu opt ani înainte nu se schimbă lucrurile. Nu aici se vor schimba lucrurile. Noi trebuie să fim atenți, dacă vreți, în această abordare tranzacționistă a lui Donald Trump, să fim atenți la ce se întâmplă în Moldova, la alegerile care vor avea loc anul viitor în Moldova și unde e foarte important cine va face guvernul. Noi trebuie să fim foarte atenți la ce se întâmplă cu forțele iliberale din jurul României, care s-ar putea să simtă un vânt puternic în pânze şi să facă unele gesturi mai puțin fair-play față de colegii europeni. La aceste lucruri trebuie să fim atenți, dar cred că, până la urmă, lecția poloneză e cea mai importantă pentru noi. Până să ne ajute alții, trebuie să vedem cum ne ajutăm singuri și cred că ceea ce ar trebui să facem ar fi să ne pregătim, și să ne pregătim și să ne pregătim 24 de ore din 24, şapte zile din șapte, 12 luni pe an pentru a fi mai puternici, pentru a fi mai rezilienți și pentru a fi, dacă vreţi, mai coezivi, din punct de vedere național.
Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor Cochinaru vă mulțumesc mult pentru interviu în această dimineață și vă mai așteptăm!

Ştefan Ciochinaru: Cu multă plăcere!

Armand Goșu: O înfrângere a Occidentului presupune niște costuri foarte mari şi riscul ca agresiunea Rusiei să continue

La Interviul Săptămânii invitat este istoricul și profesorul Armand Goșu, expert în spațiul ex-sovietic și analist de politică externă, o discuție despre dinamica geopolitică în Europa de Est, despre situația de pe frontul ucrainean și perspectivele democratice în această parte a Europei. Interviu a fost realizat de Larisa Vasile, redacția Jurnal Militar Timișoara.

Publicat de Gabriel Stan, 4 noiembrie 2024, 13:15

Larisa Vasile (realizator rubrică): Domnule profesor, bine ați venit la „Jurnal Militar”, la ‘Interviul Săptămânii’.

Armand Goșu: Mulțumesc de invitație! Este o premieră pentru mine.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Vorbim astăzi despre Ucraina, despre rezistență, despre luptă, despre miză. Și m-aș opri la miză. Să vedem care este miza în regiune, miza pentru Rusia, poate la nivel extins.

Armand Goșu: Miza este enormă. Este enormă pentru Rusia, dar, în același timp, foarte mare și pentru Occident și este uriașă pentru o țară ca România, care se află pe marginea de est a faliei geopolitice a Occidentului.

Este enormă pentru Rusia, pentru că de felul în care se va sfârși acest război depinde viitorul de putere, de mare putere sau de putere regională a Rusiei, depinde chiar viitorul Rusiei în actuala formulă de republică federală, depinde viitorul democrației din Rusia, pentru că o înfrângere a Rusiei presupune intrarea într-un ciclu de democratizare al Rusiei și de reintegrare a ei în spațiul occidental.

În același timp, pentru Occident, o înfrângere a Occidentului în Ucraina, pentru că Rusia așa interpretează acest război, războiul purtat de ea împotriva Occidentului – şi acum Occidentul sigur că nu se poate sustrage, pentru că s-a situat încă din primele ore de război de partea Ucrainei – va fi o înfrângere.

O înfrângere a Occidentului, oricum ai da-o, presupune niște costuri foarte mari. Nu doar costuri de imagine, ci și alt tip de costuri şi sigur că este riscul ca agresiunea Rusiei să continue.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Spuneam la început despre luptă și rezistență. Care este starea pe front acum?

Armand Goşu: În ultimele luni, armata ucraineană a fost pusă în dificultate, mai ales în zona Donbas-ului, dar și în regiunea Kursk, acolo unde s-a declanșat la 6 august o operațiune de succes: s-au ocupat vreo 100 de localități, găsind o breșă în apărarea Rusiei și demonstrând Occidentului că e capabilă de nou acest tip de ofensivă.

În ultimele şase săptămâni, Rusia a declanșat operațiuni ample acolo, a dislocat trupe noi, inclusiv dacă vă uitați la coreeni, sunt tot în zona Kursk-ului și până în acest moment Rusia a reușit să recupereze cam jumătate din teritoriul ocupat inițial de ucraineni în acele câteva zile din luna august.

Acum în sud, ultimele informații nici ele nu sunt foarte pozitive. Punctele mari de rezistență ale Rusiei, în Vuhledar – dar vedeți că, după ce a picat Vuhledar acum două săptămâni, ucrainenii n-au reușit să stabilizeze frontul și rușii au mai avansat încă câțiva kilometri, ocupând încă două sate după Vuhledar spre nord – iar în zona de est, în regiunea Doneţk-ului, acolo practic asistăm la strângerea cercului în jurul Pokrovsk-ului, Pokrovsk-ul urmând să fie în următoarele săptămâni, deja să asistăm la începutul asediului, un asediu care nu știm cât va dura, dar din câte am văzut de la operațiune ucrainenii, mai puțin la Bahmut, unde a fost o rezistență foarte lungă, ucrainenii au o altă filosofie de a aborda războiul, ei își protejează soldații.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Deci o situație destul de dificilă în prezent. Și că ați amintit și de trupele nord-coreene, și în spațiul public se vorbește că războiul ar fi în cea mai grea etapă acum.

Armad Goşu: Cea mai grea etapă a fost în primele zile de război. Aia a fost cea mai grea etapă, ca să fie clar! Cea mai grea etapă, să spunem, după mai-iunie 2022.

În primele zile de război, când s-a pus problema intrării trupelor, unităţilor speciale rusești în Kiev, aia a fost de departe cea mai grea etapă și au rezistat. Acum, întrebarea eu aș interpreta-o puțin mai extins. Se pune problema spargerii frontului ucrainean?

E Ucraina într-o situație disperată? Această ofensivă rusească duce la disiparea unităților și îi permite Rusiei să atingă obiective majore strategice, adică să penetreze frontul și să avanseze atât de mult încât să obțină, să atingă puncte strategice? Nu văd!

Armata ucraineană nu e în derută, armata ucraineană nu fuge în dezordine. Nu este situația armatei ruse din Primul Război Mondial, când pur și simplu se destrămau liniile frontului și oamenii fugeau. Deloc nu e așa!

Larisa Vasile (realizator rubrică): Europa de Est, fragilă în acest moment. Vedem alegerile în fiecare țară din zona aceasta. Vedem Georgia. Care sunt perspectivele democrației în această parte de Europă?

Armad Goşu: Democrația nu trăieşte vârsta de aur, din păcate, dar asta nu înseamnă moarte. Ciclic, Occidentul e îngropat, se scriu mari cărţi – Nietzsche şi aşa – cu moartea Occidentului și al naibii Occident tot nu mai mare! Așa și cu democrația!

Toată lumea spune: gata, democrației i-a sunat ceasul, a venit vremea liberalismului… Sunt ciclurile istorice. Asta nu înseamnă că democrația moare, că liberalismul o să dispară, pentru că, nu?, decretează Viktor Orban de la Budapesta!

Acum, în cazul pe care l-aţi invocat dumneavoastră cu Georgia, să fii sub presiunea Rusiei, acum e și greu să dezvolți democrația, că Rusia urmărește orice, dar numai dezvoltarea democrației.

În acelaşi timp, uite văd că Georgia, așa cum e, rezistă. Sigur că Visul Georgian păcălească populaţia, a reușit să câștige, poate nu cu 53%, au ținut doar 40% cum indică exit-polurile opoziției. Dar, tot e un partid foarte puternic.

Asta înseamnă că e reculul democrației, dar nu că a murit și nu cred că se pregătește să moară. Eu am încredere în capacitatea Occidentului de a se reinventa. Capitalismul și democrația oferă aceste resurse, mai ales oferă resurse de bunăstare și economii viabile.

Dacă regimurile autoritare, dictaturile ar fi reușit să asigure un nivel de trai suficient de înalt, sigur că acestea ar fi supraviețuit mai mult şi s-ar fi impus în toată lumea. Din fericire, nu se întâmplă așa.

Din fericire pentru noi, cei care credem în democrația liberală, nu? Asta ce înseamnă? Asta înseamnă că aceste regimuri, ca să se mențină la putere, instaurează regimuri polițienești, apelează la represiune.

Și asta e diferența până la urmă între noi aici la Timișoara și rușii de la Briansk sau de la Saratov. Noi putem da like-uri unui articol postat pe o rețea de socializare care critică un ministru. Ei, dacă dau un astfel de like, ar putea să ajungă la închisoare.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Vă mulțumesc pentru prezența în emisiune. Vă mulțumesc pentru prezență la ‘Jurnal Militar’.

Armand Goşu: Eu vă mulțumesc pentru acest dialog!

Schimbări la vârful ierarhiei NATO

Publicat de prosavioleta, 8 octombrie 2024, 15:43

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Olandezul Mark Rutte a devenit marți, în mod oficial, noul secretar general Alianței Nord-Atlantice. El a preluat cea mai înaltă poziție în ierarhia NATO de la norvegianul Jens Stoltenberg, cel care a condus Alianța în ultimii 10 ani. De la Mark Rutte, fost prim-ministru al Olandei, se așteaptă un interes deosebit pentru coordonarea dintre NATO şi Uniunea Europeană, într-un moment în care aceasta din urmă este din ce în ce mai implicată în probleme de securitate. Noul secretar general și-a anunțat la Bruxelles prioritățile mandatului său.
Mark Rutte: Ucraina este, bineînţeles, în fruntea listei, dar trebuie să facem mai mult în ceea ce privește apărarea colectivă și descurajarea. Trebuie să investim mai mult în apărare, să reducem decajele între capabilități și să atingem obiectivele pe care NATO și le-a propus. Trebuie facem mai mult pentru a construi cu adevărat parteneriatele pe care NATO le-a stabilit de-a lungul anilor.
Adrian Gîtman (realizator rubrică): O altă schimbare la vârful ierarhiei NATO este și preluarea comenzii Comandamentului Aliat pentru Transformare de la Norfolk, Statele Unite, de către generalul francez Pierre Vandier de la conaționalul său, generalul Philippe Lavigne.

Silviu Gimiga: Noi construim și acele lucruri pe care le construim rămân pentru viitor

Publicat de prosavioleta, 1 octombrie 2024, 11:20

Cristian Dumitrașcu: Domnule colonel Gimiga, nu doar pentru că acum, în septembrie, s-au împlinit 50 de ani de la inaugurarea drumului vestit Transfăgărășan, vom vorbi despre arma geniu, sunt destul de puțini oameni care știu că, de fapt, acest drum a fost în mare parte realizat de către geniștii militari. Începem invers. Începem de azi și vom vorbi despre ce a fost acum 50 de ani. Ce înseamnă astăzi arma geniu?
Silviu Gimiga: În general, este o armă greu de accesat de către militari, deoarece nu înseamnă numai ordine și disciplină, ci și inginerie, anumite cunoștințe din toate domeniile chimiei, biologiei și altor materii pe care le facem în colegiile și academiile militare. Militarii geniști sunt o armă de sprijin de luptă și de-a lungul timpului au fost implicați în majoritatea activităților de amploare desfășurate de Armata României pentru țara noastră. Și mă refer aici, după Transfăgărășan, la Canalul Dunăre-Marea Neagră, la Casa Poporului, actualul Palat al Parlamentului, la unul din tronsoanele Autostrăzii Soarelui, la construirea metroului bucureștean și a altor drumuri de importanță deosebită, care erau considerate, și sunt și astăzi, infrastructuri strategice neapărat necesare pentru apărarea colectivă a țării. Arma geniu primește misiuni din ce în ce mai complexe, care poate nu se văd ca acelea din trecut, dar ajută foarte mult la desfășurarea activităților Armatei României pentru obiectivele la care este angrenată, și mă refer aici la pandemia de COVID, unde am construit un spital militar în 2 săptămâni, cu efortul mai multor structuri, am construit o bază militară, să zicem așa, asemănătoare teatrelor de operații Afganistan și Irak, unde majoritatea militarilor implicați în acea lucrare au desfășurat misiuni complexe de-a lungul timpului; crearea unor noi unități militare în care ne antrenăm alături de militarii parteneri din Alianța NATO, și mă refer aici la Poligoanele Cincu, Smârdan de la Galați, Poligonul Babadag.
Cristian Dumitrașcu:  Este un episod pe care ni-l propunem, în care să vorbim și despre prezent, dar și despre trecut, despre tradiție, pentru că la armată, și nu doar, tradiția este cea de care și în care ne ancorăm, ceremonia care a fost acum câteva zile la Poarta Geniștilor și la Poarta Întâlnirii, acolo unde colegul meu colonelul Florin Șperlea, redactorul-șef al ‘Observatorului Militar’, a vorbit cu câțiva dintre artizanii, din păcate, din ce în ce mai puțini, dintre artizanii construirii Transfăgărășanului și revenim.

Vince Deszo: Unitatea noastră, din care am făcut parte, a venit în 19 ianuarie 1971 cu 25 de cadre, din care mai trăim eu şi domnul colonel Coman, care am lucrat direct cu utilajele. Era un comandant de pluton la utilaje. Fiind condiții grele, era necesar ca să fie atacat din două părți – și din partea de sud, și din partea de nord. Utilajele nu se puteau aduce decât prin demontare în partea de jos, iar pe partea de sus cu mecanici și montam la loc și dădeam drumul la producție. Toate au fost numai utilaje românești. Aici ce s-a făcut prototipul buldozere 6500. În ’73 a venit o delegație din Polonia și când a văzut în ce condiții se lucrează, a făcut contract imediat acolo jos, la hotel – 300 de buldozere.
Nicolae Coman: Colonel Coman Nicolae. A fost foarte greu, nicăieri, în tot parcursul Transfăgărășanului, nu găsesc sector așa de greu. În partea cealaltă era efectiv prăpastie și la mijlocul prăpastiei, pe coasta aia trebuia să deschidem drumul. Când au reușit să urce buldozerele să se întâlnească ele, lamă în lamă, atunci am fost bucuroși și am știut că am deschis drumul. Au aflat și cei de jos, pentru că a fost o bucurie și am strigat „Ura” de aici, cred că o jumătate de oră. Am comandat o companie de la Batalionul de Pionieri, plus întăririle cu tehnică de la celelalte subunități. Și aici am rămas 2 ani. I-am spus la nepotul meu, care are acum 20 de ani, i-am spus: „Frăție, nu poți să vii cu mine acum, dar gândește-te la împlinirea a 100 de ani, vei avea 70, și să vii să le povestești celor care participă că bunicul tău a deschis drumul în sectorul Poarta Întâlnirii.
Cristian Dumitrașcu: Am revenit aici, în studioul Agenției Media a Armatei. Domnule colonel Gimiga, Armata României, în ultimii 15 ani, a cunoscut în sfârșit o dezvoltare din punctul ăsta de vedere. Este absolut vizibilă înzestrarea pe care o are armata. Se întâmplă și în arma geniu?
Silviu Gimiga: Sigur că da. O serie de militari îmbrățișează arma geniu pentru complexitatea ei și normal că acești oameni, inteligenți aș spune eu, fac orice este posibil pentru a atrage fonduri financiare pentru a achiziționa tehnică și tehnologie, astfel încât să fim interoperabili cu celelalte armate din cadrul Alianței, în special cu unitățile militare din arma geniu. Avem programe majore la nivelul Statului Major al Forțelor Terestre care funcționează, avem un program de mare vizibilitate la nivelul Alianței NATO, unde avem un reprezentant care negociază posibilitatea achiziționării împreună a tehnologiilor emergente existente pe piața mondială și cred că suntem pe un tren ascendent, astfel încât noua generație de geniști să beneficieze de tehnologii mult mai performante chiar decât cele pe care le avem acum.
Cristian Dumitrașcu:  Este un concept interesant, pentru că arma geniu este una costisitoare și pentru că sunt utilaje care implică mari costuri, ați spus că e un plan de achiziție împreună, la nivel NATO.
Silviu Gimiga: Da.

Cristian Dumitrașcu:  Este și motivul pentru care aveți întâlniri destul de dese la nivelul Alianței, în diferite țări europene, cu specialiștii din NATO. Care a fost ultima întâlnire și cea mai, să zicem, interesantă din punctul dumneavoastră de vedere?
Silviu Gimiga: În fiecare an, reprezentantul armei geniu, și anume comandantul Brigăzii 10 Geniu, participă la un seminar de profil cu geniștii responsabili din fiecare țară membră NATO, unde se discută despre posibilitatea punerii împreună a tehnicii și tehnologiilor de geniu, astfel încât, în cazul unei amenințări asupra granițelor Alianței NATO, împreună să reușim să învingem, să acoperim toate cele patru domenii complexe ale armei geniu, și anume mobilitate, contra-mobilitate, menținerea capacității operaționale a trupelor, precum și sprijinul de geniu general al tuturor forțelor.
Cristian Dumitrașcu: Sprijinul de geniu general al tuturor forțelor – vă rog să dezvoltați!
Silviu Gimiga: Sprijin de geniu general înseamnă construirea unui spital ROL 2, așa cum am discutat mai devreme, înseamnă construirea de drumuri necesare asigurării mișcării forțelor pe câmpul de luptă, înseamnă instalarea unor poduri provizorii pentru trecerea marilor forțe luptătoare pe câmpul de luptă, precum și construirea de platforme, parcări și tot ceea ce este necesar pentru cartiruirea trupelor în caz de nevoie.
Cristian Dumitrașcu:  Ce lecții învățate sunt pentru geniști din războiul din Ucraina?
Silviu Gimiga: Foarte multe. E momentul să le introducem în regulamentele și manualele militare ale armei geniu. Sunt multe probleme pe linie de asigurare a mobilității, de asigurare a contra-mobilității, lucruri pe care nu le-am învățat din regulamente sau de la profesorii din academii sau colegii militare.
Cristian Dumitrașcu:  Sau nici măcar din lecțiile celui de-Al Doilea Război Mondial, de la care au trecut, iată, 80 de ani.
Silviu Gimiga: Îmbinarea acelor lecții identificate cu ceea ce am învățat noi cred că ne va aduce o plusvaloare într-un eventual conflict sau amenințare pe care o vom traversa vreodată.
Cristian Dumitrașcu:  Mie mi se pare, din ce-mi spuneți, că arma geniu e o armă atât de specială și de specializată încât selecția pare a fi, poate, cel mai greu de dus la bun sfârșit. Adică aveți nevoie de oameni specializați în domenii pe care nu le prea mai regăsim în România, pentru că știm că forța de muncă a plecat și ea în zone mai bine plătite.
Silviu Gimiga: În Academia Forțelor Terestre de la Sibiu, militarii de anul trei aleg această armă tocmai pentru complexitatea provocărilor cu care se vor confrunta în viitor și pentru faptul că această unică brigadă de geniu îți oferă niște satisfacții pe care la alte arme poate nu le întâlneşti. Și mă refer aici la infrastructura la care participi ca om care pune umărul la treabă și rămâne ceva în urma lui. Noi suntem una din armele care construim și acele lucruri pe care le construim rămân pentru viitor.
Cristian Dumitrașcu: Pentru că suntem la finalul interviului, nu pot să nu vă întreb despre faptul că sunteți o brigadă unică în Armata României și că aveți subunități, aveți un batalion subordonat în capătul celălalt de țară, de la Brăila, de unde este brigada, până la Satu Mare, la Batalionul Tisa, sunt o mulțime de kilometri.
Silviu Gimiga: Aș zice că suntem mândri pentru faptul că suntem responsabili cu asigurarea sprijinului de geniu în toată România. Avem unități subordonate la Satu Mare, Alba Iulia, București și Brăila. În plus, avem în coordonare și direcționare și batalioane în alte localități, precum Deva, Buzău, pe care le coordonăm și cooperăm astfel încât toate lucrările de infrastructură necesare să se desfășoare în volum complet, la timp și de calitate. Când am ales această armă, am știut că este complexă, am știut că este posibil să lucrăm la lucrări de artă, ca și Transfăgărășanul, Canalul Dunărea-Marea Neagă sau Palatul Parlamentului. Fiecare dintre noi, când am ales, ne-am asumat o anumită responsabilitate. Și eu, personal, până acum nu am întâlnit pe cineva care să se plângă de acest lucru.
Cristian Dumitrașcu:  La final, ce pledoarie ați avea pentru tinerii care să zicem că s-ar putea gândi să bată la porțile Academiei de la Sibiu, Academiei Forțelor Terestre, sau la porțile altor instituții care pregătesc geniști?
Silviu Gimiga: Un tânăr militar ar trebui să aleagă arma geniu pentru că poate fi repartizat oriunde pe teritoriul național și poate că va primi repartiția acolo unde își dorește, are posibilitatea să-și dezvolte viața personală prin beneficiile pe care le câștigă. Cred că te simți împlinit atunci când poți să-ţi sprijini colegii din forțele luptătoare. Aș vrea să închei cu mottoul „Luptăm acolo unde ni se cere și învingem acolo unde luptăm”.

Reuniunea B9

Publicat de Gabriel Stan, 23 septembrie 2024, 14:18

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Miniștrii apărării din țările participante la inițiativa B9 s-au întâlnit miercuri în capitală, unde au discutat despre măsurile aliate de consolidare a posturii de descurajare și apărare.

Cu privire la situația de securitate din regiunea Mării Negre și a flancului estic al NATO, ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a subliniat că Federația Rusă rămâne cea mai importantă amenințare la adresa securității aliaților: Statele B9 sunt profund îngrijorate cu privire la incursiunile repetate ale dronelor și rachetelor Federației Ruse în spațiul aerian al NATO, în Polonia, România, Letonia, cât și la escaladarea tensiunilor de-a lungul frontierelor NATO.

De aceea, este necesar un răspuns robust și coordonat la nivel aliat, precum și punerea în aplicare cât mai repede a modelului rotațional al apărării aeriene și antirachetă integrată a NATO.

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Formatul București 9 a fost lansat în anul 2015 de România și de Polonia ca o platformă de dialog și cooperare între aliații din estul NATO.

Din inițiativă mai fac parte Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia și Ungaria.

Reuniunile în acest format se desfășoară periodic la nivelul șefilor de stat, miniștrilor de externe și ai apărării.

Decizia CSAT

Publicat de Gabriel Stan, 23 septembrie 2024, 14:14

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Consiliul Suprem de Apărare a Țării s-a reunit joi și a analizat evoluțiile recente ale războiului din Ucraina și impactul acestuia asupra securității la Marea Neagră.

Pe ordinea de zi a ședinței s-a aflat și Planul de înzestrare a Armatei pentru perioada 2025-2034, care corelează nevoile operaționale de tehnică și echipamente militare cu resursele financiare alocate pentru achiziția acestora.

Schimbarea situației regionale de securitate a determinat reconfigurarea programelor de înzestrare, iar achiziția de muniții și constituirea stocurilor au devenit o prioritate.

Membrii Consiliului au arătat că este important ca țara noastră să dispună de capacități industriale pentru producerea de tehnică militară modernă, dar și pentru mentenanța echipamentelor deja achiziționate.

Tot în această săptămână, președintele Klaus Iohannis a informat parlamentul, conform procedurilor, faptul că a aprobat staționarea pe teritoriul României, pentru o perioadă de până la doi ani, a unui contingent american de forțe navale pentru operații speciale.

Șeful statului a mai propus legislativului înființarea pe teritoriul național a unei facilități de instruire în domeniul maritim pentru pregătirea personalului ucrainean.

Anatolie Nosatîi: Nu mai trăim acel lux de pace, stabilitate și o încredere că nu poate fi zguduită Europa de războaie sau alte provocări

Publicat de prosavioleta, 10 septembrie 2024, 08:20

Cristian Dumitrașcu: Domnule ministru, este un fel de a spune bine ați venit, că de fapt noi am venit de la București și vă mulțumim pentru această premieră, este prima ediție a „Interviului săptămânii” realizată la Chișinău, aici, în sediul Ministerului Apărării.

Anatolie Nosatîi: Mulțumesc frumos pentru invitație.

Cristian Dumitrașcu: Sunteți într-o funcție care nu-i ușoară deloc, într-o perioadă care nu este deloc una care să relaxeze cumva nici opinia publică, nici ceea ce aveți dumneavoastră de făcut. Pentru că suntem chiar de Ziua Armatei Moldovei, care e starea de spirit a militarilor și a opiniei publice față de siguranța pe care o furnizează armata, până la urmă, pentru ei?

Anatolie Nosatîi: Această situație pe care o trăim acum cu toții ne face să fim mai mobilizați și mai dedicați profesiei pe care o avem, să luăm lucrurile în serios și să lucrăm în interesul cetățeanului, să lucrăm în interesul dezvoltării acelor capabilități care ar asigura pacea, securitatea și stabilitatea.

Cristian Dumitrașcu: Este ceea ce am remarcat la ceremonia de mai devreme, unde a fost invitată și doamna președinte Maia Sandu, în care am auzit de mai multe ori: „suntem pregătiți să ne instruim pentru a asigura securitatea cetățeanului” și sintagma asta este una mult mai adevărată aici, în Moldova, pentru că sunt provocările pe care le știm cu toții. V-aș întreba despre felul în care este percepută armata de către civili, Armata Moldovei?

Anatolie Nosatîi: Pregătirea militarilor este o preocupare permanentă. Reieșind din circumstanțele de securitate și dispoziția geografică, aflându-ne în vecinătatea unui război nejustificat lansat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, ne face ca lucrul care ni-l facem, să-l concentrăm pe o activitate concretă și mai rapidă pentru a consolida acea capacitate de apărare de care avem nevoie. Cu regret, paradigma de securitate s-a schimbat radical. Nu mai trăim acel lux de pace, stabilitate și o încredere că nu poate fi zguduită Europa de războaie sau alte provocări. Aceasta ne-a făcut ca să lucrăm împreună cu partenerii, să ne consolidăm capacitatea noastră națională pentru a atrage o atenție mai sporită la modernizarea și transformarea Armatei Naționale. Lecțiile învățate, analiza schimbărilor din ultima perioadă ne face ca să orientăm acele resurse care le avem și care ni le oferă partenerii pentru a atinge obiectivele de interoperabilitate și standardizare, pentru a fi capabili să ne instruim și să activăm în comun. În primul rând pentru a da acel spirit de încredere de care cetățenii au nevoie în această perioadă, cum ați menționat, și reieșind din celelalte provocări.

Cristian Dumitrașcu: Am vorbit cu câțiva militari și mi-au spus care este ritmul de instruire, care este implicarea lor în această reformă accelerată. M-am uitat la ei și am văzut Armata Română în urmă cu câțiva ani, în care și noi am fost implicați într-o reformă, dar parcă, și o să vă rog să-mi spuneți dacă eu greșesc, mi se pare că altă șansă nu este acum decât să concentrați această reformă la două-trei viteze mai mult decât am făcut-o noi, România, având în vedere contextul, având în vedere perioada.

Anatolie Nosatîi: Aceasta am și făcut-o, am revizuit documentele de planificare strategice. După câte cunoașteți, chiar și avem o nouă strategie națională de apărare. Am elaborat strategia securității naționale și suntem la finalizarea strategiei militare.

Documentele acestea strategice ne permit să ajustăm structura armatei și capabilitățile de care avem nevoie, precum corelarea cu planul de modernizare și dezvoltare. Am grăbit timpul de instruiri, o facem folosind resursele disponibile, dar la fel și colaborarea cu partenerii. Și aici aș remarca o bună cooperare cu Armata Română. Avem un număr sporit de activități, instruiri, antrenamente care sunt în beneficiul ambelor armate. Avem o bună cooperare a Statelor Unite. Aș vrea să menționez și alți parteneri care ne sunt alături în cadrul instruirilor, precum Lituania, Marea Britanie, Germania, Franța, ceea ce ne permite într-adevăr să atingem acel nivel de interoperabilitate pe care ni-l dorim în conformitate cu standardele occidentale și aceasta ne permite pentru a ne dezvolta, a ne instrui și a ne pregăti pentru activități în cadrul chiar și misiunilor internaționale. Chiar actualmente, militari noștri au finalizat instruirea comună în România pentru a fi detașați în misiunea Uniunii Europene din Bosnia și Herțegovina, Althea.

Cristian Dumitrașcu: Și mai sunt și cele din Africa.  Sunt lucruri care vin și care pun cărămidă cu cărămidă, presupun, la instruirea și mai bună de mai târziu.

Anatolie Nosatîi: Este corect că acest schimb de informații și instruire comună este o valoare foarte importantă pentru a grăbi aceste procese. Și având în vedere că nu este bariera de limbă pe care o vorbim, putem să implicăm mai mulți militari în aceste activități folosind poligoanele și centrele de instruire din România.

Cristian Dumitrașcu: N-am cum să ocolesc un subiect foarte drag nouă, celor din România, Ziua Limbii Române, care a fost acum câteva zile, înaintea Zilei Armatei Moldovei.

Anatolie Nosatîi: Limba de comunicare în armata națională este limba română. Toți militarii folosesc pentru activitate doar limba română. Într-adevăr, avem și militari care de origine sunt de alte naționalități și au vorbit în familie sau din comunitățile din care vin alte limbi, dar avem o unică limbă de comunicare pentru comandă și control: limba română.

Cristian Dumitrașcu: Considerați că sistemul pe care mergeți în Republica Moldova, cu stagiul militar obligatoriu, este un capitolul important și real pentru că noi nu mai avem stagiu militar obligatoriu și pe lângă armata profesionistă este poporul însuși?

Anatolie Nosatîi: Este o formă de pregătire a rezervei active. Unele țări au modificat și nu mai au această posibilitate și, din câte am înțeles, regretă, iar alte țări reintroduc serviciu militar obligatoriu. Pentru armata profesionistă, completată doar prin militari pe contract, dumneavoastră cunoașteți, este nevoie de resurse, resurse considerabile și, totodată, o abordare, să spunem, la nivel politic, corespunzătoare. Noi suntem în proces de transformare și am analizat mai multe metode de care ar avea nevoie armata națională. E clar că numărul militarilor profesioniști trebuie să fie în creștere, fiindcă doar acel militar care are o experiență bazată pe un termen mai lung de aflare în serviciu, mergând prin diferite instruiri, aplicații, misiuni, e clar că el poate contribui mai mult la îndeplinirea și mai calitativă a îndeplinirii misiunilor. Dar, totodată, având acești tineri care vin de pe băncile școlii sau după școlile profesionale, tehnice sau alt fel de instruire, este posibilitatea de a le da o instruire primară militară, dar, totodată, poate și a-i îndrepta pentru viitorul acestora, pentru a le arăta valoarea profesiei militare, care este o profesie nobilă, în interesul țării. Și, într-adevăr, dintre acești tineri, peste un timp, avem un număr care doresc să devină și ei militari pe contract.

Cristian Dumitrașcu: Ziua Armatei Moldovei, 33 de ani. Am vorbit acum la Chișinău cu colegi ai dumneavoastră care mi-au spus un lucru foarte interesant: pentru noi, 1859, pentru noi românii, și eu aș spune că și pentru moldoveni, este un an cu o simbolistică extraordinară. Atunci, Alexandru Ioan Cuza a unit cele două provincii românești și a apărut, chiar dacă mai târziu, la 1862, România – şi mi-au spus ceva ce n-am știut, că 1859 pentru oamenii din Republica Moldova a reprezentat altceva: de atunci au început opresiunile cu privire la limba română, la calitatea de român din partea, sigur, a imperiului ţarist de atunci, lucruri care s-au perpetuat până acum. Voiam să vă întreb: cum o vedeți dumneavoastră acum, că ați făcut și sunteți într-o reformă în care aveți nevoie de oameni care să vadă limba română, armata națională, Republica Moldova, să le vadă corect, având în vedere că în urmă au fost sute de ani de manipulări și de trimis într-o zonă de derizoriu, calitatea de români sau de limbă română?

Anatolie Nosatîi: Amprenta aceasta de schimbări istorice prin care a trăit Republica Moldova și dominanţa imperiului rusist pentru a distruge identitatea națională a poporului din meleagul acesta pe care îl numim Republica Moldova definitiv a avut un impact negativ și îl are şi acum, şi îl resimțim îndeosebi în această perioadă ca element al războiului hibrid, care vine cu o campanie foarte bine țintită pentru dezbinarea societății, pentru a readuce acele narative false de pe timpul fostei Uniunii Sovietice și a face ca cetățenii Republicii Moldova să se orienteze la diferite valori. Și aceasta vine ca rezultat al unei campanii bine organizate care are ca scop readucerea dominanţei Federației Ruse în Republica Moldova. O vedem, o simțim și avem de lucrat zilnic în acest domeniu. Campania de dezinformare și ştiri false care vine împotriva instituției de apărare este una dintre cele mai mari după Oficiul președintei, fiindcă armata națională este pilonul statalităţii, integrităţii teritoriale a Republicii Moldova și de aici pornește identitatea noastră. Distrugând aceasta, ei urmăresc scopul lor principal, pentru a atinge obiectivele strategice într-un mod mai rapid și mai ales în această perioadă care este destul de importantă, când suntem în ajunul alegerilor și, cel mai principal, referendumului pentru obiectivul nostru strategic de integrare în Uniunea Europeană.

Cristian Dumitrașcu: Vreau să știți că aveți în România un prieten, în Armata Română un partener și spuneați despre știrile false care abundă și vin să atace imaginea armatei, imaginea statalității, aveți nevoie și de o presă militară puternică, și aici vom lucra împreună atât cât vom putea pentru ca aceste știri false să nu aibă nici un rezultat.

Anatolie Nosatîi: Într-adevăr, comunicarea strategică și aducerea la cunoștința cetățenilor informație corectă este o prioritate pentru noi, pentru a nu crea acel spațiu care este manipulat de către cei care își doresc să atingă obiectivele sale prin folosirea numeroaselor resurse pe care le au la dispoziție pentru a duce în eroare, pentru a dezinforma cetățenii. Apreciez foarte mult conlucrarea dumneavoastră și a colegilor de la Centrul de comunicare, de la mass-media, pentru a deveni mai buni, pentru a nu doar contracara, dar a preveni și a veni cu cele mai bune mesaje de explicare corectă a situației şi a nu permite ducerea în eroare a cetățenilor.

Cristian Dumitrașcu: Domnule ministru, vă mulțumesc foarte mult. La mulți ani de Ziua Armatei Moldovei și să ne vedem cu bine, sănătoși, împreună.

Anatolie Nosatîi: Vă mulțumesc mult și apreciez extrem de mult prezența dumneavoastră aici și buna cooperare pe care o aveți cu colegii. Vă rog să continuați în aceasta acum, aici, așa și în România. La fel, doresc să vă văd în cadrul mai multor activități și să ne ajutați să devenim mai buni, să devenim mai pregătiți, colegii să-și facă misiunea la nivelul la care îl faceți dumneavoastră. Vă felicit și pe dumneavoastră pentru rezultatele obținute și pentru deschiderea pentru cooperare și împărtăşirea bunelor cunoștințe și practici pe care le aveți.

Cristian Dumitrașcu: Vă mulțumesc foarte mult!

Anatolie Nosatîi: Cu mare drag!

Parlamentul a adoptat proiectul de lege pentru donarea unui Patriot Ucrainei

Publicat de prosavioleta, 10 septembrie 2024, 07:42

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Parlamentul a adoptat, marți proiectul de lege privind donarea unui sistem de rachete sol-aer Patriot către Ucraina. Potrivit documentului, Ministerul Apărării este abilitat să reconstituie capacitatea de apărare aeriană prin achiziționarea unui sistem similar din fonduri nerambursabile. Anunțul cedării unui sistem Patriot către Ucraina fusese făcut încă din luna iunie, în urma deciziei Consiliului Suprem de Apărare a Țării. România a comandat, în 2017, șapte astfel de sisteme, cu un total de 28 de lansatoare, într-un contract de 4 miliarde de euro. Patru sisteme au ajuns în țara noastră, dintre care două au fost deja operaționalizate, iar al treilea urmează să fie certificat până la finalul acestui an.

Țara noastră a achiziționat și 224 de rachete aferente, iar în derulare se află în contract pentru cumpărarea altor 200.

Rusia își retrage o parte din forțele aflate în estul Ucrainei

Publicat de Gabriel Stan, 19 august 2024, 13:05

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Rusia își retrage o parte din forțele aflate în estul Ucrainei, pentru a bloca incursiunea trupelor ucrainene în regiunea Kursk.

Potrivit Wall Street Journal, operațiunea ucraineană pare să fi luat prin surprindere Federația Rusă. Kievul a afirmat că forțele sale au preluat controlul a 74 de localități și a peste 1.000km² de teritoriu rusesc.

Aceeași sursă arată că trupele ucrainene ar fi intrat și în regiunea vecină Belgorod, unde autoritățile au declarat stare de urgență și au început deja să evacueze populația și să trimită întăriri.

Un purtător de cuvânt al Ministerului ucrainean de Externe a declarat că incursiunea urmărește să împiedice Moscova să trimită întăriri pe frontul din regiunea Doneţk și are menirea să întrerupă logistica rusă și să oprească atacurile transfrontaliere ale Rusiei. Kievul a precizat că nu are de gând să păstreze acest teritoriu.

SUA au anunțat un nou pachet de ajutor pentru Ucraina

Publicat de gabrielasaksa, 5 august 2024, 11:59

Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): Statele Unite ale Americii au anunțat luni un nou pachet de asistență de securitate pentru Ucraina, în valoare de până la 200 de milioane de dolari. Acesta include echipamente de apărare antiaeriană și arme antitanc, conform declarațiilor lui John Kirby, purtătorul de cuvânt al Casei Albe pentru securitate națională. Pachetul conține interceptoare de apărare antiaeriană, muniții pentru Himars, proiectile de artilerie și mortiere, rachete antitanc Javelin și alte arme antitanc. Departamentul american al Apărării anunță și fonduri semnificative pentru sprijinirea capacității de apărare pe termen lung a Ucrainei.

Foto: Profimedia

Gl. mr. Leonard Baraboi: Întotdeauna am considerat că toate lucrurile bune sunt datorate colegilor

Publicat de prosavioleta, 30 iulie 2024, 09:31

Cristian Dumitrașcu: Domnule general-maior Leonard Baraboi, la mulți ani și vă mulțumim că ne-ați primit la sediul Forțelor Aeriene Române!
Gl. mr. Leonard Baraboi: Bine ați venit!
Cristian Dumitrașcu: Aviația română, cu nume fabuloase în urmă, iar acum aveți, iată, șansa să duceți mai departe această tradiție într-o epocă nu foarte liniștită. Cum o simțiți în acest an 2024?
Gl. mr. Leonard Baraboi: Tradiția ne obligă, ne onorează. Suntem conștienți că această onoare ne obligă la mai multe lucruri și implicare mult mai mare, dar, conform pregătirii noastre și a echipei pe care am format-o și o continuăm să o dezvoltăm, avem convingerea că la sfârșitul fiecărei zile putem să raportăm șefului apărării „Cer senin” din partea forțelor aeriene.
Cristian Dumitrașcu: Dincolo de ceea ce raportaţi șefului apărării, este foarte important și felul în care vă simt oamenii de acasă. Aviația dă senzația, așa cum a fost și în Piața Aviatorilor, este un moment așteptat de toată lumea, și de copii, și de cei mari. Dar, dincolo de asta, nedeclarat, oamenii au mare încredere în dumneavoastră, pentru că, nu-i așa, țineți sus steagul României și apărați cerul României, şi asta nu-i un lucru ușor și nici lipsit de importanță.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Într-adevăr, nicio zi fără provocări. Ne situăm pe primele două locuri în preferințele populației din România și le mulțumim și pe această cale – armata și biserica. Presiunile conflictului neprovocat din Ucraina se resimt. Am avut incidente la graniță, dar împreună cu colegii din poliția aeriană, piloții care execută serviciul de poliție aeriană, colegii internaționali care execută poliția aeriană extinsă, împreună, „Stronger together” – mottoul NATO. Bineînțeles că nu doar piloții, ci și colegii de la radiolocație, de la rachete, de la forțele terestre cu Gepardul, este, să spunem așa, un contingent de forțe întrunite, care stăm de pavăză la granițele țării.
Cristian Dumitrașcu: Uitându-vă un pic în urmă, să zicem, nu mai mult de 20 de ani, nu știu dacă mulți realizează ce progrese s-au făcut și faptul că acest F-16, macheta lui, care este lângă dumneavoastră, este avionul de luptă al al României, de vânătoare și de apărare a cerului României, 20 de ani – atât aș vrea să vă întoarceți și să vă amintiți cum era, în ce poziție erați dumneavoastră și cum vă raportați, așa, la prezentul de atunci și la viitor. Vă puteați închipui că vom ajunge în epoca asta în care Armata Română, Aviația, Forțele Aeriene au Patriot, F-16, Spartan?
Gl. mr. Leonard Baraboi: Acum 20 de ani eram un tânăr locotenent, proaspăt întors din prima misiune externă. Am avut onoarea să fiu cel mai tânăr participant la o activitate internațională din Bulgaria, cu MiG-ul 21. Într-adevăr, visam, ca tineri piloți, să zburăm într-o zi pe un avion de o generație mai nouă şi bineînțeles că factorii de decizie au avut grijă ca în viitorul apropiat, adică în cei 15 ani, să ne bucurăm de avioane F-16. După cum bine știți, prima escadrilă achiziționată din Portugalia este deja operațională și este la Fetești. Urmează celelalte două escadrile cumpărate din Norvegia, care vor ajunge pe Câmpia Turzii. Momentan avem nouă aeronave pe Câmpia Turzii. Sistemele Patriot sunt ultimă generație și nu sunt singurele programe. Îndrăznim să visăm în continuare. Așa cum ați menționat, într-adevăr, macheta F-16 în dreapta mea, foarte frumoasă. Așteptăm în acest an cât de curând și în partea stângă să apară macheta de F-35. Visăm astfel încât în 2030 să reușim să avem F-urile, primurile F-35, care vor ieși de pe poarta fabricii din Statele Unite și vor rămâne pentru un an, un an jumătate în America pentru a instrui piloții și instructorii pe care îi vom trimite acolo.
Cristian Dumitrașcu: Mergând un pic mai departe, ați fost pilot de mig. Cred că vă simțeați într-un fel ciudat văzând propaganda, aruncând mereu cu noroi pe faptul că MiG-ul era ‘sicriul zburător’… ?
Gl. mr. Leonard Baraboi: Fiind pe această funcție, nu poți decât să fii vârful de lance al echipei din spate. Întotdeauna, în funcție de comanda pe care am ocupat-o, am considerat că toate lucrurile bune sunt datorate colegilor. Ce merge rău este vina comandantului și nu voi schimba această filosofie. În ce privește MiG-ul 21, mi-ați atins o coardă sensibilă. Este prima mea dragoste. Este avionul pe care m-am format ca pilot militar, instructor de zbor, participant la diferite misiuni atât în țară, cât și în străinătate. Am zburat cu el în Norvegia, aproape de Cercul Polar. Am executat trageri cu bombe ghidate laser,  vârful de gamă. Deci vreau să spun că MiG-ul 21, pentru mine personal, încă o dată subliniez, a fost prima dragoste. Într-adevăr, a venit timpul să trecem la avioane de generație mai nouă, datorită faptului că aerodinamica MiG-ului 21 nu mai corespundea necesităților zilelor de astăzi. Modernizarea MiG-ului 21 a fost un punct important și avionica de pe MiG 21 putem spune că a fost echivalentă F-16 Block 52. Vă menționam anterior că am fost la diferite exerciții atât în țară, cât și în afară, nu doar eu, cât și alți colegi, și am fost mândri să rezolvăm situațiile create în cadrul exercițiului cu MiG-21 LanceR, upgradat la nivelul la care colegii din NATO erau cu F-16, cu Tornado, cu Eurofighter. N-am fost cu nimic mai prejos și acest lucru ne-a întărit pe noi ca piloți, ne-a dat încredere și am îndrăznit să visăm. Repet, a venit timpul să punem MiG-ul 21 la conservare, așa cum știți, pe 15 mai anul trecut, și,  începând de la acel moment, ne bazăm pe F-16 și visăm la F-35.
Cristian Dumitrașcu: Ăsta a fost un pas inteligent, această punte de trecere către F-35 și v-aș invita să le spuneți acum, după experiența deja vastă cu F-16, cum este acest avion, comparându-l, evident, cu MiG 21 și trecerea asta către F-35 este una normală pe F.
Gl. mr. Leonard Baraboi: A fost cea mai bună alegere, deoarece trecerea de la un MiG 21 LanceR direct pe F-35 mi-ar fi fost aproape imposibil. Este o schimbare de mentalitate, dacă doriți. Este o altă filosofie de a zbura. Dacă la MiG 21 cam 80% din timp pilotul îl dedica pilotajul în sine, la F-16 situația s-a schimbat dramatic, în sensul în care gestionarea câmpului de luptă a informațiilor este primordială, pilotajul picând în partea a doua. Este un avion mult mai ușor de zburat decât MiG 21. Să nu uităm că MiG 21 avea cea mai mare viteză de venire la aterizare din lume și era o vorbă între piloții de MiG 21 că „Cine poate zbura MiG-ul 21 poate zbura orice fel de avion”. Consider că este un pas normal, un pas în față, F-16 fiind un pas intermediar. Bineînțeles că ne dorim, pe măsura introducerii, F-35. Avioanele F-16 disponibile vor rămâne în serviciu în continuare, pentru că e bine să fim acoperiți din ambele perspective, atât F-16 cât și F-35.
Cristian Dumitrașcu: De ce credeți că sunt românii atât de talentați în ale aviației?
Gl. mr. Leonard Baraboi: Îmi place să cred că „Așii de vânătoare”, cartea scrisă de domnul general Strâmbeanu, escadrila de aur – şi aşteptăm cu nerăbdare și escadrila de argint – au lăsat ceva în ADN-ul nostru, al românilor, o pasiune pentru zbor, o dedicare și doar Vlaicu, Coandă, Vuia, Obert sunt niște nume cu rezonanță mondială…
Cristian Dumitrașcu: Prunariu…
Gl. mr. Leonard Baraboi: Nu mai vorbesc de domnul general-locotenent Prunariu, primul cosmonaut și singurul deocamdată. Avem un trecut care ne obligă, dar de la care am avut și de învățat și, repet, consider că e ceva în ADN-ul nostru. Piloții români, la toate aplicațiile, la toate exercițiile la care au participat, s-au întors doar cu laude și cu cuvinte frumoase.
Cristian Dumitrașcu: „Aşii aviației de vânătoare”, de generalul Victor Strâmbeanu, mai este această carte extraordinară, o întâmplare absolut unică în istoria aviației mondiale. „În zbor spre Marea Unire”, Vasile Niculescu, împreună cu al său coleg Precup, care, iată, au dus documentele importante ale Unirii. Cât de mult ați știut și ați învățat dumneavoastră în școala de aviație, în școala militară, și cât de mult învață cei de acum – că voiam să ajungem și la învățământul de astăzi?
Gl. mr. Leonard Baraboi: Este o întrebare destul de delicată. Pe vremea mea, e o vorbă la noi, în armată, consider că fiind ultima promoţie de la Boboc, deci, ultima promoţie de institut de aviaţie, având pregătirea şi de ingineri, programa a fost un pic mai încărcată, cererile au fost un pic mai mari. Dar asta nu înseamnă că a fost o soluţie de succes, într-adevăr toţi cei 14 din promoţie am activat în aviaţie bineînţeles, parte dintre ei au părăsit sistemul ieşind la pensie sau au ales o carieră în aviaţia civilă. Consider că acea pregătire nouă ne-a fost foarte utilă, dar, pe de altă parte, consider că învăţământul din zilele noaste trebuie să îl adaptăm noii generaţii, pentru că ei sunt un alt aluat, să spunem. Trebuie adaptat nevoilor de cunoaştere şi pasiunilor tinerilor care doresc să urmeze o carieră în foţele aeriene. Acest lucru s-a întâmplat. După cum bine ştiţi, programa nu se poate schimba peste noapte. Este un lucru care cere timp, dar putem spune cu mândrie că Academia Forțelor Aeriene este o instituție de elită. Vă pot împărtăși faptul că începând de anul trecut în program am avut inclusiv elemente de spațiu. După cum bine știți, spațiu, domeniul spațial ne-a fost încredințat Forțelor Aeriene și, atunci, trebuie să ne pregătim generația de mâine.
Cristian Dumitrașcu: Două întrebări, de final, când v-ați hotărât, când v-a fost clar că veți fi aviator? Şi pe următoarea am să v-o adresez după ce îmi răspundeți.
Gl. mr. Leonard Baraboi: E foarte simplu răspunsul, de când am amintiri, de la începuturile vieții, am fost mereu cu capul în sos, cu capul în nori, cum glumesc unii colegi. Am simțit o chemare pentru aviație. Nu am avut pe nimeni în familie care să fi urmat o carieră militară. Pur și simplu, asta am simțit că trebuie să fac și drept pentru care la vârsta de 14 ani am ales să urmez cursurile unui liceu militar, actualmente colegiu, am urmat Colegiul Militar, Liceul Militar, la acea vreme „Dimitrie Cantemir” Breaza, unul dintre cele mai bune în opinia mea.
Cristian Dumitrașcu: Deși erați din Iași.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Deși eram din Iași, da. Așa am simțit, știți cum este, Dumnezeu le aranjează pe toate. După care după liceu mi-am desăvârşit pregătirea în ştiințele exacte, lucruri care erau necesare pentru a deveni pilot. Am urmat vizita medicală și de acolo totul a fost ca pe sârmă, să spunem, a mers liniar. Deci, e o pasiune din tinerețe, cultivată și din lectura cărților în materie de aviație, și nu neapărat de autori români, dar și de autori străini. Pierre Clostermann este un model cred că pentru mulți dintre piloții existenți.
Cristian Dumitrașcu: Și întrebarea pe care v-am promis-o la sfârșit. Acum vreo câțiva ani, la „Jurnal militar”, la Radio România Actualități, am difuzat un interviu cu dumneavoastră în care povesteați despre un episod foarte serios: ați fentat moartea așa la mustață, vi s-a oprit motorul în zbor cu „Şoimul”.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Așa este.
Cristian Dumitrașcu: Ați mai face aceeași alegere de a nu părăsi avionul și de a încerca să îl salvați?
Gl. mr. Leonard Baraboi: Aţi atins o coardă sensibilă, anul acesta am sărbătorit 10 ani din noua viață, să spunem, meseriile noastre sunt meserii vocaționale și nu mă refer aici doar la piloți, pentru că Forțele Aeriene sunt compuse atât din piloți, din ingineri, maiştri militari, meteorologi, artileriști, radiolocatoriști, toate armele și specialitățile sunt extrem de importante, sunt niște rotițe în angrenajul mare al forțelor aeriene. Referitor la întrebarea dumneavoastră punctuală, da, aș alege aceeași soluție. De ce? Pentru că, așa cum vă povesteam la radio, motorul s-a oprit brusc, nesemnalizând niciun simptom, și pentru mine a fost foarte ciudat. Eram în cabina a 2-a ca instructor, în față era un tânăr student, care va finaliza în prima promoție de la cursul de trecere pe F16 și e un lucru de care sunt foarte mândru.
Cristian Dumitrașcu: La 10 ani de la…
Gl. mr. Leonard Baraboi: La 10 ani utilizare.
Cristian Dumitrașcu:… aterizarea forţată.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Așa e. Oprindu-se motorul, nedându-ne seama de ce s-a oprit, am zis: trebuie să aflăm ce s-a întâmplat. Decizia n-a fost ușor de luat. Dar având experiența acumulată pe MIG 21, având încredere în Dumnezeu și în cunoștințele dobândite, am considerat că este soluția optimă, cu toate că directorul de zbor mi-a ordonat să catapultezi, pilotul în comandă este cel care ia ultima decizie şi, atunci, după ce l-am anunțat pe pilotul-elev dacă vrei să catapultezi, te rog să te catapultezi, m-a impresionat răspunsul și nu o să îl uit toată viața, răspunsul a fost așa: dacă dumneavoastră, care aveți familie acasă, ați decis să rămâneți, eu care, sunt singur, bineînțeles, se referea la familie, soție, copii, a spus că atunci rămân și eu. Am aterizat forţat, pe burtă. Ne mai trebuiau probabil 300 metri de înălțime, dar nu a fost să fie. Am aterizat, totul în regulă, suntem amândoi sănătoși. Avionul la mai puțin de un an de zile a fost remediat și a reînceput zborul.
Cristian Dumitrașcu: Da? Ştiți care este?
Gl. mr. Leonard Baraboi: 716 – de fiecare dată când merg la Boboc mă duc și vorbesc cu el, pentru că binomul om-mașină funcționează și noi comunicăm.
Cristian Dumitrașcu: Dumneavoastră ați avut o mare responsabilitate.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Așa e.
Cristian Dumitrașcu: N-a fost doar viața dumneavoastră în joc.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Nu, cu atât mai mult când e viața unui student. Dar nu sunt un om deosebit, așa sunt toți piloții din forțele aeriene, pentru că e o meserie pe care o facem din pasiune, punem tot sufletul în ea și atunci n-avem cum să nu performăm. Așa îmi place să cred, că vom continua să performăm la aceleași standarde înalte de fiecare dată.
Cristian Dumitrașcu: Și astăzi, ca șef al Forțelor Aeriene Române, un mesaj de final pentru cei care ne ascultă la radio, un mesaj de încredere.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Noi suntem, să spunem asa, primii grăniceri. Nu pot decât să le transmit cu încredere că suntem 24/7 prezenţi la graniţele şi hotarele României, apărăm cerul senin al României și ne vom face datoria cu prisosinţă de fiecare dată.
Cristian Dumitrașcu: Domnule general maior Leonard Baraboi vă mulțumesc mult și mă mai așteptam la „Interviul săptămânii”.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Şi eu vă mulțumesc și să aveți o zi frumoasă!
Cristian Dumitrașcu: Mulțumesc!

În Germania se va constitui un comandament NATO pentru coordonarea sprijinului pentru Ucraina

Publicat de prosavioleta, 30 iulie 2024, 09:00

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Un comandament NATO pentru coordonarea sprijinului pentru Ucraina va fi constituit în Germania – a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. Comandamentul va fi operațional în luna septembrie, va avea 700 de persoane și va coordona eforturile aliaților – a mai precizat Stoltenberg. Potrivit declarației finale a Summitului NATO de la Washington, Alianța a numit și un înalt reprezentant al NATO în Ucraina: Patrick Turner își va începe mandatul la Kiev în luna septembrie. Acesta a ocupat anterior funcțiile de secretar general adjunct al NATO pentru operațiuni și de secretar general adjunct pentru politica de apărare și planificare. La Summitul NATO de la Washington, aliații au convenit să înființeze și programul de asistență și instruire în domeniul securității pentru Ucraina, pentru a coordona mai bine furnizarea de echipamente militare și de instruire.

23 iulie 2024-Ziua presei militare și 165 de ani de la apariția Observatorului Militar

Publicat de prosavioleta, 22 iulie 2024, 16:45

Florin Șperlea (redactor-șef al Observatorului Militar): Domnule general, cum spune poetul, „la trecutu-ţi mare, mare viitor”. Cum arată viitorul presei militare, în opinia unuia care chiar a muncit în domeniul ăsta – cât? – 40 de ani aproape.
Răduț Bâlbâie: Păi vreau să vă spun că de presă sigur o să fie nevoie permanent.
Florin Șperlea:  De presă în general?
Răduț Bâlbâie: De presă o să fie nevoie permanent. Oamenii o să aibă nevoie de informație, fiindcă viața lor în general depinde enorm de mult de informație și de calitatea informației. Asta e altă poveste. Nu neapărat de cantitate, cantitatea e peste măsură. Calitatea e o mare problemă.
Florin Șperlea:  Bătălia va fi totuși în zona calităţii.
Răduț Bâlbâie: În zona calității. Sigur, presa militară va rămâne în continuare un element distinctiv al activității de comunicare. De ce? Fiindcă trăim într-o perioadă în care s-au întâmplat două lucruri. Unu, niciodată n-a fost lumea mai ideologizată ca în momentul de față și niciodată n-a fost lumea mai ideologizată, nu pe două blocuri ideologice mari…
Florin Șperlea:  Precum secolul al XX-lea…
Răduț Bâlbâie: Precum în secolul al XX-lea, ci pe fel de fel de mărunțișuri, pe fel de fel de frame-uri, pe fel de fel de bucățele de…, adică precursori. Închipuiți-vă o chestie care se sparge și rezultă cioburi multe, multe, multe, un puzzle, tot felul de bucățele și fiecare bucățică de-aia are ideologia ei. Şi e o nenorocire.
Florin Șperlea:  Lumea nu mai înțelege nimic.
Răduț Bâlbâie: Plus că mai e o chestie importantă – lumea a început să trăiască tot mai mult în bule, iar social media ne-a dus la chestia asta și lumea a început să trăiască mai mult în bule, agregând în mod natural, adică nu, nu, să nu credeți că în epoca Imperiului Roman era altfel. Mijloacele de comunicare erau diferite, dar tendința era aceeași. Tendința dacă noi avem aceleași valori, sigur avem atitudini comune. Dacă avem atitudini comune, ne simțim bine împreună și agregăm, adică mergem mai departe.
Florin Șperlea:  Da, adică în afară de statutul de cetățean roman, totul era diferit.
Răduț Bâlbâie: Exact. Aia e o cu totul și cu totul altă poveste, exact. Deci aia e o chestie care ne distinge și care ne apropie. Numai că acuma închipuiți-vă chestia asta nu numai la nivel de bloc, cetățeanul roman, acuma este la nivel de pasiuni de astea mărunte. Am pisică, n-am pisică. Deci, dacă am pisică, sunt în grupul celor care iubesc pisicile și se întâmplă o mulțime de nenorociri. Gândiți-vă că noi nu mai suntem Aristotelii de niciun fel. Adică chestia aia cu principiul ăla al căii de mijloc a fost pur și simplu șters cu buretele la modul radical. Adică în momentul de față ori cu mine, ori împotriva mea. Adică cine nu-i cu noi e împotriva noastră.
Florin Șperlea:  Am mai trăit asta, dar la o scară…
Răduț Bâlbâie: Am trăit la o scară foarte mare și a început, domnule, să-mi fie frică. Sunt unii care contestă atât de vehement, și de-o parte și de alta, în social media, de pildă, încât efectiv a început să-ți fie frică. Mă simt exact ca aia în ’38, când lătrau legionarii, că dacă nu nu știu ce, la zid, la omor, la nu știu ce, la nu știu cum, la la, la… Mă simt ca în ’50, când lătrau comuniștii sau ăia care fuseseră lătrați de legionari – „uite așa, uite așa, uite așa, nu ești cu noi, ești împotriva noastră”…
Florin Șperlea: Și dacă spuneai bancuri cu Stalin, direct la închisoare…
Răduț Bâlbâie: Bine, dacă n-aveai altceva mai bun de făcut și pierdeai timpul cu chestii de astea, da, ți se întâmplau și treburi de astea. Deci, despre asta e vorba, de calitate, de calitatea informației. Să vă spun ce se întâmplă în viitor. Deci, pe de o parte, polarizarea asta ideologică; în al doilea rând, fragmentarea asta a atitudinilor indivizilor și multitudinea de informații de care ești înconjurat, pe care nu poți să le contabilizezi, nici nu poți să le cuprinzi ca lumea, nici nu poți să le digeri ca lumea și nici nu poți să le înțelegi. Fiindcă vreau să vă spun, uite, vorbeam de Aristotel și de calea de mijloc. Domnule, eu sunt de acord că e o nenorocire să omori toate animalele, dar putem să mâncăm numai grâu și numai legume?
Florin Șperlea:  Nu prea, cred eu.
Răduț Bâlbâie: Nu prea. Deci calea de mijloc, deci calea de mijloc. În momentul de față nu există decât gruparea ălora care spun „vegani, vegani, vegani” sau ăia care mănâncă poc, porc, porc. Deci nu mai există o cale de mijloc. Încă o chestie pe care a mai putea-o adăuga, pentru care trebuie neapărat presă – domnule, noi nu înțelegem nimic din ce ni se întâmplă, efectiv nu înțelegem nimic din ce ni se întâmplă.
Florin Șperlea:  Nici măcar informat fiind?
Răduț Bâlbâie: Eu nu înțeleg. Eu, om în toată firea, nu înțeleg nimic din ce mi se întâmplă. Și vă dau două exemple: încălzirea globală, dar noi știm că a fost glaciațiune și înaintea glaciaținii a fost o încălzire globală și după aia glaciațiune, asta e ciclică în istoria pământului și nu era industrie pe vremea aia, nu era de niciun fel; e activitate solară, sunt chestiile alea fizice, de fizică generală. Domnule, să pui botniță vacii, să scoți centrala de apartament. Ce să pui în loc? Că noi nu suntem Marea Britanie, să avem bani ghiotură. Eu nu sunt o civilizație tehnologică ca Statelor Unite care pot să inventeze apa caldă în 20 de ani. Ce să pui în loc, ce aduci în loc la chestia asta?
Florin Șperlea: Și presa asta își asumă dezbaterea și încearcă să…
Răduț Bâlbâie: Aia e, că nu își asumă dezbaterea. Aia e problema, că nu-și asumă dezbaterea. Deci, presa asta civilă despre care vorbim, mie asta trebuie să-mi spună, să-mi spună care sunt consecințele, să-mi spună…. Bine, sunt multe acum, toată lumea e vinovată în treaba asta. Că ne trezim în sondaje cu un scor uluitor de mare de inși care n-au încredere, din Ucraina, care n-au încredere în România și nu consideră România o țară ok…
Florin Șperlea:  Nici din România în Ucraina.
Răduț Bâlbâie: Și nici din România, în condițiile în care noi avem un efort constant pentru Ucraina. Mi se pare normal așa, că să ajuți un tovarăș în suferință mi se pare nu numai o chestie creștinească, mi se pare o chestie de bun-simț din privința valorilor pe care le avem.
Florin Șperlea:  Mă așteptam să-mi oferiți o rezervă de optimism.
Răduț Bâlbâie: Și ajung ușor-ușor, deci am ajuns și la chestia asta – faptul că nu mai știm să interpretăm realitatea, domnule. Deci presa pe vremuri avea funcția asta de interpretare, adică venea și spunea: Domnule, uite așa trebuie să se întâmple, fiindcă aşa… Veneau experții ăia. Nu mai sunt experţi. Eu n-am mai văzut la televizor un profesor universitar de la Politehnică, n-am mai văzut un geolog, n-am mai văzut un fizician, n-am mai văzut pe nimeni la televizor.
Florin Șperlea:  Un istoric autentic…
Răduț Bâlbâie: Sunt fel de fel de strâmbi care își dau cu părerea, fel de fel de fonfi care îşi dau cu părerea. N-am mai văzut o chestie de genul ăsta, nu mai zic de calitatea jurnaliștilor, care acum se pricep de la chiloţi până la știu ce Dumnezeu, sateliţi…
Florin Șperlea: Patriot.
Răduț Bâlbâie: …artificiali. Şi-atunci, din punctul ăsta de vedere, toate chestiile astea îl fac pe individ mult mai fragil, îl fac fragil la dezinformare, îl fac fragil la zvonuri, îl fac fragil la toate prostiile astea. De-aia presa militară e importantă, de-aia presa militară trebuie să vină și să-i spună subofițerului, să-i spună soldatului, să-i spună domnului locotenent, colonelului, de ce nu, colonelului în rezervă, trebuie să vină și să le spună: măi, oameni buni, uite ce se întâmplă, uite care sunt marile tendințe europene, uite care e politica noastră, uite care e nu știu ce. E lucru complicat, e lucru complicat, fiindcă niciodată n-a fost uşor să faci presa militară, darmite acuma în condițiile actualei presiuni. Dar sigur este îngrozitor de necesară, fiindcă războiul informațional va continua. Noi vom intra într-o perspectivă de război rece. Probabil conflictul cu Ucraina se va termina, se va îngheța sau se va termina, dar, indiferent cum va fi, războiul rece va continua și războiul ăsta rece va însemna influențare, acțiune psihologică, manipulare, dezinformare. Şi ai nevoie de presă militară măcar pentru bucățica asta, segmentul ăsta de militari, de care tu ești responsabil. Responsabilitatea unui manager…; în cele nu știu câte responsabilități ale managerului intră și informarea, comunicarea. E una din responsabilitățile managerului. Deci, ca atare, ministrul, șeful Statului Major al Apărării au și această obligație de a asigura informarea armatei, de a asigura informație de calitate armatei, iar presa militară este instrumentul prin care se poate întâmpla acest lucru.
Florin Șperlea: Domnule general, vă mulțumesc foarte mult pentru discuția aceasta. Am mai fi putut sta de vorbă în mod cert încă pe atât. Să urăm presei militare la mulți ani și sper să ne revedem cu bine la următorul interviu.
Răduț Bâlbâie: Cu mare bucurie. Vă mulțumesc mult de tot. Mă bucur că am revenit acasă.
Florin Șperlea: Am onoarea să vă salut!

Statele Unite ale Americii vor acorda României un împrumut de două miliarde de dolari

Publicat de prosavioleta, 22 iulie 2024, 16:26

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Statele Unite ale Americii vor acorda României un împrumut de două miliarde de dolari. Fondurile vor fi direcționate către modernizarea și înzestrarea armatei, pentru consolidarea capacității de apărare a țării. Decizia vine în contextul semnării unei declarații comune la summitul NATO de la Washington, prin care aliații acordă sprijin Ucrainei în fața Federației Ruse. România a fost de acord să trimită un sistem de rachete Patriot în Ucraina, într-un efort de consolidare a securităţii regionale. Ţara noastră a semnat săptămâna trecută un acord bilateral de securitate cu Ucraina, care cuprinde facilitarea proiectelor de infrastructură şi logistică, esenţiale pentru redresarea pe temen scurt, mediu şi lung a ţării vecine. Acordul prevede şi susţinerea industriei de apărare a Ucrainei, pentru a întări capacităţile forţelor de securitate şi apărare.

Ștefan Ciochinaru: “Nato e ca vinul: cu cât mai vechi, cu atât mai bun”

Publicat de gabrielasaksa, 15 iulie 2024, 10:25

Constantin Herțanu (reporter): Domnule profesor, desigur, summitul NATO de la Washington este subiectul cel mai important al acestei săptămâni. Totodată, după cum bine se cunoaște, NATO a împlinit 75 de ani. Antropologic, atitudinile față de îmbătrânire variază considerabil de la o cultură la alta. În multe societăți tradiționale, vârsta înaintată reprezintă un factor social important, spunem noi, fiindu-i atribuite anumite valori, precum înțelepciunea. Domnule profesor, a ajuns NATO la cei 75 de ani împliniți la vârsta înțelepciunii?
Ștefan Ciochinaru: NATO e ca vinul: cu cât mai vechi, cu atât mai bun. La 75 de ani e mai puternic decât oricând în trecut. Cred că a ajuns și la vârsta înțelepciunii, văzând ce s-a discutat și ce s-a decis la Washington, în aceste zile când s-au aniversat 75 de ani de Alianță, de la crearea Alianței. Dar când au mai cel puțin trei paliere foarte importante de discuții și de luare a deciziilor privind provocările Rusiei și ale Chinei, ale Iranului, ale Coreei de Nord, apărarea și descurajarea în fața acestor provocări, de asemenea, asistența pentru Ucraina și, nu în ultimul rând, parteneriatul NATO cu alte țări, în special din zona indo-pacificului, dar nu numai, pentru că au fost evocați Și Balcanii de Vest. Așa că, da, cred că putem răspunde afirmativ la întrebarea dumneavoastră: NATO pare să fie la înțelepctiune, la vârsta înțelepciunii.
Constantin Herțanu (reporter): Voiam să vă rog ca în minutele următoare să trecem un pic prin fiecare din subiectele atinse. Vă propun să începem cu Ucraina. NATO a decis continuarea procesului de integrare și, totodată, a promis un sprijin de 40 de miliarde de euro pentru anul următor.
Ștefan Ciochinaru: 40 de miliarde minim, așa este formularea. Deci discutăm de 40 de miliarde garantați, asigurați, aș folosi chiar un cuvânt – bugetați. Secretarul general al NATO spunea că intenționăm să asigurăm un pachet de bază de cel puțin 40 de miliarde de euro pentru anul viitor și apoi să menținem asistența de securitate la un nivel sustenabil. Foarte interesantă această formulare, un nivel sustenabil pentru ca Ucraina să câștige. Asta înseamnă că cei 40 de miliarde sunt garantați, dar finanțarea va fi asigurată la nivelul necesar Ucrainei ca să câștige acest război. Am citit printre rânduri pentru ascultătorii dumneavoastră. Sigur, s-ar putea discuta foarte mult dacă este suficient. Eu cred că NATO și-a luat rezervele necesare pentru a asigura tot ce este necesar Ucrainei ca să se apere în fața agresiunii Imperiului Rus. Acum, important a fost aici și că tot acest sprijin pentru Ucraina este privit de către Organizația Nord-Atlantică și ca o pregătire a condițiilor necesare pentru ca, atunci când acest război se va termina, Ucraina să fie practic pregătită pentru a adera imediat la Alianță.
Constantin Herțanu (reporter): În același timp, tot referitor la Ucraina, s-a anunțat că este în curs transferul de avioane de luptă F-16 din Danemarca, Olanda, și iată că îndelung solicitatele avioane de către Kiev sunt în curs de transfer către această țară greu încercată.
Ștefan Ciochinaru: Da, aici e foarte interesant, pentru că nu discutăm doar despre aceste avioane din Danemarca. În paranteză fie spus, la Kiev au existat unele nemulțumiri față de aparatele care ar urma să vină din Danemarca. Ei au spus că românii au luat tot ce era mai bun din Danemarca și acum trebuie o pregătire foarte serioasă a aparatelor care ar trebui livrate Ucrainei, pentru că sunt cam ieșite din parametri. Nu mă îndoiesc însă că odată ce avionica, ceea ce se va pune pe aceste aparate va fi suficient ca să le facă foarte bune. Ce e însă important în subiectul pe care îl propuneți dumneavoastră este faptul că Biden în discursul lui – apropo, un discurs foarte coerent și răspicat în comparație cu dezbaterea de la televiziune cu Donald Trump – ei bine, Biden acolo a vorbit de un ajutor mai mare care se va da Ucrainei, evocând și România. E vorba de mai multe sisteme Patriot. Este vorba de mai multe sisteme de apărare antiaeriană, care vor fi livrate de mai multe țări, între care și România. Și aici trebuie amintit lucrul acesta, pentru că știm foarte bine ce discuții au fost în spațiul românesc față de această asigurare cu Patriot a Ucrainei de către România. Știți, Stoltenberg spunea așa, că nu există opțiuni fără costuri atunci când ai de-a face cu o Rusie agresivă și costurile acestea trebuie făcute de toată lumea, pentru că aici avea dreptate și președintele Iohannis, o înfrângere a Ucrainei ar însemna de fapt o înfrângere a întregului NATO, a întregii Europe și a întregii lumi libere; este de neacceptat așa ceva. De aceea cred că lucrurile sunt în momentul de față foarte bine așezate și acest ajutor antiaerian pe care-l primește Ucraina din partea Statelor Unite, Germaniei, Olandei, României și Italiei, ajutor care va consta, cum am spus, în zeci de sisteme tactice suplimentare de apărare antiaeriană, care probabil că până la sfârșitul verii vor ajunge în Ucraina, vor fi de natură nu să schimbe cursul războiului, dar în orice caz să asigure o protecție superioară civililor și infrastructurii critice din Ucraina, pentru că aici este o foarte mare problemă. Ați văzut ce scandal uriaș fac rușii atunci când le este bombardat un depozit, în vreme ce ei au făcut terci spitale, baraje, centrale energetice, infrastructuri de transport și alte asemenea facilități din Ucraina. Și atunci este nevoie ca ele să fie protejate. Dacă ucrainienii nu atacă asemenea obiective în Rusia, măcar să și le poată apăra pe ale lor.
Constantin Herțanu (reporter): Exact! Mai mult decât atât, faptul că România va dona acest sistem de apărare Patriot către Ucraina, președintele Iohannis a declarat că sunt negocieri în curs pentru înlocuirea acestui sistem pe care îl donăm. Și rămânând la președintele României, astăzi președinții Ucrainei și respectiv cel al României semnează un acord de securitate cu ocazia summit-ului NATO de la Washington.
Ștefan Ciochinaru: Exact, este foarte important! Acest lucru îl fac rând pe rând toate țările NATO, și nu numai, pentru că vom vedea astfel de acorduri bilaterale strategice și între țări din indo-pacific și Ucraina, dar România, într-adevăr, semnează astăzi. Și acest lucru este foarte corect, așa cum este foarte corect să trimiți unul din cele șapte grupuri de luptă Patriot în Ucraina, pentru că în Ucraina are loc acum războiul, și nu în România. România, pe de altă parte, să știți că eu cred că a fost exploatată politic, propagandistic și chiar electoral această temă a trimiterii unui grup Patriot, a unei baterii Patriot în Ucraina, pentru că s-a știut de la început – în mediile informate sau pentru oamenii care au vrut să fie bine informați – că se va primi ceva în schimb și se va primi apărarea antiaeriană de către România și sigur, se discută inclusiv de un sistem Patriot care să vină mai târziu.
Noi deja l-am operaționalizat pe al doilea, mai avem încă unul în curs de operaționalizare și încă patru în curs de sosire. Deci, nu se pune problema nicio clipă a unei slăbire a apărării României, cu atât mai mult cu cât aliații noștri și-au asumat apărarea aeriană a României.
Constantin Herțanu (reporter): Exact vorbim despre aceste inițiative. Aș vrea, domnule profesor, să trecem foarte repede în revistă și faptul că la acest summit, ministrul apărării a participat în trei rânduri la trei inițiative concrete la care România este parte, cea referitoare la Centrul de Excelență NATO în domeniul schimbărilor climatice și securității, cel referitor la supraveghere persistentă din spațiu la nivel aliat și, totodată, la proiectul multinațional de dezvoltare a infrastructurii digitale a NATO.
Ștefan Ciochinaru: Aș zice unul mai important decât celălalt. Nici nu știi dacă ai putea face o ierarhizare între aceste proiecte. Este semnalul integrării noastre depline în NATO și, pe de altă parte, eu cred că e și un semnal al, cum să vă spun, al seriozității cu care este privită România, la aprecieri de care se bucură militarii români în cadrul Alianței, pentru că nu oricine este invitat să se alăture acestor inițiative. Vedeți dumneavoastră, supravegherea continuă din spațiu la nivel aliat, în care, iată, intră și România prin semnarea unui memorandum de înțelegere, împreună cu alte 16 state aliate, după părerea mea, duce Armata Română la cel mai înalt nivel, la nivel cosmic, aș zice spațial. Este un lucru absolut extraordinar. Așa cum, la fel, ați amintit despre acea magistrală de mobilitate militară care să plece din Mediterana, din Grecia și care să treacă prin Bulgaria până la Marea Neagră. Și aici vorbim de o serie de patru porturi ale acestor trei țări aliate, care culminează cu portul Constanța. Nu poți să vorbești despre Constanța fără să amintești că la mică distanță de Constanța, va fi cea mai mare bază a Statelor Unite din Europa, o bază care este, în același timp, un factor critic de schimbare al jocului la Marea Neagră. Deci, nu vom mai vorbi niciodată de acum încolo de Marea Neagră ca un lac rusesc, așa cum se discuta nu cu multă vreme în urmă, amintiți-vă.
Constantin Herțanu (reporter): De altfel, declarația finală a summitului NATO menționează importanța strategică a regiunii Mării Negre.
Ștefan Ciochinaru: Da, aici aș vrea, în continuarea celor spuse de dumneavoastră și vă mulțumesc că ați amintit, pentru că Marea Neagră, iată, a devenit un obiectiv central în strategiile NATO, aş vrea să spun că în comunicatul final, în declarația finală, se amintește și de Republica Moldova și e un merit al României, aliații făcând apel ca Rusia să-și retragă toate forțele militare din Republica Moldova staționate acolo fără consimțământul Moldovei. Iar sprijinul pentru Moldova este menționat, cum să vă spun eu, la un punct referitor la importanța parteneriatelor NATO în asigurarea unei abordări „de securitate la 360 de grade”. Deci, pentru noi, românii, asta este o chestiune extraordinară. În sfârșit, am reușit să punem Marea Neagră acolo unde trebuie din punct de vedere strategic pe hărțile NATO și să aducem în centrul atenției sprijinul pentru Republica Moldova.
Constantin Herțanu (reporter): Aţi spus că NATO privește problematica securității la 360 de grade. Domnule profesor, o ultimă întrebare. Arată declarațiile finale ale acestui summit NATO 75 de la Washington faptul că Alianța se pregătește pentru o lungă perioadă de criză și poate chiar de un viitor conflict?
Ștefan Ciochinaru: Aș zice că arată că se pregătește pentru o criză îndelungată. Arată că lumea liberă, înfrunte cu NATO, este decisă să-și apere valorile, să apere democrația, să apere libertatea, drepturile omului. Dar aș zice că NATO încă încearcă să descurajeze începerea unui război, încă încearcă să evite un război cu aceste forțe fundamentaliste, iredentiste, revanșiste, care sunt grupate în jurul Moscovei și Beijingului./rpatulea/ilapadat
Pentru că să știți că este o iluzie pe care doar propaganda o vehiculează intens că Beijingul își urmărește doar propriile interese și nu va merge până la capăt alături de Rusia. Câtă vreme acolo conduce Xi Jinping împreună cu grupul său, China va sta până la capăt alături de Rusia și este pregătită să destabilizeze scena globală, pentru că vor să schimbe ordinea internațională bazată pe legi, bazată pe reguli, bazată pe tratate și pe dreptul internațional.
Constantin Herțanu (reporter): Vă mulțumesc foarte mult pentru toate aceste informații. Vă reamintesc că invitat la Subiectul săptămânii a fost profesorul de relații internaționale Ștefan Ciochinaru. Domnule profesor, vă mulțumim foarte mult și vă mai așteptăm cu multe informații la Jurnal militar, așa cum deja ne-ați obișnuit..
Ștefan Ciochinaru: Vă mulțumesc și eu. O zi bună vă doresc!

Anatolie Nosatîi: Implicarea Federației Ruse în problemele interne este permanent în creștere

Publicat de prosavioleta, 18 iunie 2024, 07:50

Ion Petrescu: Domnule ministru, vă mulțumesc frumos pentru posibilitatea acestui dialog. De la venirea dumneavoastră în fruntea Ministerului Apărării al Republicii Moldova, am observat, ca unul care am mai poposit și în alte împrejurări la Chişinău, că aţi introdus o notă de eleganţă și de echilibru în relațiile existente între civilii și militarii care activează în această structură importantă a statalității dintre Prut şi Nistru, și de aceea vă întreb care e principiul dumneavoastră de interacțiune profesională cu colaboratorii?

Anatolie Nosatîi: Principalul consider că este profesionalismul angajatului. Apreciez mult dedicația și implicarea fiecăruia și rezultatele obținute.

Ion Petrescu: S-a observat în Găgăuzia o serie de activități care arată o radicalizare a unora dintre liderii de acolo, o dorință a lor de a fi stat în stat, și la propriu, și la figurat, în condițiile în care în Transnistria, unde mai sunt așa-numiții pacificatori ruși, n-au fost semnale publice care să genereze dureri de cap celor care conduc la Chișinău.

Anatolie Nosatîi: Schimbările geopolitice și războiul din Ucraina au amplificat procesele politice în Republica Moldova. Implicarea Federației Ruse în problemele interne este permanent în creștere. Elementele războiului hibrid acuma au trecut și în alt domeniu și nu se mai axează doar la partea economică, dar este axată și pe partea de creare a tensiunilor în societate. Vedem că o nouă posibilitate de destabilizare a situației este axată pe regiunea din sudul Republicii Moldova, pe Autonomia Găgăuză, care este încercată pentru a aduce o tensiune bazată pe problemele etnice. Este creată artificial, nu există în Republica Moldova discriminare. Toți cetățenii au aceleași drepturi, chiar în unele cazuri cei din Autonomia Găgăuză au mai multe privilegii ca alţii, având în vedere accesul la fonduri și asistență economică. Cei care doresc această divizare în societate folosesc cetățenii din regiune pentru a compromite guvernul, structurile de ordine și pentru a aduce narativele Federației Ruse în interiorul țării.

Ion Petrescu: Cum evaluați la Ministerul Apărării, din dialogurile profesionale cu colaboratorii, pericolul unei ipotetice invazie a Republicii Moldova de către Federația Rusă? Este o ipoteză absurdă?

Anatolie Nosatîi: Actualmente este o ipoteză absurdă. Acum nu există o amenințare directă, cu caracter militar, la securitatea Republicii Moldova. Și aceasta se datorează faptului că acțiunile de luptă datorită curajului și sacrificiului forțelor armate ucrainene, a cetățenilor ucraineni, războiul este ținut mai departe de hotarele Republicii Moldova și nu mai auzim acele explozii și sirene de alarmă cum a fost în 2022. Suportul extern, solidaritatea internațională vor ajuta poporul ucrainean să-și elibereze teritoriile ocupate de Federația Rusă.

Ion Petrescu: Am aflat la București, de la domnul general Gheorghiţă Vlad, șeful Statului Major al Apărării României, un lucru care m-a bucurat și l-ați reiterat și dumneavoastră la întâlnirea cu delegația de formatori de opinie din România: existența brigăzilor înfrățite, brigăzi din Armata Națională a Republicii Moldova, brigăzi din Armata României. Care este sensul acestor înfrățiri, cum îl vedeți dumneavoastră?

Anatolie Nosatîi: Este o practică destul de reușită și frumoasă, care are mai multe plusuri și beneficii pentru ambele țări. În primul rând, ne permite ca să învățăm standardele și procedurile pe care Armata Română le-a obținut fiind țară membră NATO și experiența pe care a dobândit-o prin participarea în multiplele misiuni internaționale. Ne permite ca să avem o apropiere cu acele unități care se află doar la câțiva kilometri una de alta, ceea ce ne permite ca să folosim eficient baza tehnico-materială pentru desfășurarea diferitelor activități, cum pe teritoriul Republicii Moldova, așa și în România. Personal, consider că este o foarte bună abordare, ceea ce într-adevăr permite, chiar și simplu, să se cunoască militarii și am observat că în ultimul timp, în timpul liber preferă să meargă în vizite chiar și cu familia, ceea ce arată încă o dată acest spirit, nu doar de înfrățire, dar și de prietenie.

Ion Petrescu: Cum evaluați relația bilaterală dintre Armata Națională a Republicii Moldova și Armata României? Ce perspective sunt?

Anatolie Nosatîi: Avem o cooperare foarte frumoasă. Pe parcursul anilor, mulți militari s-au format în școlile, instituțiile de învățământ, la toate nivelele în România. Au preluat cele mai bune practici pe care le implementează în activitatea cotidiană, în Armată Națională. Cu 2 ani în urmă am semnat un acord de cooperare în domeniul învățământului și instruirii militare, ceea ce ne-a permis ca să avansăm în acest domeniu și anual desfășurăm circa 200 de activități comune, ceea ce permite atingerea acestui obiectiv de profesionalizare a Armatei Naționale. Doresc ca această cooperare frumoasă să continue și să atingem rezultate noi mult mai bune.

Ion Petrescu: Sunteți cetățean al Republicii Moldova și, ca atare, bănuiesc că veți vota la referendumul privind drumul Republicii Moldova spre Uniunea Europeană și veți participa și la alegerea președintelui Republicii Moldova. Dar pentru că trăiți aici, aș vrea să spuneți celor care urmăresc acest interviu, care este starea de spirit actuală, cu câteva luni înainte de aceste momente, din momentul votului pentru viitorul președinte și pentru referendumul care să valideze determinarea europenilor dintre Prut și Nistru de a fi în Uniunea Europeană? Cum evaluați?

Anatolie Nosatîi: În primul rând, definitiv personal voi participa și alegerea am făcut-o, fiindcă cred că drumul european este o direcție strategică pentru dezvoltarea Republicii Moldova, ce ține de spiritul în Republica Moldova. Ultimele sondaje arată că majoritatea cetățenilor susțin integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană și rezultatele, dacă nu greșesc, conform ultimelor sondaje, sunt circa 60, aproape 70 de procente.

Anatolie Nosatîi: Evident este că acest parcurs deranjează Federaţia Rusă. În următoarea perioadă războiul hibrid se va intensifica în domeniul de a compromite acest exercițiu democratic care a fost inițiat de doamna președinte. Dar, totuși, am ferma convingere că cetățenii Republicii Moldova vor face cea mai bună alegere.

Ion Petrescu: Deci, ca ministru al apărării simţiţi un război hibrid continuu în Republica Moldova, generat de un anumit stat răsăritean. Am înțeles bine?

Anatolie Nosatîi: Ați înțeles corect. Şi vorbim direct, este războiul hibrid inițiat și condus de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova. Chiar și în strategia securității naționale, care a fost aprobată la finele anului trecut, Federația Rusă este menționată ca principala amenințare la securitatea națională a Republicii Moldova.

Ion Petrescu: Din perspectiva dezvoltării economice a Republicii Moldova, care este percepția cetățeanului din această statalitate despre avantajele intrării în Uniunea Europeană? Ce va câștiga concret un cetățean al Republicii Moldova din momentul în care Republica Moldova va deveni parte a Uniunii Europene?

Anatolie Nosatîi: Pe acest subiect putem discuta mult, dar cel mai simplu este să analizăm experiența țărilor care au trecut prin această experiență, și exemplul României, exemplul Bulgariei, exemplul altor țări care au devenit state membre ale Uniunii Europene sunt foarte pozitive pentru a aduce la cunoștință cetățenilor beneficiile pe care putem să le avem și noi. Republica Moldova merită un viitor mai bun, merită condiții mai bune de trai și o economie dezvoltată, ceea ce ar permite dezvoltarea țării.

Ion Petrescu: Am văzut zilele acestea cât am fost în Chișinău ofițeri din poliția germană, ofițeri din arma italiană, am simțit așa un spirit european în capitala Republicii Moldova și m-a bucurat în sensul că au înțeles și alte state europene relevanța unor conexiuni necesare și create pe teritoriul Republicii Moldova, nu numai de către Armata națională a Republicii Moldova, ci și de alte structuri care țin de întărirea statului de drept. Cum comentați această realitate?

Anatolie Nosatîi: Toate structurile statului interacționează activ cu partenerii strategici care doresc să contribuie la menținerea stabilității, securității în Republica Moldova, precum și dezvoltarea acestor instituții. Avem obiective clar definite pentru atingerea nivelului de interoperabilitate și aceste activități comune ne permit ca să devenim mai bine pregătiți, să învățăm cele mai bune practici și să le aplicăm în activitatea cotidiană pentru a asigura mediul de securitate și de apărare dorit pentru Republica Moldova.

Ion Petrescu: O să vă rog respectuos să adresați un mesaj.

Anatolie Nosatîi: În primul rând, vreau să vin cu o apreciere pentru toată susținerea și ajutorul acordat Republicii Moldova pe parcursul independenței noastre. Avem multe lucruri în comun și doresc și în viitor ca prietenia și colaborarea noastră să ne permită să avansăm în direcțiile strategice pentru interesul ambelor state.

Ion Petrescu: Domnule ministru, vă mulțumesc frumos pentru interviul acordat.

Anatolie Nosatîi: Mulțumesc frumos.

Conferința sefilor apărării din Europa Centrală

Publicat de prosavioleta, 18 iunie 2024, 07:16

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, a luat parte la Conferința șefilor Apărării din Europa Centrală, organizată la Split, în Croația. Agenda discuțiilor a inclus analiza situației regionale de securitate, sprijinul pentru Ucraina, mobilitatea, logistica militară și prepoziționarea stocurilor armatelor aliate. Generalul Vlad a susținut că prin amplasarea strategică a echipamentelor militare esențiale crește capacitatea statelor de a răspunde la amenințări. Conferințele șefilor Apărării din Europa Centrală se desfășoară anual sub egida Comandamentului Armatei Statelor Unite ale Americii în Europa.

David Patraeus: Ucraina trebuie să rezolve o problemă foarte provocatoare pentru ei, generarea de forte, însă depinde și de țările occidentale dacă pot să ajungă la un acord pentru a da Ucrainei cele 300 de miliarde de dolari din activele rusești înghețate în țările occidentale

Publicat de Gabriel Stan, 10 iunie 2024, 15:30

David Patraeus: Ucraina trebuie să rezolve o problemă foarte provocatoare pentru ei, generarea de forte, însă depinde și de țările occidentale dacă pot să ajungă la un acord pentru a da Ucrainei cele 300 de miliarde de dolari din activele rusești înghețate în țările occidentale

Recent a fost lansat de către New Strategy Center, în aula Universității Naționale de Apărare din București, volumul „Conflict: Evoluția războiului de la 1945 până la invazia rusească a Ucrainei”, semnat de Andrew Roberts și David Petraeus.

Evenimentul a inclus și o dezbatere moderată de generalul în rezervă Daniel Petrescu, fostul șef al Statului Major al Apărării, în care generalul în rezervă Petraeus a arătat pentru publicul din România cum ar defini victoria în Ucraina, dar și cum vede viitorul descurajării în regiunea țării noastre. Un comentariu de Bogdan Dinu.

Bogdan Dinu (reporter): New Strategy Center a organizat recent lansarea cărții „Conflict: The Evolution of Warfare from 1945 to the Russian invasion of Ukraine”, scrisă de generalul David Petraeus, fostul șef CIA, și istoricul Andrew Roberts.

Evenimentul a avut loc în aula Universității Naționale de Apărare „Carol I”. Pentru cei care nu știu, David Petraeus este un general american foarte cunoscut, care s-a aflat la comanda unor misiuni importante din Irak și Afganistan, care a trecut în rezervă acum mai bine de un deceniu, în 2011 mai exact, și imediat a fost numit șeful CIA – Agenția Centrală de Investigații din Statele Unite ale Americii.

Lordul Andrew Roberts este un istoric și biograf renumit, cu lucrări recunoscute la nivel mondial, cum ar fi cele dedicate lui Churchill sau Napoleon, ca să le cităm doar pe cele mai cunoscute.

Doar alăturarea celor doi autori și-ar fi garantat soluția de marketing și succesul de public. Totuși, de ce este deosebit acest nou volum, în condițiile în care subiectul evoluției războiului a fost abordat de-a lungul timpului de foarte mulți autori?

În opinia noastră, poate pentru că examinează modul în care tehnologia, politica și tacticile au influențat războiul modern, culminând cu conflictul din Ucraina./asalar/ Cartea oferă, de altfel, o privire detaliată asupra războaielor din Vietnam, Coreea, Orientul Mijlociu și Afganistan, evidențiind lecțiile învățate și greșelile comise.

Patraeus și Roberts discută, de asemenea, despre impactul geopolitic al fiecărui conflict și rolul puterilor globale, iar analiza lor include perspective asupra războiului cibernetic și asimetriei în luptele contemporane.

Nu mai insist, cartea chiar merită citită. A stârnit interesul și al opiniei publice, dar și al mediului militar, pentru că a remarcat prezența la eveniment a președintelui Senatului, Nicolae Ciucă, și reprezentanților Universității Naționale de Apărare „Carol I” și, de asemenea, a generalului-locotenent Dragoș Iacob, locțiitor al șefului Statului Major al Apărării.

Interesante pentru noi, românii, ca popor, și pentru România, ca țară cu un conflict la graniță, sunt ultimele două capitole ale cărții – „Ucraina și viitorul războiului”, subiecte abordate, de altfel, frecvent și aici, la „Jurnal militar”, în ultimii doi ani.

În dezbaterea care a urmat lansării, generalul în rezervă Daniel Petrescu, fostul șef al Statului Major al Apărării și unul dintre moderatorii discuțiilor, l-a întrebat pe David Patraeus cum ar defini victoria în Ucraina. Iată răspunsul generalului, care a fost în Ucraina de trei ori doar în ultimul an.

David Patraeus: Singurul mod în care poți defini victoria este să spui că Ucraina își recapătă controlul asupra întregului său teritoriu, revenind la situația de dinainte de 2014. Marea întrebare este: oare e posibil acest lucru?

Și cred că singurul răspuns este să spunem că depinde. În primul rând, depinde de continuarea asistenței Statelor Unite. A durat prea mult timp să fie aprobată, dar a fost aprobată. 61 de miliarde de dolari sunt, evident, mai mult decât cele 44 de miliarde pe care America le-a furnizat deja.

Depinde şi de Ucraina să rezolve o problemă foarte, foarte provocatoare pentru ei, și anume generarea de forțe. Vârsta medie a unui soldat în linia întâi în Ucraina este de peste 40 de ani. Vârsta medie a soldaților pe care eu și alții am avut privilegiul să-i comandăm era de obicei între 19 și 22 de ani. Acum, în Ucraina, media a scăzut la 25 de ani, după o dezbatere foarte emoționantă. Acest lucru a fost întreprins de Rada din Ucraina.

Acum trebuie să fie pusă în funcțiune, pentru că este o perioadă periculoasă pentru ei. Depinde și de continuarea asistenței Uniunii Europene și a fiecărei țări europene în parte, care pare să fie foarte, foarte solidă. Depinde de cursa tehnologică ce se desfășoară acolo. Ucraina produce zeci de mii de drone în fiecare lună acum, așa cum vedeți exemple zilnice de utilizare a unei varietăți de drone fabricate în Ucraina, care sunt foarte, foarte eficiente, dar există o competiție acolo cu sistemele rusești de război electronic.

Depinde, de asemenea, dacă țările occidentale pot să ajungă la un acord pentru a da Ucrainei cele 300 de miliarde de dolari din activele rusești înghețate în țările occidentale, ceea ce cred că este absolut vital. De asemenea, cred că este și legal.

Bogdan Dinu (reporter): Desigur, termenul folosit de general depinde, și ați ascultat factorii respectivi, poate fi confuz și speculativ pentru analiști și publicul larg deopotrivă, dar nu face decât să devoaleze complexitatea conflictului din Ucraina.

Simona Cojocaru, secretar de stat în Ministerul Apărării, care a participat la eveniment, a apreciat lucrarea drept o analiză profundă și inteligentă a războiului modern, evidențiind relevanța sa pentru conflictele recente și actuale.

Incitant este și răspunsul lui Patraeus la viitorul descurajării în zonă și viitorul războiului din Ucraina, un fel de nimic nou pe frontul de vest, cum l-a caracterizat jurnalistul Max Boot de la Washington Post, un război de tranșee și baraje de artilerie din Primul Război Mondial, combinate cu tehnologia de ultimă oră a dronelor.

Max Boot: Viitorul descurajării este viitorul războiului. Descurajarea este o funcție cu două elemente, este evaluarea potențialului adversar cu privire la capacitățile tale, pe de o parte, și disponibilitatea ta de a le folosi, pe de altă parte. Și trebuie să te asiguri că nu există nicio îndoială cu privire la niciuna dintre acestea.

Pentru cei din Senatul Statelor Unite, care au spus că nu ne putem permite să sprijinim Ucraina și, de asemenea, să asigurăm descurajarea în Indo-Pacific, sunt de acord că  Indo-Pacificul, ca teatru strategic pentru Statele Unite, este cel mai important.

Dar, uite, dacă nu arăți că vei sprijini un partener care luptă împotriva unui inamic comun aici, în Europa, un inamic care a întreprins prima invazie a unui vecin de la Al Doilea Război Mondial și subminează dramatic ordinea internațională bazată pe reguli, dacă nu vei sprijini asta, de ce ar crede chinezii că vom sprijini Taiwanul?

Deci, din nou, ceea ce se întâmplă într-o parte a lumii influențează percepțiile în alte părți. Dar ce zici despre capabilităţi? Este ceea pe ce ar trebui să ne concentrăm. Iată un aspect foarte simplist, dar ne vom transforma forțele din ceea ce ar trebui să fie descris ca un număr mic de platforme mari, fie că sunt combatanți maritimi majori, tancuri, avioane, care sunt incredibil de capabile, adesea puternic echipate, exorbitant de scumpe și, de asemenea, din ce în ce mai vulnerabile.

Și astfel trebuie să ne transformăm, de la acest număr mic de platforme mari la un număr masiv de sisteme mici fără pilot, care tot mai mult nu vor mai fi pilotate de la distanță, ci vor fi pilotate algoritmic. Vedem deja începuturi ale acestui lucru în Ucraina. Adică există implicații uriașe dacă te gândești la Marea Neagră. Unde ar trebui să investești dolarul?

Probabil în sistemele pe care le-am văzut că Ucraina le folosește atât de eficient împotriva rușilor, poate chiar mai mult decât flota propriu-zisă. Iar inamicul știe că ai aceste capabilități. Doar asta în sine cred că poate adăuga enorm la descurajarea anumitor acțiuni, să zicem, în partea de vest a Mării Negre.

Bogdan Dinu (reporter): Aici suntem pe aceeași lungime de undă; investirea banilor în sisteme de drone la Marea Neagră de care amintea generalul ca factor în sine de descurajare în vestul Mării Negre, pentru că recent s-a încheiat și exercițiul „OPEX” organizat de Forțele Navale Române și rezervat exclusiv utilizării sistemelor fără pilot.

Și nu e lipsit de importanță să mai amintim o dată că dronele au fost cele care au permis Ucrainei să scufunde peste o treime din flota Mării Negre, a forțat retragerea majorității flotei din portul Sevastopol din vestul Crimeei și a deschis partea de vest a Mării Negre, care este crucială pentru securitatea alimentară a Egiptului, de exemplu.

Este vorba de 25% din exporturile mondiale de cereale și este crucială și pentru situația fiscală din Ucraina, de asemenea. Acesta este un exemplu a ceea ce poate face tehnologia – mai subliniază încă odată generalul Petraeus.

La finalul comentariului, să precizăm că acum a fost lansată în România ediția în limba engleză a cărții, publicată prima oară în toamna anului trecut în Statele Unite ale Americii și Marea Britanie, iar în septembrie urmează să apară o nouă ediție, tot în limba engleză, actualizată cu ultimele evoluții ale războiului din Ucraina și mai ales dintre Israel și Hamas.

Nu putem decât să sperăm că va fi tradusă repede și în limba română pentru că, în opinia mea, o astfel de carte ar trebui să fie lectură obligatorie.

A 5-a reuniune a Grupului de Contact pentru Ucraina

Publicat de prosavioleta, 28 mai 2024, 10:12

Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): Ministrul Apărării Naționale, Angel Tîlvăr, împreună cu șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, au participat pe 20 mai, prin videoconferință, la cea de-a 5-a reuniune din acest an a Grupului de Contact pentru Ucraina. Scopul reuniunii a fost de a analiza, coordona și intensifica eforturile de sprijinire a Ucrainei în contextul ultimelor evoluții ale războiului de agresiune al Federației Ruse. România a reafirmat angajamentul ferm de a susține suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, precum și de a participa la diferite misiuni de instruire. În cadrul aceleași întâlniri a fost subliniată determinarea de a contribui la inițiativele internaționale de asistență și reconstrucție a Ucrainei și de a continua sprijinul multidimensional oferit.

Vizita Șefului Statului Major al Apărării la Comitetul Militar al Uniunii Europene

Publicat de Gabriel Stan, 20 mai 2024, 13:45

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, a participat miercuri, la Bruxelles, la ședința Comitetului Militar al Uniunii Europene. Reuniunea s-a axat pe situația curentă de securitate și planurile de menținere a stabilității pe continent.

Discuțiile șefilor europeni ai apărării au vizat asigurarea sprijinului militar pentru Ucraina, desfășurarea operațiilor maritime Eunavfor Aspides și Eunavfor Atalanta și continuarea operaționalizării capacității Uniunii Europene de dizlocare rapidă.

Generalul Vlad a subliniat importanța operațiilor și misiunilor executate, sub egida politicii de securitate și apărare comună, pentru menținerea relevanței Uniunii Europene ca actor de securitate în plan global.

Armata României contribuie în prezent la toate operațiile și misiunile militare ale Uniunii. Șefii apărării au ales în acest cadru următorul președinte al Comitetului Militat, generalul-locotenent Seán Clancy din Irlanda, al cărui mandat va începe în 2025.

Volodimir Zelenski a fost invitat să asiste la summit-ul Alianței de la Washington

Publicat de prosavioleta, 6 mai 2024, 14:25

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, l-a invitat pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski să asiste la summit-ul Alianței care va avea loc în luna iulie la Washington, dar a arătat că nu se așteaptă la un acord între statele membre care să permită adresarea unei invitații de aderare Ucrainei. Aflat la Kiev, Stoltenberg s-a declarat în schimb încrezător că summit-ul din 9-11 iulie va ajuta Ucraina să avanseze pe drumul aderării la NATO, proces pe care l-a calificat drept ireversibil. El a amintit că în cadrul NATO a fost convenită consolidarea rolului Alianței în coordonarea asistenței militare destinate Ucrainei și a programelor de instrucție pentru armata ucraineană oferite de statele membre pentru a o susține în războiul cu Rusia. La reuniunea miniștrilor de externe din statele membre ale NATO, Jens Stoltenberg a prezentat o propunere de constituire a unui fond de 100 de miliarde de euro în cadrul unei finanțări pe cinci ani pentru Ucraina, inițiativă primită cu reacții diferite de cele 32 de state membre ale Alianței.

Schimbarea comenzii trupelor americane aflate la Deveselu

Publicat de prosavioleta, 6 mai 2024, 14:15

Adrian Gîtman (realizator rubrică):Schimbare de comandă la facilitatea navală de sprijin de la Deveselu a armatei americane. În cadrul unei ceremonii desfășurată marți, căpitanul de marină Bruce Golden a înlocuit-o pe căpitanul de marină Elizabeth Clifton, care a comandat structura din luna februarie a anului trecut. Prezent la festivitate, ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a arătat că măsurile de consolidare a posturii de apărare și descurajare adoptate de NATO în regiune capătă un rol din ce în ce mai important în actualul context de securitate.
Angel Tîlvăr: Descurajarea capătă un rol din ce în ce mai important, iar în tandem cu o apărare întărită, inclusiv pe dimensiunea antirachetă, creează premisele pentru creșterea securității, aspect esențial în această zonă de frontieră a NATO și a Uniunii Europene, în care Rusia a readus războiul prin agresiunea nejustificată și ilegală împotriva Ucrainei.
Adrian Gîtman (realizator rubrică):Facilitatea americană de la Deveselu este esențială pentru sistemul Statelor Unite de apărare antirachetă Aegis Ashore din România, folosit împotriva amenințărilor la adresa Alianței venite din afara zonei euroatlantice.

Senatul American a aprobat ajutorul militar pentru Ucraina, Israel și Taiwan

Publicat de Gabriel Stan, 29 aprilie 2024, 13:47

Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): După lungi dezbateri, Congresul american a aprobat pachetul de legi care deblochează ajutorul militar al Statelor Unite pentru Ucraina, Israel și Taiwan.

Din cele peste 90 de miliarde de dolari, două treimi sunt destinate frontului ucrainean, 26 de miliarde pentru Orientul Mijlociu, iar opt pentru regiunea Indo-Pacifică. Armata americană a început deja livrarea către Ucraina a primelor elemente din noul pachet – rachete antiaeriene și anti-tanc, repoziționate în stocuri din Europa.

Între timp, premierul Marii Britanii, Rishi Sunak, a anunțat cel mai mare pachet de ajutor militar britanic acordat vreodată Ucrainei.

Acesta include rachete Storm Shadow, cu rază lungă de acțiune, muniție și vehicule blindate. Pe lângă echipamente, pachetul de sprijin are în vedere și 500 de milioane de lire sterline în fonduri militare suplimentare.

Cătălin Tomescu: Militarii cu asta se ocupă, să apăre țara, pentru ca dumneavoastră să vă desfășurați viața de zi cu zi în pace și liniște. Pentru asta avem nevoie de condiții de securitate asigurate

Publicat de Gabriel Stan, 8 aprilie 2024, 19:42

La interviul săptămânii invitatul lui Cristian Dumitrașcu a fost generalul-locotenent în rezervă, Cătălin Tomescu, cel care a analizat în toată această perioadă de la începutul războiului, situația din Ucraina și intervențiile militare ale Rusiei.

De această dată subiectul discuției a fost cei 20 de ani de la aderarea României la NATO și cu ocazia zilei NATO – 75 de ani de la înființare.

Generalul-locotenent în rezervă Cătălin Tomescu este unul dintre cei mai reprezentativi comandanți ai perioadei de preaderare și aderare la NATO, cu stagii de comandă completă de la nivel batalion la comandant de divizie în țară, până la funcțiile de locţiitor al Corpului NATO de reacție rapidă de la Istanbul și comandant al Corpului multinațional de Sud-Est de la Sibiu.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Acea perioadă de parteneriat, acea perioadă de optimism și de efervescență, așa cum a fost ea înainte de 2004, este una pe nedrept atât de puțin cunoscută. Eforturile care s-au făcut atunci au avut o importanță chiar mai mare decât ne putem noi închipui.

Cătălin Tomescu: La vremea respectiv erau 19, că au fost 16 până în ’89, după aia cei trei intraţi, 19 și urmam noi. Am venit șapte atunci, dacă aduceți aminte, șapte țări şi ne-am făcut 26. Păi, 26 de țări, când vorbim să trecem la ofensivă, trebuie să înțelegem toți un lucru; când vorbim că trecem la apărare trebuie să înțelegem toţi un lucru; când vorbim că facem un raid pentru toți trebuie să fie la fel.

Deci înseamnă că arta militară o aplicăm toți consecvent şi o înțelegem și ne înțelegem între noi ca să știm, nu unul să o ia la dreapta și unul la stânga din cauza faptului că nu avem aceeași concepție despre acel procedeu, formă de luptă sau procedeu de luptă sau acțiune militară în sine. Spuneam că după ’97, s-au luat la nivel politic, la DPAPRI, s-au luat elementele civile și politico-militare, că trebuia să le rezolve ei, iar noi, cu trupa, am început să le rezolvăm pe ale noastre.

Nu numai eu, toți care am fost puși. Generația aia care am luptat fiecare comandant de batalion, batalion de căști albastre, ulterior a apărut batalionul româno-ungar, unde chiar eu am fost ofiţerul planificator pentru primul și al doilea exercițiu, după aia a fost batalionul TISA de la geniu, unde n-am fost implicat, după care am luat SEEBRIG, care a trebuit să-l operaționalizez și am avut un an jumate să-l operaționez şi cu acel batalion am condus o aplicație în 2002, uriașă la vremea respectivă, JOINT, condusă de JFC NAPLES, Comandamentul de la Napoli, i-a zis Cooperative Partner 2002, deci ani nebuni, ce să vă spun? Dormeam puțin, veneam și sâmbăta și duminică la serviciu…voiam să demonstrăm că putem.

Se crease un entuziasm și o atmosferă în toate structurile care eram conexate la programele de parteneriat pentru pace și la Membership Action Plan care ne făcea să nu stăm cuminți până nu ne atingem obiectivul și până ce nu îndeplinim toate criteriile alea care veneau la evaluare. Al doilea element important care trebuie subliniat au fost misiunile din 2001 în Afganistan, 2003 în Irak.

Una din deciziile majore care au contribuit la accelerarea și la convingere aliaților că România nu e numai un consumator de securitate, ce și un generator de securitate a fost că ne-am implicat de la început în aceste două misiuni și ne-am implicat cu calitate. Bineînțeles, am și pierderi, că la război se întâmplă, Dumnezeu să-i odihnească pe cei duși, dar ideea e că a fost o treabă nemaipomenită, o dată că am dovedit că putem.

Să nu uităm că în ambele teatre de operație în afară de desfășurarea în teatru efectiv, adică prima etapă, ulterior noi ne-am autosusținut acolo. Cele trei-patru Hercules-uri care au rămas, trei, care ulterior două, până să vină Spartanurile, dar ne-am susținut.

Bine, am mai apelat și la forța de transportat strategic a NATO de la baza de la Papa, unde plăteam ore, dar nu contează, ideea e că am reușit.

Eu personal am fost în Angola la rotirea din 98 cu C-130, 23 de ore la adus și 24 la întors, că am avut vând în față, cum mi-a zis mie pilotul. Revenind, asta a contribuit mult la imagine, mult și stați, că știa chiar pot, au luat-o în serios. Şi al treilea lucru important care am lucrat trei ani la Bruxelles, între 2009-2012, la vârful piramediei, ăla e nivel strategic, într-adevăr, ca locţiitor al reprezentantului militar, plus trei ani în Turcia, la Istanbul, ca locţiitor al comandamentului Corpului de reacție rapidă.

Plus acuma, înainte de pensie, doi ani am fost comandantul Comandamentului acestui corp, unde i-am dat drumul, practic. Mai sunt de făcut, dar i-am dat startul, ca să spun, a fost continuitatea; de regulă, noi uneori ne lăsăm pe tânjală, știți, hai, mă, că se poate și așa.

Încă mai avem în anumite elemente, dar numai că și în domeniul ăsta decizia politico-militară și determinarea leadership-ului la nivelul ministerului, atât civilă, ministru, și militari, cei care au condus armata, a rămas, în sensul că nu ne-am oprit numai la nivelul ce am făcut până în 2007. Păi, vă spun eu, în 2007 am avut doar Brigada 282 Infanterie Mecanizată, certificată NATO.

Vă spun că eu am fost comandant. A fost singura din centrul și estul Europei. Încă o dată, munca e a oamenilor, că aici, să se înțeleagă, nu vorbim despre mine, doamnelor și domnilor, aici vorbim de oameni. În spatele unor comandanţi sunt niște sute de oameni, mii de oameni care muncesc.

Numai că tu ești fața, că nu poate să ia interviu la 4000 de oameni, 3628 aveam în vreme aia. Cam asta e treaba. Eu am muncit. Toată armata a muncit, că unii trebuiau să dea bani, unii trebuiau să achiziționeze tehnică ș.a.m.d. După 2007 au fost niște succese și la aviaţie și succese și la marină. În 2012, în afară de ‘Active Endeavour, Marina a trimis un vapor la operițiunea „Ocean Shield”, pentru ascultători, cea care s-a desfăşurat în Somalia, unde atacau pirații nave. Mare lucru să trimiți.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Era comandant de nave actualul șef al Statului Major al Forţelor Navale.

Cătălin Tomescu: Da, da. Adică, în toate domeniile, să nu se înțeleagă că numai uscatul, după care am venit, s-au continuat misiunile din Irak și Afganistan. În 2014, vă aduceți aminte, s-a oprit prima etapă Afganistan, Irakul în 2009, iar vin la mine, dar asta mi-a fost soarta. Am fost ultimul general român, au fost cinci generali români în Irak, ca directori ai forțelor coaliției, și eu, ulterior, după ce s-a destrămat coaliția, am devenit locţiitorul șeful Direcției planificare strategică în Irak și am închis misiunea în Irak, în anul 2009.

Vă și spun ce, România a fost pe 4 iunie și am fost înlocuit la vremea respectivă, care a rămas cu trupele pentru readucerea în țară, redeployment, cum i se spune în tehnologia NATO, până la 1 septembrie, așa a fost planul. Şi s-a închis după aia; în 2014 s-a închis primul Afganistan, care ulterior s-a închis în 2021. Deci altă continuitate. Am rămas cu aliații, n-am zis, bă, mulțumim, am intrat gata, acum vă descurcați fără noi, că puteți. O altă treabă de continuitate după evenimentele din 2014, România a fost unul dintre promotorii activi la nivel politico-militar al implementării unor măsuri de reasigurare, cum i-au spus ‘reassurance measures’.

Pentru cei care știu și vor să știe mai mult, a fost summitul dn Țara Galilor din 2014, summitul NATO, și summitul de la Varşovia din 2016, unde s-a stabilit crearea battle grupurilor numai în flancul nordic. Ulterior, după 2022 și la noi. S-a stabilit implementarea conceptului de NFIU – NATO Force Integration Unit, adică forțele de integrare NATO în țările de pe flancul estic, unde noi l-am operaționalizat în 2015.

Cătălin Ticulescu, D-zeu să-i ierte, a fost primul comandant. Tot în anul ăla, România a declarat că își oferă capabilități militare și prin efort național combinat cu suport, sprijinul NATO, să creăm o divizie multinațională, un comandament de divizie multinațională. A fost comandamentul Diviziei 1. Când am terminat cu divizia multinațională, ne-am dat seama că suntem în măsură și avem curaj, şi ce s-a întâmplat în 2018-2019 a zis, până la război, a zis ‘domnule, suntem în măsură să creăm și un comandament de corp multinaţional de trei stele. De ce? Pentru că structura de forțe a NATO nu are divizii, are corpuri de armată. Erau 9 până atunci și noi suntem al 10-lea, și s-a aprobat. Ei, cam astea sunt argumentele mele ca să spun că, continuitatea a rămas o constantă și de-aia România are o poziție serioasă acolo. Să vă spun, tot la fel pentru ascultători, poate pare puțin. Păi da, dar în comitetul militar al NATO sau când primeam sarcini de la România, la un moment dat, prin 2010, devenisem a doua contributoare, că eram, am fost și pe locul opt și pe șapte, la un moment dat, șase, la un moment dat, patru.

Ulterior, când a început retragerea, 2011, ceva de genul ăsta, îmi cer scuze, nu știu exact anul, dar, atunci, în perioada aia, și la un moment dat noi aveam trei batalioane cu un comandament de brigadă și aveam 1.900 și ceva de oameni. Păi, aveai altă greutate. Păi, mai mare determinare decât asta și demonstrare a deciziei politice a României, de a rămâne și un contributor de securitate, nu numai un beneficiar al securității, nu ți-l dă decât trupa care și-a făcut treaba, nu mai vorbim și în alte misiuni care continuă și acum. Deci, cam astea ar fi argumentele mele vizavi de comentariul dumneavoastră.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general Tomescu, ne apropiem de final, nu înainte de a-i îndrepta pe ascultători către un punct care mie mi se pare, chiar dacă n-a fost cea mai înaltă funcție pe care ați ocupat-o în structuri NATO, este vorba despre Istanbul și voiam să vă întreb: cât de greu a fost drumul de la Topraisar la Istanbul? Și cât de mult v-au folosit experiențele, oamenii cu care ați lucrat, tenacitatea?

Cătălin Tomescu: Domnul colonel, eu am spus-o și o s-o spun atâta timp cât cineva mai e interesat de opinia mea. Le spun la tineri „nu mai săriți treptele”. Bineînțeles că fiecare dintre noi avem o bază genetică și așa mai departe, suntem dotați cu o anumită capabilitate de a conduce, o anumită capabilitate de a învăța, de a te adapta, anumite abilități și așa mai departe. Dar peste toate astea, și vorbesc pentru cei care vor direct să ajungă la ministere, direct să ajungă șefi de direcții, e valabil și la tineret.

Am întâlnit situații, 27 de ani, două doctorate, trei masterate, vrea să aplice director de serviciu la UE și am întrebat: „Uite, eu sunt angajator și te întreb ce știi să faci, ce spui? Păi, cum să mă întrebi? Păi te întreabă ăla. Bine, vrei pe funcția asta, dar ce știi să faci, ce te recomandă?” Știți cum era la B.D. la munte și la mare – „vocea și talentul”. Păi nu-ți contestă nimeni școala. Școala nu e suficientă, mai ales la armată. Armata e o structură piramidală. unul din elementele care îți asigură respectul e background-ul și experiența și capacitatea ta de comandă și control, lumea pe asta te urmează. Nu interesează pe nimeni câte diplome ai, vă spunem eu. Și acum, revenind, spuneam că fiecare avem un dat, problema e că ăsta trebuie cultivat și experiența asta, că treci prin toate, e ca la cărămizi la zid.

Dacă pui cărămizile așa cum trebuie, una după alta, potrivit tehnologiei respective sau procedurii respective, habar n-am, că nu mă pricep la astea, dar nu sari nicio etapă, zidul ăla va fi trainic și stă și îți dă putere până sus, să ții casa sau acoperișul. Dacă lași găuri în el, undeva, cândva se va dărâma. SMFT, 6 ani unde am învățat cum se învârte armata și de ce merge la stânga și nu merge la dreapta și cum se cheltuie banii și cum să capacitezi oameni și de unde se… erau bani care veneau pe fondurile, „force goals” se numeau, obiectivele forței, trebuia să știi să-i cheltui. Am învățat, că eram acolo, la vârf, și de aia am dezvoltat Topraisarul și așa mai departe. Nu neapărat… Bine, prin munca oamenior, dar am avut resursa necesară cu care să te dezvolți.

În fine, revenind, plecând de acolo, de la nivel de batalion multinațional în cadrul unei brigăzi multinaționale, după care trecând la Focșani, șef de stat major, locțiitor comandă brigadă, 6 ani de zile am muncit la Focșani să ducem acolo oamenii, tehnică venea nouă, am implementat tehnică. Îmi spuneați de proceduri, primul SOP din forțele terestre a fost făcut pe vremea când eram la Focșani. Am răspuns personal de ele, eram locţiitor pe vremea aia. Unul din oameni în echipă e actualul- la vremea respectivă maior – actualul șef al Forțelor Terestre, domnul general Ciprian Marin.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): … Ciprian Marin.

Cătălin Tomescu: Eram peste toată echipa, numai că procesul de elaborare… era Marin și încă doi ofițeri cu care lucram în mod direct și ei își conduceau alte subechipe, cu care a reieșit acel document de procedură, după care de acolo am plecat Irak-Bruxelles, am văzut cum să învârte lumea la Bruxelles și de ce e așa și nu-i așa și cum se iau deciziile politico-militare la Bruxelles, că ăsta e rolul  de la cartierului general de la Bruxelles, după care am venit în România, am fost la J7, locţiitorul șefului Direcției instrucție și doctrină din armată și ulterior comandantul diviziei 1. Am închis și am trecut la Divizia multinațională și apoi am plecat la turci. Eh, normal că baza asta, tot ce am povestit eu până acuma, acei 15 ani de carieră m-au ajutat extraordinar, din 2000 până în 2015, când am plecat acolo. Acolo am n o perioadă extrem de grea… să nu creadă, mulţi s-ar putea să creadă…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): … floare la ureche…

Cătălin Tomescu: Distracţie, floare la ureche, trai pe vătrai. Nu, nu e chiar așa. Am prins o perioadă destul de de grea,  de complicată din multe puncte de vedere și extrem de ambițioasă pentru acel corp care el a fost evaluat ca stat major de acțiune rapidă în operații care nu sunt Articol 5, specifice pentru forțele terestre, deci una peste alta susțin întrebarea dumneavoastră cu ideea pentru cei care ne privesc și sunt sau vor să îmbrățișeze cariera militară sau sunt deja pe anumite trepte: nu evitați, asumați-vă răspunderi cu curaj, să vă dea Dumneze și puțin noroc, că-ți trebuie puțin noroc.

Eu am avut să n-am evenimente majore, negative, care se pot întâmpla uneori, indiferent de poziția ta și de cât de mult te-ai pregătit, asumați-vă, fiți entuziaşti și nu săriți trepte. Plus că trebuie să fim pregătiți pentru ce ne așteaptă, pentru că viitorul așa cum îl vedeți- nu vreau să sperii pe nimeni-este situația la granița noastră nu e roz deloc. Războiul continuă. Şi războiul din Israel încă nu are o luminiță la capătul tunelului pe care să o vedem.

Elementele crizei economico-financiare sunt anunțate aici, nu e domeniul meu, nu mă pricep dar sunt anunțate și elemente de genul ăsta. Prin urmare amenințările viitorului nu se diminuează, ori se întăresc, ca să nu spunem că se și multiplică.

Deci competențele și profesionalismul cadrelor militare sunt esențiale în pregătirea armatei pentru război. Cum a spus generalul Gheorghiţă: nu speriem pe nimeni, dar acesta e rolul armatei, pe timp de pace trebuie să te pregătești de război, ăsta e rolul nostru, ăsta e scopul, nu înseamnă că . Ştiţi ce a spus Sun Tzu, de exemplu acum 5000 de ani? Nu acum. A zis: o armată nu să construiește neapărat ca să câștigi un război, ci ca mai mult să-l previi. Deci ce a zis omul ăla atunci, acum se numește la noi ”deterrence” (n.r. descurajare) la NATO, tot NATO se pregătește. Eu am fost implicat în niște situații majore anul ăsta și în carieră la fel, dar ne pregătim numai ca să arătăm că avem capabilitate ca să-l facem pe eventualul inamic, în speță Federația Rusă, să nu-i treacă prin gând să atace o țară NATO.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Descurajare.

Cătălin Tomescu: Asta-i toată problema, dar nu înseamnă că pregătirea trebuie să sperie pe cineva. Nu. Ne putem pregătit pentru cutremur, dar ce! își dorește cineva să vină un cutremur? Nu, dar trebuie să te pregătești că suntem într-o zonă unde poate să apară un cutremur major – mă rog, să vorbească specialiștii, că nu știu eu, n-am cunoștințele necesare să dau o dată estimativă – dar tu te pregătești ca să n-ai pierderi mari. Aici ne pregătim ca să ne apărăm țara și nu văd nimic rău în treaba asta.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi acum chiar că este ultima întrebare, ultima propunere, dacă vreți. Socotind tot ce ați spus dumneavoastră în interviu, tot ce s-a putut vedea în aceste zile la aniversarea a 20 de ani de NATO, pentru cei care se uită la noi de acasă, pentru așteptările pe care le au, pentru faptul că sunt bani de la buget care intră în armată – exact cum aţi spus trebuie să ne pregătim și nu trebuie să sperie pe nimeni – din punctul dumneavoastră de vedere puteți să îi asigurați pe oamenii care se uită de acasă că s-a făcut tot ce era și ce este cu putință ca noi, armata, să fim pregătiți să apărăm România?

Cătălin Tomescu: Ce pot să garantez este că sistemul militar al celor care purtăm uniformă, în proporție de 99,9% perioadă, toți am dori să fim cât mai buni. Dumneavoastră ca să vă desfășurați viața de zi cu zi în pace și liniște, să faceţi afaceri, să vă vedeți de bătrânețe, pensionarii, tineretul să poate să învețe și așa mai departe, toate să fac numai când ai condițiile de securitate, apărare și independență a României asigurate.

Noi suntem ăia care cu asta ne ocupăm: ne pregătim ca să ne apărăm țara, să îl facem pe ăla să nu ne atace și să încercăm să asigurăm aceste condiții. Asta e cariera noastră! Nu trebuie să priviți numai partea goală a paharului, că multe nu se pot rezolva numai dacă dai la noi de la 2,5 la 1,5 și trebuie să înțelegem că numai așa se poate.

Achiziționezi și noi sisteme de care armata are nevoie pentru a asigura apărarea națională, o apărare națională eficientă și competitivă și efectivă. Războiul hibrid e peste noi și sunt mecanismele lui de informare și de manipulare care sunt efective și se văd. Păi, lasă-i pe ăia, ăia deja sunt plătiți să ne facă rău. Ne mai facem și noi rău singuri? Încă o dată, fără să speriem lumea, să vă răspund la întrebare, dar, mă rog, aţi pus-o pentru că e asaltul ăsta informativ din care văd că armata… luați aia cu pensiile nesimțite și așa mai departe? Păi, bine mă. dacă e 4.900 de lei media și s-a spus, asta e nesimțită? După 40 de ani de carieră? Eu m-am îmbrăcat în uniformă acum 44 de ani, dar nu m-am gândit niciodată la pensie, domne, decât în ultimele șase luni, când mi-a spus calculatorul: vezi că ieşi! Eu n-am muncit în armată pentru pensie! Dar m-aș bucura să am o pensie civilizată. Bine, eu am ajuns ce am ajuns, nu sunt eu cel mai reprezentativ, că am ajuns totuși general locotenent, am avut o carieră deosebită, dar cei ăla normalul? Păi, 4.900 e nesimțită? Păi despre ce vorbim aici? Păi, da’ eu am lucrat și la NATO și nicio țară nu are prevăzut așa ceva. La ei nici nu sunt discuțiile astea! În ce țară occidentală ați auzit că militarii au pensii nesimțite? NATO sau UE?

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Deși sunt pensii militare și acolo!

Cătălin Tomescu: Păi asta e, că noi avem soldă de grad și funcție și noi cu asta ne-am ocupat! Dar cam asta e situația! Să blamezi e ușor. La distrus se pricepe tot prostul, cu construcția e mai greu! Dacă se gândește cineva că ceea ce vor să facă militarii nu e bazat și nu e angrenat în spiritul asigurării condițiilor cele mai bune de pregătire a forțelor, tuturor categoriilor de forțe pentru apărarea țării, greșește!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Dle general locotenent, vă mulțumesc mult și vă mai așteptăm la „Interviul săptămânii”.

Cătălin Tomescu: Vă mulțumesc și eu. Mulțumesc de invitație. Să dea Dumnezeu numai bine la toată lumea!

NATO propune crearea unui fond de contribuții pentru Ucraina

Publicat de Gabriel Stan, 8 aprilie 2024, 17:06

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a propus înființarea unui fond de contribuții aliate în valoare de 100 de miliarde de dolari pe o perioadă de 5 ani pentru Ucraina.

Pachetul ar urma să fie aprobat de liderii statelor NATO la summitul de la Washington, care va avea loc în luna iulie a acestui an.

Ca parte a pachetului, NATO ar putea prelua atribuțiile operaționale ale Grupului de Contact pentru Ucraina, condus în prezent de Statele Unite ale Americii și care coordonează sprijinul, inclusiv cu echipamente militare, al circa 50 de țări.

O astfel de decizie ar putea proteja structura de orice schimbare la nivel politic care ar putea rezulta după alegerile din noiembrie din Statele Unite.

În prezent, există îngrijorări în rândul oficialilor europeni că o eventuală revenire a lui Donald Trump la Casa Albă ar putea duce la retragerea ajutorului american pentru Ucraina.

Sondaj IRES – Importanța prezenței României în NATO

Publicat de Gabriel Stan, 8 aprilie 2024, 16:49

Adrian Gîtman (realizator rubrică): 81% dintre români cred că intrarea țării noastre în NATO a fost un lucru bun și în același procent sunt de părere că aliații ar apăra România în caz de agresiune sunt datele unui sondaj IRES realizat în luna martie, care a urmărit să identifice percepțiile românilor față de NATO și a analizat atitudinile acestora cu privire la climatul general din România și din regiune, în contextul războiului din Ucraina.

Ciprian Panga vine cu detalii: Prezența României NATO este percepută de către români ca fiind o decizie corectă și benefică pentru țara noastră, care este văzută acum ca fiind mai bine apărată.

47% dintre români cred în posibilitatea ca NATO să intre într-un conflict militar cu Rusia în viitorul apropiat, iar în acest caz mai mult de jumătate apreciază că România ar trebui să se implice.

În eventualitatea escaladării conflictului din Ucraina și a implicării NATO, aproape patru din 10 respondenți bărbați spun că s-ar înrola ca voluntari sau rezervist, 44% ar alege să rămână în țară, dar să nu se înroleze în armată, iar 9% dintre intervievați spun că ar pleca din România în acest caz.

Angel Tîlvăr: ”Nu există la acest moment niciun proiect al nostru care să ducă la ideea stagiului militar obligatoriu”

Publicat de prosavioleta, 27 martie 2024, 15:02

Cristian Dumitrașcu: Suntem într-o serie de interviuri care vorbesc de ceva vreme încoace despre cei 20 de ani pe care România îi împlinește de la aderare și se vorbește chiar și acum, la 20 de ani, despre politica ușilor deschise care se întâmplă în NATO. Vă rog să începem acest interviu plecând de aici. Dacă politica ușilor deschise este încă cea mai bună variantă pentru o alianță care, iată, a ajuns la o maturitate deplină, aș vrea să spun.
Angel Tîlvăr: Categoric că da. Așa se explică și faptul că, de-a lungul vremii, mai multe state, inclusiv România, și-au exprimat dorința de a face parte din această alianță. Cred că este bine că suntem membri ai acestui format, pentru că, iată, realitatea zilelor ne spune că provocările securitare nu au încetat, ele există mai mult ca niciodată. Astăzi, în proximitatea României, există un conflict generat de agresiunea nejustificată și profund ilegală a Rusiei împotriva unui stat suveran, motiv pentru care flancul estic, care este și flanc NATO și flanc al Uniunii Europene, are o importanță majoră din punct de vedere al securității. Iată de ce cred că România, în această perioadă, fiind un stat NATO, are garanții de securitate și are ceea ce este necesar pentru a asigura o viață normală în țara noastră. Nu în ultimul rând, și apartența noastră la Uniunea Europeană este un alt câștig enorm pentru România. Vedem în jurul nostru cât de important este acest lucru, așa cum parteneriatul strategic pe care l-am făcut cu Statele Unite își arată rezultatele pozitive și în această perioadă. Deci, clar, politica ușilor deschise, care este politică formulată în cadrul Alianței de multă vreme, se justifică pe deplin. Și faptul că săptămâna trecută, în curtea ministerului am arborat steagul Suediei, al NATO și al României, cred că vorbește la sine, despre dorința noastră și efortul pe care România îl face, pentru că este nevoie de un efort de validare din partea țărilor membre ale Alianței. Spuneam că acest lucru vorbește de la sine despre cât de mult ne-am implicat și cât de important este acest lucru.
Cristian Dumitrașcu: Este cu siguranță o confirmare a acestei politici a ușilor deschise. Ați mai avut o întâlnire foarte interesantă cu adjunctul șefului misiunii diplomatice a Statelor Unite la București, în care ați discutat despre asistența de securitate atât de importantă în zilele astea, în care, iată, împlinesc doi ani și o lună de când Ucraina a fost invadată, la început.
Angel Tîlvăr: Da, este o discuție pe ca am avut-o și care se înscrie și pe linia colaborării excelente pe care o avem cu partenerul nostru strategic. Este o discuție care mi-a dat posibilitatea și să formulez anumite solicitări în ceea ce privește derularea programelor de înzestrare. Și eu și echipa care m-a însoțit cred că am reușit să formulăm așa cum se cuvine ceea ce dorim. În același timp, am accentuat și cât de importantă este contribuția României la păstrarea securității flancului estic al Alianței. Dacă adăugăm la asta și extindea bazei de la Mihail Kogălniceanu, dacă adăugăm și o prezență militară americană semnificativă pe teritoriul României, cred că obținem formula unei povești de succes, pentru că acest parteneriat și colaborarea noastră cu Statele Unite și-au dovedit utilitatea.
Cristian Dumitrașcu: Ați discutat, de asemenea și despre asistență de securitate pentru Republica Moldova și în general pentru granița de est a NATO, zona Mării Negre?
Angel Tîlvăr: Am vorbit despre cât de important este bazinul Mării Negre și regiunea Mării Negre, regiune din care, evident, și Moldova face parte, Moldova, care din punct de vedere militar este o țară neutră, dar care, ținând seama de relația specială pe care o are cu România, a beneficiat din partea României de sprijin atât la nivel economic, dar și colaborarea mea cu omologul meu, cu dl Nosatîi, este una foarte bună și din punct de vedere neletal, am sprijinit și noi pe prietenii noștri de peste Prut. Deci, în acest context, în contextul Mării Negre, dar și în contextul faptului că Moldova este o țară care, împreună cu Ucraina, se află în proces de negociere cu Uniunea Europeană, în timp ce Georgia a dobândit anul trecut statutul de țară candidată, Moldova este o țară care, nu mai este nevoie să discut cu dumneavoastră acum cât de importantă este pentru România, este o țară care nu dă vești foarte bune Rusiei în ceea ce privește parcursul european pe care și-l dorește, parcursul european care mi-ar plăcea să cred că este ireversibil, dar este o țară care suportă elemente de…
Cristian Dumitrașcu: De război hibrid…
Angel Tîlvăr: De război hibrid, motiv pentru care cred că are nevoie de sprijinul nostru şi din acest punct de vedere.
Cristian Dumitrașcu: Şi această așa-zisă cerere a Transnistriei să înscrie…
Angel Tîlvăr: Putem să o citim în această cheie, evident, nu era nimic imprevizibil, evident. Discuţiile și formulările sunt, dacă vreți, repetitive. Ele au apărut de-a lungul vremii, în mod regulat. Dar îmi place să cred că autoritățile de la Chișinău pot să gestioneze situații de genul acesta.
Cristian Dumitrașcu: Venind către Armata României, în ultimii doi ani, sigur, s-au schimbat multe lucruri și măsurile pe care le-ați luat împreună cu membrii Guvernului și cu, până la urmă, toată clasa politică, „retenţia personalului” este o sintagmă pe care o auzim din ce în ce mai des, pentru că sunt foarte multe cadre militare care au plecat din sistem și se punctează, poate voit, doar aceste plecări și nu se spune că sunt eforturi de a echilibra această situație.
Angel Tîlvăr: Evident, nu este prima dată când o spun, dar n-am să ezit să repet ori de câte ori va fi cazul. Pe lângă dorința noastră de a avea echipamente de cea mai bună calitate din punct de vedere militar, principala noastră preocupare se îndreaptă și asupra elementului care este cel mai important într-o armată și anume, personalul militar. Motiv pentru care și eu și colegii mei, dar și membrii Guvernului înțeleg nevoia de a face acele demersuri care să ducă la o decizie de a rămâne în continuare în Armata României pentru cei care doresc să plece și nu în ultimul rând, de a-i încuraja pe alții să își dorească să îmbrățișeze o astfel de carieră. Pe lângă măsurile de retenție, sunt și măsuri care, așa cum spuneam, încurajează tinerii și pe toți cei care doresc să servească sub drapelul României, să o facă, măsuri care se concretizează fie în creșterea numărului locurilor în instituțiile de învățământ de specialitate, fie în a acorda anumite facilități care să-i determine pe oameni să ia decizia de a intra în Armata României. Știți că au fost multe discuții vizavi și de un serviciu voluntar în termen. Există mai multe inițiative și mai multe discuții referitoare și la creșterea soldei de grad, la creșterea cuantumului sumei alocate echipamentelor militare, a normei de echipare, lucruri legate de creșterea diurnei în cazul unor anumite exerciții sau de încurajare a celor care doresc să ocupe locuri în zone în care există un anumit deficit, să o facă. Deci, avem pe agendă cele două tipuri de acțiuni și anume, o acțiune îndreptată spre cei care doresc să plece din armată și o altă acțiune pentru cei care doresc sau ar putea să intre în rândurile noastre, pentru că eu cred că e o meserie absolut respectabilă, o meserie care de-a lungul vremii s-a bucurat de respectul pe care o merită în rândul cetățenilor României și cred că este datoria noastră să avem o armată care să satisfacă nevoile noastre, ținând seama – și aici subliniez – ținând seama faptul că Armata României a trecut prin două etape de reformă, în care de la peste 300.000 de militari, suntem acum în situația de a avea în jur de 70.000, la care putem adăuga personalul civil.
Cristian Dumitrașcu: Există acest proiect legat de modificarea soldelor de grad. Astăzi, când vorbim care este situația, oamenii și-au pus mari speranțe în această inițiativă, în sfârșit palpabilă, pentru că până acum au fost mai mult…
Angel Tîlvăr: Nu, cred că de-a lungul vremii, și anul trecut s-au luat măsuri care care au venit în întâmpinarea dorințelor. Oamenii… Suntem în situația în care se parcurge, conform legii, un anumit circuit de avizare. În continuare avem discuții de îmbunătățire a oricărui text care sprijină demersul nostru. Deci cred că suntem pe un drum bun.
Cristian Dumitrașcu: Și o ultimă întrebare, domnule ministru Tîlvăr. S-a rostogolit în spațiul public revenirea, în contextul pericolului unui război ipotetic, revenirea stagiului militar obligatoriu. Cât poate fi adevăr în ceea ce au spus și foști, chiar și un fost președinte al României, de curând?
Angel Tîlvăr: Așa cum am mai spus, nu se pune problema stagiului militar obligatoriu. Am spus că există alternative prin care, în mod voluntar, oamenii pot să contribuie la apărarea țării. Deci, repet, nu se pune problema stagiului militar obligatoriu. Știu discuțiile, nu sunt de acum o săptămână, nu sunt de acum două săptămâni, sunt de când am venit în acest minister. Una din discuțiile care s-au purtat în spațiul public a făcut trimitere la acest lucru, pe undeva justificat și de existența contextului de securitate în care ne aflăm. Dar, repet, nu există la acest moment niciun proiect al nostru care să ducă la ideea stadiului militar obligatoriu.
Cristian Dumitrașcu: Având în vedere ultimele lucruri care s-au întâmplat, ultimele construcții în ceea ce privește NATO, aș vrea ca la final – și acum vă întreb de obicei și pentru interviul de la radio, dar și în cele de la „Pro Patria” – oamenii de acasă dacă se pot simți în siguranță, având în vedere că sunt comentarii foarte multe care spun: nu aţâţați pericolul de la est prin prezența puternică a Alianței aici, la graniță. De fapt, adevărul este că noi trebuie să mergem mai departe cu întărirea forțelor din care facem parte.
Angel Tîlvăr: Întrebarea dumneavoastră a conținut în parte și răspunsul la ea și anume, lucrurile nu se petrec la întâmplare. Componenta militară face evaluările pe care orice armată din lume le face. Suntem beneficiarii unor garanții de securitate care decurg din apartenența noastră la cea mai puternică alianță politico-militară din istoria omenirii. Pe lângă faptul că beneficiem de garanții de securitate și de sprijin la rândul nostru – și vreau să spun și acest lucru în cadrul emisiunii noastre: la rândul nostru, și noi donăm stabilitate și securitate, fie că vorbim de Bosnia-Herțegovina, fie că vorbim de regiunea Kosovo. Participăm cu militari și în alte zone din lume, dacă vreți, Polonia, Bulgaria, Republica Centrafricană. Deci România este un partener de nădejde în cadrul Alianței, un partener care este recunoscut ca fiind un partener valoros, iar deciziile politice care au dus la apartenența noastră la această structură politico-militară, la această alianță, au fost decizii care s-au bucurat de suportul cetățenilor și îmi face plăcere să vă spun că și momentul în care îmi luați acest interviu, suportul cetățenilor României pentru NATO și pentru Uniunea Europeană este un suport de o robustețe care nu ridică niciun semn de întrebare. Voci sunt și vor mai fi vizavi de ceea ce facem, de ceea ce se întâmplă, dar cred că este un drept câștigat să putem să ne exprimăm în spațiul public așa cum credem noi, în funcție de conștiința noastră, lucru care pe mine mă determină să merg în continuare pe linia pe care am stabilit-o împreună cu colegii mei, dar, nu în ultimul rând, să țin seama de toate semnalele care apar din spațiul public, pentru că este normal să se întâmple așa, dar, repet, viața în România se poate desfășura normal. Armata României este o armată bine pregătită, care își face datoria, iar serviciul militar obligatoriu nu este la ora actuală pe agenda Ministerului Apărării Naționale.
Cristian Dumitrașcu: Domnule ministru Angel Tîlvăr, vă mulțumesc mult pentru prezență în această dimineață! Vă mai așteptăm și cu altă ocazie.
Angel Tîlvăr: Şi eu vă mulțumesc foarte mult! O zi bună!

Centrul de instruire F 16 se dezvoltă

Publicat de prosavioleta, 27 martie 2024, 14:41

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Alte trei aeronave F16 ale Forțelor Aeriene Olandeze au ajuns în Baza 86 Aeriană din Fetești pentru a deservi centrul de instruire înființat în țara noastră. Într-o scrisoare trimisă Parlamentului, președintele Klaus Iohannis a informat că a aprobat instruirea unui număr de aproximativ 50 de militari ucraineni în România. În același document se mai arată că teritoriul național va fi tranzitat de echipamente și bunuri materiale donate Ucrainei de către Finlanda. Costurile au fost asigurate din bugetul Ministerului Apărării Naționale și vor fi recuperate în cadrul mecanismului stabilit la nivelul misiunii de asistență militară a Uniunii Europene în sprijinul Ucrainei. Centrul de instruire F16 din Baza 86 Aeriană este folosit în prezent pentru pregătirea piloților români pe acest tip de aeronavă, dar aici se vor instrui și militari aliați și parteneri, inclusiv ucraineni. Conform unui acord de colaborare, Ministerul român al Apărării pune la dispoziția infrastructura, Forțele Aeriene ale Țărilor de Jos pun la dispoziția aeronavele, iar compania americană Lockheed Martin asigură instructorii și mentenanța.

Reuniune a Grupului de Contact pentru Ucraina în Ramstein

Publicat de prosavioleta, 27 martie 2024, 14:37

Adrian Gîtman (realizator rubrică): O nouă reuniune a Grupului de Contact pentru Ucraina a avut loc marți în Baza Aeriană Ramstein din Germania. Reprezentanții celor 50 de state care fac parte din acest format au analizat progresele în ceea ce privește sprijinul pentru țara vecină și posibilele evoluții ale războiului. Constantin Herțanu a urmărit subiectul și are detalii.
Constantin Herțanu (reporter): Secretarul american al apărării, Lloyd Austin, cel care prezidează în mod obișnuit acest format, a avertizat că supraviețuirea Ucrainei este în pericol și a încercat să convingă aliații că Statele Unite ale Americii rămân angajate față de Kiev, chiar dacă la Washington există un blocaj pentru acordarea unui nou pachet de asistență pentru Ucraina. Proiectul de lege, care ar oferi alte 60 de miliarde de dolari ucrainenilor, încă nu a fost supus votului Congresului american. Între timp, Administrația Biden a anunțat că va trimite totuși Ucrainei 300 de milioane de dolari, ca o măsură extraordinară, după ce Pentagonul a făcut economii în urma unor contracte militare. Și cancelarul german Olaf Scholz, președintele francez Emmanuel Macron și premierul polonez Donald Tusk au reafirmat sprijinul țărilor lor pentru Ucraina. Ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a anunțat marți în acest sens un pachet de ajutor în valoare de 500 de milioane de euro.
Adrian Gîtman (realizator rubrică): La reuniunea de la Ramstein, România a fost reprezentată de secretarul de stat în Ministerul Apărării Naționale Simona Cojocaru și de șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad. Simona Cojocaru a arătat în intervenția sa sprijinul țării noastre pentru Ucraina, inclusiv prin participarea la misiunea Uniunii Europene, EUMAM, pentru instruirea militarilor ucraineni și la misiunea Interflex, condusă de Marea Britanie.

Ioan Mircea Pașcu: Nu poți să înțelegi unde ești astăzi dacă nu știi de unde ai plecat ca să ajungi aici

Publicat de prosavioleta, 5 martie 2024, 12:14

Cristian Dumitrașcu: Domnule ministru Ioan Mircea Pașcu, bine ați revenit la această, iată, a doua ediție în programul nostru de promovare a acestor 20 de ani de la intrarea în NATO.
Ioan Mircea Pașcu: Mulțumesc pentru invitație!
Cristian Dumitrașcu: Acum 20 de ani, România câștiga una dintre cele mai mari bătălii din istorie și am să-i spun „Bătălia pentru NATO”. Așa se numește și cartea dvs., o carte de memorii în care ați surprins cele mai importante momente ale acelei bătălii, precum i-ați spus.
Ioan Mircea Pașcu: Am ales titlul ăsta pentru că realmente a fost o bătălie să intrăm în NATO, a fost o competiție. Noi a trebuit să îi convingem pe occidentali că suntem demni să fim primiți în NATO, pot conta pe noi atunci când e nevoie și nu așa de, cum spun unii, că practic am fost luați cu forța, ca să spunem așa, cum susțin rușii. De fapt, rușii sunt nervoși, reproșează Statelor Unite că au acceptat să ne ia în NATO, să dea curs solicitării noastre. Or, noi am intrat în condițiile în care a fost o decizie națională sprijinită de toate partidele politice, sprijinită de popor, de populație în măsură foarte mare și, ca atare, a trebui să parcurgem toți acești pași. Cheia acestui succes, ca să spunem așa, a fost reforma organismului militar. Apăruseră câteva studii înainte care susțineau exact lucrul acesta. De pildă, Chef Smyth’s de la Universitatea Națională de Apărare din Statele Unite a fost cel care a scris că testul României va fi reforma militară. Deci, asta a fost chestiunea și atunci când am venit ministru, am urgentat rapid această reformă militară. Vă aduceți aminte că era un map tixit cu obiective, pentru că am crezut că, dacă ne asumăm mai multe obiective, asta o să facă o impresie mai bună. Bulgarii au avut numai o şesime din obiectivele noastre, și au îndeplinit mai multe din ele și procentajul lor de îndeplinire era mai bun ca al nostru. Când am ajuns la NATO, atunci, imediat în primele zile după ce am preluat funcția, întrebarea a fost: bă, voi sunteți serioși, mai vreți să intraţi în NATO? Deci de aici am plecat și cu o echipă foarte bună, cu generalul Mihail Popescu și cu ceilalți, cu Mircea Mureșan, cu alții care au fost în echipă atunci, am reușit să demarăm acest proces, să facem operaționalizarea, care a însemnat pe de o parte, diminuarea numărului de unități militare, ceea ce a însemnat că armamentul lor a intrat pe stoc și în același timp, operaționalizarea celor care au rămas, adică capacitatea de luptă dovedită. Ne-a ajutat foarte mult și participarea în Afganistan, ulterior și în Irak, pentru că în felul acesta cea mai mare parte a Armatei Române a căpătat experiență de luptă efectivă pe câmpul de luptă și în felul acesta am căpătat o armată pe care toată lumea a lăudat-o ca fiind foarte bună, așa că vă spun încă o dată în ansamblu, esența a fost succesul reformei militare.
Cristian Dumitrașcu: Este important că spuneți și dvs. treaba asta, că armata a avut un rol important, pentru că cu cât se îndepărtează această dată de la aderare și iată, se vor împlini 20 de ani de atunci…
Ioan Mircea Paşcu: Mulți viteji se arată.
Cristian Dumitrașcu: Exact. Sunt mai mulți invitați care afirmă asta, au spus-o înainte, că armata este una importantă, putând fi bănuiți de parti priuri. Pare că vrem să ne lăudăm, însă dvs. ați fost ministrul apărării atunci, a fost în stafful… e o informație de la sursă și a fost cu sacrificii această reuşită.
Ioan Mircea Paşcu: Sigur că da.
Cristian Dumitrașcu: Militari care au plecat în disponibilizare. Și foarte, foarte multe alte eforturi.
Ioan Mircea Paşcu: Exista această formulă că să se dea salarii compensatorii. A fost ordonanța aceea 7,  s-au dat salarii compensatorii, însă acestea erau plătite într-o lungă perioadă de timp. Omul nu simțea nimic și atuncea una dintre măsuri în guvern a fost să urgentăm acest lucru și banii să fie dați cât mai repede, astfel încât oamenii să simtă lucrul ăsta, dacă voiam realmente ca ei să aleagă această opțiune. N-a fost nimeni dat afară, ca să spunem așa, a fost opțiunea lor. Au fost și cazuri în care unii au luat acești bani și după aceea s-au întors în justiție împotriva noastră, susținând că au fost forțați să facă acest lucru. Și a trebuit să lămurim și aceste lucruri, dar în ansamblu, așa s-a făcut.
Cristian Dumitrașcu: Care au fost acei colegi, acei oameni la conducere atunci care au avut această viziune pe care alții n-au avut-o? Era o perioadă în care Rusia, după cum spunea și un invitat aici, la interviul săptămânii, era în genunchi, între ghilimele, sigur, a fost o metaforă. Nimeni nu se aștepta atunci că Rusia și-ar putea reveni în sensul acesta rău, în care noi știm în istorie ce s-a întâmplat cu invaziile şi toate lucrurile pe care noi le-am avut negative de acolo, de la est. Dvs ați declarat într-un interviu că v-ați așteptat și că eraţi convins că Rusia va reveni la aceste practici.
Ioan Mircea Paşcu: Asta a fost rațiunea pentru care am și optat pentru intrarea în NATO. Noi am perceput această trecere de la fosta URSS la Rusia și republicile componente ca o fereastră de oportunitate. Știam că ea se va închide și din punctul ăsta de vedere trebuia să o valorificăm cât timp era deschisă, respectiv până când Rusia nu-și va fi revenit. Și iată că până la urmă această judecată s-a dovedit corectă, pentru că Rusia și a revenit și a început să resolicite tot ceea ce a pierdut. Și vreau să vă spun că în 1995 am participat cu dl general Cioflină, care era șeful Statului Major General, la o vizită în Statele Unite ale Americii, prilejuită de participarea la un exercițiu PFP, mare, care se ținea în Statele Unite. Și acolo am ajuns mai întâi la Washington și am fost, pentru că era o delegație totuși de nivel, preluați de Departamentul Apărării, am fost cazați într-un compound care ținea de marina militară. Era amiralul Borda încă, înainte să se sinucidă – amiralul Borda era comandantul marinei militare – generalul Shalikashvili era șeful Comitetului mixt al șefilor de Stat Major și vreau să vă spun că într-o seară au oferit ei o plimbare pe Potomac cu iahtul Departamentului Apărării – aveau și orchestră, era totul la ștaif așa și am avut o discuție personală cu Shalikashvili şi Shalikashvili mi-a confirmat atuncea ce simțeam noi instinctiv și a spus: domnule, nu o să fie deschisă mult timp fereastra asta de oportunitate. Sfatul meu este să faceți tot ce e posibil să o valorificați și să intrați în NATO. A spus el. Și deci, din punctul ăsta de vedere cred că lucrurile se leagă. A fost clar. De altfel, să știți că Rusia este o țară, ca și Statele Unite ale Americii, sunt țări despre care profesorul Postolache, îmi aduc aminte, spunea: domnule, sunt țări care sunt destinate să câștige. Sunt prea mari ca să piardă – ‘too big to fail’ și aceste lucruri, ‘ups and downs’, la un moment dat se corectează. Şi să ne aducem aminte că Rusia Sovietică a pierdut jumătate din teritoriul european, la pacea de la Brest-Litovsk, numai ca să obțină pace acolo, să se poată ocupa de treburile interne, de revoluție ș.a.m.d. Bineînțeles că la al doilea război mondial a cucerit tot și mai mult decât atâta. Deci, bazați pe aceste experiențe, ne-am așteptat că va veni un moment în care Rusia va redeveni puternică și va solicita ce a pierdut, ceea ce s-a și întâmplat. Și, ca atare, am zis, domnule, să fim pe partea sigură a străzii când lucrul ăsta se întâmplă și asta a fost chestiunea care ne-a împins de la spate. Nici nu erau alte opțiuni. România avea nevoie de o garanție de securitate și singura garanție cea mai puternică existentă la momentul acela a fost tratatul NATO.
Cristian Dumitrașcu: Avem 20 de ani fără aproximativ o lună de când suntem pe partea sigură.
Ioan Mircea Paşcu: Da, 29 martie.
Cristian Dumitrașcu: De când suntem pe partea sigură a străzii. Venind către studenții dvs. și către această activitate didactică, felul în care ați reacționat dvs. în momentul în care Putin înaintea războiului din Ucraina a început să ceară să revină la zona de influență dinainte de 1997, putem lesne bănui care a fost reacția dvs. Ați avut discuții cu studenții dvs.? Aveți o idee despre cât de grav li s-a părut lor, ca oameni care sunt tineri și care n-au trăit vremurile trecute?
Ioan Mircea Paşcu: Vedeți dvs., această chestiune ține de o anumită educație anterioară pe care studenții au avut-o. Am făcut un mic test ieri la curs și am întrebat câți dintre ei au făcut istorie serios; și cineva mi-a spus, o fată zice ‘eu am avut și la bacalaureat istorie’ și lucrul ăsta e bun, pentru că te poți baza. Cursul meu privește politica de securitate a României și primul curs a fost până la primul război mondial și referirile istorice sunt fundamentale în acest … Nu poți să înțelegi unde ești astăzi dacă nu știi de unde ai plecat ca să ajungi aici. Și depinde de această conștientizare, înțelegeţi? Unii conștientizează mai mult, alții mai puțin. Din punctul ăsta de vedere nu există același nivel. Toată chestiunea este să reușești să-i conștientizezi tu, adică să-i trezești la realitate, să le trezești interesul și în același timp să le răspunzi la întrebările pe care inevitabil le au. Și îi încurajezi să pună întrebări inclusiv în timpul cursului, adică întrerupeți, întrebați. Şi ieri mi-a plăcut că la cursul al doilea pe care îl fac online, este un curs în limba engleză, un masterat în limba engleză privind NATO, în care am niște studenți din Turcia, din Nigeria, din Kenya, am fost întrerupt frecvent cu tot felul de întrebări și am răspuns la acele întrebări. Însă, vedeți, întrebările lor sunt inevitabil legate, cantonate în prezent, în momentul actual, nu au o persectivă, nu poţi să judeci, să spunem aşa, printr-o acumulare, și de aici să vadă ce tendințe există, în ce direcție ne îndreptăm. Asta este o chestiune care se formează cu timpul, ține și de calitățile individuale ale studenților. În ansamblu, nu mă pot plânge. Am cursuri și cu oameni de la dvs. din minister și pot să spun că există un mare interes. Dar oamenii aceștia sunt mai copți, ca să spun așa, comparativ cu studenții, care abia acum mai intră pe băncile facultății.
Cristian Dumitrașcu: V-am întrebat pentru că este și o întrebare personală. M-am tot gândit la miracolul pe care l-am trăit la puțini ani după ’89, în care noi ieșisem din blocul comunist, am fi avut foarte, foarte ușor șansa de a nu intra NATO și de a păstra o neutralitate mincinoasă, așa cum se tot spune acum: „hai să fim neutri, hai să…”. Unde a fost declicul ăsta în care noi am pornit-o către direcția vest?
Ioan Mircea Pașcu: Nu exista altă soluție. Vedeți, am avut o situație specială pe undeva, întrucât România a fost singurul interlocutor valabil al Uniunii Sovietice în cadrul Tratatului de la Varșovia, nimeni n-avea curajul să ridice problemele cu Uniunea Sovietică, cum avea România. Și noi aveam problemele noastre, dar erau mulți dintre ceilalți aliați care veneau la noi și ne rugau, zice: „Domnule, când vorbiți cu rușii, întrebați-i și de chestia asta, că asta ne interesează pe noi” – și noi făceam asemenea servicii. Și, deci, noi, în momentul în care s-a prăbușit Tratatul de la Varșovia și am participat la ultima ședință a Tratatului de la Varșovia, nu pentru că am știut că e ultima și de aia m-am dus, ci pentru că așa a fost viața, am avut ocazia să spun la NATO că eram singurul ministru al apărării dintre cei NATO care am participat la ultima ședință a Tratatului de la Vașovia, adică și la celălalt pact.
Cristian Dumitrașcu: Și nu era puțin lucru.
Ioan Mircea Pașcu: Nu era puțin lucru. Puteai să faci diferența de… Mă rog, nu știam eu prea multe că am participat numai la două întâlniri, ultimele două, au mai fost și unele militare, la alea n-am avut ce să caut, dar noi am simțit atunci și am susținut toți, că a fost și o discuție în CSAT în care am sprijinit punctul de vedere să milităm pentru desființarea Tratatului de la Varșovia. Dar, în felul ăsta, noi am rămas suspendați, pentru că am fost și cei mai clonțoși din Tratatul de la Varșovia, am rămas fără acoperirea Tratatului de la Varșovia, în bătaia vântului. Aveam nevoie ca de aer de o garanție de securitate. Și atunci, singura garanție de securitate a fost aderarea la NATO și ulterior la Uniunea Europeană, pentru că amândouă sunt tot o garanție de securitate, două fețe ale aceleiași monede. Dar vreau să vă spun următorul lucru: surpriza mea a fost să constat că toți acești aliați vajnici ai Uniunii Sovietice, care nu ieșeau din cuvântul Uniunii Sovietice, ne puneau anumite obstacole și spuneau „Bă, nu credeți în români, că ăștia sunt trădători. Ați văzut? Nici Pactul de la Varșovia nu l-au onorat, luptau împotriva pactului și încercau să facă și să dreagă. Pe când noi, noi am fost loiali Tratatului de la Varșovia, vom fi loiali Tratatului NATO”.
Cristian Dumitrașcu: Cu alte cuvinte, nu au venit cu noi când ne-am dus peste cehi la Praga.
Ioan Mircea Paşcu: Apropo de asta există o chestiune, o să v-o povestesc… dar când mi-au spus lucrul ăsta și cei de la NATO, au văzut că știam care e sursa unei asemenea întrebări. Am răspuns: zic, domnule, nu vă supărați, tratatul de la Varșovia era un tratat în care trebuia să te lupți, să-ți aperi interesele naționale și să ți le impui. NATO ţi le apără, pentru că e organizat democratic, ai regula consensului. Deci nu va fi nevoie ca România să fie la fel de vocală în NATO, cum a fost în tratatul de la Varşovia, sau nu e NATO așa? Și atunci cu chestia asta s-a terminat. Dar apropo de cealaltă chestiune cu Cehoslovacia, vreau să vă spun că la ultima reuniune a Tratatului de la Varșovia, când s-a dat cuvântul la delegații… toată lumea, au început cehii, a fost o dispută acolo, că polonezii au vrut… Wałęsa a vrut să se facă Varşovia -Varşovia și a câștigat Václav Havel, până la urmă, că era vorba de noi valori ș.a.m.d. Și până la urmă, delegația poloneză a venit în ultimul moment, ne-a lăsat în suspans- participă sau nu participă. Până la urmă a participat și-mi aduc aminte că am stat, s-a anunțat că vine delegația poloneză și m-am dus și eu în capul scărilor, Palatul Cernin, care al Ministerului de Externe ceh. Acesta a fost locul unde s-a desfășurat această reuniune. Și m-am dus în capul scărilor și am văzut o delegație de mustăcioși, polonezi, așa, foarte marțiali, au venit așa și când au urcat la nivelul meu, toți ne ajungeau până aici, mă rog, au intrat în sală, s-au dus acolo, a fost Wałęsa cu ceilalți, așa, s-au așezat. Petre Roman s-a dus să-l  salute pe Wałęsa și au stat de vorbă nu știu ce, înainte să înceapă ședința și a început toată lumea să spună: ”cât am așteptat acest moment, cât am sperat în inima noastră ca să vină momentul ăsta, să scăpăm o dată de jugul ăsta al Tratatului de la Varșovia”. Băi, ai naibii, ia uite, și atunci am introdus și noi o frază în discursul domnului președinte Iliescu și eu am spus așa: dacă în 1968 am declinat invitația de a veni la Praga, acum am acceptat-o cu plăcere și am introdus și noi o chestiune așa în treaba asta și vreau să vă spun că șeful delegației sovietice era Ghenadi Ianaev, care peste o lună de zile era unul dintre puciști și acest Ghenadi Ianaev a spus: fraților, zice, eu sunt în momentul de față total debusolat, pentru că până la această ședință eu nu știam decât de cererile voastre să vă dăm ajutor, să vă sprijinim, să vă nu știu ce… Și acuma aflu că de fapt abia așteptaţi să scăpați de noi ș.a.m.d. Deci omul… Dar vreau să vă spun următorul lucru: după părerea mea, Uniunea Sovietică a tratat România mai bine decât tratează Rusia, România.
Cristian Dumitrașcu: Asta e o afirmație foarte importantă.
Ioan Mircea Paşcu: Da, din experiență proprie pot să spun că așa stau lucrurile. Tot ce am auzit eu personal de la ruși în momentul de față au fost miștourile și glumițele domnului președinte Putin la adresa României.
Cristian Dumitrașcu: Şi o retorică foarte agresivă.
Ioan Mircea Paşcu: Şi amenințări, ameninţările domnului Medvedev, Zaharova și toți ăștia care sunt trâmbiţele războiului în Ucraina.

Cristian Dumitrașcu: Nici în Războiul Rece nu se folosea atât de des cuvântul război, război nuclear.
Ioan Mircea Paşcu: Nu. Dl. Medvedev, singura chestiune așa, eu stau și mă întreb: Medvedev a fost cel pentru care Statele Unite, pe vremea lui Obama, cu dl. Biden vicepreședinte, a oferit resetarea relațiilor cu Uniunea Sovietică, cu Rusia. Resetarea! Adică: domnule, ștergem și punem totul de la zero, deși Georgia avusese loc. Dar s-a sperat că, cu chestia asta, îi vor da suficientă autoritate lui Medvedev să vrea în continuare să rămână el și să nu vină Putin înapoi. A venit Putin, s-a terminat, domnul Medvedev a dispărut urgent și iată-l astăzi ce-a ajuns.
Cristian Dumitrașcu: Dacă nu cumva a fost de la început asta.
Ioan Mircea Paşcu: Probabil că da. Și atunci problema este pentru cine ați oferit acest lucru.
Cristian Dumitrașcu: Exact! Domnule ministru Ioan Mircea Pașcu, vă mulțumesc foarte mult pentru că ați fost cu noi și în această a doua ediție. Vă mai așteptăm!
Ioan Mircea Paşcu: Mulțumesc! Voi reveni dacă mă chemați.
Cristian Dumitrașcu: Mulțumim!

Ioan Mircea Pașcu: După Primul Război Mondial, Japonia n-a vrut să recunoască unirea Basarabiei cu România. Au avut ezitări, au avut socotelile lor cu rușii

Publicat de Gabriel Stan, 26 februarie 2024, 19:30

Pe 29 martie se vor împlini 20 de ani de când România a aderat la NATO. Invitat la „Interviul săptămânii” este fostul ministru al apărării între anii 2000-2004, profesorul și politologul Ioan Mircea Pașcu, cel care a condus reformele necesare pentru adaptarea Armatei Române la standardele Alianței.

Ioan Mircea Pașcu a fost prezent inclusiv la Praga, în 2002, când România a fost invitată să adere la Alianță, iar după reușita din 2004 a urmat o strălucită carieră politică, fiind 14 ani europarlamentar, dintre care cinci vicepreședinte al Parlamentului European.

Interviu realizat de Cristian Dumitrașcu.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule profesor Ioan Mircea Pașcu, bun venit la „Interviul săptămânii”! Care credeți dumneavoastră că ar fi pericolul cel mai mare, dacă ar fi să se întâmple ceva neplăcut de la est, având în vedere că este război la graniță?

Ioan Mircea Pașcu: Cred că pericolul cel mai mare este ca Rusia să reușească până la urmă să ajungă la Odesa, pentru că de la Odesa se va deplasa în Bugeac și va ajunge pe Dunăre și, în felul acesta, vom avea Rusia vecina noastră.

Și, mai mult decât atât, va închide ieșirea Ucrainei la Marea Neagră și toate exploatările noastre de gaz și de petrol din Marea Neagră vor fi puse sub semnul întrebării. Deci asta mi se pare scenariul cel mai negru pe care putem să-l luăm în calcul; și ar trebui să fim pregătiți și pentru așa ceva, deși cred că și ucrainenii, și occidentalii sunt conștienți de importanța acestei chestiuni.

Dacă se întâmplă lucrul ăsta, din Odesa se poate activiza și Transnistria, deși Transnistria n-are o șansă prea mare, ținând seama de faptul că este prinsă între Ucraina și Moldova. Dar, dacă ajung la Odesa, pot să ajungă ușor și în Moldova, și atunci pot să fie probleme și în Moldova, nu că ar trece la un atac, dar vor fi, vor exercita presiune mai puternică de acolo. Deci ăsta mi se pare, după mine, cel mai negru scenariu.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Acesta este un subiect interesant și cu Republica Moldova. Aveți experiența acestor ani, mulți, de la ieșirea din spațiul sovietic. Cum vedeți traiectoria Republicii Moldova? Sigur, în strânsă legătură cu relația noastră cu Replica Moldova. Care sunt șansele ca la un moment dat să scape cu adevărat de influența rusească?

Ioan Mircea Pașcu: Singura șansă este să intre în Uniunea Europeană. În momentul ăla, granițele dintre noi dispar și practic are loc, deci, o unire de facto, așa cum există între Austria și Germania, în momentul de față. Și cred că este fezabilă această chestiune. Este fezabilă.

Deja au statut de candidat, încep negocierea capitolelor de încheiere a acquis-ului lor comunitar. Îi vom ajuta cât se poate de mult. Viitorul Moldovei trebuie să fie numai în Uniunea Europeană, pentru că este ultima bucată de latinitate aflată în afara Uniunii Europene, și, deci, este firesc să revină la patria-mamă, ca să zicem așa. Noi am avut niște contacte cu moldovenii încă înainte de proclamarea independenței lor. Am avut niște consultări cu ei.

Bineînțeles că n-am vrut să dăm amploare acestor contacte, pentru că era totuși Uniunea Sovietică și nu voiam să fie percepute greșit. Dar, cât am putut să-i ajutăm pe prietenii noștri, i-am ajutat în felul acesta. Nu cu multe, cu mici-colo, cu câte ceva, anumite produse și așa mai departe, dar au existat.

Iar în momentul în care urmau să își declare independența împreună cu celelalte republici sovietice, mi-aduc aminte că a venit la mine ambasadorul japonez, domnul Furukawa, eram consilierul de politică externă al președintelui, și m-a întrebat care va fi atitudinea României, întrucât Tokyo se interesa de treaba asta; și nu voia ca Tokyo să ia o măsură până nu știe care e poziția României.

Și am să vă spun de ce, pentru că, după Primul Război Mondial, Japonia a fost țara care n-a vrut să recunoască unirea Basarabiei cu România. Au avut ezitări, au avut socotelile lor cu rușii. Mă rog, n-au ieșit, pentru că iată astăzi unde se află, dar au avut anumite rețineri și, din punctul ăsta de vedere, un anumit interes special pentru Moldova există la Tokyo.

Și, ca atare, în virtutea acestui interes, bănuiesc că au fost să întrebe. Am mers și l-am întrebat pe domnul președinte: Domnule președinte, uitați, japonezii se interesează. Și zice: Spune-le că vom recunoaște primii această independență. De altfel, era singurul pas logic, pentru că nu puteai să faci unire cu Moldova cât timp era, rămânea în Uniunea Sovietică.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Corect.

Ioan Mircea Pașcu: Nu puteai să faci decât dacă ieșea din căsătoria aia și eventual contemplai tu o eventuală căsătorie. Deci, primul lucru logic era să sprijinim independența Moldovei.Iar, sunt unele capete înfierbântate care susțin că s-ar fi putut face mai mult, că am fi putut să ne unim şi așa, nu e adevărat.

La un moment dat chiar Putin a făcut o referire la faptul că România are încă niște rigori ale Tratatului de Pace încheiat în 1947, rigori teritoriale în care, până la urmă, Moscova ne-a sprijinit să obținem înapoi Ardealul de Nord, cu condiția să renunțăm la Basarabia, lucru pe care Ceaușescu s-a făcut că l-a uitat și în decembrie ’89 a început să-l vânture. Nu cred că a fost de bun augur.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Când ați fost la Chișinău ultima dată?

Ioan Mircea Pașcu: Cu ani în urmă. Eram în Parlamentul European, îmi aduc aminte, și aveam doi studenți, dacă nu mă înșel, la doctorat, lucrau acolo. Și au venit la hotel și mi-au spus, zice: domnule ministru haideți, că îmi spuneau domnule ministru, haideți cu noi cu mașina.

Plecăm, mergem în afara Chișinăului, repede, și avem la dispoziție 15 minute să vorbim fără să fim ascultați. Și în 15 minute, într-adevăr, localul s-au umplut de tot felul de clienți, de mușterii care mai de care mai nevinovat, încercând să apară nevinovat. Deci, asta a fost, dar cred că era pe vremea lui Voronin.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ca să vedeți ce organizare.

Ioan Mircea Pașcu: E da, bravo.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): V-am întrebat și pentru că ați adus aminte despre lucrurile legate de Basarabia, acolo știm cu toții că sunt acele vinuri celebre.

Ioan Mircea Pașcu: Sunt, sunt.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi legătura…

Ioan Mircea Pașcu: Şi am mai fost. Cred că am mai fost în 2008. Deci după am mai fost cu delegația a Uniunii Europene și am vizitat EUBAM, adică o formulă din asta de sprijin pentru Moldova cu juriști, cu polițiști de frontieră ș.a.m.d. și am mers chiar în partea de sud, la granița dintre Transnistria și Moldova, și acolo am vizitat un EUBAM din ăsta și era un șef de punct de frontieră, așa și l-am întrebat, zic: Nu ai domnule și dumneata un vin de-al dumitale?

Am, cum să nu am. Păi adu-l domnule, să ne simțim bine. Și l-a adus imediat. Și ăștia, toți de la Uniunea Europeană au fost încântați. Deci, vinurile sunt excelente. Iar tot așa, Elmar Brok, care a fost șeful Comisiei de Apărare, nu știu, Comisiei de Afaceri Externe zeci de ani în Parlamentul European, mi-a spus că a făcut o vizită la Cricova şi zice: știi ce am găsit acolo? Ce aţi găsit domnule Brok? Şi zice: domnule, am găsit colecția de vinuri a lui Göring. Au capturat-o…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): L-au luat de la Berlin când s-au dus în ’45.

Ioan Mircea Pașcu: L-au luat de acolo și l-au depozitat la Cricova.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mă gândeam câte lucruri s-au întâmplat de atunci. Și dumneavoastră sunteți în continuare în contact…

Ioan Mircea Pașcu: În circuit.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): În circuit și în contact cu toate lucrurile importante care se întâmplă. Ați fost vicepreședintele Parlamentului European.

Ioan Mircea Pașcu: Cinci ani, dar 14 ani am fost membru al Parlamentului.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Membru al Parlamentului și cinci ani.

Ioan Mircea Pașcu: În care cinci ani, două mandate am fost vicepreședinte al Parlamentului.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi ați putut să vedeți cu proprii ochi care este percepția Europei față de noi și care sunt lucrurile în schimbare și în ceea ce privește NATO și în ceea ce privește direcția noastră politică.

Ioan Mircea Pașcu: Am şi avut un raport în Parlamentul European referitor la legăturile dintre NATO și Uniunea Europeană și el a rămas acolo. În Parlamentul European rapoartele rămân cu numele autorului, „Raportul Pașcu-Brock” Şi am unul, un asemenea raport, și-mi aduc aminte că a trebuit să definim ce e NATO și ce e Uniunea Europeană.

Și am spus așa: NATO este o alianță politico-militară, creată în primul rând pentru apărarea colectivă a membrilor. Uniunea Europeană nu este. N-am definit Uniunea Europeană, și numai prin faptul că nu e ca NATO.

Înțelegeți, că e altceva. Ar fi fost mult prea mult să încercăm să definim Uniunea Europeană, ce e Uniunea Europeană și am spus că nu este alianță politico-militară. Dar, iată că în ultima vreme Uniunea Europeană se îndreaptă și spre această sarcină a preluării cât mai mult din apărarea membrilor și își propune să cheltuie mai mulți bani chiar din partea Comisiei, instituțiilor europene, a Băncii Europene de Investiții în privința apărării.

Lucrul ăsta a început odată cu războiul din Ucraina și continuă acum chiar pentru noi. Adică, ultimele declarații ale lui Trump au determinat pe europeni să se gândească foarte serios la propria lor apărare, ținând seama de intențiile pe care candidatul Trump le-a făcut deja publice.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Chiar și așa, o Europă unită, cu fonduri mai mari pentru apărare, credeți că poate face față unei agresiuni din partea Rusiei?

Ioan Mircea Pașcu: Categoric că poate să facă față. Până la urmă sunt atâtea țări aici, sunt 27 de țări, toate cu un potențial înalt și uman, și tehnologic, și economic. Dar chestiunea este că orchestra trebuie să funcționeze ca o orchestră, nu se cânte pe tonalități diferite.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Corect.

Ioan Mircea Pașcu: Asta e una. A doua chestiune; tot ce am gândit noi în domeniul militar până la, până la – și eu am participat la crearea Fondului European de Apărare și așa mai departe – și lucrurile astea toate erau concepute până la izbucnirea războiului din Ucraina, care a venit ca un șoc. Și, de pildă, ne-am gândit că: Da, domnule, de acum încolo, în cinci ani de zile, vom pune pe picioare tot felul de inițiative, două state, trei firme și așa mai departe și ca să aibă acces la banii ăștia. Toate erau de la zero, nu se referea niciuna la stocurile existente, la nevoile actuale.

A venit războiul și dintr-o dată nevoile noastre au devenit stringente. Trebuie să luăm „from the shelf” – de pe raft. Or, în momentul acesta, toată politica Uniunii Europene de perspectivă este bună, dar trebuie să fie completată cu această posibilitate de achiziție proprie de armament și de muniție. De altfel, vedeți că inițiativele Uniunii Europene în ultima jumătate de an vizează încurajarea producției în comun de muniție, de armament și așa mai departe, deci pe undeva valorificarea acestui potențial de care Uniunea Europeană dispune.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru că acest război din Ucraina este o mare lecție învățată pentru lumea liberă.

Ioan Mircea Pașcu: Da, este un șoc. Nimeni nu se aștepta la această chestiune și ne-a trezit la realitate.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru Ioan Mircea Pașcu, vă mulțumesc foarte mult pentru că ați petrecut cu noi câteva minute. Vă doresc succes! Plecați departe, în Coreea de Sud.

Ioan Mircea Pașcu: Da.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și în multe alte locuri unde reprezentanți România. Vă mai așteptăm.

Ioan Mircea Pașcu: Mulțumesc! Cu plăcere.

CSAT va dispune măsuri pentru întărirea Armatei în contextul războiului din Ucraina

Publicat de Gabriel Stan, 26 februarie 2024, 18:41

Sorina Vrânceanu (realizator rubrică): Prima ședință din acest an a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, condusă de președintele Klaus Iohannis, a avut loc miercuri, la Palatul Cotroceni.

Principala temă abordată s-a referit la situația de securitate din regiunea Mării Negre și implicațiile pentru țara noastră. În urma analizei măsurilor interne luate deja pentru protejarea integrității teritoriului și a populației României, membrii CSAT au dispus măsuri de întărire a Forțelor Armate Române, inclusiv pregătirea legislației corespunzătoare noilor cerințe de apărare a țării.

Totodată, în cadrul ședinței a fost analizat și aprobat raport privind progresele înregistrate în domeniul planificării apărării, în special în ceea ce privește derularea programelor de înzestrare și a demersurilor de creștere a gradului de încadrare și retenție a personalului militar.

În acest sens, s-a amintit de angajamentul politic național care permite României să îndeplinească cerințele de alocare a 2,5 procente din Produsul Intern Brut pentru apărare, din care 20% – pentru înzestrare.

Schimbare la conducerea forțelor armate ucrainene

Publicat de prosavioleta, 12 februarie 2024, 19:59

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Generalul Valeri Zalujnîi, comandantul forțelor armate ucrainene, a fost demis din funcție de președintele Volodimir Zelenski. Decizia a venit pe fondul punctelor de vedere diferite în ceea ce privește o serie de măsuri luate în ducerea războiului contra Rusiei, una dintre ele fiind cifrele de mobilizare a populației. Generalul Zalujnîi fusese numit la conducerea trupelor ucrainene cu câteva luni înaintea începerii războiului. Noul șef al statului major al armatei din Ucraina va fi generalul Oleksander Sîrski, șeful Forțelor Terestre din țara vecină.

Ioan Stanomir: Aș opta pentru un sistem în care să încurajăm deocamdată voluntariatul, dar să încercăm, treptat, să introducem cursuri de familiarizare cu tehnica și strategia militară pentru cei care au depășit vârsta majoratului

Publicat de Gabriel Stan, 5 februarie 2024, 15:00

La Interviul Săptămânii, Cristian Dumitrașcu l-a avut ca invitat pe Ioan Stanomir, publicist și politolog, profesor universitar la Facultatea de Ştiințe Politice a Universității din București. Subiectul principal a fost războiul din Ucraina și dorința de expansiune a Rusiei.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă spuneam la început că va fi un interviu prin telefon cu Ioan Stanomir, publicist și politolog, profesor universitar la Facultatea de Ştiințe Politice a Universității din București, autor al mai multor volume, printre care „Rusia 1917”, „Soarele însângerat”, „Autocrație, revoluție și autoritarism”, dar și eseul „Umbra Rusiei”, în volumul colectiv „Vin rușii!”.

Domnule Stanomir, bună dimineața și bun venit la „Jurnal militar”!

Ioan Stanomir: Bună dimineața și vă mulțumesc pentru invitaţie!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Stanomir, aveți poate una dintre cele mai mari expertize în ceea ce privește pericolul de la est. Aveți studii de ani de zile care analizează și comportamentul și, sigur, pornind de la istoria zbuciumată a Federației Ruse, a Uniunii Sovietice, care, iată, acum inflamează spiritele nu doar în România, ci în toată Europa – şi aici au fost declarații recente care au spus că ne-am putea aștepta la un atac, probabil, împotriva unei țări NATO în următorii ani. Cum cum analizați? Cum o simțiți dvs., având în vedere și declarațiile și tot ce se întâmplă dincolo de noi, în est?

Ioan Stanomir: Sigur, acești doi ani care se împlinesc de la izbucnirea războiului din Ucraina au creat în Europa Centrală și de Est o nouă realitate. O realitate care înseamnă existența unei invazii terestre a unei puteri nucleare împotriva unui stat suveran în scopul de a-l dezmembra şi de a-i răpi independenţa.

Iată, cred, o definiție foarte clară, pe înțelesul tuturor, a ceea ce se întâmplă în Ucraina: o agresiune neprovocată a Federației Ruse împotriva unui stat membru ONU, ale cărui granițe erau recunoscute de Federația Rusă însăși.

Pentru noi, cei din Europa Centrală și de Est, acest moment a semnat cu siguranță revenirea în memorie a unor amintiri traumatice legate de deceniile în care noi am fost cu toții supuși opresiunii sovietice.

Pentru Europa de Vest, pe de altă parte, acești doi ani au însemnat revelația faptului că multe națiuni vest-europene s-au dezarmat unilateral, şi-au lichidat practic industria de armament și nu au în stocuri armament decât ca să reziste câteva zile unei invazii ruseşti.

Pentru Statele Unite și Marea Britanie, doi dintre aliații noștri foarte importanţi acești doi ani au reprezentat un test. În cazul Statelor Unite, situația este complicată, pentru că anul 2024 este un an electoral.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și este important și pentru noi acest an, și pentru toată lumea.

Ioan Stanomir: Da. E foarte important pentru noi. Este un an electoral în care mizele de politică internă se întrepătrund cu cele de politică externă și trebuie să avem foarte multă răbdare și înțelepciune pentru a ne promova punctul de vedere, un punct de vedere euroatlantic, bazat pe solidaritatea cu Statele Unite.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Au fost declarații, iată, după cele din Europa, din Marea Britanie, din Germania, care au atras atenția asupra pericolului posibil care poate veni de la est. Au fost făcute recent declarații și la noi.

O declarație a primului ministru, apoi o declarație a șefului Statului Major al Apărării, a generalului Vlad, asupra căreia, iată, ieri, președintele Senatului, Nicolae Ciucă, a venit cu explicație, cu o remarcă pe care vă propun s-o ascultăm împreună și apoi să comentăm această declarație.

Nicolae Ciucă: Există o lege pentru pregătirea teritoriului pentru astfel de situații. Ceea ce cred că a vrut să transmită domnul general este legat de updatarea, de actualizarea legii, astfel încât să putem să venim cu măsuri concrete, pentru că evoluția de la anul în care a fost aprobată legea până acum este una semnificativă și este nevoie să avem măsuri legale concrete pentru tot ceea ce înseamnă pregătirea teritoriului și a populației pentru apărarea ţării.

România nu a beneficiat niciodată de garanții de securitate mai puternice, mai consolidate decât o avem astăzi, dar dincolo de aceste garanții este nevoia fiecărei țări în parte – și aici vorbim de țara noastră – pentru a-și actualiza și a-și ridica toate problemele și a analiza toate ipotezele, astfel încât să putem să fim pregătiți în orice situație.

În ceea ce privește riscurile, suntem totuși o țară la granița unui conflict, nu putem să stăm nepăsători, iar în acest context trebuie să luăm toate măsurile.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Stanomir, aceasta este declarația președintelui Senatului, Nicolae Ciucă. Este o declarație care, din punctul de vedere al profesioniștilor, al militarilor și al istoricilor – cum sunteți dvs., care ați studiat foarte bine lucrurile astea -, este o declarație corectă.

Am mai avut un 1940 în care știm cu toții ce s-a întâmplat. Și aș vrea, dacă doriți, să comentăm puțin această… nu această declarație, ci ce ar trebui să înțeleagă românii față de o astfel de măsură, pentru că e normal. Chiar dacă nu ne dorim… sigur, nimeni nu-și dorește un război, dar nici să ne prindă nepregătiți.

Ioan Stanomir: Dumneavoastră ați evocat anul 1940. Trebuie spus că nu suntem în anul 1940. Europa nu este în 1940, pentru că Europa, cu excepția Federației Ruse şi a Belarusului, şi poate cu excepția vecinilor noștri unguri, care duc o politică duplicitară, nu este o Europă totalitară.

A doua observație: președintele Senatului are dreptate să atragă atenția că nu putem trăi ca și cum lucrurile din Ucraina nu ar avea loc.

Este nevoie ca cetățenii acestei țări să sprijine armata pe două căi: în primul rând, prin consolidarea bugetar-financiară şi, în al doilea rând, prin creșterea capacității de luptă – în tehnică și în oameni.

Punctul trei: foarte multe națiuni europene își pun problema regândirii sistemului de consolidare a rezervelor și se pune problema unei reveniri eventuale la serviciul militar obligatoriu. Eu cred că aici trebuie să fim prudenți și atenți și să explicăm cetățenilor României exact ce se înțelege într-o țară modernă prin serviciul militar obligatoriu.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Foarte corect.

Ioan Stanomir: Nu mai este ca pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, ca soldații, bieții de ei, să fie trimiși să culeagă știuleți de pe câmp. Serviciul militar obligatoriu nu ar mai însemna o stare de șerbie, ca pe vremea comunismului. El ar însemna, în lectura mea, o pregătire elementară a celor care au depășit o anumită vârstă pentru a face față provocărilor militare.

Dacă vrem să înțelegem utilitatea serviciului militar obligatoriu pentru o națiune amenințată zilnic, să ne gândim la cazul Israelului. Israelul, cu o populație mult mai redusă decât a vecinilor săi arabi și musulmani – mă gândesc la Iran -, reușește să se pună pe picior de luptă folosind ce: rezerviștii. Eu cred că trebuie înțeles foarte limpede, pornind și de la exemplul Ucrainei. Nu poți să ai o armată pe care să o lași să lupte ani de zile în tranșee fără să existe o rotație.

Eu, dacă mă întrebați pe mine personal, aș opta pentru un sistem în care să încurajăm deocamdată voluntariatul, dar să încercăm, treptat, să introducem cursuri de familiarizare cu tehnica și strategia militară pentru cei care au depășit vârsta majoratului. Pentru că este foarte important să înțelegem că e nevoie de cariere militare, că armatele au un rost, armatele noastre nu sunt adunături de oameni plătiți să lupte, sunt parte din națiune și rolul lor este să ne apere.

Deci, recapitulând, este clar că noi avem nevoie în primul și în primul rând să ne echipăm – să ne echipăm în aer, terestru și marin. Este foarte important să avem și o marină pe măsură, este important să avem apărare antiaeriană, este important să avem aviație și este important în primul rând, cum a spus și președintele Senatului, să putem să ne apărăm, fiindcă NATO este atât de puternică pe cât sunt națiunile componente ale sale. Atunci când, în trecut, președintele Trump, acuzat de europeni că are o politică agresivă, îi acuza că nu-și ridică bugetul la 2% din PIB, într-un fel avea dreptate. Și se vede astăzi că, sub presiunea războiului, o țară precum Germania face enorm pentru reînarmarea ei.

Și aș încheia spunând următorul lucru: propaganda în favoarea păcii este, uneori, o propagandă în favoarea războiului.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Exact.

Ioan Stanomir: Cei care spun: „Să dăm rușilor ceea ce doresc acum” omit să explice ascultătorilor lor că, dacă rușii primesc acum ceea ce doresc, vor reveni mai târziu pentru a cere mai mult. Orice pace cu Federația Rusă trebuie să se bazeze pe acceptarea integrității teritoriale a Ucrainei şi pe reconstituirea statului ucrainean astfel cum a fost el recunoscut. Dacă începem să discutăm despre compromisuri teritoriale, vă amintesc că a mai fost un caz în 1938, la München, unde dezmembrarea Cehoslovaciei nu a reușit să aducă pacea în Europa. Și vă amintesc – că tot suntem, spunem noi, urmașii romanilor – că romanii aveau un dicton celebru: „Si vis pacem para bellum”(Pregătește-te de pace pregătindu-te de război).

Este obligatoriu pentru o națiune să fie bine înarmată, pentru că doar înarmată ea poate să-și construiască pacea.

Pacea nu trece prin dezarmări unilaterale și doar ecologiștii radicali și nebunii de profesie pot recomanda unei țări să-și dezarmeze armata sau poliția sau jandarmeria. Este ca și cum ai spune: „Dragi cetățeni, luați-vă viața în mâini; puteți să vă dați în cap cât doriți unii altora, iar cei din exterior să ne invadeze, pentru că noi nu mai existăm”. Așa ceva este inacceptabil.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Așa este. La final, domnule Stanomir, o… Nu vă cer și nici nu cred, și nici dvs. cred că nu credeți în predicții. Însă dvs. sunteți un fin cunoscător al spațiului estic. A fost cumva această atacare a Ucrainei o parte a unui plan bine stabilit, o parte mai mică a unui plan mai mare?

Ioan Stanomir: Este cert că Federația Rusă, prin Vladimir Putin, nu s-a împăcat niciodată cu ieșirea Ucrainei din sfera ei de influență. Și aș vrea să vă amintesc că totul a început în 2014, prin anexarea Ucrainei de Est și a peninsulei Crimeea, anexare la care Statele Unite au răspuns, prin președintele Barack Obama, foarte ezitant.

Deci trebuie să notăm clar diferența de atitudine dintre președinții Biden și Obama, ca să fie limpede pentru toată lumea. Pe de altă parte, atacul împotriva Ucrainei reprezintă o parte dintr-un plan mai larg de afirmare a identității ruse. Şeful CIA nota într-un articol recent că Rusia deja este de facto un vasal al Chinei, din perspectiva relațiilor asimetrice care s-au constituit. Da, este adevărat, dar asta nu o face mai puțin periculoasă.

Pentru că vă rog frumos să vă uitați, ca militar de data aceasta, la cifre. Reziliența rusă este remarcabilă. Este o țară care a fost supusă sancțiunilor internaționale și totuși, de doi ani, luptă fără ca sfârșitul războiului să se poată întrevedea. Deci, noi, ca să răspundem aceste amenințări, trebuie, ca și în vremea Războiului Rece, să avem multă răbdare și să ne organizăm.

Şi aș spune la final următorul lucru: România de astăzi are o șansă extraordinară. Noi nu mai suntem de partea cealaltă a Cortinei de Fier, nu mai suntem în tratatul de la Varșovia, ca să fie limpede pentru toată lumea.

Nu mai primim ordine de la Moscova, nu mai avem armata antrenată de sovietici şi dotată de sovietici. Astăzi, armata noastră servește poporul român. România este o democrație, România este membră UE și NATO și interesele noastre sunt interesele euroatlantice.

Cei care recomandă altceva servesc interesele unei singure puteri – singura putere care în zonă are interesul să scape de americani, să scape de alianțele noastre și să ne bage din nou capul în jug. Aceasta este Federația Rusă.

Îi las pe ascultătorii dvs. să-și dea seama la cine fac referire. Deci, discursuri despre neutralitate, pacifism, dezarmare sunt în termeni foarte clari discursuri trădătoare, discursuri care demobilizează națiunea noastră, îi afectează moralul și o îndeamnă să abandoneze cursul care ne-a dat nouă 30 de ani de libertate și de relativă prosperitate. Lucrul acesta este de o gravitate extraordinară, și dvs., ca militari, nu puteți face politică, dar trebuie să atenționați zi de zi cetățenii că alte alianțe, alte formule de securitate nu există pentru noi.

Că dacă noi suntem liberi astăzi să vorbim pe radioul național cum vorbim este tocmai pentru că în 1989 Nicolae Ceaușescu a dispărut. Iar câțiva ani mai târziu a dispărut și Tratatul de la Varșovia.

Lucrurile acestea trebuie reamintite până unii dintre compatrioții noștri vor înțelege că nu avem nevoie să ne închinăm la Nicolae Ceaușescu; că poate nu ne plac conducătorii noștri de astăzi, dar ei sunt aleși și, lucru foarte important, ei pot fi înlăturaţi prin vot, ceea ce nu era cazul cu Nicolae Ceauşescu.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da. Mulțumesc tare mult pentru toate lucrurile adevărate pe care le-ați spus aici.

Ioan Stanomir: Cu mare plăcere!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Stanomir, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la RRA și la „Jurnal Militar”.

Germania, Olanda și Polonia au semnat acordul pentru accelerarea desfăşurărilor militare în flancul estic

Publicat de Gabriel Stan, 5 februarie 2024, 13:51

Sorina Vrânceanu (realizator rubriă): Germania, Țările de Jos și Polonia au semnat un acord destinat să reducă procedurile birocratice care împiedică deplasarea transfrontalieră rapidă a trupelor și armelor de la Marea Nordului către flancul estic al Alianței.

În urma invaziei Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, atât NATO, cât și Uniunea Europeană au început să accelereze măsurile pentru a fi pregătite în faţa unei eventuale extinderi a conflictului ruso-ucrainean.

Potrivit publicației adevărul.ro, NATO a avertizat țările membre că prea multe formalități birocratice împiedică deplasarea trupelor în Europa, iar mai mulți diplomați europeni au declarat că este esențial să existe condiții care să permită desfășurări militare rapide înainte de apariția unui eventual conflict.

Știrile false referitoare la conflictul din Ucraina continuă să apară pe rețele de socializare

Publicat de Gabriel Stan, 5 februarie 2024, 13:34

Sorina Vrânceanu (realizator rubrică): O nouă știre falsă referitoare la conflictul din Ucraina a apărut pe un cont platformei X, fostă Twitter.

Potrivit acesteia, o aeronavă F-16C din dotarea Forţelor Aeriene Române ar fi decolat de pe Baza 86 Aeriană din Constanța şi ar fi bombardat o grupare de forțe ale Federației Ruse, în apropiere de Herson. Ministerul român al Apărării a reacționat prompt și a infirmat informația.

Îl ascultăm pe generalul de brigadă Constantin Spînu, consilier pe probleme de comunicare al ministrului apărării naționale: Nu este pentru prima dată când avem de-a face cu dezinformări având ca punct de plecare situația luptelor care se dau în Ucraina.

Dezinformarea de astăzi aproape că se devoalează de una singură. Este o tehnică simplă, în care se amestecă frânturi de informații adevărate cu foarte multe speculații și informații false. Baza 86 Aeriană este situată lângă Fetești, la Borcea, în județul Călărași.

Forțele Aeriene Române nu operează acest tip de aeronavă F-16. Toată această știre este o dezinformare și noi am semnalat-o cu promptitudine.

Participarea ministrului apărării naționale la ministeriala UE, la Bruxelles

Publicat de Gabriel Stan, 5 februarie 2024, 12:51

Sorina Vrânceanu (realizator rubrică): O nouă reuniune a miniștrilor apărării din statele membre ai Uniunii Europene a avut loc pe 30 și 31 ianuarie, la Bruxelles.

Discuțiile au vizat sprijinul Uniunii pentru Ucraina și consolidarea capacității de răspuns în domeniul apărării, inclusiv în contextul viitoarei strategii privind industria europeană de apărare.

Agenda de discuții a inclus și o sesiune privind angajamentele operaționale din Africa de Vest și din Marea Roșie.

La eveniment a participat și ministrul român al apărării, Angel Tîlvăr, care a declarat că țara noastră împărtășește proiectul achizițiilor în comun la nivelul Uniunii Europene, însă nu trebuie exclusă nici opțiunea achiziționării de echipament și din afara spațiului european.

Obiectivul nostru principal rămâne indiscutabil dezvoltarea industriei de profil din România, a mai declarat ministrul apărării.

Și tot la Bruxelles, liderii celor 27 de țări membre ale Uniunii Europene s-au înțeles în privința ajutorului multianual în valoare de 50 de miliarde euro pentru Ucraina, a anunțat joi Charles Michel, președintele Consiliului European.

50 de state continuă să sprijine Ucraina

Publicat de gabrielasaksa, 30 ianuarie 2024, 11:17

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Reprezentanţii celor 50 de state care fac parte din Grupul de Contact pentru Ucraina au transmis un mesaj de solidaritate şi unitate în continuare a sprijinului pentru ţara vecină. Reuniunea grupului a avut loc marţi, prin sistemul de videoconferinţă, şi a fost condusă de secretarul american al apărării, Lloyd Austin. În intervenţia sa, ministrul român al apărării, Angel Tîlvăr, a punctat eforturile ţării noastre în ceea ce priveşte instruirea militarilor ucraineni în cadrul misiunii europene EUMAM şi operaţie INTERFLEX, coordonată de Marea Britanie. Ministrul apărării a subliniat şi rolul important al Centrului European de Instruire F-16 din România, facilitate care ar urma să primească pentru pregătire şi piloţi ucraineni. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a arătat că, în afara contractelor în derulare, Alianţa a semnat achiziţia a circa 200.000 de proiectile calibru 155mm, în valoare de 1,2 miliarde de dolari pentru refacerea stocurilor ţărilor care furnizează ajutorul Ucrainei.

Florin Jipa: 2024 este un an de cotitură, în care atât Ucraina, dar și Rusia trebuie să găsească o soluție

Publicat de prosavioleta, 22 ianuarie 2024, 16:15

Vă propunem în această săptămână la rubrica Interviul săptămânii un fragment din emisiunea „Euroatlantica” de la Radio România Actualități în care Radu Dobrițoiu a discutat cu invitații lui, colonelul în rezervă Florin Jipa, analist militar, jurnalist la Monitorul Apărării și Securității, și cu profesorul universitar Claudiu Degeratu, expert în securitate militară, despre războiul din Ucraina și situația din Fâșia Gaza, cu extindere spre atacurile rebelilor Houthi în Marea Roșie și Marea Arabiei, dar și cu o foarte interesantă perspectivă a efectelor proceselor electorale din toată lumea în acest an asupra evoluției conflictelor în desfășurare.

Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Florin Jipa, conflictul din țara vecină continuă și în 2024. O știre transmisă de Reuters: Coreea de Nord a furnizat recent Rusiei rachete balistice și sisteme de lansare, a anunțat Casa Albă, citând un document secret declasificat. Cum va aborda Vladimir Putin războiul din țara pe care a invadat-o?

Florin Jipa: Este clar că Vladimir Putin a început anul bucuros. Are mari așteptări de la Trump și partidul lui să blocheze ajutorul american de 61,4 miliarde de dolari, cum are așteptări la fel de mari de la Viktor Orbán, premierul Ungariei, să blocheze ajutorul de 50 de miliarde de euro al Uniunii Europene pentru Ucraina. Am văzut că ministrul de externe ucrainean Kuleba a și spus că Ucraina nu are un plan B în cazul în care ajutoarele din Occident nu mai vin. Germania a trecut în față de când Statele Unite s-au retras și au spus că nu mai au bani pentru Ucraina până nu votează Congresul. Deci este clar că războiul pare, cel puțin în acest moment, să fie de partea Rusiei. Dar să nu uităm că Ucraina are capacitatea de a produce pierderi mari Rusiei. Am văzut că publicația „Meduza”, o publicație rusă, a documentat peste 40.000 de militari ruși care au murit în Ucraina, dublu decât războiul din Afganistan care a dus la destrămarea URSS-ului. Nu știu cât va rezista poporul rus unei astfel de presiuni. Am văzut pe BBC mai multe reportaje în care oamenii simpli spuneau că nu mai sunt de acord cu acest război și se plângeau de consecințele lui. Deci cred că 2024 este cumva un an de cotitură, în care atât Ucraina, dar și Rusia, prin Vladimir Putin, trebuie să găsească o soluție. Nu este, din punctul meu de vedere, un mare avantaj al Rusiei că ia drone din Iran și rachete și proiectile, lovituri de artilerie din Coreea de Nord. Este clar că Rusia nu e atât de mare cum spune el că este și nici atât de puternică, şi chiar dacă a trecut industria pe apărare, 2024 cred că este un an de reflecție și pentru Kremlin și Putin, și bănuiesc că se gândește la anumite soluții de pace, bineînțeles, fără a ceda din teritoriu. Acum, să vedem dacă Ucraina și Rusia găsesc un aliniat comun, deoarece orice război, până la urmă, trebuie să se și încheie printr-o negociere.

Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Claudiu Degeratu, amintea colonelul Jipa de ajutorul SUA pentru Ucraina, un ajutor blocat în acest moment la nivelul Congresului și, bineînțeles, cu șanse slabe de a fi furnizat Kievului dacă va câștiga alegerile Donald Trump. Vor influența alegerile din 2024 conflictele în desfășurare? Mă refer în primul rând la alegerile din Statele Unite și din Europa, impactul acestora, în primul rând pentru războiul din Ucraina.

Claudiu Degeratu: E greu de făcut o estimare. Aceasta este o ecuație foarte complicată, pentru că nu în sine rezultatele acestor alegeri vor influența conflictele, ci, de fapt, noua configurație de putere din fiecare țară va trebui să interacționeze la nivel internațional pe agende bilaterale, trilaterale, multilaterale. Și de fapt asta este marea problemă, pentru că o parte din aceste, să zicem, priorități de politică externă ale diferiților actori politici care intră în competiția electorală, sigur, cu o parte vor intra în alegeri și vor ieși din alegeri cu agende puțin schimbate. E greu de estimat în acest moment cât vor influența. Sigur, noi avem, încercăm să facem o analogie doar cu situația alegerilor din Statele Unite, care pentru un moment ar reprezenta, să-i zicem, reperul cel mai important pentru cele două conflicte și avem cele două variante, cu o posibilă administrație democrată care este continuă sau cu o posibilă administrație republicană. Este mult prea devreme, din punctul meu vedere, nu avem toate elementele legate în special de viziunea, strategiile, de ofertele respective. Ați văzut, au existat soluții inclusiv în prima administrație Trump, la diferitele poziționări ale președintelui Donald Trump, așa cum bineînțeles că și în acest moment legislativul american și-a luat destul de multe măsuri pentru a balansa, de fapt, deciziile prezidențiale. E foarte greu să mergem doar pe o estimare foarte catastrofică și să spunem că dacă avem un set de atâtea alegeri va ieși un haos. Din punctul meu de vedere, trebuie să așteptăm cel puțin șase luni după încheierea acestor procese electorale ca să înțelegem de fapt care vor fi potențiale interacțiuni, dar nu trebuie exclus potențiale crize care ar putea să influențeze procesele electorale, și mă refer la criza internă din Statele Unite până în alte țări.

Radu Dobrițoiu: Și, totuși, și pentru alegerile europene va fi Ucraina subiect de campanie electorală?

Claudiu Degeratu: Dacă ne uităm pe structura unor sondaje de opinie, o să vedeți că preocupările sunt economice, sunt sociale. Într-o anumită măsură, pentru anumite partide, în special cele suveraniste, sigur că vor încerca pentru un moment și cu orientarea populară; și orientarea socialistă europeană reușește să domine, dar nu trebuie exclus că vocea pro-rusă, pro-moscovită a unor partide suveraniste anti-europene se consolidează. Probabil că trendul este undeva în jurul de 15-20%, ca să vorbesc, așa, într-o medie europeană și probabil cam în acest spațiu ne situăm. Însă nu trebuie să ignorăm că și celelalte familii mari europene vor accelera și vor ridica tonul. Adică narativul pentru aceste alegeri va fi totuși dominat și de familia europeană a popularilor, dar și cealaltă, a socialiștilor. E adevărat că pe, să zicem, zona online, pe zona digitală sigur că aici avem și strategii hibride în care Rusia încearcă să interfereze în procesele electorale, dar eu mă aștept totuși la o echilibrare. Nu mai suntem ca acum patru ani, efectul-surpriză din partea Moscovei s-a cam epuizat. Majoritatea țărilor s-au pregătit pentru acest gen de confruntare și în zona hibridă.

Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Florin Jipa, situația devine mai tensionată în Orientul Mijlociu. Iranul nu contenește cu implicarea sa prin proxy împotriva Israelului, și nu numai. Avem o nouă zonă de conflict în Marea Roșie? Se va dezvolta militar războiul din Israel în Orientul Mijlociu, în 2024?

Florin Jipa: Statele Unite, în fruntea unei coaliții de 13 țări, au transmis cumva un ultimatum sau un ultim avertisment rebelilor Houthi să înceteze cu acțiunile împotriva navelor comerciale atât din Marea Roșie, dar și din Marea Arabiei. Cred că războiul din Gaza se va termina în anul 2024. Am văzut că inclusiv ministrul apărării Galant spunea de câteva luni va mai dura luptele. Bineînțeles, va fi o mare tensiune și o mare așteptare la ce se va întâmpla după război. Israelul dă de înțeles că vrea să păstreze controlul militar asupra Fâșiei Gaza. Mari puteri, inclusiv cumva aliați ai Israelului, inclusiv Statele Unite spuneau că ar trebui o soluție printr-o misiune internațională. Hezbollahul am văzut că a dat înapoi astăzi, nu vrea o confruntare directă cu Israelul, așa că va continua lansările de rachete. Cred că va rămâne o zonă tensionată, dar Israelul cu siguranță va rezolva cel puțin militar problema în Gaza, dar nu cred că se va găsi o soluție politică convenabilă pentru ambele părți.

Forumul Economic Mondial de la Davos

Publicat de prosavioleta, 22 ianuarie 2024, 15:59

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Cu cât Rusia are mai mult succes în războiul său de agresiune împotriva Ucrainei, cu atât crește probabilitatea ca și China să decidă să recurgă la forță pentru a-și atinge obiectivele – a declarat marți secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, în cadrul unei dezbateri pe teme de securitate la Forumul Economic Mondial de la Davos. Alianța Nord-Atlantică nu vede China ca pe un adversar, dar ceea ce se întâmplă în Asia afectează Europa – a mai adăugat oficialul NATO, care a spus și că situația Ucrainei pe câmpul de luptă este extrem de dificilă, dar că există și motive de optimism.

Jens Stoltenberg: Cel mai important lucru este că Ucraina a supraviețuit ca națiune suvenană și independentă. Rusia a pierdut ceea ce și-a dorit să obțină cu acest război, și anume să controleze Ucraina. Sunt destul de încrezător că aliații NATO vor continua să ofere sprijin, deoarece sprijinul pentru Ucraina nu este o acțiune de caritate, ci este o investiție în propria noastră securitate.

Angel Tîlvăr: Sunt optimist în ceea ce privește faptul că de la an la an, Armata României va avea echipamente de mai bună calitate și de înalt nivel tehnologic

Publicat de Gabriel Stan, 15 ianuarie 2024, 14:34

Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a fost invitatul lui Cristian Dumitrașcu la Interviul Săptămânii, într-un dialog despre oamenii din armată, programele de înzestrare dar și despre rolul și locul României în ceea ce privește relațiile militare internaționale în regiune, dar și în lume.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru, bine ați venit în studioul Agenției Media a Armatei! Bună ziua și La Mulți Ani!

Angel Tîlvăr:  La Mulți Ani! Bun găsit!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): 2024, un început de an cu particularități pentru că avem un război la graniță și pentru că oamenii care sunt acasă și ne ascultă sunt foarte interesați de domeniul acesta de securitate. Care sunt principalele planuri de acțiune ale armatei in 2024?

Angel Tîlvăr:  Cel mai mult ne interesează situația celor care lucrează în cadrul Armatei României. Pe lângă faptul că suntem interesați de achiziționarea echipamentelor necesare îndeplinirii obiectivelor pe care le avem, aceste echipamente au nevoie de un personal calificat și un personal care să aibă un nivel de trai bun, care să le permită să se concentreze asupra misiunilor pe care le au de îndeplinit.

Anul trecut, în ciuda faptului că s-a vorbit mult despre plecările din sistem, care sunt o realitate, am avut totuși o ușoară creștere, de 400 de persoane. Diferența între cei care au ieșit din sistem și cei care au intrat, au intrat 3100 de oameni, dintre care 1100 ofițeri, 400 maiști militari, 1600 subofițeri.

Au ieșit 2700 de persoane, 800 de ofițeri, 300 maiștri si 1500 subofițeri. Nu stăm bine în ceea ce privește soldații gradați, și anume avem 2300 de intrări și 2400 de ieșiri. Am acordat o mare atenție și învățământului militar. Este un proces continuu. Prezența noastră în multe locuri în care aveam ocazia să prezentăm cariera militară și să vorbim despre ea a fost una crescută.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): O măsură importantă a fost aceea de mutare a selecției în orașele de reședință, descentralizarea, care a avut rezultate imediate.

Angel Tîlvăr: Da. Descentralizarea. Inclusiv la Ziua națională a României. prezența a fost foarte mare la ceremonie și interesul tinerilor a fost unul extraordinar.

Au existat foarte multe discuții, chiar lângă tehnica pe care Armata României a prezentat-o, cu ofițerii noștri care au fost acolo, au interacționat cu publicul și din acest punct de vedere avem semnale relativ bune.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ne așteptăm la o serie pozitivă în ceea ce privește înzestrarea?

Angel Tîlvăr:  Înzestrarea este un proces care ține de felul în care Armata României, categoriile de forțe se poziționează față de nevoile pe care le au. Înzestrarea nu este un proces ad-hoc, este un proces care are la bază mecanisme interne serioase, validate, omologate, care duc în final la decizia de a achiziționa un echipament sau altul. Sunt echipamente care nu pot fi obținute de pe un an pe altul sau în același an.

Este vorba de intervale de timp destul de mari pentru echipamentele de înaltă tehnologie și, din acest punct de vedere, subliniez încă o dată cât de important a fost faptul că un număr de ani, alocarea din PIB a 2% s-a văzut și iată acum avem echipamente care fac diferența aici, pe flancul estic, în context aliat, și mă refer aici la Patriot, la Himars.

Am avut suportul Parlamentului României pentru a ni se aproba achiziționarea unor echipamente de care avem nevoie și pot să dau aici exemplul celor 32 de aparate F-16 care urmează să ne fie livrate. Primele trei au venit pe 29 noiembrie.

Sunt optimist în ceea ce privește faptul că de la an la an, Armata României va avea echipamente de mai bună calitate și de înalt nivel tehnologic. Tancurile Abrams reprezintă un mijloc militar care este așteptat și dorit de către categoria Forțelor Terestre.

Ne aflăm în plin proces de stabilire și a detaliilor și a lucrurilor care țin de nivelul discuțiilor tehnice. Același lucru e valabil și pentru Piranha 5, 224 de unități, care vor implica și industria națională, pentru că o parte din componentele și din ansamblul care formează acest echipament va fi fabricat în România.

De fapt, este o dorință a noastră de a implica cât mai mult industria națională. Menționând încă o dată, pentru cei care ne ascultă, că industria de apărare nu este în portofoliul Ministerului Apărării, este în portofoliul Ministerului Economiei, noi fiind beneficiari și lucrând foarte îndeaproape cu colegii noștri.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Trecem la un subiect de mare interes, acela al securității în zona Mării Negre. Relațiile internaționale, relația foarte bună pe care o avem cu țările NATO.

Angel Tîlvăr: Vreau să interpretăm relațiile bune pe care România le are în cadrul NATO, citindu-le în cheia faptului că militarii români, de-a lungul vremii, și-au dovedit buna pregătire și faptul că sunt militari de nădejde în diferitele situații în care au fost puși.

Reputația pe care militarii români și-au câștigat-o se bazează în primul rând pe munca și pe pregătirea lor, pe pregătirea pe care au primit-o atunci când se instruiau pentru misiunile viitoare, dar și pe calitățile personale pe care aceștia le au. Deci, recunoașterea de care ne bucurăm și care mă face și pe mine să fiu mândru, este o recunoaștere bazată pe eforturile pe care aceștia le depun.

Se discută foarte mult despre prezența militară pe flancul estic și în România. Avem în jur de 1400 de militari la Cincu, în cadrul grupului de luptă unde națiune cadru este Franța, avem la Mihail Kogălniceanu, avem și în alte părți din țară, la Craiova. În același timp, și militari români participă în diferite alte locuri pe glob în misiuni care țin fie de NATO, fie de ONU.

Deci suntem și o țară care primește, pe lângă garanțiile de securitate consfințite de tratate și de Alianța Nord-Atlantică, suntem și donatori de securitate, iar în regiunea Mării Negre, România s-a profilat ca fiind una din țările importante și stabile și care are ingredientele unui aliat de nădejde.

Acesta este și motivul pentru care avem acces la tehnologii de vârf în ceea ce privește echipamentele militare. Suntem prinși în funcții de comandă în cadrul Alianței și cred eu că suntem pe un drum bun.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): La viitoarele ministeriale NATO veți discuta despre măsuri speciale în ce privește granița de est a NATO.

Angel Tîlvăr: Întotdeauna granița de est a NATO, mai ales în contextul în care ne aflăm, a reprezentat unul din subiectele clar asumate la astfel de ministeriale. Dar acest format nu exclude importanța pe care o dăm și altor formate în care ne întâlnim.

Nu foarte târziu ne vom vedea din nou la Ramstein, unde vom discuta despre Ucraina și despre ce se poate face pentru a-i ajuta. Vom discuta din nou despre regiunea Mării Negre și vreau să salut și prin intermediu dvs. că un document important, Black Security Act, a fost susținut și a fost trecut de Parlamentul Statelor Unite, de Congres și el va contribui, zic eu, substanțial, mai ales că este un document care integrează, pe lângă componenta militară, și componentă economică, componentă strategică, un lucru foarte bun pentru noi.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Oamenii care ne ascultă se pot simți în 2024 măcar în aceeași stare de siguranță pe care au avut-o în 2023?

Angel Tîlvăr: Eu cred că anul 2023 a fost un an în care românii și-au putut desfășura activitatea în pace și în ceea ce îmi place mie să spun într-o stare de normalitate. Cred că aceasta este și misiunea principală pe care o armată o are și anume generarea și garantarea unei stări de normalitate în care oamenii să poată să se bucure, să poată munci, să poată avea evenimente de familie, să-și poată petrece concediul, lucru care îmi place să cred că în România s-a întâmplat în 2023.

Nu e mai puțin adevărat că evenimente, incidente care au fost și mă refer aici la prezența minelor pe Marea Neagră, au fost evenimente care erau stârnit îngrijorare, resturile de drone care au căzut pe teritoriul României și chiar dacă nu au produs niciun fel de pagubă materială sau umană, Doamne ferește, ele au generat îngrijorare și reacția noastră în raport cu situația. Mă refer la reacția armatei, care și-a mărit prezența din punct de vedere al felului în care putem depista mai repede o astfel de situație, în care putem reacționa, în care putem prealerta ș.a.m.d.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ultimul subiect pe care vă rog să îl abordăm este legat de personalul Armatei. Vorbeați despre o îmbunătățire a condițiilor de viață și de lucru.

Angel Tîlvăr: Depinde foarte mult de noi, depinde de legislație, depinde de posibilitățile pe care un stat le are, pentru că vă dați seama că suntem și noi limitați de buget.

Bugetul, oricum pentru armată a fost unul generos și vreau să mulțumesc cetățenilor acestei țări pentru faptul că au înțeles nevoia de înzestrare și nevoia de a avea un corp profesional atât de aplicat. La Vilnius s-a decis ca plafonul minim să fie 2% noi îndeplinind acest criteriu de vreo 7 ani. Anul trecut am avut 2,5%, anul acesta sperăm ca la jumătatea verii să atingem din nou 2,5%. Ieșim din buget acum 2,28%.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): 2% 2,5% sigur, e un buget generos, precum spuneați, însă în mare parte el vine către înzestrare.

Angel Tîlvăr: Înzestrarea este importantă, dar funcționarea instituției este importantă pentru că nu vreau să reducem Armata sau Ministerul Apărării doar la înzestrare.

Ministerul Apărării înseamnă foarte multe domenii. Înseamnă învățământ, înseamnă sănătate, înseamnă cultul eroilor.

Armata României reprezintă un element complex pe care noi trebuie să-l gestionăm într-o manieră care să satisfacă toate nevoile și să păstrăm și echilibrul necesar.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru, vă mulțumesc pentru interviu.

Angel Tîlvăr: Și eu vă mulțumesc și, prin intermediul dvs. urez tuturor un An Bun și gânduri bune! Vă mulțumesc.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc.

Consiliul NATO-Ucraina s-a reunit pe 10 ianuarie la Bruxelles

Publicat de Gabriel Stan, 15 ianuarie 2024, 11:52 / actualizat: 15 ianuarie 2024, 13:02

Sorina Vrânceanu (realizator rubrică): Consiliul NATO-Ucraina s-a reunit miercuri la Bruxelles, ca urmare a recentelor atacuri aeriene ale Federației Ruse împotriva localităților și infrastructurii ucrainene.

Întâlnirea s-a desfășurat la nivel de ambasadori ai statelor aliate și cu prezența, prin sistemul de videoconferință, a comandantului forțelor aeriene și a ministrului adjunct de interne din țara vecină.

Aliații au condamnat utilizarea de către forțele rusești a rachetelor balistice provenite din Coreea de Nord și a dronelor din Iran. În cadrul consiliului a fost reafirmat angajamentul de a consolida și mai mult apărarea Ucrainei.

Germania i-a livrat recent sisteme de apărare antiaeriană Patriot și Skynex și rachete suplimentare IRIS, iar Regatul Unit trimite aproximativ 200 de rachete.

Membrii alianței au precizat că vor continua să ofere Ucrainei asistență militară, economică și umanitară. Consiliul NATO-Ucraina a fost creat la Summit-ul NATO din iulie 2023 și servește drept forum pentru consultări comune și luare a deciziilor.

Reuniune a consiliului NATO – Ucraina

Publicat de gabrielasaksa, 8 ianuarie 2024, 17:08

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): O nouă reuniune a consiliului NATO – Ucraina este anunțată pentru data de 10 ianuarie. Secretarul general al Alianței, Jens Stoltenberg, se va întâlni cu oficialii statelor membre pentru a lua decizii în urma recentului val de atacuri aeriene ale Federației Ruse asupra teritoriului ucrainean. Reuniunea va avea loc la solicitarea Kievului, a menționat un purtător de cuvânt al NATO, citat de Reuters. Între 29 decembrie și 2 ianuarie, Rusia a executat unele dintre cele mai puternice atacuri cu drone și rachete asupra Ucrainei de la începutul războiului. Într-o declarație dată marți seară, președintele Volodimir Zelenski a menționat că, în ultimele 5 zile, trupele ruse au lansat aproximativ 500 de drone și rachete asupra țării sale.

Misiunea de supraveghere și observare pe brațul Chilia continuă

Publicat de prosavioleta, 3 ianuarie 2024, 11:40

Bogdan Dinu (reporter): Domnule colonel, iarna nu-i ca vara! Iată că misiunea de supraveghere și observare pe brațul Chilia continuă. Care ar fi diferențele?
Marius Georghescu: Condițiile meteorologice: avem temperaturi negative, avem umezeală, avem vânt. Recent, am trecut de două episoade de iarnă accentuată, cu viscol, cu condiții foarte ostile. Este mult mai ușor, dar continuăm misiunea așa cum ne-a fost ordonată.
Bogdan Dinu (reporter): Brațul Chilia este o provocare în sine, de la trecerea cu bacul de la Tulcea, care durează ceva, calea de acces până acolo, care nu cred că s-a schimbat în ultimele trei luni – drum pietruit sau pur și simplu cu nisip sau de pământ – vă pun o problemă în realizare a schimburilor, pentru că trebuie să precizăm, infanteriștii marini lucrează în schimburi acolo.
În momentul de față, durata unei ture este de o săptămână.
Marius Georghescu: După cum știm, în general, infrastructura nordului Dobrogei este destul de austeră. Au existat niște proiecte ale Consiliului Județean care să modernizeze anumite elemente de infrastructură, de circulație, de trafic, dar încă nu s-au materializat. Infanteriștii marini se instruiesc pentru a lupta în cele mai ostile condiții. Ne continuăm misiunea de supraveghere, așa cum știm, avem tehnica și echipamentele cu care suntem dotați și continuăm misiunea în condițiile date.

Bogdan Dinu (reporter): Ce înseamnă mai exact observare și supraveghere?
Marius Georghescu: Am putea spune că este limita dinaintea apărării Alianței Nord-Atlantice. Execută misiuni de cercetare și supraveghere a spațiului fluvial, spațiului terestru și spațiului aerian, misiuni de căutare și de descoperire, recuperare a eventualelor resturi și fragmente de sisteme aeriene fără pilot ostile, căzute pe teritoriul național. Există misiuni de raportare, de informare asupra tuturor evenimentelor care se petrec în limita postului de observare. Misiunea se execută prin observare, prin patrulare, prin tehnicile cunoscute pe care le știm.
Bogdan Dinu (reporter): Cum sunt relațiile cu autoritățile locale?
Marius Georghescu: Ne-au sprijinit atât cât au putut, în măsura în care au avut disponibilă infrastructura. Colaborăm foarte bine cu ei, sperăm să menținem această colaborare și acest sprijin reciproc pe toată durata misiunii.

Tudoran Ciprian: Sunt sublocotenent Tudoran Ciprian de la Regimentul 307 de Infanterie Marină. S-au schimbat multe din cauza condițiilor nefavorabile. Cu ajutorul primăriei locale, ne-am mutat locul de dispunere chiar în sat, unde avem acolo și căldură și adăpost, tot ce ne trebuie. Misiunile, acum, pe timp de noapte sunt puțin mai grele, din cauza frigului.
Bogdan Dinu (reporter): Fac observare, dar și patrulare; cum rezistă?
Tudoran Ciprian: Pe timp de noapte, băieții au acum o gheretă de pază, în care se adăpostesc acolo, stau puțin la căldură, ies afară, mai patrulează pe malul Dunării, mai intră înapoi, iar pe timp de zi, cu ajutorul mijloacelor de transport, cercetăm tot malul Dunării și în caz că observăm ceva în neregulă, anunțăm mai departe și vin echipe specializate.

Bogdan Dinu (reporter): Și drumurile au devenit o provocare

Tudoran Ciprian: Din cauza ploilor și a nămolului. Cu Dusterul nu putem să ne mai deplasăm acum, ne deplasăm cu un camion 6 x 6, care ne ajută cu militarii să-i aducem aici în posturi.
Bogdan Dinu (reporter): La începutul lunii decembrie, a existat un atac asupra orașului Ismail. Ce ne puteți spune?
Tudoran Ciprian: Au venit în jur de patru-cinci drone aici, deasupra portului de la Ismail. Am înțeles că unele au fost doborâte și unele au lovit portul, în anumite locații. Pe malul românesc n-a ajuns nimic. Au fost băieții, au căutat și nu au descoperit nimic. Exploziile au fost destul de puternice. Localnicii s-au plâns că li s-au zguduit geamurile pe la case. S-a simțit și la noi, în locul nou de dispunere.
Bogdan Dinu (reporter): Nu v-aș dori, dar se pare că o să vă prindă și Revelionul aici, la datorie.
Tudoran Ciprian: Da, o să avem și colegi care fac de serviciu și de Revelion, asta este! Ne ducem misiunea mai departe. N-avem ce face.

Cerchia Claudiu Andrei: Sunt locotenent Cerchia Claudiu Andrei, comandant vedetă militară 178 Smârdan, navă dislocată în raionul Reni-Ismail. Temperaturile nu mai sunt cum erau în toamnă, când ați venit prima oară, acum au scăzut. Totuși sunt prielnice. Nu avem sloiuri de gheață sau Dunarea înghețată cât să ne pună în dificultate cu navigația sau cu siguranța navei. Vântul ne-a pus la încercare, săptămânile trecute; după cum știți, au fost destul de mari rafalele. Asta nu a însemnat că nu ne-am desfășurat misiunea. Pe timp de ceață suntem pregătiți, având senzorul optic la bordul navei.Oamenii s-au obișnuit. Misiunea se execută cu navele de tip vedetă blindată din compunere Divizionul 67 Nave Purtătoare de Artilerie din subordinea Comandamentului Flotilei Fluviale. Această misiune se execută prin rotație a câte trei nave. Echipajul este verificat și instruit zilnic în activități standard de instrucție și evaluare, cu alerte planificate sau inopinate.
Bogdan Dinu (reporter): Care sunt condițiile? Există căldură? Lumea poate se întreabă.
Cerchia Claudiu Andrei: Echipajul dispune, într-adevăr, de căldură, avem instalații de caldarin, avem instalații electrice de încălzire. Sănătatea morală este foarte bună la bordul navei, menținem spiritul de echipă ridicat pentru a nu intra într-o monotonie.
Bogdan Dinu (reporter): Deci, de Revelion vă vom găsi tot aici, la datorie.
Cerchia Claudiu Andrei: Unii sunt fericiți și vor fi acasă, într-adevăr, cu familiile, pe când unii dintre noi vor fi în misiune, inclusiv de sărbători. Noi am interacționat, încă de la început, cu autoritățile locale, cu populația civilă. Pe lângă funcția de comandant de nave pe care o îndeplinesc, am fost numit și comandant local, tocmai pentru a interacționa cu presa și cu populația din jur.
Bogdan Dinu (reporter): O să fie o pată de culoare în cariera dumneavoastră, comandant local în satul Pătlăgeanca, comuna Ceatalchioi, în vreme de război, aici, la granița cu Ucraina.
Cerchia Claudiu Andrei: Ne îndeplinim misiunea cu mândrie și ne bucurăm că am avut această ocazie de a apăra teritoriul național.

Misiuni internaționale

Publicat de prosavioleta, 3 ianuarie 2024, 10:30

Ciprian Panga (realizator rubrică): De-a lungul anului, v-am ținut la curent cu misiunile pe care militarii români le execută dincolo de granițele țării, iar acum facem un bilanț al acestora cu generalul Valerică Vrăjescu, comandantul Comandamentului Forțelor Întrunite, structura din Armata României care are ca principală misiune comanda serviciului de luptă permanent pe teritoriul național și asigurarea controlului operațional al forțelor dislocate în afara teritoriului național, în misiuni în diferite teatre de operații.
Generalul Valerică Vrăjescu: Serviciul de Luptă Permanent în Armata României se asigură 24 de ore, cu forțe și mijloace puse la dispoziție de categoriile de forțe armate, pentru gestionarea situațiilor în domeniul poliție aeriană, în domeniul intervenției EOD, în domeniul intervenției cu forțe, în domeniul supravegherii aeriene și în multe alte domenii pe care le gestionăm în momentul de față. Având în vedere că ne aflăm în proximitatea unui conflict, dintre Rusia și Ucraina, și având în vedere vecinătatea cu Ucraina pe granița fluvială, în special, Serviciul de Luptă Permanent a fost activat în mai multe rânduri, având misiunea în primul rând de a supraveghea spațiul aerian respectiv și de a interveni în situația în care avioanele sau aeronavele rusești se apropiau prea mult de spațiu aerian din zona de responsabilitate.
Ciprian Panga (realizator rubrică): În anul 2023, atât forțele aeriene, prin Detașamentul „Carpathian Vipers”, cât și cele navale, prin cele două fregate, „Regele Ferdinand” și „Regina Maria”, au participat la misiuni externe de asigurare a spațiului aerian și naval din zona de responsabilitate.
Generalul Valerică Vrăjescu: Participarea Forțelor Aeriene Române cu patru avioane F-16 la misiunea de poliție aeriană întărită în țările baltice a fost o misiune importantă, în special pentru forțele aeriene și pentru Armata României, având în vedere că ne-am adus contribuția la asigurarea supravegherii și apărării spațiului aerian în acea zonă de operații. Principalul beneficiu al misiunii din Lituania a fost faptul că poliția aeriană în acea zonă s-a executat împreună cu piloții italieni și cu aeronavele italiene, iar executarea misiunilor în comun a dus la o creștere a interoperabilității cu forțele aeriene din celelalte state.
Forțele navale au avut o contribuție deosebită la menținerea și participarea în cadrul grupărilor navale ale NATO din Marea Mediterană, în special. În acest sens, remarcăm participarea fregatei „Regele Ferdinand” la operația EUNAVFOR „Irini”, în perioada mai-iunie și, de asemenea, participarea fregatei „Regina Maria”, în perioada septembrie-octombrie, în Marea Mediterană, la operația „Sea Guardian”, operații conduse de NATO.
Ciprian Panga (realizator rubrică): În Polonia, Armata României participă, începând din anul 2017, la Grupul de luptă NATO condus de Statele Unite ale Americii care are ca misiune asigurarea prezenței înaintate și consolidate în sistem rotațional, pe flancul nord-estic al Alianței, pentru descurajarea oricărei potențiale agresiuni, în conformitate cu măsurile adoptate în cadrul Summitului NATO de la Varșovia. România contribuie la această misiune cu un detașament format din aproximativ 100 de militari și tehnică de luptă antiaeriană Gepard.
În Balcanii de Vest, o zonă care este caracterizată de intense conflicte politice și sociale, nerezolvate nici până astăzi, militarii din forțele terestre au participat la misiunea Uniunii Europene EUFOR ALTHEA din Bosnia și Herțegovina, misiunea lansată în anul 2004, în baza unui mandat acordat de Organizația Națiunilor Unite, dar și la operația de menținere a păcii din Kosovo, condusă de NATO încă din anul 1999, în baza Rezoluției 1244 a Consiliului de Securitate al ONU și a acordului militar tehnic dintre NATO, Republica Federală Iugoslavia și Serbia.
Generalul Valerică Vrăjescu: În momentul de față, în Bosnia și Herțegovina, România are cea mai numeroasă participare – peste 400 de militari participă în acest moment la Misiunea EUFOR ALTHEA. De asemenea, asigurăm o funcție importantă în cadrul Comandamentului EUFOR, cea de șef de Stat Major, asigurată de general de brigadă Ovidiu Lungu, și aprecierile comenzii misiunii sunt pozitive la adresa militarilor români care desfășoară misiunea în acea zonă de operație.
Ne-am confruntat cu o provocare inedită pentru noi: dislocarea companiei din rezerva strategică a SACEUR în teatrul de operații Kosovo, care a necesitat un efort deosebit, având în vedere termenul scurt de notificare pentru intrarea în zona de operații. Tocmai ce s-au întors militarii, înainte de Crăciun. Șeful Statului Major al Apărării a ținut neapărat ca militarii să-și încheie misiunea astfel încât să poată sărbători Crăciunul cu familiile și cu cei dragi, dar provocările au fost deosebite în special din punct de vedere logistic – și ne referim aici la mișcare, transport și toate celelalte elemente care au trebuit asigurate pentru dislocarea și redislocarea militarilor români din teatrul de operații Kosovo.
Ciprian Panga (realizator rubrică): Pe continentul african, misiunile pe care militarii români le execută sunt de observatori sub egida Organizației Națiunilor Unite, dar și de instructori în cadrul misiunilor sub mandatul Uniunii Europene, așa cum este și misiunea din Republica Centrafricană, a cărei comandă este asigurată de generalul de brigadă Cornel Tonea-Bălan.
Generalul de brigadă Cornel Tonea-Bălan: În Republica Centrafricană tocmai ce am încheiat rotirea detașamentului. Am fost la preluarea misiunii de către România a misiunii de antrenament a Uniunii Europene. Principala misiune a contingentului român aflat în Republica Centrafricană este de instruire a forțelor armate ale Republicii Centrafricane. Din acest punct de vedere operațional, pericolele nu sunt foarte mari, nivelul amenințării este scăzut. Considerăm că singurul impediment care ne-ar putea împiedica să ne executăm misiunea sunt bolile specifice continentului african – și ne referim aici în special la malarie.
În momentul de față, peste 100 de militari români participă la misiuni individuale, misiuni conduse de ONU sau de Uniunea Europeană în diferite țări, precum Mozambic, Mali și în alte zone conflictuale de pe teritoriul Africii.
Ciprian Panga (realizator rubrică): Indiferent de zonă sau misiunea unde au fost dislocați, militarii români au demonstrat că pot face față oricărei situații, au demonstrat că sunt adevărați profesioniști, ducându-și misiunile la final cu rezultate deosebite. Anul 2023 a fost un an al provocărilor din punct de vedere al misiunilor externe, misiuni care cu siguranță vor continua și în anul următor.
Generalul Valerică Vrăjescu: Având în vedere că încheiem un an cu multe provocări, ne așteptăm ca în continuare aceste provocări să persiste, și sunt convins că suntem pregătiți să le facem față în acest moment. Țin să transmit militarilor români care se află în misiuni în afara teritoriului național la mulți ani, cu multă sănătate, și îi așteptăm cu drag acasă, să se întoarcă sănătoși!

Congresul S.U.A. a aprobat strategia de securitate la Marea Neagră

Publicat de prosavioleta, 3 ianuarie 2024, 10:01

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Congresul Statelor Unite ale Americii a adoptat strategia de securitate la Marea Neagră. Potrivit oficialilor români, acest lucru înseamnă mai multă siguranță și mai multe investiții în țara noastră. Bogdan Dinu a urmărit subiectul și vine cu detalii.
Bogdan Dinu: Securitatea la Marea Neagră a devenit un punct esențial pentru strategia de securitate a Statelor Unite, mai ales după ce Rusia a atacat Ucraina la începutul anului 2022. Este pentru prima dată când importanța strategică a Mării Negre este recunoscută formal de Statele Unite, a transmis Ambasada României la Washington. Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a numit aprobarea documentului drept o zi istorică pentru Parteneriatul strategic româno-american și a declarat că România este pregătită să colaboreze cu Statele Unite la această strategie atât de necesară, consolidând securitatea și stabilitatea regională.