Cătălin Tomescu: China a devenit jucător global. Lumea deja trece la societatea bipolară la nivel global

Publicat de prosavioleta, 3 ianuarie 2024, 09:49

Cristian Dumitrașcu: Domnule general locotenent, bine ați venit la „Interviul săptămânii”.
Cătălin Tomescu: Mulțumesc de invitație.
Cristian Dumitrașcu: Am să vă rog să trecem un pic în revistă acest an din nou complicat – 2023.
Cătălin Tomescu: Un an greu, după părerea mea. Dacă mă întrebați de evenimentele fundamentale, principala mutare, zic eu, a făcut-o China. Lumea aia unipolară care s-a creat după 1989-1990, după primul război din Golf, destrămarea Tratatului de la Varșovia, destrămarea URSS-ului ș.a.m.d., care a fost un fenomen geopolitic la scară globală care a dus la crearea lumii unipolare, respectiv Statele Unite ca cea mai mare putere politică, economică și militară – și încă mai este. Deja acuma, din punctul meu de vedere, lumea deja trece la societatea bipolară la nivel global. Bineînțeles că există mai multe teorii cu cele cinci clustere, ș.a.m.d. – nu vreau să contrazic pe nimeni, n-am o problemă, fiecare vede din unghiul lui de vedere -, dar, în opinia mea, China deja a ieșit la rampă și nu mai poate fi desconsiderată sau trebuie luată în seamă. Și cred eu că s-a dovedit că a fost luată în seamă prin organizarea summitului de la San Francisco între președintele Statele Unite și președintele Chinei, care numai organizarea acestui summit la nivel de vârf reprezintă o recunoaștere a partenerului, că altfel nu se organiza. Că e bine sau că e rău, nu știu. Personal mă bucur că s-au întâlnit, pentru că situația la conflicte – și o să ajungem și acolo – nu e roză și nu se întrevăd linii de oprire, prin urmare, eu salut, bine, cu umila mea poziție, vă dați seama, faptul că cei doi lideri au decis să se întâlnească. Nu o să știm rezultatele foarte curând. E ca un fel de summitul de la Yalta, de acum 80 de ani. Prin urmare, China a devenit jucător global – politic, economic, financiar și al controlului resurselor strategice importante. Am lăsat la urmă ‘militar’. De ce? Pentru că au spus-o și analiștii militari americani și oameni cu funcții de răspundere în America. Am urmărit pe unul din liderii armatei americane spunând că ei prevăd 2035-2040 perioada în care ei consideră că China va putea deveni o amenințare militară pentru ei. De aceea am lăsat ultima și sunt de acord cu treaba asta, chinezii nici nu au avut în proiecție până acum 15 ani să devină o putere militară. Ei au fost axați mai mult pe domeniul politic, economic, financiar și al resurselor. De aia au și revenit la nivel global.
Al doilea punct ar fi conflictul Federației Ruse și Ucraina. Încă o dată, nu intrăm cu operație specială ș.a.m.d., problemă de semantică și de lege. Dar ideea e că timpul a lucrat în favoarea rușilor. Dacă ați observat poziția rușilor din ultimele două-trei luni, începând cu nereușita contraofensivei, o să vedeți că sunt foarte liniștiți, Putin e chiar jovial, nu mai are nici boli, nu mai are nimic, chiar se ține de vizite în plan extern; de asemenea, inclusiv Medvedev nu mai tot amenință cu arma nucleară, cum când erau la greu tot o vânturau ideea asta, că avem arme nucleare și putem să apelăm la ele, acuma sunt liniștiți. De unde vine liniștea asta? Pentru că și-au dat seama că ei sunt cu cărțile mari. Industria de apărare le produce armamentul de toate categoriile, de toate calibrele, inclusiv acum, de curând, au dat la apă două submarine nucleare de atac, unul din ele în clasa Borei, care e clasa superioară. Ce să vă spun? În plan politic le-a ieșit, a fost admis la anumite forumuri în plan internațional, în care au fost prezenți 60 de șefi de state. Rușii arată foarte mulțumiți de ei. Putin – citeam în ultima lui luare de cuvânt – el a spus că ar vrea ca, că vorbim de limitele acceptabile, aici revin, el a zis: domnule, eu aș vrea ca Ucraina să se retragă cu trupele ei din cele patru provincii, în Crimea nu a ajuns, vă aduceți aminte când spuneam Crimea e nu că mult prea tare, eu nu m-aș fi apucat de ea. Ideea este că el a spus că să se retragă forțele armate din cele patru provincii din teritoriile care sunt încă controlate de forțele ucrainene şi el ar fi mulțumit. Deci să rămână cu cele patru și Crimea. Zaharova, purtătoarea de cuvânt, și mai mulți lideri politici ai lor spun: domnule, nu ar fi momentul să mergem înainte. Am spus-o de mult: el va viza tot timpul Marea Neagră, nordul Mării Negre. El ar vrea cele patru provincii să continue până la Odesa; că nu i-a ieşit Odesa, e altă problemă, e o problemă de strategie, au greșit, și bine că au greșit. Dar vreau să spun ca idee, vorbind tehnic,  vorbind militar. Problema este că mai sunt care vântură ideea asta, că ar trebui să luăm nordul Mării Negre, că de acolo vin resursele, de acolo vine controlul gurilor Dunării, de acolo vin multe – n-aș vrea să se ajungă acolo. Personal am spus că Odesa nu se ia fără debarcare şi îmi mențin ideea iar ca să ajungă la Odesa îi trebuie minim șase divizii, chiar dacă le-ar avea, dar sigur o divizie cu pierderi și nu știu dacă își permite să piardă 20.000 de oameni, cam cât are o divizie de luptă la ruși.
Preşedintele ucrainean, linia lui directoare este să-i scoată afară din țară. Personal sunt de acord cu el, că e ţara lui și e atacată. Ideea este că dacă își menține acest obiectiv, care, din punctul meu de vedere, e cel mai înalt posibil, nu știu dacă va fi realizabil în cursul anului 2024, cu tot sprijinul. Încă o dată, rămân la ideea că timpul îi favorizează pe ruși. Nu știu dacă coeziunea politică la nivelul UE și la nivelul NATO va rămâne aceeași, nu știm dacă sprijinul american va fi la fel. Uitați că sunt probleme încă, nu intrăm în detalii, dar, pentru ascultători, sunt…
Cristian Dumitrașcu: Vin alegerile…
Cătălin Tomescu: … ce argumente am. Poate și dânșii ar trebui, liderii ucraineni ar trebui să se gândească și ei la cât să coboare linia și să treacă la negociere cu Federația Rusă. Știu că sună urât, știu că a fost un război barbar, știu că omenirea nu trebuie să conducă ăla cu mai mulți mușchi trebuie să-l bată pe ăla cu mai puțin mușchi, că nu așa merge treaba, dar, din păcate, cred că ar trebui să se meargă pe o negociere între cele două părți, susținute de cele două mari puteri şi alți jucători, nu intru în detalii, dar cumva să se oprească pentru că nu cred că să mai poate elibera tot teritoriul și ca nu cumva să se prelungească să le vină rușilor o idee să nu cumva să se dezvolte ofensiva.
La al treilea punct de discuție pentru 2023, s-a iscat conflictul din Israel, când am fost atacați pe 7 octombrie de către forțele Hamas. Acțiunea a fost pregătită bine. Nu poți să desfășori o asemenea acțiune împotriva unui stat ca Israel fără să ți-o pregătești cu un an-doi, sprijinită, ticluită cu consilieri militari serioși. Că e atac terorist este că e purtat de o organizație teroristă, dar acel atac a fost organizat militar. Doar în durata conflictului. Păi, Israelul are o armată serioasă. Ei sunt în război de… era să zic de când s-au născut. Am tot respectul pentru poporul lor, dar țara aceasta este una dintre cele mai bine pregătite țări din punct de vedere militar din toate punctele de vedere: din punct de vedere al teritoriului, a populației, mobilizare, tehnică de luptă, ce vreți dvs. şi am multe argumente în sprijinul ideii ăsteia. Prin urmare, uitați-vă că încă se luptă cu ei, care normal ar fi trebuit să-i distrugă într-un timp mai scurt. Ce înseamnă asta? Tot la fel, a fost bine pregătit. Acolo au fost zeci de mii de soldați, toate tunelurile alea, tot sistemul de comandă și control – lupta nu se duce fără comandă și control. Ca să reziști atâta trebuie să ai sistem de comandă şi control. Deci acolo a fost pregătită militar, nu terorist. Terorist a fost tipul de atac, încă o dată, și organizația, structura care a asigurat luptătorii, dar n-are nicio legătură cu o acțiune pregătită, cum te-ai duce să pui o bombă într-un metrou. Acolo au fost și sunt oameni pregătiți milita.
Cristian Dumitrașcu: De către?
Cătălin Tomescu: N-aș putea spune ce consilieri au avut. Pot să fie consilieri de-ai lor, militari, pot să fie și străini, pot să… Se vorbește de implicarea iraniană, se vorbește de mai multe țări care i-ar putea sprijini, Hezbollah, în partea cealaltă, în Liban – n-aș face o afirmație dacă există o țară terță. Ce pot să spun eu, ca, să zic, expert militar, este că sigur a fost pregătită din timp de către militari și susținută logistic cu echipamente, muniție. Păi ucrainenii au terminat muniția după două luni de război și o țară întreagă și cu putere militară și cu industrie de apărare… Păi ăștia cum mai au muniţie acum? Aia a fost adusă acolo, a fost depusă cu un an de zile, luni de zile, pentru că și pe-acolo nu puteai să aduci dinspre Israel, dinspre mare. Să nu uităm că Israelul, încă o dată, e țară serioasă pe domeniul de securitate și apărare și în multe alte domenii, dar aici chiar știu ce vorbesc. Că dacă au fost surprinşi sau nu sunt surprinși ne mai trebuie vreo două emisiuni ca să elucidăm treaba asta. Ideea fundamentală este că a fost pregătit, asta spun. Nu m-aş hazarda să zic neapărat că au fost rușii, probabil au fost, dar sigur nu vor avea nicio șansă. Deci dacă se gândește cineva că poate să-i dovedească pe Israel, din punctul meu de vedere nu are dreptate. Şi aici, ca și în conflictul de la graniță cu Federația Rusă și Ucraina, problema va fi aceeași: cum se va finaliza? Care sunt premisele de pace?
Aici este toată esența. Conflictul în sine va fi rezolvat clar. Israelienii vor mătura tot ce există acolo. Eu nu spun că au dreptate sau nu, deocamdată vorbim tehnic.
Cristian Dumitrașcu: Analizați tehnic puterea militară.
Cătălin Tomescu: Absolut. Problema este că sunt convins că armata israeliană și liderul Netanyahu nu vor accepta să mai rămână picior de luptător acolo, că e Hamas, că e terorist, că nu e terorist, cine luptă împotriva lor acolo sigur ori pleacă…
Cristian Dumitrașcu:… ori e lichidat…
Cătălin Tomescu: … ori va fi arestat ori e lichidat, cu consecințele și pentru armata israeliană. Dar sigur se va termina, nu în foarte mult timp. Problema fundamentală va fi ce urmează după. Pacea, exact ca în Federația Rusă și Ucraina, ajungem la nivelul de pace, corect, cum o scriem, cine o scrie, cine o stabilește, cine să fie de acord?
Cristian Dumitrașcu: E important cine o stabilește.
Cătălin Tomescu: Dacă la Federația Rusă și Ucraina avem doi lideri, două țări, două conduceri care trebuie să cadă de acord, aici cu cine negociezi? Cu Hamasul exclus. Cu Hezbollahul exclus.
Cristian Dumitrașcu: Şi atunci?
Cătălin Tomescu: Cu liderii palestinieni, care nu mai au lideri? Cine va stabili viitorul? Aici va fi marea problemă.
Cristian Dumitrașcu: Deci, e un pic mai complicat decât în cazul…
Cătălin Tomescu: Păi, v-am spus că e mai complicat. Acolo sunt doi lideri. Problema fundamentală este că aici cine va stabili liniile cumva trebuie să ajungă la o soluție. Acolo să nu uităm că, în afară de băieții răi, ca să spun așa, sunt probabil câteva sute de mii, probabil chiar un milion or mai fi rămas, nu știu, n-am date concrete, de oameni normali, familii normale, cu copii, cu bătrâni, care n-au nicio treabă nici cu terorismul, nici cu nimeni, ei vor să trăiască liniștiți, da, cum vor să trebuiască şi israelienii. Cum să trăiești tot timpul cu amenințarea că îţi cade o ploaie de rachete în cap? Cum să îți trimiți copiii la școală ș.a.m.d.? Și palestinienii au și ei argumentele lor. Bă, dar țara noastră unde e, că noi am fost aici? Problema e foarte complicată. Gândiți-vă conflictul ăsta e de 70 de ani, nu putem să rezolvăm nici în 10 minute și nu se poate rezolva, cum să spun eu, după ureche, cum li se pare lor bine. Aici cumva trebuie luată rescrisă cartea de la început, dai la prima pagină din nou, pui geografia pe masă, pui harta pe masă. Vedem toate elementele, începând de la demografie, începând de la zone. Toate chestiile astea trebuie analizate de către cei care vor participa la la negocierile de pace acolo, pentru că din punctul meu de vedere cel mai greu lucru pentru 2024 va fi să se găsească o soluție. Cam astea ar fi principalele trei elemente fundamentale din punctul meu de vedere pentru 2023: faptul că China a devenit jucător global; conflictul între Federația Rusă și Ucraina, din punctul meu de de vedere, nu poate să aibă o soluționare militară, în sensul că, indiferent ce resurse ar veni, practic, pe ucraineni îi vor ajuta să obţină succese limitate și să își păstreze o mare parte din teritoriu, dar nu cred că vor fi suficiente sau mai are capacitatea necesară de a-i scoate pe ruși afară din toate teritoriile sau provinciile cucerite și anexate; și al treilea, conflictul israeliano-palestinian. Sunt multe alte elemente, dar m-aş opri la astea trei, pe care le consider eu fundamentale pentru anul 2023.
Cristian Dumitrașcu: Domnule general Tomescu, vă mulțumesc foarte mult. Să aveți un an mai bun, să fie cu sănătate!
Cătălin Tomescu: Mulțumesc frumos!
Cristian Dumitrașcu: Vă mai așteptăm la „Jurnal militar”.
Cătălin Tomescu: Mulțumesc de invitație. Le urez tuturor celor care ne ascultă, tuturor românilor, un an bun, sănătate în primul rând, cu pace, să-și îndeplinească toate aspirațiile împreună cu familiile lor!

Ștefan Ciochinaru: Interesul nostru național, interesul fiecărui român este ca, în această confruntare globală, lumea liberă, lumea democratică, lumea bazată pe reguli să câștige

Publicat de prosavioleta, 11 decembrie 2023, 13:19

Cristian Dumitrașcu: Suntem într-o perioadă în care ne apropiem de bilanțul anului 2023, un an complicat din punct de vedere geopolitic. Am avut multe discuții cu dumneavoastră la „Jurnal militar”, la Radio România Actualități, în care ați fost apreciat de către ascultători ca un om optimist în ceea ce privește direcția lumii libere.

Ștefan Ciochinaru: Cu toate că am spus că 2023 va fi un an greu și nu se va termina războiul.
Cristian Dumitrașcu: Şi s-a confirmat.
Ștefan Ciochinaru: Da.
Cristian Dumitrașcu: Am trăit, iată, în această a doua parte a anului, deschiderea unui alt front important în Orientul Mijlociu. Aș vrea să începem discuția de aici, pentru că mai apoi vom veni către Ucraina și să vedem ce legătură este între deschidere acestui front și, de fapt, toată situația internațională, că avem acolo înspre China și acolo ceva de discutat.
Ștefan Ciochinaru: Ştiți, istoria își are ironiile sale. În Orientul Mijlociu avem de-a face într-adevăr cu o operațiune specială a armatei unui stat național împotriva unor organizații teroriste. În Ucraina nu avem de-a face cu o operațiune militară specială, ci cu un război dus de un stat împotriva unui alt stat, un război nedrept, un război de agresiune dus de Rusia împotriva Ucrainei, atacată fără niciun fel de motiv. Este mai dificil pentru oamenii obișnuiți să vadă legăturile dintre cele două teatre de operațiuni, dintre cele două fronturi, dar ele există. Să reamintim celor care ne privesc că doar cu trei săptămâni înainte de atacul Hamas din Israel, ministrul apărări Şoigu a fost la Teheran. În urma discuțiilor de la Teheran, după câteva zile, rușii au plasat un satelit geostaţionar deasupra Israelului. Noi știm foarte bine că acestea au rolul în primul rând spionaj, de culegere de informații, iar în ziua atacului ați văzut că atacatorii, teroriștii Hamas, aveau camere care filmau operațiunea. Unii dintre ei au căzut în luptă, pentru că israelienii au opus și rezistență acolo unde au putut. De la cei căzuți s-au recuperat camerele şi surpriza foarte mare a fost că pe camere, înregistrările arătau că acești, unii dintre acești atacatori vorbeau între ei rusește. Iată trei elemente pe care experții le pun întotdeauna în legătură directă, pentru că ei nu cred în coincidențe. De ce experții sunt atât de pesimiști şi nu cred în coincidențe? Probabil că e o chestiune care ține de cantitatea și valoarea informației pe care o dețin. Există o această legătură, așa cum nimeni nu se mai îndoiește, că toată operațiunea din Orientul Mijlociu, din Israel a dus la o depresurizare a tensiunii pe care o aveau trupele ruse pe frontul din Ucraina și la o deplasare a atenției opiniei publice mondiale la ceea ce se petrece în Ucraina, către ceea ce se petrecea acum într-un mod absolut barbar în Israel. Toate lucrurile astea nu au făcut altceva decât să-l ajute pe Vladimir Putin. Ca dovadă că după doi ani de zile este pentru prima dată când președintele Putin începe să călătorească peste hotare, dincolo de fostele republici sovietice, nu? Chiar în timp ce noi vorbim, domnia sa s-a aflat în Orientul Mijlociu, în Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită.
Cristian Dumitrașcu: Şi cu o deplasare absolut spectaculoasă, însoțit de Suhoi, de patru avioane
Ștefan Ciochinaru: De patru avioane de Suhoi, ultimul tip și de o mulțime de oameni de afaceri și specialiști ruși. Când spun specialiști, sugerez că nu știm cu ce se ocupă chiar toți cei din delegația care l-a însoţit pe președintele Putin.
Cristian Dumitrașcu: Ca de obiceia. Ce înseamnă asta pentru noi? Pentru noi, dar mai întâi pentru America?
Ștefan Ciochinaru: E o întrebare foarte dificilă, pentru că comportă două planuri de analiză total diferite. Să începem cu ultimul, cu planul american, pentru că în funcție de ce se petrece acolo, lucrurile se aranjează și în întreaga lume. În momentul de față, America se pregătește să intre în anul electoral, în anul 2024, la capătul căruia au loc alegerile prezidențiale. În America, președintele este conducătorul direct al executivului. Deci cine câștigă președinția este cel care conduce America și conduce și lumea liberă, lumea democrată. Pentru că Statele Unite ale Americii sunt cea mai importantă țară din această lume democrată, liberă, bazată pe drepturile omului și pe o economie liberă, o economie de piață liberă. Ei bine, lucrurile nu stau foarte bine, pentru că singurii candidați anunțați, previzibil până acum, sunt tot Biden din partea democraților și Trump din partea republicanilor. Ori Biden este erodat de aflarea la putere. Întotdeauna cel care se află la putere, persoană sau guvern, este erodat de guvernare. În schimb, Trump încearcă să se aureoleze ca victimă a democraților și a justiției americane. Sunt patru mari procese cu peste 70 de capete de acuzare penale împotriva lui pentru evenimentele care au avut loc la sfârșitul mandatului său și au culminat cu asediul Capitoliului. Dar au început cu nerecunoașterea rezultatului alegerilor de către Trump și echipa sa.
Cristian Dumitrașcu: Fapt fără precedent.
Ștefan Ciochinaru: Absolut. Şi de aceea și reamintesc acest lucru. Ori aici lucrurile sunt foarte clare. Partidul Republican, din păcate, este rupt în două. Cam 60% este dominat de partizanii lui Trump și ceilalți 40% sunt vechii republicani, anti-comuniști, pro-democrați, puri și duri, dar ei deja nu mai controlează partidul. Și aici este o foarte mare problemă, pentru că dacă ei ajung la putere, se va întâmpla ceea ce se întâmplă acum în congres. Ei domină congresul, după rezultatele de la mid term, de la jumătatea termenului, și ați văzut Congresul, iată, refuză să valideze ajutorul pentru Ucraina. Acolo nu e vorba – și acum ajungem și la noi, nu este vorba de Ucraina. Atenție foarte mare. Da, războiul se desfășoară în Ucraina, dar este un război între o internațională fundamentalistă, iliberală, antidemocratică, împotriva lumii democratice, a lumii libere, bazată pe drepturile omului și pe reguli. Ori aici avem Rusia, avem Iranul, avem Coreea de Nord aici, avem China, pentru că Xi Jinping, care este un om format de elita comunistă de pe vremea lui Mao Zedong, tatăl său fiind un înalt funcționar al regimului Mao, Xi Jinping e un om care fundamental e anti-occidental, care a instituit în China un regim de conducere personală. El de când a venit la putere și până astăzi, deci din 2012, a epurat zeci de mii de oameni, a declanșat o așa-numită campanie anticorupție, foarte populară, nu? Întotdeauna poporul se bucură.  Atunci când se declanșează o campanie anticorupție, poporul se bucură: „foarte bine le face, domnule, au furat, să fie pedepsiți!” Dar sub această umbrelă a luptei anticorupție, el și-a eliminat toți adversarii, culminând cu dispariția – că pur și simplu au dispărut – dispariția ministrului de externe și a ministrului apărării din China. Deci, astea sunt cele mai recente, care erau – atenție foarte mare – erau oamenii lui, erau oameni promovați de Xi Jinping. Xi Jinping înscrie China, împotriva intereselor Chinei, înscrie China în această internațională antidemocratică. El a și transformat de altfel începutul de economie de piață din China, într-un fel de capitalism de stat, unde statul decide ce se fabrică, ce se construiește, unde, ce se exportă, unde se exportă ș.a.m.d. Știm foarte bine unde duce o astfel de politică. Ne întoarcem, deci, la noi. Noi suntem – în România, foarte puțini oameni înțeleg și pe mine mă doare acest lucru, că noi, românii nu înțeleg că noi facem parte din această lume democratică – noi facem parte din Uniunea Europeană, noi facem parte din NATO. De la al Doilea Război Mondial și până acum nu a mai fost război în Europa și a fost o înțelegere. De aceea a apărut OSCE-ul, da. OSCE-ul, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, era menită să adune în jurul mesei de negocieri toți protagoniștii, toți actorii europeni, ca să nu mai fie niciodată război pe acest continent, pe bătrânul continent. Și iată că acum avem război, pentru că s-au încălcat toate înțelegerile, toate cutumele. E un război de agresiune și este extrem de dramatic. Deci, noi suntem – noi, ca parte a lumii libere – suntem în acest război cu internaționala antidemocratică, internaționala fundamentalistă, a celor care interzic oamenilor să vorbească liber, să gândească liber. Interzic femeilor să umble cu părul descoperit, poți să mori pentru asta.
Cristian Dumitrașcu: Pentru asta.
Ștefan Ciochinaru: Interesul nostru național, interesul fiecărui român este ca, în această confruntare globală, lumea liberă, lumea democratică, lumea bazată pe reguli să câștige, astfel încât să asigure un viitor mai bun omenirii, nu un viitor în care ne întoarcem fiecare în țările noastre, în spatele unor metereze, ca în Evul mediu, ne înconjurăm de șanțuri de apărare, le umplem cu apă și țăruși otrăviți și stăm acolo și suntem liberi înăuntrul zidurilor. Suntem liberi ca într-o temniță. Așa ceva nu se poate. Spre lumea aceasta nu vrem să mergem. Și atunci, da, fiecare dintre noi plătește acum costurile acestui război. Nu plătim, slavă Domnului, cu sângele tinerilor noștri pe front, dar plătim prin inflație, prin creșterea costurilor vieții, prin problemele care sunt în economie. Pentru că e război.
Cristian Dumitrașcu: Vă propun să ne referim, în finalul interviului, la ceea ce se întâmplă în Ucraina. Urmărim, vin și spun încă o dată, de mult timp, de când a început agresiunea Rusiei din Ucraina, urmărim evoluția războiului, ați fost optimist într-o bună parte din intervențiile dumneavoastră, exact cum previzionați dumneavoastră în interviurile trecute, lucrurile nu stau deloc bine pentru ucraineni.
Ștefan Ciochinaru: Era previzibil. Primul an a fost anul ucrainenilor. A fost atacul parat de ucraineni, i-au azvârlit înapoi pe ruși. Toată lumea a fost entuziasmată de reușitele militare ucrainene. După care, vă aminte că discutam, urma să se intre într-un război de poziție. Exact asta s-a întâmplat în acest an. S-a intrat într-un război de poziții, care, însă, a avut niște particularități. Iată că încep să iasă informații la iveală că între consilierii americani și generalii ucraineni au existat o nepotrivire de strategie. În vreme ce americanii au cerut continuarea inițierei contraofensivei și continuarea ei și abandonarea Bahmutului, ucrainenii au spus: „Nu, rămânem la Bahmut, apărăm Bahmutul. Și, practic, în toată acea bătălie surdă pentru Bahmut, care a durat mai bine de jumătate de an, rușii au avut timp să își facă toate pregătirile defensive, toate fortificațiile defensive, inclusiv minarea, ați văzut, a teritoriului pe o adâncime de trei-patru kilometri, astfel încât atunci când ucrainenii au trecut la contraatac după patru zile, au avut niște pierderi extraordinare și comandantul ucrainean a fost nevoit să oprească acest tip de ofensivă, pentru a încerca să găsească alte soluții și între ele fiind aceste desanturi care să treacă pe malul celălalt al Niprului, să constituie capete de pod. Lucruri complicate. Cu atât mai mult, cu cât timpul a trecut și, iată, a venit iarna. Iarna ce se va întâmpla? Probabil că vom asista la un fel de contraofensivă rusă, da, care se va baza în continuare pe artilerie, pe bombardamente strategice asupra facilităților ucrainene de bază, în așteptarea primăverii, când va fi o nouă încleștare de forță. Ce se va întâmpla anul viitor, rămâne de văzut. De ce spun că rămâne de văzut? Pentru că nu pot să nu ascult ceea ce a spus fostul comandant al trupelor americane în Europa, care a spus: da, domnule, sigur că ucrainenii au primit arme occidentale, au primit suficiente cât să nu piardă, dar nu destule ca să câștige. Și gândiți-vă doar că Uniunea Europeană se angajase ca până în martie, deci din martie anul acesta, până în martie anul viitor să furnizeze 1 milion de obuze Ucrainei. Ne apropiem, cred că, deși e sfârșitul anului, de vreo 300.000.
Cristian Dumitrașcu: Poate fi una dintre explicații.
Ștefan Ciochinaru: Sigur că da, pentru că în timpul acesta rușii au primit obuzele din Coreea de Nord, au primit rachete și drone din Iran, au trecut deja la fabricarea în facilitățile industriale proprii de drone, după modelul celor iraniene. Economia trece pe picior de război și eu vă duc aminte un singur lucru, apropos de corul de detractori care spun: domnule, ce sancțiuni, Rusia nu simte nimic. Păi, evident că nu simte. Putin s-a pregătit 20 de ani pentru acest război, pentru această confruntare cu lumea liberă, cu Occidentul. Știm cu siguranță de 600 de miliarde de dolari puși deoparte pentru acest război și probabil peste 1.000 de miliarde rezerve în aur, pentru că au cumpărat masiv aur și ei, și chinezii, dar acum ne referim la ruși. Deci, dacă a cheltuit până acum, să zicem, 100 de miliarde, mai are bani pentru încă cinci ani în acest ritm. Lucrurile sunt limpezi aici. Gândiți-vă că ajutorul dat Ucrainei de Statele Unite a fost undeva la 44 de miliarde de dolari, față de 100 de miliarde cât au avut ruşii. Bun, hai să spunem că am mai dat și Marea Britanie, și Uniunea Europeană. Sunt 50 de miliarde, jumătate din banii rușilor pentru acest război. Ucrainenii sunt efectiv de admirat, sunt efectiv, dar sunt eroici în ceea ce fac, în lupta pe care o duc. Merită susținuți până la capăt prin toate mijloacele pe care le avem, pentru că, repet, acolo, pe câmpiile Ucrainei, se decide viitorul Europei.
Cristian Dumitrașcu: Oamenii de acasă la ce ar trebui să se aștepte? Mesajul de final, așa cum vă invită în fiecare interviu.
Ștefan Ciochinaru: Oamenii de acasă sunt înțelepți. De foarte multe ori, poporul e mai înțelept decât bănuiesc unii. Sunt convins că nu-și fac planuri înflăcărate, că sunt prudenți, că își chivernisesc cu grijă ceea ce au și că se pregătesc pentru un an după chipul și asemănarea celui pe care l-am traversat.
Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor, mulțumesc mult și vă mai așteptăm la interviul săptămânii!
Ștefan Ciochinaru:Cu placere!
Cristian Dumitrașcu: Mulțumesc!

Ileana Rotaru: În momentele acestea de restriște, oamenii văd în armată, în instituțiile europene, precum și în Biserică, desigur ca fundament cultural, un ajutor sau un sprijin, după o perioadă destul de dificilă

Publicat de Gabriel Stan, 4 decembrie 2023, 13:31

Armata este instituția în care românii au cel mai ridicat nivel de încredere. Aceasta este o constantă a ultimilor 10 ani, iar, în perioada post-decembristă, alături de Biserică, a avut acest statut aproape permanent.

NATO și Uniunea Europeană sunt pe următoarele locuri în topul încrederii, potrivit datelor unui sondaj realizat de INSCOP, la cererea celor de la News.ro.

Invitata lui Constantin Herțanu la Interviul Săptămânii este doamna conferențiar universitar doctor Ileana Rotaru, de la Universitatea de Vest din Timișoara, a realizat o analiză a acestor aspecte, care ar fi cauzele și cum este influențată opinia publică de conflictul din Ucraina.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Bine v-am regăsit la „Jurnal militar”.

Ileana Rotaru: Bună ziua și mulțumesc din nou pentru invitație.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): A apărut un nou sondaj de opinie care arată că Armata și Biserica au rămas în topul instituțiilor în care românii au cel mai ridicat nivel de încredere. Cum am comenta acest prim aspect?

Ileana Rotaru: Este un sondaj care se face de către Institutul de cercetare INSCOP periodic și pe aceeași periodicitate putem să observăm că nu se schimbă și nu fluctuează foarte mult acest nivel al încrederii populației în Armată, fapt care ne confirmă această înclinație, dacă vreți, către instituțiile, să spun, de forță din peisajul public din România.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Este făcută și o paralelă cu anul 2013 și se arată în această cercetare faptul că eram tot cam pe acolo și în 2013, adică tot Armata și Biserica conduceau în preferințele din România.

Ileana Rotaru: Este mai mult decât un curent, aș putea spune, este o caracteristică faptul că românii au această încredere în cele două instituții, în Armată și în Biserică, în special în perioadele și, de fapt, în întreaga istorie post-decembristă a României.

Faptul că aceste instituții au beneficiat de o anumită legitimitate în spațiul public și Armata și Biserica sunt, să spun așa, legitimate simbolic cu această încredere, pentru că sunt două instituții care au suferit mai puține mișcări sau mai puține valuri de neîncredere sau de scandaluri sau lucruri de genul acesta, iar, pe de altă parte, comparativ, putem să spunem că în ceea ce privește zona politică sau zona instituțională, a instituțiilor statului de drept, lucrurile stau puțin mai slab, ca să nu spun prost, pentru că au tot fost diferite mișcări, crize, scandaluri ș.a.m.d.

Deci ele practic reprezintă, dacă vreți, un nucleu al încrederii oamenilor care în vremuri, cum spuneam, de tranziție, de criză, toate elementele acestea de nivel macrosocial și economic, care au traversat România în acești 30 de ani, au produs, bineînțeles, schimbări majore din acest punct de vedere și un grad crescut al neîncrederii, de exemplu, în clasa politică.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Acest clasament al încrederii, despre care vorbim, este continuat de două instituții internaționale, respectiv NATO, care are 55,4% încredere mare și foarte mare, față de 52,1% în 2013, și cealaltă instituție internațională, Uniunea Europeană, cu 50,3% față de 49,3% în 2013.

Dacă ne gândim și la faptul că scena geopolitică internațională este destul de complicată la acest moment, cum ar trebui să privim aceste două instituții internaționale?

Ileana Rotaru: Tot INSCOP a mai realizat, și aici o să încerc să fac o paralelă, un studiu foarte interesant în martie anul acesta, comparativ cu un studiu realizat în martie anul trecut, imediat după izbucnirea războiului din Ucraina şi în acest context, poate ar fi bine să înțelegem faptul că această încredere în NATO, în mod special, în Uniunea Europeană, în plan secundar, dar la fel de important, iată, cu o amenințare foarte gravă la granița României, aceste instituții, practic, și-au dovedit, dacă vreți, în mentalul colectiv, în spațiul public din România, utilitatea și siguranța sau gradul de încredere și de securitate resimțit de români în acest context.

Dacă, din punct de vedere, să spun, al culturii civice, instituțional, legat de Uniunea Europeană, lucrurile au stat înainte de integrarea noastră în Uniunea Europeană și în instituția euroatlantică, doream acest lucru doar din perspectiva sau motivați de o perspectivă legată de intrarea în marile familii occidentale, după care s-a observat o diminuare, să spun, a cunoașterii legate de modul în care funcționează acest, să-i spun, univers instituțional, birocratic al Uniunii Europene, ce să mai spun despre NATO, legat de discuțiile care aveau loc privind acordarea celui 2% din bugetul de stat către instituția euroatlantică, iată că toate acestea, cum spuneam, din păcate, într-un context extrem de tumultuos, cum l-ați descris mai devreme, extrem de complicat, oamenii au văzut, efectiv, a fost un efect cât se poate de direct, utilitatea acestor, să spun investiții pe care le-am făcut motivați emoțional și foarte doritori de a fi parte din această zonă occidentală, imediat după ieșirea noastră din lagărul sovietic, și faptul că acum, iată, aceste instituții, practic, într-un mod cât se poate de pragmatic, și-au dovedit utilitatea.

Dacă gradul de cunoaștere, cum spuneam mai devreme, legat de felul în care funcționează instituțiile Uniunii Europene, ce este Comisia Europeană, ce sunt celelalte elemente care țin de mecanismele de luare a deciziilor, mecanismele de aderare ș.a.m.d.,de reglementare veneau cumva de sus în jos, iată că acum lucrurile sunt un pic mai clar înțelese sau acest context a fost cel care a făcut ca gradul de informare legat de acestea să fie unul cât se poate de consistent.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Cele spuse și comentate de dumneavoastră confirmă cele spuse de dl. Remus Ștefureac, director INSCOP, faptul că încrederea multă și foarte multă a românilor în instituții și organizații interne și internaționale relevă o excepțională stabilitate în ultimii 10 ani, aceasta datorită faptului că acest clasament al încrederii primelor patru instituții este neschimbat din 2013 până în prezent, cu Armata, Biserica pe primele două locuri, urmată de NATO și Uniunea Europeană pe următoarele locuri.

Ileana Rotaru: Da, având în vedere că domnul Remus Ştefureac este și cel care a elaborat acest studiu, desigur că nu pot decât să confirm lucrurile acestea și, iată, le-am și explicat puțin mai devreme care sunt, să spun elementele fundamentale, elementele cheie care explică o astfel de încredere a românilor.

Momentul acesta, să spun, al perioadei martie 2023 – martie 2022 a devenit extrem de interesant legat de o nouă revigorare a acestei susțineri din partea românilor vizavi de cele două instituții şi, din câte îmi aduc eu aminte, rezultatele acelui sondaj iarăși confirmau și înclinația aceasta către instituțiile europene, să spun, și euroatlantice, într-o proporție de aproape 80%, 76% parcă pentru Uniunea Europeană și 80% pentru NATO.

Cam astea ar fi, din punctul meu de vedere, aceste date, care arată, practic, că în momentele acestea de restriște, oamenii văd în instituțiile europene, cum am spus mai devreme, și în instituțiile de securitate regională, națională, internațională, precum și în Biserică, desigur ca fundament, să spun, cultural, valoric, un ajutor sau un sprijin, după o perioadă destul de dificilă legată de, așa cum știm și ne aducem aminte, criza pandemică, criza aceasta a războiului din Ucraina, noul conflict din Orientul Mijlociu și, nu în ultimul rând, tot acest efect pe termen lung al campaniilor de dezinformare, care sunt în continuare destul de active în România.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Așa este. Şi o ultimă întrebare pentru dumneavoastră: încredere și stabilitate?

Ileana Rotaru: Da, desigur. Deci, în momentul în care vorbim de două instituții și alte două, care au venit puțin mai târziu, după 2003, în peisajul instituțional, să spun autohton, da, sunt extrem de importante și extrem de legitime în privința acestei stabilități.

Am spus un pic mai devreme faptul că da, iată, din păcate, să spun, aceste conflicte extrem de dureroase și extrem de grave în imediata noastră vecinătate, în proximitatea Mării Negre, și politica adusă în sensul unei informări corecte, pe cât posibil, confirmă această stabilitate. Oamenii văd în exterior acest sprijin și acest suport, şi aici mă refer la exterior la Uniunea Europeană și la NATO, iar în interior, în Armată și în Biserică, desigur, cum spuneam, pe această latură metafizică, dacă vreți, transcedentală, a încrederii în Cel de Sus, care este, practic, în vremurile fiecăruia, personal vorbim acum, entitatea de la care aștepți un ajutor atunci când spațiul, să spun politic, este unul extrem de fluctuat și dezamăgitor.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vă mulțumesc foarte mult pentru toate aceste explicații. Cu permisiunea dumneavoastră, o să închei acest dialog al nostru prin a spune celor care ne ascultă: „opinia publică este a doua conștiință” – este un citat din William Alger – şi cu această ocazie sper că ascultătorii noștri au putut să înțeleagă mai multe din aceste sondaje de opinie care, iată, ies pe piață la intervale mai mult sau mai puțin regulate.

Ileana Rotaru: Vă mulțumesc frumos pentru invitație și La mulți ani de 1 Decembrie!

Reporter: La mulți ani și dumneavoastră! La mulți ani tuturor românilor! Vă reamintesc că a fost alături de noi la „Interviul săptămânii” dna. conferențiar universitar dr. Ileana Rotaru de la Universitatea de Vest din Timișoara. Vă mulțumim și vă mai așteptăm la „Jurnal militar”.

Ileana Rotaru: La revedere și numai bine!

Vizită a ministrului apărării naționale în Marea Britanie

Publicat de Gabriel Stan, 4 decembrie 2023, 12:31

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, s-a întâlnit în Marea Britanie cu omologul său, Grant Shapps, alături de care a discutat despre dezvoltarea parteneriatului strategic româno-britanic și despre situația de securitate la Marea Neagră, în contextul războiului din Ucraina.

Oficialul român a apreciat contribuția Marii Britanii la consolidarea posturii aliate de pe flancul estic și a evidențiat participarea Regatului Unit la misiunile de poliție aeriană întârită din România și la exercițiile în format bilateral și multinațional.

Cu privire la evoluția conflictului din Ucraina, ministrul Tîlvăr a salutat eficiența misiunii Interflex, coordonată de Marea Britanie pentru instruirea forțelor armate ucrainene, misiune la care participă și România.

Potrivit autorităților militare britanice, peste 30.000 de militari ucraineni au fost antrenați cu succes în cadrul acestei misiuni. Ministrul Angel Tîlvăr a participat în Regatul Unit și la conferința dedicată inițiativei de înzestrare a Alianței Nord-Atlantice cu muniție și rachete.

Armata intenționează să cumpere tehnică și echipamente militare compatibile cu cele ale celorlalte state membre NATO și ale Uniunii Europene.

Publicat de gabrielasaksa, 16 octombrie 2023, 11:26

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Joi a avut loc o nouă ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, în care au fost analizate situația de securitate din regiunea Mării Negre și planul de înzestrare a Armatei României pentru perioada 2024-2033. În comunicatul transmis la finalul ședinței se arată că situația de securitate în regiune s-a deteriorat semnificativ, ca urmare a sporirii acțiunilor ostile ale Rusiei la adresa securității și libertății de navigație în Marea Neagră, iar incidentele cu fragmente de drone căzute pe teritoriul țării noastre și implicit al NATO au crescut riscul de escaladare. Ministerul a Apărării Naționale a prezentat un set de măsuri concrete pentru creșterea capacității de supraveghere aeriană, detecție și intervenție, în funcție de situație, în regiunile din proximitatea obiectivelor ucrainene vizate de atacurile rusești. În ceea ce privește înzestrarea armatei, schimbarea situației de securitate în urma războiului din Ucraina a determinat reanalizarea programelor de achiziții pentru apărare. Intenția este de a cumpăra tehnică și echipamente militare compatibile cu cele ale celorlalte state membre NATO și ale Uniunii Europene, creșterea cantităților de muniții necesare și constituirea graduală a stocurilor, în contextul menținerii alocațiilor bugetare pentru apărare la 2,5 procente din Produsul Intern Brut.

A 10-a ediție a Forumului de Securitate s-a desfășurat la Varșovia

Publicat de Gabriel Stan, 9 octombrie 2023, 14:55

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Capitala Poloniei, Varșovia, a găzduit pe 3 și 4 octombrie a 10-a ediție a Forumului de Securitate, una dintre cele mai prestigioase conferințe dedicate cooperării transatlantice.

Tema centrală din acest an a fost dedicată rolului din ce în ce mai relevant al Europei Centrale și de Est în actualul context de securitate euroatlantic.

România a fost reprezentată la eveniment de ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, care a participat la dezbaterile forumului și, în context, s-a întâlnit cu omologii din Polonia și Slovenia și cu președintele Comitetului Militar NATO, cu care a discutat despre situația de securitate regională, măsurile adoptate la nivel aliat pentru întărirea posturii de apărare și descurajare și despre cooperarea la nivelul Uniunii Europene și în plan bilateral.

Președintele Comitetului Militar NATO, amiralul Rob Bauer, a declarat la Varșovia că este necesar ca industria de apărare din țările aliate să crească producția într-un ritm mult mai susținut, pentru a putea menține în continuare sprijinul pentru Ucraina în războiul cu Federația Rusă.

Licitație pentru achiziționarea de obuziere auto-propulsate pe șenile pentru unitățile de artilerie

Publicat de gabrielasaksa, 2 octombrie 2023, 13:30

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Compania Romtehnica, aflată sub autoritatea Ministerului Apărării Naționale, a lansat licitația pentru achiziționarea de obuziere auto-propulsate pe șenile pentru unitățile de artilerie din Armata României. Până la termenul limită de la mijlocul acestei luni s-au înscris trei companii. Concernul german Krauss Maffei Wegmann propune modelul PzH2000, folosit în prezent și în Ucraina, după ce a fost donat Kievului de către Germania. Din Coreea de Sud s-a înscris compania Hanhwa cu modelul K9 Thunder, în timp ce Turcia are ca ofertă modelul T-155 Firtina. Cerințele Ministerului Apărării pentru noile sisteme de armament sunt: protecția, viteza de manevră, putere de foc și distanța de tragere mărită. Contractul pentru obuzierul calibru 155mm de nivel batalion este estimat la o valoare de 4,2 miliarde lei și se va derula pe o perioadă de cinci ani.

Laurențiu Moraru, subcomisar de poliție: “Nu facem altceva decât să ne facem datoria și vom fi aici 24 din 7, așa cum am fost și înainte și după 24 februarie.”, actualmente împuternicit al Punctului de Trecere a Frontierei Isaccea

Publicat de gabrielasaksa, 2 octombrie 2023, 13:12

Cristian Dumitraşcu (realizator): Așadar, acestea sunt primele știri oficiale, prima comunicare oficială dinspre Ministerul Apărării pe marginea acestui subiect. Spuneam că avem câteva lucruri culese în această săptămână pe marginea subiectului, nu doar iată, din păcate, azi-noapte s-a întâmplat ce s-a întâmplat, dar au fost cele două atacuri. Unul dintre ele la Isaccea și vă propun să începem cu un interviu pe care l-am realizat la Poliția de Frontieră, acolo unde a fost întrerupt traficul între Ucraina și România. Ascultăm, revenim.
Laurențiu Moraru: Mă numesc Laurențiu Moraru, sunt subcomisar de poliție, actualmente împuternicit al Punctului de Trecere a Frontierei Isaccea.
Cristian Dumitraşcu (realizator): Domnule subcomisar, cum doar câteva zile a fost un atac înțeleg în premieră în zona asta și cu atâtea forțe, însă lucrurile cred că ar trebui să fie transmise către public, așa cum stau ele de fapt. Este o situație care a fost cumva prevăzută și după întreruperea fluxului de la vamă, iată lucrurile s-au reluat și acțiunile merg bine.
Laurențiu Mocanu: Da, într-adevăr, au fost niște evenimente care au perturbat activitatea punctului de trecere a frontierei, în sensul că au fost sistate activitățile ce țin de trecere a frontierei, însă actualmente totul a revenit la normal. Fluxurile de pasageri și mărfuri se desfășoară în condiții normale.
Cristian Dumitraşcu (realizator): Și în legătură cu această cooperare, colaborare între instituții, cum se desfășoară ele cu Poliția, cu Ministerul Apărării, cu toate cele care trebuie să-și dea mâna într-o asemenea situație grea cum a fost acum câteva zile?
Laurenţiu Moraru: Nu e vorba numai despre situația de acum câteva zile. După 24 februarie, când conjunctura a făcut de așa natură ca Isaccea să fie pusă pe hartă mai mult decât a fost înainte, într-adevăr, a fost și există în continuare o cooperare foarte strânsă, atât cu ONG-urile care își desfășoară activitatea în zonă, cât și cu celelalte instituții din cadrul MApN, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și cu siguranță, relațiile pe care le avem și le-am consolidat în perioada aceasta vor fi în continuare la același nivel, dacă nu mai bun.
Cristian Dumitraşcu (realizator): Dincolo de lucrurile astea oficiale, legate de serviciu, vă întreb, ca om, pentru că aveți în subordine oameni cu care lucrați – și doar ne uităm peste Dunăre și vedem locul care a fost bombardat – cum o simțiți, dincolo de uniformă și de ceea ce aveți de făcut, ca om care se poate confrunta oricând cu un pericol mai mult decât cei de la București, care-s un pic mai departe sau cei din Transilvania?
Laurenţiu Moraru: Este, într-adevăr, un pic delicat, ca să spun așa, pentru că te uiți pe fețele colegilor tăi și vezi că există o temere, vezi că există o îngrijorare. Însă ce pot să spun? Că au dat dovadă de profesionalism extraordinar. Vreau să spun că toți au fost aici, s-au sprijinit unii pe alții și nu am absolut nimic ce să le comentez. Nu pot decât să-i apreciez pentru asta. Dar suntem oameni și nu trebuie să uităm că suntem la doar 900 de metri de zona în care ultima dată au explodat șase drone acum două zile.
Cristian Dumitraşcu (realizator): Mulțumesc tare mult și vă doresc succes și putere de muncă mai departe și să ajutați la tot traficul ăsta, care e important, chiar în context european.
Laurenţiu Moraru: Vă mulțumim mult! Nu facem altceva decât să ne facem datoria și vom fi aici 24 din 7, așa cum am fost și înainte și după 24 februarie.
Cristian Dumitraşcu (realizator): Important de ascultat și de înțeles ceea ce spun oamenii care sunt acolo, în prima linie, așa cum a fost vorba și despre subcomisarul Laurențiu Moraru, mai devreme. Nu este vorba doar despre situațiile punctuale, despre ceea ce se întâmplă acum, este vorba despre o normalitate în care trebuie să lucreze și în care trebuie să funcționeze oamenii și deja avem, iată, foarte multe luni, un an și ceva de război lângă noi

Generalul de brigadă Constantin Spînu : “România este însă o țară în care este pace, o țară în care viața se desfășoară normal…”

Publicat de gabrielasaksa, 2 octombrie 2023, 13:08

Cristian Dumitraşcu (realizator): În noaptea de 29 spre 30 septembrie, forțele ruse au executat o nouă serie de atacuri asupra unor obiective din Ucraina. În urma detectării unor grupuri de drone care se îndreptau spre teritoriul ucrainean, în proximitatea graniței cu România, Ministerul Apărării Naționale a alertat forțele aflate în serviciul Poliției aeriene și a notificat, începând cu ora 22:38, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență privind instituirea măsurilor de alertare a populației din județele Tulcea și Galați”. Acesta este un fragment din comunicatul de presă al Ministerului Apărării Naționale. Îngrijorarea oamenilor care sunt și în acele zone, dar care sunt în toate zonele României, pentru că dronele pot să ajung aproape nedetectate într-o arie foarte mare din teritoriul României. La telefon este șeful Direcției informare și relații publice din Ministerul Apărării Naționale, generalul de brigadă Constantin Spînu. Domnule general, bună dimineața! Bine ați venit la Radio România Actualități!
Constantin Spînu: Bună dimineața! Mulțumesc pentru invitație!
Cristian Dumitraşcu (realizator): Foarte așteptată vocea dumneavoastră într-o astfel de situație. Înțelegem că este o chestiune fără precedent. Cel puțin până acum, nu știm să se fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat în această noapte.

Constantin Spînu: Nu aș vrea să intrăm într-o logică de panică și de escaladare de informații. Ceea ce ați prezentat dumneavoastră face parte din informațiile pe care le-am transmis în cursul acestei dimineți. În noaptea aceasta a fost o nouă serie de atacuri executate de forțele ruse împotriva unor obiective din Ucraina. Ministerul Apărării Naționale, prin structurile competente, a monitorizat în timp real situația aeriană din proximitatea granițelor noastre. De aceea, la detectarea unor grupuri de drone care se îndreptau către teritoriul ucrainean, au fost aplicate procedurile care sunt deja folosite de foarte multă vreme în această situație, sunt repetate și exersate. S-au aplicat, respectiv s-au alertat structurile aflate în serviciul de poliție aeriană, iar în același timp, a fost notificat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență pentru instituirea măsurilor de alertare a populației din județele aflate în proximitatea graniței cu Ucraina, Tulcea și Galați. Este adevărat că în contextul acestei situații, sistemul de supraveghere radar al Armatei României a indicat o posibilă pătrundere neautorizată și aș dori să insist pe acest adjectiv, posibilă pătrundere neautorizată în spațiul aerian național, cu un semnal respectat pe un traseu către municipiul Galați. Chiar în cursul nopții, la momentul la care a fost indicat acest traseu, acest semnal radar, forțe ale ISU și Poliției de Frontieră au fost redirecționate către zonele aflate în proximitatea ultimelor coordonate înregistrate de sistemele radar. Nu au fost identificate în cursul nopții. Căutările au fost reluate în această dimineață și vor continua și în cursul acestei zile. Aș dori să spun că la ora 1:41 a fost declarată încetarea măsurilor de alertare în toate zonele vizate.

Noi vom reveni cu informațiile pe măsură ce acestea vor fi disponibile în urma acestor proceduri care se derulează, așa cum spuneam, chiar în acest moment. Vom participa și noi, Ministerul Apărării Naționale, cu forțe și mijloace, la aceste operațiuni de căutare și sperăm să avem situația lămurită în cursul acestei zile.
Cristian Dumitraşcu (realizator): Cu siguranță cunoașteți și dvs. care a fost textul acelei alerte extreme. A fost o adevărată isterie pe internet azi-noapte, în care oamenii au confirmat că au auzit drone și aici spune „adăpostiți-vă în beciuri sau adăposturi de protecție civilă. Durata – 90 de minute” – a fost, cred, un pic mai altfel decât celelalte mesaje care au fost date până acum.

Constantin Spînu: Sigur, dar încă o dată n-aș dori să intru într-o logică, cum ați spus dumneavoastră, a isteriei. Sunt semnale, sunt semnalizări, atenționări transmise prin sistemul RO-ALERT tocmai pentru a reduce riscurile populației. Deci procedurile au fost aplicate așa cum este necesar să fie aplicate. La momentul detectării acestor roiuri de drone care se apropiau de granițele României, îndreptându-se spre Ucraina, au fost aplicate toate procedurile de alertare. Deci aș dori să transmit un semnal de încredere, de liniște. Autoritățile monitorizează situația, luăm toate măsurile care care pot fi luate în aceste situații. Evident, riscurile sunt, nu pot fi reduse la zero, pentru că suntem în proximitatea unei zone de conflict. România este însă o țară în care este pace, o țară în care viața se desfășoară normal, în care autoritățile, iată, a fost nevoie să dăm în cursul acestei nopți semnalele de alertă pentru populația din județele aflate în proximitate, tocmai pentru că am detectat aceste situații. Vom continua să monitorizăm și să revin cu informații pe măsură ce se clarifică această situație. Vă spuneam, forțele din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională se află în la acest moment în teren și încercăm să lămurim această situație.
Cristian Dumitraşcu (realizator): Este același mesaj de încredere care ne-am pregătit să-l dăm și noi. Am fost toată săptămâna în zona acestea, avem un reportaj de la Isaccea, de la Poliția de Frontieră, avem un alt reportaj din zona limitrofă Ucrainei, acolo unde avem forțele din flotila fluvială, se monitorizează, cum ați spus, și să sperăm că lucrurile vor veni la normal. Vă mulțumesc, domnule general Constantin Spânu și să ne auzim cu bine și cu altă ocazie aici, la „Jurnal Militar”, la Radio România Actualități! Mulțumesc!
Constantin Spînu: Mulțumesc eu pentru invitație!

Informare M.Ap.N. – restricții de zbor în spațiul aerian limitrof graniței cu Ucraina

Publicat de gabrielasaksa, 18 septembrie 2023, 16:15

Adrian Gâtman (realizator rubrică):  Începând de pe 13 septembrie sunt restricții suplimentare de zbor în spațiul aerian limitrof graniței cu Ucraina, între Sulina și Galați, pe o adâncime de 30 de kilometri în interiorul spațiului aerian național, până la înălțimea de 4.000 de metri. În zonele restricționate nu este permis zborul aeronavelor pilotate sau nepilotate, cu excepția aeronavelor de stat și a celor aflate în situații de urgență. Restricții de zbor s-au luat încă din luna mai a anului trecut, după începerea războiului din Ucraina, iar acum acestea au fost extinse pe fondul intensificării atacurilor rusești asupra porturilor ucrainene de la Dunăre, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării, generalul de brigadă Constantin Spînu.

Gl. bg. Constantin Spînu: Până la 4.000 de metri interzicem zborurile, astfel încât să putem să detectăm mai ușor orice aeronavă care zboară la înălțimi mici și foarte mici. Atacurile cu drone asupra infrastructurii portuare ucrainene se execută la înălțimi mici și foarte mici, adică în spațiile în care orice sistem de radiolocație din lume are limitări constructive, are probleme să detecteze aceste ținte. De aceea vrem să creăm condiții cât mai bune, cât mai eficiente, astfel încât să putem să vedem aceste drone și la înălțimi mici, foarte mici.

Statele Unite ale Americii a fost de acord cu transferul a 61 de avioane de lupta F – 16 către Ucrina

Publicat de gabrielasaksa, 29 august 2023, 11:54

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Ucraina va primi în următorul an 61 de avioane de luptă F-16. 42 dintre ele vor fi donate Kiev-ului de către Olanda, iar alte 19 vor veni din Danemarca. Statele Unite ale Americii, ţara producătoare a acestui tip de aeronavă, a fost de acord cu transferul avioanelor numai după ce echipajele lor vor finaliza procesul de pregătire.Piloții ucraineni au început deja instruirea în baza militară daneză de la Skrydstrup. Este de așteptat ca în viitor militarii din țara vecină să se pregătească pentru pilotarea aeronavelor F-16 și în România. Consiliul Suprem de Apărare a țării a aprobat recent înființarea unui centru de instruire pentru piloții de F-16 români, aliați, dar și ucraineni. Potrivit ministrului danez al apărării, avioanele donate pot fi folosite doar în acțiunile militare de pe teritoriul și în spațiul aerian ucrainean.

Ministerul Apărării Naționale a întărit măsurile de vigilență în spațiul național terestru, maritim și aerian

Publicat de Gabriel Stan, 21 august 2023, 12:07

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Ministerul român al Apărării a condamnat atacurile repetate ale Federației Ruse împotriva zonelor locuite de populația civilă și a elementelor de infrastructură critică ale Ucrainei.

Săptămâna aceasta, armata rusă a executat un nou atac cu drone în zona porturilor dunărene Ismail și Reni, situate în apropierea granițelor țării noastre.

Structurile care asigură monitorizarea spațiului aerian românesc nu au identificat însă amenințări de natură militară la adresa teritoriului național al României.

Totuși, Ministerul Apărării Naționale a întărit măsurile de vigilență stabilite conform planurilor naționale și aliate și monitorizează în permanență spațiul național terestru, maritim și aerian, în cooperare cu structurile NATO.

Ministerul Apărării mai precizează că războiul de agresiune declanșată de forțele ruse împotriva Ucrainei reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului internațional.

Ștefan Ciochinaru: „Atunci când ai un război la frontieră, se poate întâmpla să cadă ceva din cer, așa cum s-a întâmplat în Polonia, așa cum s-a întâmplat în Republica Moldova.”

Publicat de gabrielasaksa, 8 august 2023, 14:42

Cristian Dumitrașcu (realizator): Am revenit aici, la ‘Jurnal militar’, la Radio România Actualități. Mai mult decât în zilele de război de până acum, de la granița noastră, opinia publică din România a fost speriată de atacurile cu drone ale rușilor din porturile de la granița noastră cu Ucraina. De altfel, Ministerul Apărării a dat imediat un comunicat prin care a declarat că situația este foarte serios monitorizată și că suntem pregătiți pentru orice scenariu, atât Armata Română, cât și aliații din NATO. Vă invit să îl ascultați pe cunoscutul analist Ștefan Ciochinaru, doctor în drept internațional și profesor de științe politice. În câteva secunde, interviul.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule profesor, bine ați revenit, după mai multă vreme aici, la Radio România Actualități și în toate posturile teritoriale Radio România.
Ștefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!
Cristian Dumitrașcu (realizator): Ne era dor de analizele dumneavoastră, cu atât mai mult cu cât, de fiecare dată, pe lângă lucrurile foarte reci și realist analizate, ne-ați dat și speranțe. Peste 500 și ceva de zile de război, iată că se apropie de noi, în premieră, aceste atacuri de la granița României și, sigur că da, o întreagă încadrare și comercială, dar și geopolitică. De unde sunteți de acord să începem această analiză?

Ştefan Ciochinaru: Eu cred că e foarte bine cum aţi pus dvs. problema, numai că este pentru prima oară această apropiere de noi, dar nu este pentru prima oară în cazul Republicii Moldova și în cazul Poloniei. Aduceți-vă aminte de rachetele căzute în aceste două țări aliate și care se află de asemenea pe linia de diviziune între NATO și Ucraina și include aici şi Republica Moldova, datorită umbrelei românești. Însă ceea ce s-a petrecut cu bombardarea orașelor Reni și Ismail nu trebuie să ne surprindă. Sunt două puncte foarte importante pentru comerțul pe Dunăre, care este o arteră economică extrem de importantă în Europa și, mai devreme sau mai târziu, rușii era de așteptat să le bombardeze. Trebuie spus însă foarte clar că asta nu are nimic de-a face cu România și tocmai de aceea cred că nici nu au fost folosite rachete, ca nu cumva să se întâmple vreun pocinog, un incident. Au fost folosite drone. Dronele, știți bine, sunt pilotate și astfel s-au asigurat că nu cade nimic pe teritoriul României. Oricum, anticipând o întrebare a ascultătorilor noștri, chiar dacă s-ar întâmpla un astfel de incident, asta nu înseamnă activarea automată a articolului 5 din tratatul NATO, acel principiu al mușchetarilor, ci ar presupune o analiză foarte serioasă, pentru că dacă e vorba de un incident, nu începe un război.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Au fost niște atacuri, sigur că da, interpretate emoțional, pentru prima dată când românii de la granița cu Ucraina să vadă atacurile, să simtă…
Ştefan Ciochinaru: Da, dar era de așteptat, domnule Dumitrașcu. Noi în emisiunea dvs. de la România Actualități am mai discutat acest lucru, așa cum acuma trebuie spus foarte limpede că un incident se poate întâmpla oricând. Atunci când ai un război la frontieră, se poate întâmpla să cadă ceva din cer, așa cum s-a întâmplat în Polonia, așa cum s-a întâmplat în Republica Moldova. Sigur că nu e de dorit așa ceva, dar trebuie să fim calmi și trebuie să avem încredere în forțele noastre armate, care au dat niște comunicate de data aceasta foarte rapide și foarte lămuritoare, astfel încât lumea să nu intre în panică degeaba. Ceea ce este însă foarte clar și trebuie spus, observ așa o nerăbdare crescândă în mass-media și de aici și în marele public, trebuie spus foarte clar sau reamintit ceea ce noi am mai spus, că această ofensivă ucraineană nu va fi o ofensivă după modelul rusesc, cu concentrări mari de trupe care se reped la atac indiferent de pierderi.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Cu orice preţ şi cu orice risc, așa e.
Ştefan Ciochinaru: Exact. Nu, nici vorbă de așa ceva. Va fi o acțiune militară de durată. Va dura undeva până spre mijlocul iernii, cel puțin. Va fi o acțiune de durată. Va fi o acțiune foarte laborioasă. E foarte complicat. Vedeți ce spune Mark Ryan, unul din generalii australieni, care este considerat un mare specialist al luptelor terestre și care spune că, pe lângă tranșeele și pozițiile fortificate, în momentul de față în Ucraina, ucrainienii se confruntă cu o combinație letală care constă din milioane de mine anti-blindate și antipersonal, drone de supraveghere, drone canicave, sisteme de război electronic, toate pe niște linii defensive construite de ruși, cu o adâncime în unele cazuri chiar de zeci de kilometri. Vă dați seama că asta nu se poate desface în atacuri de operetă, așa cum se așteaptă unii. Nu, războiul e o treabă serioasă și va dura. Deci această a douaa fază a războiul din Ucraina va dura cel puțin tot atât de mult ca prima fază, care a durat un an de zile.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Pentru că tot l-ați amintit pe generalul australian, am difuzat și noi la Actualitatea militară de mai devreme despre exercițiul Talisman din Australia. Este acesta un atu al Alianței, că aduce în față, evident, inteligența militară oriunde s-ar afla pe planetă, din Indo-Pacific până în Statele Unite și în Europa?
Ştefan Ciochinaru: Bun, acuma, într-un fel, mă obligaţi să spun un lucru asupra căruia nu insist în luările de poziții publice, pentru că e bine așa cum e acuma. În Ucraina și e foarte bun exemplu dvs. cu exercițiile din Australia, în Ucraina și peste tot de altfel, forțele militare occidentale folosesc inteligenţa ă la niveluri pe care nici nu le bănuim. Noi încă judecăm războiul cu instrumentele de analiză ale – hai să nu zic, celui de-al Doilea Război Mondial, hai să zic, ale războaielor israeliano-arabe sau ale războaielor de la începutul anilor 1990 din Golf. Deci nici vorbă, s-a progresat enorm, în momentul de față, războiul se duce în primul rând în spațiu, se duce în zona aceasta de algoritmi ai inteligenței artificiale. Și sigur că da, ca să nu-i supărăm pe infanteriști, și acolo, la firul ierbii, saltul calitativ care se petrece în momentul de față în software, în know-how-ul de război, creează o distanță astronomică între capacitatea de gândire militară occidentală și alte astfel de gândiri. Sigur, Rusia a învățat foarte mult în anul de război. Se vede și cu ce se întâmplă în momentul de față în Ucraina. Ați văzut că au reușit să neutralizeze unele drone ucrainene într-o oarecare măsură, dar asta este de așteptat. Așa se întâmplă în război, de aceea se testează armament, de aceea se inventează noi arme, de aceea au loc toate lucrurile acestea. Războiul politic din Ucraina este pierdut de Rusia. Războiul militar va urma soarta războiului politic. Se va întâmpla același lucru. Numai că, așa cum avertizam și în trecut, în discuțiile noastre, e un proces, e un proces care va dura, nu este o chestiune care să se termine foarte repede, în pofida nerăbdării noastre, va dura și va presupune în continuare costuri foarte serioase, inclusiv pentru țările europene care nu sunt angrenate direct în luptă și indirect.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Indirect, ca și noi, însă noi suntem aici, aproape, este altă percepţie.
Ștefan Ciochinaru: Vă mulțumesc că aţi spus-o dvs.
Cristian Dumitrașcu (realizator):  La final, așa cum facem de obicei, mesaj pentru ascultătorii nespecialiști în armată și în geopolitică: tot un optimism moderat am putea să invocăm? Aţi spus că o să mai dureze ceva.
Ștefan Ciochinaru: O să mai dureze ceva acest război, dar România este într-o situație în care n-a mai fost niciodată în istorie. Face parte din cea mai puternică alianță politică, militară, economică și financiară a lumii. România face parte din tabăra care va câștiga. Oamenii să aibă încredere, să aibă încredere în forțele noastre armate și să aibă încredere chiar și în cei care ne conduc. Sigur, aici societatea civilă trebuie să țină ochii deschiși. Dar eu am convingerea că România va face ce trebuie și la sfârșitul acestei confruntări, care știți că este o confruntare planetară, ce se întâmplă în Ucraina este doar un teatru de confruntare regională, dar confruntarea are loc pe toată planeta, am convingerea că la final România va fi foarte bine, va fi în tabăra care va câștiga această confruntare, va fi în tabăra democratică, prosperă, în tabăra care se va bucura de roadele erei care va veni, cea de-a patra revoluție industrială a lumii.
Cristian Dumitrașcu (realizator):  Invitat la „Subiectul săptămânii” – profesorul Ștefan Ciochinaru. Domnule Ciochinaru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la Radio.
Ștefan Ciochinaru: Cu mult drag. Vă doresc o zi bună!

Măsuri în urma atacurilor asupra infrastructurii portuare din regiunea Ismail din Ucraina

Publicat de gabrielasaksa, 8 august 2023, 13:52

Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): Ministerul Apărării Naționale anunţă aplicarea unor măsuri de vigilență întărită în urma atacurilor din dimineața zilei de 2 august asupra infrastructurii portuare din regiunea Ismail din Ucraina. Acestea sunt stabilite, conform planurilor naționale și aliate, pentru monitorizarea permanentă a spațiului aerian, terestru și maritim. Potrivit ministerului, nu rezultă la acest moment posibilitatea unor amenințări militare directe la adresa teritoriului naţional sau apelor teritoriale ale României.

Cătălin Tomescu: Rusia e greu de învins de către Ucraina. Orice întârziere și prelungire a războiului îi favorizează pe ruși

Publicat de Gabriel Stan, 31 iulie 2023, 15:23 / actualizat: 1 august 2023, 15:40

La Subiectul săptămânii, Cristian Dumitrașcu a realizat un interviu cu generalul-locotenent în rezervă, Cătălin Tomescu, tema principală fiind situația de pe frontul ruso-ucrainean.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la „Subiectul săptămânii”, în această dimineață, la „Jurnal militar”, generalul-locotenent în rezervă Cătălin Tomescu. Domnule general, bine ați revenit la „Jurnal militar”!

Cătălin Tomescu: Bine v-am găsit! Mulțumesc de invitație!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mijlocul verii, 500 și ceva de zile de război. Am vorbit de mai multe ori în această perioadă despre războiul de lângă noi, despre regretul dumneavoastră de a fi trecut în rezervă exact înaintea începutului războiului și, iacătă, se apropie de noi din ce în ce mai mult războiul, cu aceste atacuri din porturile apropiate graniței României, Reni, Galați. Cum e, ați prevăzut, așa, o acțiune?

Cătălin Tomescu: Sincer, nu. Nu mă gândeam că o să meargă să lovească porturile de la Dunăre, dar numai că, ieșind din tratatul sau înțelegerea făcută prin mijlocirea președintelui Turciei cu culoarul pentru grâne, Federația Rusă a decis ca să suprime capabilitatea ucrainenilor de a exporta grâu.

Pentru că, prin lovirea porturilor pe care le au la Dunăre și, bineînțeles, Odesa, care e la mare, ei practic vor să distrugă capabilitățile portuare pe care aceștia le au. Și, bineînțeles, ca să ai un export de grâne trebuie să încarci în vapoarele mari, vapoare de linie care să plece pe mare spre terțe destinații, mă rog, în funcție de contracte și așa mai departe. Și, atunci, concomitent cu lovirea unor obiective militare, Federația Rusă a decis să lovească aceste capabilități; și s-a văzut că în anumite cazuri au fost destul de eficiente loviturile, în sensul că au reușit să distrugă anumite părți din toate cele trei porturi. Nu pot să spun că prevedeam o asemenea acțiune, numai că ea vine ca urmare a ieșirilor din acea înțelegere, din acel tratat.

Și, atunci, practic îi obligă pe ucraineni să-și găsească alte căi prin care să scoată grânele din țară. Numai că, indiferent că vorbim de calea ferată cu limitările ei, datorată ecartului, diferenței de ecart la calea ferată, dacă vorbim de șlepurile pe Dunăre, Bulgaria, după cum știți, a spus că ei nu sunt dispuși să dragheze pe partea lor de Dunăre, prin urmare ele ar trece numai pe partea noastră.

Dacă mai punem asta, și o scădere a nivelului Dunării datorată căldurilor excesive din ultima perioadă cu care se confruntă continentul european, bineînțeles că acolo și acest tip de transport se va face cu limitări.

De asemenea, transportul rutier, vă dați seama, e super complicat. Vorbim de grâne, adică nu trimitem calculatoare. Pui într-un TIR probabil 200.000 de calculatoare și ai rezolvat problema. Nu.

Aici trebuie 2.000 de TIR-uri, pe care altfel le-ai fi pus într-un singur vapor, îi dădeai drumul prin Marea Neagră, Bosfor, Dardanele și, ulterior, în Mediterana și, de acolo, în toată lumea.

Însă ăsta e războiul, cu fața lui urâtă. Rușii, se vede treaba, că n-au niciun fel de scrupul în a bombarda aceste facilități și practic a împiedica Ucraina.

Zilele astea chiar se desfășoară un summit Federația Rusă – Africa și au fost și niște premieri ale președintelui Putin către anumiți șef de stat și de guvern africani. Să nu uităm că Rusia, în ultima perioadă, nu mă refer la războiul propriu-zis cu Ucraina, nu, în ultimii 10 ani sub Putin, și-a început expansiunea, să devină jucător global, în sensul că, lăsând la o parte intervenția în Siria și așa mai departe, dar s-a mers pe continentul african în multe țări pentru a desfășura diferite afaceri, începând cu armament militar. Inclusiv prezența grupurilor Wagner în anumite țări din Africa este ca urmare a unor înțelegeri avute cu autoritățile acestor state.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și noi știm asta foarte bine, pentru că avem observatori ONU în Africa, în misiuni ale Uniunii Europene…

Cătălin Tomescu: Mali și Republica Centrafricană, și nu numai, sunt în multe țări implicați. În urma summitului ăsta ar fi interesant de știut, o să vedem zilele astea care sunt rezultatele, ei s-ar putea, chiar apreciau unii analiști, că s-ar putea să vină cu ofertă: „Care e problema, domnule? Nu vă vine grâu din Ucraina? Vă dăm noi!” și la alt preț, pentru că și Federația Rusă, la rândul ei, este unul dintre cei mai mulți producători de cereale.

Din Europa este Ucraina și pe locul doi probabil România sau, mă rog, acolo suntem și noi, în primii trei-patru. Rușii au și ei cota lor. Oricum ar fi, din punctul meu de vedere, ce este de urmărit pentru ascultătorii noștri este de urmărit modul cum vor reacționa ei la momentul în care va trece prima navă cu grâu sau va încerca să treacă, nu știu dacă se va întâmpla, prin Marea Neagră spre Bosfor.

Se specula că ei au trimis o navă de-a lor militară care ar fi pregătită pentru a intercepta aceste nave. Nu am cunoștințe de drept maritim, drept internațional, al comerțului și așa mai departe.

Aici e vorba de știință, de carte, nu-mi intră în competență pe domeniul ăsta, dar sunt alții care sigur o să aibă o poziție și o să explice mult mai bine decât mine ce se va întâmpla, pentru că în mod legal nu se poate face o interceptare de navă. Hai să zicem că ei și-ar aroga dreptul să intercepteze navele ucrainene.

Dar, foarte bine, navele cu alt pavilion cine să-i dea dreptul unei armate să pună fregata lângă nava respectivă, să îi facă inspecția? Dacă nu ai mandatorul, dacă nu ai cum sunt misiunile NATO în Marea Mediterană, „Active Endeavour”, care s-au desfășurat ani de zile.

Prin urmare, aș vrea să văd că eu cred că nu vor întinde coarda cu amenințări asupra altor state, din punctul meu de vedere, sub nicio formă asupra unor țări NATO.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Venind către război, domnule general, ducem lipsă acută în piața media de specialiști adevărați care să analizeze acest fenomen. Sunteți unul dintre puținii ofițeri, generali cu cariere strălucite.

Ați fost unul dintre puținii care ați spus la începutul războiului că Rusia nu a prea cunoscut înfrângerea, asta în momentul în care ei erau bătuți de ucraineni în prima fază și erați cam singurul care spuneați „nu, nu-i așa”.

Cătălin Tomescu: Domnule, nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Rusia e greu de învins, mă refer de către Ucraina, pentru că vorbim de două țări total diferite, capabilitățile militare total disproporționate.

Într-adevăr, începutul acțiunilor ofensive ale rușilor din lunile februarie, martie, chiar și aprilie 2022 le-au adus un mic succes din punct de vedere al cuceririi teritoriilor, dar au arătat multe gafe, multe lipsuri prin acțiunile total sortite eșecului pe care le-au desfășurat pe teritoriul Ucrainei.

S-ar fi dat de înțeles că asta le e capacitatea, numai că ulterior s-au schimbat șefii, s-au făcut gafe imense, bineînțeles, s-au schimbat șefii. De aproximativ nouă luni de zile, Putin l-a pus pe Gherasimov comandantul operației care, încă o dată, Gherasimov era șeful armatei, n-avea de ce să-l pui pe el, el avea funcția lui. Nu numai că i-a creat o responsabilizare mare, numai că a pus un om care cunoștea tot sistemul și toate capabilitățile lui.

Coroborând treaba asta cu faptul că ucrainenii nu au mai avut tehnică de luptă cu care să dea o ripostă ofensivă, acțiunile militare au stagnat din punct de vedere cinetic aproximativ opt-nouă luni. Prin astea opt-nouă luni, armata rusă a trecut la apărare, industria de apărare a Federației Ruse a trecut la producție de război. Fiți convins că așa s-a întâmplat!

De asemenea, pregătirea militarilor s-a schimbat, nu s-a mai mers cu conscripți, s-au luat pe contract. Eu sunt convins că și acum se angajează pe contract.

Cu un salariu corespunzător, sunt destui care au fost prin alte teatre de operații care vin să se angajeze. Și, încă o dată, coroborând cu disproporția uriașă între cele două capabilități, cum zic eu, nu e academic, într-adevăr, pușculița.

Ucrainenii au avut un număr de oameni, mulți au pierit, s-au mai și mobilizat, au trebuit să învețe categorii de tehnică nouă, care ulterior le-a venit, dar la care factorul uman rămâne esențial, că nu ai cum să-l înlocuiești.

Poți să ai tehnică câtă vrei, dacă n-ai echipajele la tancuri, sau la avioane, sau la mașinile de luptă gata de a întrebuința acea categorie de tehnică, le ai degeaba. La ruşi este la fel, numai că la ei capabilitatea e mult mai mare.

Citeam într-un articol, în nouă luni s-au produs 600 de tancuri noi-nouțe, 600; numaivorbind de mașini de luptă infanterie, BMB, ș.a.m.d. Astea sunt undeva acolo. Nemaivorbind că ei au în jur de 6.000, din ce am statistici, 6.000 de tancuri T-72 în forma modernizată. Să zicem că operative hai să zic că sunt 4.000 și să spunem că mai au echipaje pentru 2.000.

Şi 1.000 dacă sunt, dacă aduci și mia aia acolo, dintr-o dată ai ajuns la o disproporție uriașă. Eu am crescut la școala mai veche a celor care m-au învățat pe mine cum e cu lupta și cu războiul și cu strategia, plus în școlile ulterioare din țară și sănătate, unul din elementele de bază este că întotdeauna trebuie să-ți respecţi inamicul.

Nu-l lua în derâdere, chiar dacă s-a făcut gafele respective. Ei,  uitați acum, s-a văzut că după un an, doi ani, voinţa și determinarea și ambiția de a învinge a militarilor ucraineni, să nu fiu înțeles greșit, am tot respectul și pentru trupele regulate, trupele teritoriale, inclusiv poporul, care dovedește o reziliență, ca să folosesc un termen la modă, și o determinare colosală de a înfrunta cotropitorul.

Problema este că, în condițiile date, ei și-au schimbat atitudinea, și-au schimbat inclusiv modul de acțiune și nu vor să-i lase, și-au pregătit terenul, infrastructura foarte bine pentru a interzice culoarele de mobilitate ale ucrainelor pe care le-ar putea folosi ca să-și atingă obiectivul de a scoate inamicul din ţară.

Și s-a încercat spargerea breșelor. Ţineți minte, de o lună și ceva s-a început, prin ofensivă de contact, nu cu toate forțele, cu forțele de la contact întărite să se găsească aceste breșe. Acum s-a realizat, din ce informații s-au vehiculat în ultima perioadă, o breșă la nord de Zaporojie, că știe toată lumea despre Zaporojie, fiind orașul cu centrala nucleară, cel de la capătul lacului la care a fost distrus, barajul care a fost distrus.

Acolo s-a reușit până la urmă, dar cu pierderi mari, pentru că acolo s-au pus linii întregi de câmpuri de mine, linii întregi de colți antitanc și tot felul de alte mijloace care să asigure protecția armatei ruse și contramobilitatea armatei ucrainene; sau dirijarea lor către puști de foc, de unde rușii să aibă focuri pregătite și intervențiile pregătite pe care, dacă inamicul ar intra în acea pungă de foc, să poată să distrugă cu ușurință. Nu mai vorbim de superioritatea aeriană rusească.

Să nu uităm că e o țară care dispune de minim 500 de avioane de vânătoare-bombardament ușor la momentul actual. Cu toate cele pe care le-au pierdut, nu neg că s-ar fi pierdut 100-150, nu știu, că nu le-am numărat, dar ideea este că disproporția e mare.

De aceea, generalii ucraineni au început într-un tempo mai redus până la crearea breșei. De aceea, au solicitat și muniție cu dispersie. Muniția cu dispersie pentru asta e făcută, să explodeze câmpurile de mine.

Prin explodarea acestora să poată să se creeze culoare, pentru că, odată depășit câmpul de mine, după-aia te-ai dus până la următorul conform normelor tactice, dar numai că îți trebuie acea breșă ca să treci prin el, pentru că altfel te oprești. Vă aduceți aminte, a fost o întreagă discuție cu cele 25 de blindate pierdute în două ore. Alea nu au fost pierdute că le-a lovit cineva din aer sau, eu știu, alte tancuri au tras în ele.

Nu, practic au intrat într-un câmp de mine, nu au fost suficient de bine informați despre poziția acestora, li s-au rupt șenila și de acolo militarii a trebuit să plece, pentru că cei care păzeau câmpul de mine i-ar fi omorât.

Și tehnica a rămas şi au fost celebre pozele alea grămădite niște,  cu niște Leopard. Asta e, şenila se rupe, aia nu e protejată prin blindaj cum e cutia blindată. Și la o mină antitanc este clar…

De-aia a fost construită mina, ca să rupă șenila tancului, pentru că tancul nu poate fi distrus de o mină. În schimb, şenila se poate rupe; rupându-se, tancul rămâne imobilizat. Un tanc imobilizat e țintă sigură. Dacă nu poți să-l miști într-o adăpostire ș.a.m.d. e ţintă sigură. Ca să concluzionez: este clar că rușii se lasă foarte greu și sunt deciși să-și păstreze teritoriile cucerite, cel puțin.

De asemenea, este clar că ucrainenii sunt în continuare determinați, cu sprijin în tehnică și muniții al țărilor occidentale, ca să spunem așa, să-și îndeplinească misiunea lor și dezideratul lor de a-și elibera întregul teritoriu. Rămân la părerea mea, Crimeea va rămâne o muncă foarte grea.

Vor trebui să fie extrem de atenți și să nu își asume riscuri inutile care pot să-i ducă la pierderea unor capabilități mari de forțe, pentru că va fi extrem de greu să pui în loc. Să ne gândim că oamenii ăștia iau dintr-un anumit calup care și-a asigurat deja pregătirea pe aceste categorii noi de tehnică occidentală, să-i spunem așa, într-un cuvânt, dacă pe ei ți-i i-ai pierdut rapid, e greu să-i mai formezi.

Și atunci înseamnă că, dacă nu îți îndeplinești obiectivele anul ăsta, se duce la anul. Din punctul meu de vedere, orice întârziere și orice prelungire a războiului îi favorizează pe cei din Federația Rusă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cu alte cuvinte, s-ar putea spune că este un curs favorabil, de data asta, Federației Ruse. Cu cât se întinde războiul, cu cât această contraofensivă, de fapt, nu a fost chiar ce spuneau ucrainenii… Blitzkrieg și alte…

Cătălin Tomescu: Păi nu a fost ușoară, nu, dar eu îi înțeleg că nu a fost ușoară, pentru că a fost extrem de mult timp la dispoziția Federației Ruse de a-și pregăti teritoriul cucerit pentru apărare. Și vorbeați de meserie. Nu poți să treci prin ele ca prin brânză, mă scuzați de expresie, pentru că nu se poate. Trebuie să creezi acele breșe.

De exemplu, la un front de batalion, un batalion atacă pe 1,5 kilometri, maxim doi după normă tactică. Trebuie să realizezi minim două treceri, compania din eșalonul întâi să poată să fie încolonată și să treacă prin barajul de mine sau prin colții antitanc, depinde unde ai făcut spargerea, și o companie pe cealaltă.

Ei, gândiți-vă că la nivelul lor, de două la trei brigăzi pe eșalonul întâi, ori două batalioane fiecare, gândiți-vă că le trebuie în jur de 12 asemenea treceri, asemenea breșe, ca după aia, când izbești, când intri din nou în câmp, care nu are troiane fortificate pentru apărare să poți să desfășori ofensiva.

Eu îi înțeleg și sunt de acord cu ei, pentru că, așa, să mori degeaba… Vă dați seama, dacă te duci, și te-ai oprit în niște colți antitanc, te bombardează și cu aviația, și cu artileria și cu tot cu drone și așa mai departe, cum e acum la modă, și tu îți pierzi și tehnică, și oamenii din ea.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da.

Cătălin Tomescu: Și tehnica poate fi înlocuită mai ușor. Dar oamenii nu, nu mai pot fi înlocuiți. Eu aș umbla la ambiție, la obiectiv. Ce îmi doresc anul ăsta exact? Pentru că asta a trecut în corelație cu pierderile pe care ți le poți asuma.

Pierderile sunt un element extrem de important, care la ruși, în partea ailaltă, nu prea a contat, ținem minte, mai ales la Wagner și așa mai departe. Ei luptă după alte doctrine, dar la ucraineni ar trebui să gândească bine treaba asta, și eu sunt convins că ei o gândesc.

Am încredere în ei, după un an și ceva de război direct cu ei, deja ei au tras extrem de multe învățăminte și sunt convins că vor avea grijă, de aceea au și încetinit ritmul.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): E o notă optimistă totuși, aici.

Cătălin Tomescu: Păi, nu, am o notă optimistă. Problema e: ce-ți dorești?

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da.

Cătălin Tomescu: Adică să îmi spui că până Revelion vrei să eliberezi tot teritoriul, din punctul meu vedere este extrem de greu. Și, atunci, trebuie să vezi cât de mult vrem să facem din acest lucru. Știți cum e, e ca în orice, ca în familie, dacă vreți ca să dau un exemplu simplu.

Ce, nu ne dorim tot să avem o casă la țară, o vilă acolo, două mașini și să ne facem câte o excurise în străinătate pe an? Am dat și eu un exemplu, așa, nu știu care e dezideratul fiecărei familii. Ideea e că fiecare ne dorim ceva. După care, când te uiți la resurse și vezi ce poți să faci și ce venituri ai, începi să mai tai.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mai tai din ele.

Cătălin Tomescu: Care e primul? Păi, primul sunt copiii, cel puțin la mine sunt. să fiu eu sigur că e bine, după aia casa, familia, după aia la excursia, sau la mașină, sau la treburile astealalte. Cam așa e și aici.

Eu sunt de acord că vrei să eliberezi tot, dar nu știu dacă se poate. Mai dădeam eu exemplu ăsta și atât, voiam să îl reamintesc, că e important. Și noi, în 1917, țineți minte că România mai stătea de la linia Mărăști-Mărășești-Oituz, pe la poarta Focșaniului până la Iași și cam atât mai mai rămăsese, și pe crestele Carpaților și pe Prut.

Marea șansă a noastră a fost că n-au reușit. Am rezistat eroic acolo. Am avut și elemente de contraofensivă și am menținut frontul și germanii n-au putut să ne străpungă, nici armatele austro-ungare pe granița munților și, practic, am rezistat; și ulterior condițiile ne-au fost favorabile. Păi noi n-am fi vrut să ne eliberăm toată țara? Normal că am fi vrut, că doar…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Am făcut-o și noi, pe bucăți.

Cătălin Tomescu: Problema e că la momentul respectiv am zis, cum a zis generalul Eremia Grigorescu: „Pe aici nu se trece”, că, dacă treceau, salut, se ajungea la Iași și așa mai departe, și România era toată cucerită. Și cu un obiect mai modest, dar realizabil, am reușit ulterior și de aici s-a făcut și România Mare și așa mai departe.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da, că tot vine 6 august acum, cu bătălia de la Mărășești.

Cătălin Tomescu: Da, da. Da.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ați fost acolo comandant, la Focșani și ați avut multe…

Cătălin Tomescu: Șașe ani și jumătate am lucrat.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Către final, voiam să vă invit și cu altă ocazie, un pic mai, nu știu, peste câteva săptămâni să vorbim mai mult și despre noi, despre Armata Română.

Foarte interensant ar fi. Și nu pot să închei fără să vă rog să ne spuneți ceva despre arma dumneavoastră, despre tancuri, pentru că 1 august este Ziua Tanchiștilor.

Cătălin Tomescu: Da, m-ați… 1 august este Ziua Tanchiștilor. O să merg la Pitești, la școală. Ce să spun?

Cred că cu toții ne-am dat seama, în ciuda unor comentarii mai puțin realiste și de esență, în prima parte a războiului, anul trecut, în primele cinci-șase luni, când au fost voci care spuneau că nu sunt bune de nimic și așa mai departe…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Dispariția armei tancuri.

Cătălin Tomescu: Da. Se dovedește că, după cum am spus totdeauna, numai cu tancuri și blindatele, mașinile de luptă ale infanteriei se ține, se pierde sau se câștigă un teren. Restul sunt vorbe. Drone, rachere, Kinjal, ce vreți dumneavoastră, Kalibr, HIMARS, orice, alea sunt bombe care distrug, nimicesc, neutralizează.

Țara se apără pe uscat și terenul se ține sau se pierde cu tehnica blindată. Prin urmare, tanchiștilor le urez la mulți an, o dată, să fie mândri de armă, să învețe carte toți, că uitați ce se întâmplă, se dovedește că la acest gen de război confruntările directe sunt esențiale.

Și, cum aveam eu când eram elev în școală la Pitești, la simulatorul pentru trageri scria: „Cine ochește și trage primul învinge”.

Nu s-a schimbat nimic de atunci până acum. Cine ochește și trage primul învinge și trebuie să aibă grijă să fie tot timpul pregătiți pentru apărarea țării noastre, categoric.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc tare mult și, pentru că e și Ziua Drapelului, la mulți ani, că știu că aveți drapelul în inimă.

Cătălin Tomescu: Fără dar și poate!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la „Subiectul săptămânii”, generalul-locotenent în rezervă Cătălin Tomescu. Vă mulțumesc, domnule general, și vă mai așteptăm la Radio.

Cătălin Tomescu: Și eu vă mulțumesc!

Ministrul apărării condamnă ferm atacurile Rusiei asupra porturilor situate pe Dunăre

Publicat de Gabriel Stan, 31 iulie 2023, 12:17

Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): Rusia a atacat cu drone, luni, 24 iulie, porturile ucrainene Reni și Ismail, situate pe Dunăre, în apropierea graniței româno-ucrainene.

Atacurile au distrus depozite de armament, depozite de cereale, tancuri cu petrol și echipamente NATO.

După ieșirea Rusiei din acordul care garanta trecerea în siguranță prin Marea Neagră a navelor încărcate cu cereale, Dunărea a devenit o rută alternativă de export pentru Ucraina.

Unul dintre porturile atacate, Reni, se află la distanță foarte mică de România, aproximativ 20 de kilometri.

Autoritățile de la București au condamnat în termeni fermi Federația Rusă pentru atacarea infrastructurii critice a Ucrainei, iar Ministerul Apărării român susține că nu există o amenințare directă la adresa teritoriului național sau apelor teritoriale.

Angel Tîlvăr, ministrul apărării naționale: În acest moment nu sunt amenințări directe în apele noastre teritoriale sau asupra teritoriului național.

Există posibilitatea ca în astfel de situații să apară și lucruri care să afecteze o zonă care nu este neapărat vizată de conflict, dar vă asigur că suntem în dialog permanent cu aliații noștri și că ne coordonăm permanent cu aceștia și am întărit măsurile de vigilență.

Piloții ucraineni se vor pregăti pe avioane F-16 în România

Publicat de Gabriel Stan, 24 iulie 2023, 12:25

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Instruirea în țara noastră a piloților pe avioanele de luptă F-16 va începe cel mai probabil luna viitoare.

Informația a fost confirmată chiar de președintele Klaus Iohannis, care a mai precizat că România este interesată nu doar de momentul începerii antrenamentelor, ci și de un rezultat bun în pregătirea piloților români, aliați, dar și ucraineni.

Klaus Iohannis: Este un proces care pentru noi este important și este important să se mențină. Noi nu antrenăm piloți din august până în septembrie, ci începem la sfârșitul acestei veri și va fi un proiect care va ține foarte mulți, să avem un proiect bine pregătit, solid, instructori foarte performanți și să avem aici un proiect de succes pentru Armata Română.

Adrian Gîtman (realizator rubrică): România s-a alăturat unei coaliții de antrenare a forțelor aeriene ale Ucrainei în vederea operării aeronavelor F-16, grup format din 11 state aliate.

Într-o ședință de la începutul acestei luni, Consiliul Suprem de Apărare a țării a aprobat înființarea, în România, a unui centru de instruire pentru personalul din Forțele Aeriene Române care operează aeronave F-16, facilitate care, într-o fază ulterioară, va putea fi deschisă participării personalului navigant din statele aliate și partenere, inclusiv Ucraina.

Potrivit reprezentanților companiei Lockheed Martin, producătorul aeronavele F-16, în România vor fi instruiți inițial piloții români, urmând ca militarii ucraineni să fie antrenați la noi în țară abia spre sfârșitul lui 2024. Până atunci, piloții Forțelor Aeriene Ucrainene vor începe instrucția pe F-16, în luna august, în Danemarca.

Daniel Petrescu: Deciziile de la summitul de la Vilnius au demonstrate soliditatea legăturii transatlantice și unitatea aliată. Este foarte important pentru noi că s-au adoptat noi planuri de apărare ale NATO

Publicat de Gabriel Stan, 17 iulie 2023, 13:17

Săptămâna trecută a avut loc Summitul de la Vilnius, una dintre cele mai importante summituri din ultimii ani, având în vedere faptul că Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei se cronicizează, iar implicațiile pentru România sunt foarte serioase având în vedere că suntem la granița de Est a NATO.

Cristian Dumitrașcu a realizat în exclusivitate pentru Jurnal Militar un scurt interviu cu Șeful Apărării, generalul Daniel Petrescu, la încheierea summitului de marți și miercuri.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general, bună dimineața, bine ați revenit la radio!

Daniel Petrescu: Bună dimineața! Mulțumesc pentru invitație și îi salut și pe radioascultători.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): O ocazie foarte bună pentru această revenire, pentru că Summitul de la Vilnius a fost unul dintre cele mai importante summituri din ultimii ani și am vrea să aflăm care au fost principalele decizii din punctul nostru de vedere, pentru că au fost comentate multe alte lucruri din punct de vedere politico-militar, relația Statelor Unite cu Ucraina.

Pe noi ne interesează principalele decizii ne privesc pe noi și care privesc Armata Română.

Daniel Petrescu: A fost într-adevăr o săptămână plină. Am avut ocazia și onoarea să participi nu numai la Summitul de la Vilnius, dar să și folosesc această oportunitate, faptul că mă aflam în Lituania, și să vizitez detașamentul nostru de forțe aeriene care execută acolo poliție aeriană. Referitor la summit, am mai participat pe parcursul mandatului meu la Summitul de la Madrid și la Summitul de la Londra.

De fiecare dată, pot să vă spun că pleci cu un sentiment foarte puternic referitor la soliditatea articolului 5 și la solidaritatea relației transatlantice și cu sentimentul că s-au luat decizii importante care vor influența modul în care este asigurată securitatea Alianței pentru următoarea perioadă.

Deciziile de la Summitul de la Vilnius au demonstrat, după părerea mea, în primul rând, soliditatea legăturii transatlantice și unitatea aliată. În ceea ce ne privește, ne-au interesat foarte mult postura de descurajare și apărare aliată, și aici este foarte important pentru noi că s-au adoptat noi planuri de apărare ale NATO.

Pentru orice amenințare de securitate care ar viza și țara noastră, alianța are un răspuns pe măsură pregătit și suntem parte la acest răspuns pe care alianța poate să îl dea. Există, de asemenea, un cadru foarte bun pentru creșterea grupurilor de luptă dislocate la flancul estic, și aici este cuprins și grupul de luptă din România, în care Franța este națiune-cadru, poate crește la nivel de brigadă prin forțe de întărire, dar și prin prepoziționarea unor echipamente.

Ați văzut și anunțul Spaniei privind participarea cu forțe la grupul de luptă din România. De asemenea, au fost discuții și decizii importante referitor la stabilirea unui nivel minim de 2% din Produsul Intern Brut pentru cheltuielile de Apărare în fiecare dintre statele NATO.

Este un nivel pe care noi l-am îndeplinit de câțiva ani, iar începând cu acest an avem 2,5% din PIB alocați pentru Apărare, din care peste 30%, și aici este un procent important, asigurăm pentru achiziția de noi echipamente pentru Armata României.

Este și un bun prilej de a dezvolta relația cu industria de apărare și capacitatea industriei de apărare de a asigura ceea ce este necesar pentru construcția capabilităților armatei. Am anunțat noi, alături de Bulgaria, la acest summit, constituirea unui comandament regional dedicat forțelor speciale – lucrăm la implementarea acestei decizii și, de asemenea, mie mi se pare foarte important și faptul că Marea Neagră a avut un capitol special dedicat în comunicatul summitului, în special ceea ce se referă la monitorizarea, evaluarea mediului de securitate din regiunea Mării Negre.

Mai sunt decizii și referitoare la reziliența aliată, și la modul de acțiune, și la evoluțiile viitoare.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru că ați vorbit despre Marea Neagră, este cumva o situație debalansată între Baltică și Marea Neagră? – pentru că acum a fost comunicat acest termen de ‘lac NATO’ deja, Marea Baltică. Aici sunt mai multe probleme la noi și dacă se vizează un plan regional pentru zona Mării Negre?

Daniel Petrescu: Am vorbit la nivel operativ de planurile regionale. Regiunea Mării Negre este cuprinsă în Planul Regional Sud-Est, la fel cum este inclusă și Marea Mediterană.

Acestea sunt planurile de nivel operativ, care detaliază modul de acțiune în zona noastră. Eu cred că sunt toate premisele, după aprobarea acestor planuri, pentru o abordare unitară și echilibrată a întregului flanc estic.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Perspectiva unui hub, care să vizeze antrenarea piloților de F-16 în România, piloților ucraineni, este?

Daniel Petrescu: Hub-ul pentru antrenarea piloților de F-16, și aș menționa în primul rând antrenarea piloților români pe avioane F-16, antrenarea piloților aliați din regiune pentru avioanele F-16 și, bineînțeles, antrenarea și piloților din state partenere este un proiect la care lucrăm de ceva vreme.

Dacă vă amintiți, în decizia CSAT din 6 iulie a.c a fost analizată și implicarea României în acest proiect, crearea unei facilități de instruire pentru operarea avioanelor F-16. Este un proiect la care lucrăm împreună cu aliații, dar și cu compania care proiectează acest avion de luptă.

Va fi un hub regional în România pentru antrenamentul piloților. Se vor antrena, cum spuneam, în primul rând piloții români.

A fost semnat la summit, am semnat împreună cu Olanda, Danemarca și alte state aliate acest proiect.

Ceea ce s-a semnat la summit dovedește că există voință politică. Acum lucrăm la detalii pentru implementarea acestei voințe politice și a face funcțional acest hub.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Încheiem cu aviația, pentru că aici eram. Ați fost, după cum ați spus mai devreme, în Lituania, în baza Šiauliai și, îmi aduc aminte perfect, la ultima videoconferință pe care ați avut-o cu o ocazie, cred că de Paște, i-ați întrebat foarte specific pe piloții noștri atunci dacă există diferențe de proceduri între ceea ce se întâmplă acum pe cerul Lituaniei și ce se întâmpla de regulă aici. Ce v-au spus piloții noștri înainte să plecați?

Daniel Petrescu: Nu numai că nu există diferențe de proceduri, dar capacitatea de acțiune a detașamentului nostru este la nivelul tuturor detașamentelor care execută poliție aeriană întărită, oriunde în statele NATO.

A fost o plăcere, a fost o ocazie importantă să-i văd cum își îndeplinesc misiunile la locul de dislocare.

Mi-am făcut un obicei să merg în toate teatrele de operații în care avem prezenți militari români și cred că este important să subliniem că avem o prezență importantă, aproape 600 de militari în misiuni din Mozambic până în Republica Centrafricană, Mali, Balcani, Polonia, ţările baltice, Marea Britanie – ați văzut deschiderea pentru Operația Interflex, și oriunde militarii noștri sunt prezenți avem numai cuvinte de laudă referitor la modul în care își execută misiunile. I-am felicitat și le-am mulțumit pentru ceea ce fac acolo.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Aș vrea să închei totuși cu mesajul tradițional, când ne dați interviu ”Jurnal militar” vă întreb același lucru: oamenii de acasă pot să fie liniștiți, după ceea ce ați spus dumneavoastră mai devreme, că plecați de acolo cu un sentiment foarte puternic de încredere și de respectare a Articolului 5, la o adică?

Daniel Petrescu: Oamenii de acasă să aibă încredere că Armata României e capabilă să își îndeplinească misiunile și să aibă încredere că facem parte dintr-o alianță în care sentimentul unității există, sentimentul solidarității există și care poate să răspundă oricărei provocări.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la „Subiectul săptămânii”, la „Jurnal militar” generalul Daniel Petrescu, șeful Statului Major al Apărării. Domnule general, vă mulțumesc și vă mai aşteptăm la Radio.

Daniel Petrescu: Mulțumesc și eu! Am onoarea să vă salut.

NATO i-a prelungit mandatul lui Jens Stoltenberg cu încă un an

Publicat de Gabriel Stan, 17 iulie 2023, 11:42

Adrian Gîtman (realizator rubrică): NATO a decis să prelungească cu încă un an mandatul secretarului general, Jens Stoltenberg. Ţările aliate au preferat să rămână cu un lider experimentat în loc să încerce să convină asupra unui succesor în actualul context de securitate.

Stoltenberg este liderul Alianţei Nord-Atlantice din 2014, iar mandatul său fusese deja prelungit de două ori, o dată cu un mandat plin, de patru ani, apoi pentru încă un an, odată cu începerea războiului din Ucraina.

Actualul mandat expira la sfârşitul lunii septembrie. Secretarul general al NATO este şeful civil al organizaţiei, acesta nu are rol de comandă militară.

Deciziile politice, militare şi strategice revin statelor membre, însă împreună cu preşedintele Comitetului Militar şi cu comandantul suprem aliat. Titularul funcţiei este unul din cei mai importanţi oficiali ai NATO.

Semnarea Declarației comune privind formalizarea Coaliției de antrenare a forțelor aeriene ale Ucrainei, în vederea operării aeronavelor F-16

Publicat de Gabriel Stan, 17 iulie 2023, 11:06

Adrian Gîtman (realizator rubrică): România a semnat, la Summitul NATO de la Vilnius, Declarația comună privind formarea coaliției de antrenare a forțelor aeriene ale Ucrainei în vederea operării aeronavelor F-16.

Țara noastră s-a alăturat unui grup important de state aliate, format din Belgia, Canada, Luxemburg, Danemarca, Norvegia, Polonia, Portugalia, Olanda, Suedia și Marea Britanie.

Semnarea declarației vine în contextul în care, în ședința de săptămâna trecută, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a aprobat înființarea în România a unui centru de instruire pentru personalul din Forțele Aeriene Române care operează aeronave F-16, facilitate care, într-o fază ulterioară, va putea fi deschisă participării personalului navigant din statele aliate și partenere, inclusiv Ucraina.

La reuniunea NATO din Lituania, președintele Klaus Iohannis a cerut mai multe trupe aliate în țara noastră: Am decis să constituim în România, alături de Olanda și de alți parteneri internaționali, un hub regional de antrenament pentru piloții români de F-16, dar acest hub va fi accesibil și pentru piloții aliați și pentru cei ucraineni.

Solicitarea noastră, a celor de pe flancul estic, a fost ca aceste grupuri de luptă să fie mărite la nivel de brigadă. Va fi o prezență militară pregătită pentru orice moment.

Dan Dungaciu: Deciziile se iau înainte ca aceste summit-uri să se petreacă. Ungaria a declarat recent că dacă Turcia e de acord cu integrarea Suediei, va fi și ea, deci, mingea este în terenul Turciei

Publicat de Gabriel Stan, 10 iulie 2023, 12:24

Săptămâna aceasta se va desfășura una dintre cele mai importante reuniunii NATO, după încheierea Războiului Rece.

La Vilnius, Alianța intenționează să invite Kievul într-un consiliu de apărare NATO-Ucraina, unde se va analiza cererea Suediei de aderare la Alianța Nord-Atlantică.

În emisiunea „Euroatlantica” de joi 6 iulie, Radu Dobrițoiu a dezbătut acest subiect cu profesorul universitar Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române, și cu Ion Petrescu, colonel în rezervă și fost șef al Trustului de Presă al Armatei.

Radu Dobriţoiu (realizator): Domnule profesor Dan Dungaciu, îl citez pe amiralul Bauer: „Trebuie să mergem și să ne facem munca pentru a ajunge la un număr mai mare de forțe, cu un nivel de pregătire mai ridicat.

Este vorba de un efort important, care va consuma bani și resurse, va implica inclusiv industriile de apărare din țările NATO, trecând de la proiect, de la planșă, de la schițe, la aplicarea reală, ținând cont că unele state aliate sunt mai departe geografic de Rusia, altele au și interese economice sau politice diferite”.

Cum anticipați, domnule profesor Dungaciu, că vor reacționa statele NATO din această perspectivă?

Dan Dungaciu: Din această perspectivă, evident că NATO își va regândi, recalibra poziția și poziționarea, într-un summit care cu adevărat va fi unul istoric.

Din păcate, ultimele reuniuni ale Alianței au fost toate într-un fel sau altul tensionate, pentru că în ultima vreme, cel puțin pe flancul estic, s-au acumulat suficient de multe tensiuni care, nu o dată, au devenit aproape amenințări, chiar și la adresa NATO, nu doar la adresa vecinătății NATO.

Deci, din punctul acesta de vedere, există un grad de conștientizare a faptului că Alianța este cel mai puternic garant de securitate pentru toată lumea.

Din această perspectivă, cred că nu există foarte multe semne de întrebare. Și dimensiunea tehnică, dacă vreți, a Alianței, sper să funcționeze și mai bine de aici înainte, sprijinită și de decizia politică.

Alianța Atlanticului de Nord a avut însă mai degrabă probleme la palierul politic, pentru că acolo, până la urmă, se ia decizia finală şi acolo se desenează arhitectura de securitate în integralitatea ei.

Prin urmare, planuri operaționale pe care NATO le va face, le va redesena, instituțiile pe care le va crea, vor ține seama, sigur, și de decizia politică. Una vizează, cum foarte bine ati spus, Suedia, va fi sau nu parte a NATO, deci, va fi sau nu parte a planurilor operaționale. Alta va fi relația pe care NATO o va avea cu Ucraina.

Deci, dacă la nivel tehnic, NATO ne transmite în continuare un semnal sincronizat cu mesajul președintelui american Biden, „nu vom admite ca spațiul NATO să fi amenințat”, dimensiunea politică este în suspensie.

Urmează să vedem și acolo cum se vor închide lucrurile sau dacă se vor închide la fel de rotund precum pe dimensiunea tehnică.

Radu Dobriţoiu (realizator): Domnule colonel Ion Petrescu, NATO revine la misiunea sa de bază: apărarea teritoriului aliat, după decenii de pace pe continent.

După misiunile de menținere sau de impunere a păcii, Alianța se întoarce la importanța Articolului 5 din Tratatul de la Washington, articol care apără și România. Sunt acestea măsuri bine venite pentru o alianță care vor fi accentuate la Vilnius?

Dan Dungaciu: Deja au apărut date privind cele trei regiuni care vor fi apărate de către NATO în cadrul comunității transatlantice. Prima acoperă Atlanticul și nordul Europei.

De defensiva acestei zone se ocupă Comandamentul Forțelor Comune ale NATO din Norfolk, peste ocean, în SUA. E vorba, apoi, de o a 2-a regiune care este apărată de aliați și acoperă Europa Centrală, de la Țările Baltice la Alpi, și aici revine responsabilitatea acestei defensive Comandamentul Întrumit al NATO de la Brunssum din Țările de Jos.

Şi o a 3-a regiune apărată de aliați acoperă Marea Mediterană până la Marea Neagră, sub responsabilitatea Comandamentul Întrunit al NATO din Napoli, Italia.

Şi dacă privim pe harta acestei zone observăm că este menționată și locația în care se află Comandamentul Multinațional de Sud-Est, în oglindă față de Comandamentul Multinațional de Nord-Est, care este în Polonia.

Da, summit-ul de la Vilinus va sigila, în noul sistem de apărare a spațiului transatlantic de către porțile desemnate, mai precis 300.000 de militari, cu o instruire aparte, cu capacitate de dislocare în 30 de zile.

Aș mai adăuga faptul că președintele Joe Biden s-a întâlnit cu prim-ministrul suedez și a spus foarte clar că susține integral, fără nicio reținere, prezența în NATO a Suediei, după care se va deplasa în Regatul Unit, de acolo la summit-ul NATO, şi ultima ţară vizitată din Europa va fi Finlanda. Pentru că știți foarte bine că această țară a reușit să devină parte a comunității transatlantice.

Radu Dobriţoiu (realizator): Domnule profesor Dungaciu, există totuși divergențe, mă refer, de exemplu, la bugetele pentru apărare, la extinderea alianței, avem aici pozițiile Ungariei și Turciei, reprezintă Vilnius un prilej pentru rezolvarea acestor divergențe?

Dan Dungaciu: Deciziile se iau înainte ca aceste summit-uri să se petreacă, summit-urile le validează. Din punctul acesta de vedere, ca să încep cu ideea de extindere, e o problemă mai complicată decât Turcia sau Ungaria. Ungaria a declarat recent că dacă Turcia e de acord cu integrarea Suediei, va fi și ea.

Deci, mingea este în terenul Turciei, teoretic. Dar am sentimentul că este și în terenul Suediei, Suedia, dacă dorea, putea să evite aceste incidente majore pe care le are cu Turcia.

Din acest punct de vedere, neadmiterea Suediei în NATO evident că nu va suna deloc bine. Din punctul acesta de vedere, sper ca pe ultima sută de metri să se întâmplă vreun miracol, dar șansele sunt foarte mici.

Mark Milley: Invazia neprovocată și ilegală de către Rusia a Ucrainei este un atac frontal, direct asupra acestei ordini internaționale

Publicat de Gabriel Stan, 10 iulie 2023, 10:52

Gabriel Stan (realizator emisiune Jurnal Militar): Propun să ascultăm împreună declarația președintelui Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore din Armata Statelor Unite, generalul Mark Milley, care a vorbit despre actualele amenințări la adresa securității mondiale, cu trimitere spre viitorul tehnologiilor din domeniul apărării.

Mark Milley: Astăzi, aceste reguli ale ordinii internaționale sunt sub o mare presiune. În mod particular, invazia neprovocată și ilegală de către Rusia a Ucrainei este un atac frontal direct asupra acestei ordini internaționale, bazate pe reguli.

Suntem acum la peste un an de la începutul acestei invazii. Curajul și rezistența poporului ucrainean sunt cu adevărat o inspirație pentru noi toți. Suportul colectiv al majorității țărilor din lume a ajutat Ucraina să lupte pentru libertate și suveranitate.

China dorește să rescrie aceste reguli, să le revizuiască. Economia Chinei s-a dezvoltat rapid în ultimele patru decenii, susținând în prezent financiar construirea unei puteri militare incredibile.

Acțiunile Chinei și discursurile publice sunt foarte clare și nu există ambiguități. China dorește să devină o putere hegemonică în Asia în următorii 10 ani și să concureze cu puterea militară a Statelor Unite până la jumătatea acestui secol.

Istoria geostrategică a acestui secol va fi determinată de relația dintre China și Statele Unite și cei care vor rămâne în competiția geostrategică în rândul puterilor mondiale.

Hari Bucur Marcu: Putin ar fi trebuit să închidă războiul de foarte multă vreme, pentru că n-are nicio șansă să-și îndeplinească vreunul dintre obiectivele pe care le-a stabilit, chiar dacă nu le-a declarat

Publicat de Gabriel Stan, 3 iulie 2023, 13:38

Invitatul lui Constantin Herțanu la Subiectul săptămânii a fost expertul internațional în politici de apărare, Hari Bucur-Marcu.

Acesta a realizat o analiză la cald a evenimentelor recente din Rusia, după rebeliunea militară a grupării de mercenari Wagner, pe care unii analiști au descris-o drept cea mai mare provocare la adresa puterii lui Vladimir Putin, în cei peste 20 de ani de când se află la conducerea Rusiei. Interviul imediat după semnal. Subiectul săptămânii.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Bine ați venit la Jurnal Militar!

Hari Bucur-Marcu: Mulțumesc frumos pentru invitație.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Traversăm o perioadă foarte interesantă pentru România, pentru vecinii României în special și de aceea, sunteți în legătură directă cu noi. Întreg mapamondul a stat zilele trecute, în special sâmbătă, și a așteptat minut de minut, oră de oră, vești despre ce se întâmplă în Rusia. Este acțiunea mercenarilor Wagner și a comandantului lor, un caz de luat în seamă?

Hari Bucur-Marcu: Are o simbolistică foarte importantă ca valoare militară, însă nu, n-a fost cine știe ce. A fost un marş făcut ştiu și eu de planificatori la nivel de pluton, companie, nimic mai mult. Deși au foarte mulți luptători, nu au capabilitatea de a planifica și de a conduce operații la nivel mai mare de companii.

E drept, cel mai important lucru care s-a întâmplat sâmbătă a fost că a căzut acel oraș, fără niciun fel de împotrivire  în care au intrat, au intrat în comandamentu care planifică și conduce întreaga operație de agresiune împotriva Ucrainei, aeroportul din localitate ș.a.m.d.

Deci de acolo vorbim de simbolistică mai mult decât de faptul că au putut să meargă foarte repede spre Moscova, că au putut să ocupe fără luptă, fără împotrivire, acel oraș și comandamentul respectiv, și o să mai vorbim despre acest lucru, adică o să se facă referire la acest eveniment mult timp de acum înainte, de către toată lumea, nu numai de către ruşi sau de către inamicii ruşi, ca să spunem așa.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Cum ar trebui să-l vedem pe Putin astăzi, după tot acest val vârtej de evenimente derulate extrem de repede și într-o perioadă de timp foarte, foarte scurtă, până la urmă?

Hari Bucur-Marcu: Putin nu contează pe popularitate, ca să spun așa. Deși el are o susținere destul de semnificativă în rândul populației ruse, ei zic 70%, dar dacă ar fi numai 60% și deja este foarte mult. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, sistemul de control politic asupra forțelor armate…

Nu s-a clintit în vreun fel, adică n-a trebuit să îi răspundă lui Prigojin, de exemplu, prin scoaterea din funcție a vreunuia dintre cei doi pe care Prigojin i-a acuzat și pentru scoaterea cărora a și făcut acel marș, respectiv ministrul Șoigu și șeful Statului Major General, Gherasimov.

Putin a făcut ieri niște gesturi din acestea de a explica militarilor, s-a întâlnit cu militarii, s-a întâlnit și cu forțele celelalte armate pe care le au ei în afară de militari, respectiv serviciile speciale ș.a.m.d., în așa fel încât să rezulte că el a putut să îi controleze pe aceia, i-au fost loiali respectivii și, ca urmare, asta a fost important în a opri acel marş, care, încă o dată, dacă ar fi ajuns la Moscova, probabil că s-ar fi întâmplat ca la Rostov, și atunci vă daţi seama ce situație ar fi fost.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Mutarea trupelor Wagner în Belarus, la o bază din centrul țării, nu a trecut neobservată nici de Polonia, nici de țările baltice, nici de NATO. Lituania și Polonia au exprimat preocupări de securitate legat de acest eveniment, iar secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că Alianța își sporește prezența militară pe flancul estic în ultimele zile.

Tot domnia sa a declarat că este prea devreme pentru a face o judecată finală cu privire la consecințele faptului că Prigojin s-a mutat în Belarus.

Hari Bucur-Marcu: NATO are un program serios, ei nu reacționează la asemenea evenimente. Deci cei din NATO nu așteaptă să se producă evenimentul ca să aibă o reacție la el. Valoarea militară, încă o dată, este foarte scăzută.

Ce are în pregătire în momentul de față NATO pentru un eventual comportament agresiv rusesc împotriva unui stat membru NATO e planificat din timp, au avut la Madrid un summit în care au stabilit că pot să ridice foarte repede, în timp foarte scurt și, bineînțeles, pe bază de motive capacitățile de apărare ale NATO din statele din prima linie, cum ar veni, de la Marea Baltică la Marea Neagră, de la nivel de batalion la nivel de brigadă, forţele acestea permanente dislocate pe teritoriul acelor state, cele opt grupuri de luptă, vă dați seama că dacă ar fi amenințare directă asta s-ar face, s-ar da ordin ridicarea acestei capacități permanente de la nivel de batalion la nivel de brigadă, multiplicat cu patru, cum ar veni.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Cum credeți că ar trebui să privim datele vehiculate de Kremlin conform cărora acele elicoptere rusești Ka-52 și Mi-28 provoacă pagube mari brigăzilor mecanizate înzestrate cu blindate Bradley și tancuri Leopard?

Hari Bucur-Marcu: Bine, e o retorică de război, vă dați seama.

Putin a spus în fața reprezentanților Ministerului Apărării Naționale de la ei, la Kremlin, când i-a adus în sală ieri, a dat niște cifre acolo, că în ultimele 24 de ore au distrus 40 de tancuri, ceva în genul ăsta. Dar toate astea pentru o ureche formată arată că, de fapt, ce spunea Putin era așa: Ăștia în contraofensiva lor au succes, dar au pierderi mari. Înțelegeți?

Adică, ei au dat cifrele brute, așa, ca un fel de succes al trupelor rusești, în condițiile în care contraofensiva ucraineană are succes, adică își recuperează teritorii, eliberează localități, chestii de genul acesta.

Sigur că da, nu putem comenta ritmul de ofensivă atâta vreme cât, încă o dată, eu n-am date concrete de pe teatrul de război, dar este evident că, dacă ar fi avut un cel mai mic succes de oprire a acestei contraofensive, Putin ar fi spus-o.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Opinia dvs care este: credeți că i-ar ajuta mult pe ucraineni dacă ar avea sprijin al aviației și în special aici mă refer la elicoptere de atac?

Hari Bucur-Marcu: Mai ales din partea ucrainenilor, care s-au pregătit atât de mult timp cu occidentalii în cu totul alt tip de ofensivă decât cea pe care au practicat-o rușii când au invadat Ucraina.

Vorbim de lovirea unor obiective precise, cu mare precizie de lovire, obiectivele alese în așa fel încât să aibă valoare militară, adică să-i determine pe ceilalți să se retragă sau să se predea. Nu mai vorbim de faptul că nu au un fond constituit de nivel brigadă sau divizie sau nu mai vorbesc mai mare, ci au direcții principale și direcţii secundare, tot așa, la eșaloane mai mici, cu obiective fiecare, de exemplu un pluton primește un obiectiv să elibereze un sat și cu asta s-a încheiat discuția, dar l-a eliberat, înseamnă că şi-a îndeplinit obiectivul; sau o companie.

Dar în niciun caz nu vorbim de forțe mai mari, care să fie tăvălug uman sau ceva în genul acesta. Ca urmare, și tancurile ei nu le folosesc ofensiv, în maniera la care să se ducă cu șenila peste soldatul rus.

Deci, tancul american, cel puțin, este o platformă de luptă, vă dați seama, are tot felul de armamente pe el, are tot felul de posibilități de identificare a țintei și de lovire a țintei din mișcare ș.a.m.d.

Are tot felul de armamente pe el, are tot felul de posibilități de identificare a țintei și de lovire a țintei din mișcare ș.a.m.d., plus elementele de protecție pe care le are, încât este puțin probabil ca rușii să poată să-i facă față într-un fel.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Dacă ar fi să ne întoarcem la ideea de la începutul interviului nostru, în care vorbeam despre mercenarii Wagner, cu ce ar trebui să rămână ascultătorii noștri?

Hari Bucur Marcu: Că nu e o amenințare directă. În primul rând, după câte am înțeles şi după câte au spus și rușii, ei și-au lăsat armamentul greu, pe care l-au primit tot de la armata rusă, că nu aveau ei de acasă tancuri și blindate ș.a.m.d., şi-au lăsat armamentul greu în Ucraina când au plecat spre Belarus.

Deci acolo sunt numai oameni, da?, deci imposibil ca aceștia să se facă o forță care să devină o amenințare militară pentru cineva în condițiile astea.

Dar ei în continuare sunt militari, au experiență de război, au experiență de câmp de luptă, pot fi oricând luați de acolo, din cazarma aia din Belarus și de acolo să completeze forțele rusești, în momentul în care se ajunge la o convenție între ei sau, mă rog, forțele Belarusului la fel de bine pot să o facă.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Președintele Klaus Iohannis a declarat că situația din Republica Moldova este critică și consideră domnia sa că este datoria aliaților NATO de a găsi căi pentru a ajuta această țară în a-și crește capacitatea de reziliență. Cum ar trebui să privim aceste declarații ale președintelui României?

Hari Bucur Marcu: Ca o asumare în primul rând. Cei de la Chișinău nu au folosit niciodată București ca un canal de comunicare cu occidentul, i se adresa direct occidentului.

Dar asta nu înseamnă că România nu poate să simtă o responsabilitate ca țară vecină cu Moldova și care să aducă pe agenda unor discuții despre Ucraina, întotdeauna este bine ca să fie cineva care să pună și Moldova pe aceeași agendă.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): O ultimă întrebare, o concluzie, dacă doriți: ne așteaptă o vară fierbinte.

Hari Bucur Marcu: Putin ar fi trebuit să închidă războiul ăsta de foarte multă vreme, pentru că n-are nicio șansă să-și îndeplinească vreunul dintre obiectivele pe care le-a stabilit, chiar dacă nu le-a declarat.

În asemenea condiții, tot ce face Putin, la bunul simț vorbesc acuma, că n-am de unde să știu ce e mintea lui, este să prelungească acest război, astfel încât reziliența lor de a rezista unei contraofensive ucrainene să fie mai îndelungată, adică să fie de mai lungă durată decât reziliența occidentului de a sprijini în continuare Ucraina.

Nu se întâmplă așa ceva, vă dați seama, nu vrea nimeni, deși există totdeauna periculul ăsta, nu vrea nimeni să se oprească acuma, mai ales că Ucraina are șanse de a pune în aplicare ceea ce a învățat de la Occident din punct de vedere militar, plus echipamentele și armamentele pe care le-au primit în ultima vreme, să le pună la lucru. Și în asemenea condiții, ne așteptăm la victorii.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): A fost alături de noi la „Subiectul săptămânii” dl. Hari Bucur Marcu, expert internațional în politici de apărare. Vă mulțumim mult și vă mai așteptăm și cu alte ocazii la „Jurnal militar”.

Hari Bucur Marcu: Eu vă mulțumesc încă o dată pentru invitație.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Ați ascultat o analiză realizată de expertul internațional în politici de apărare, Harri Bucur Marcu, despre evenimentele recente din Rusia, în interviul realizat de colegul nostru Constantin Herțanu. Mulțumim!

Noua strategie de securitate a Germaniei

Publicat de prosavioleta, 26 iunie 2023, 20:51

Adrian Gîtman (realizator rubrică):  Germania a prezentat noua sa strategie de securitate națională, care definește prioritățile și ambițiile Berlinului într-o Europă despre care cancelarul Olaf Scholz spune că a fost transformată de invazia Rusiei în Ucraina. Ideea de bază a conceptului arată că sunt luate în considerare toate amenințările interne și externe la adresa siguranței țării. Strategia de securitate națională nu se limitează doar la apărarea ţării, ci implică mai multe domenii. Pentru a combate dezinformarea și alte forme de influență străină, guvernul federal are în vedere modificări la nivelul serviciilor secrete germane. Strategia prevede beneficii pentru întreprinderile care stochează materii prime esențiale și dezvoltă rezerve strategice. Documentul vorbește și despre o consolidare substanțială a Bundeswehrului – armata federală. Guvernul german dorește să atingă, încă de anul viitor, obiectivul de două procente din produsul intern brut pentru apărare, agreat de NATO.

Ioan Stanomir: ”Problema fundamentală a Republicii Moldova, din păcate, este legată de faptul că o parte dintre cetățenii Republicii Moldova se simt mai aproape de Federația Rusă decât de guvernul de la Chișinău.”

Publicat de prosavioleta, 26 iunie 2023, 12:37

La subiectul săptămânii un interviu cu profesorul universitar Ioan Stanomir de la Facultatea de Științe Politice a Universității București. Luni, în 19 iunie, Curtea Constituțională din Republica Moldova a declarat drept neconstituțional partidul politic ȘOR. Ca urmare, Kremlinul, prin oficialii săi, amenință și declară că Republica Moldova continuă să meargă pe calea regimului nazist ucrainean. Despre acest lucru, dar și despre războiul din Ucraina, propagandă și conexiuni cu lumea est-europeană, în câteva secunde. Constantin Herțanu, de la „Jurnal militar Cluj”: .

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule profesor, în această săptămână s-au întâmplat mai multe evenimente importante, și aș începe prin a spune că luni, 19 iunie, Curtea Constituțională din Republica Moldova a declarat drept neconstituțional partidul politic ȘOR. Reacția Kremlinului nu s-a lăsat așteptată. Prin interzicerea forțelor de opoziție, conducerea Republicii Moldova repetă calea Ucrainei de transformare a țării într-o anti-Rusie. Și de aici au fost doar câțiva pași până la mesaje mult mai virulente.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Tot acum, probabil toți ascultătorii știu, partidul ȘOR nu este propriu-zis un partid, el este o mișcare finanțată direct și asumat de către un grup de infractori în legătură directă cu administrația rusă. Scopul partidului ȘOR a fost acela de a destabiliza Moldova și de a duce de fapt un război hibrid împotriva autorităților de la Chișinău. Este bine că administrația de la Chișinău s-a hotărât să solicite Curții Constituționale să facă acest pas. Din păcate, însă, problemele Republicii Moldova nu pot fi soluționate doar prin scoaterea în afara legii a partidului ȘOR. Problema fundamentală a Republicii Moldova, din păcate, este legată de faptul că o parte dintre cetățenii Republicii Moldova se simt mai aproape de Federația Rusă decât de guvernul de la Chișinău. Trebuie să spunem limpede acest lucru. Și nu este vorba doar de transnistreni. Îmi este teamă că și pe teritoriul controlat de administrația de la Chișinău simpatiile proruse sunt destul de bine marcate la nivelul cetățenilor. Zilele acestea, guvernatorul provinciei Herson, alipită în mod ilegal de Rusia, a amenințat că va bombarda un…
Constantin Herțanu (realizator rubrică):…Pod dintre Republica Moldova și chiar România, stat membru NATO.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Da, sigur, este tipul de provocare cu care noi suntem obișnuiți. Trebuie să ne păstrăm calmul. Trăim o perioadă foarte complicată, de turbulențe în relațiile internaționale. Federația Rusă face tot ce îi stă în putință ca să creeze acest sentiment de insecuritate.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vorbim despre războiul de la granițele României. Ce credeți despre mult vehiculata contraofensivă?
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Eu, nefiind specialist militar, mă voi referi doar la ceea ce pot să înțelegi în calitate de civil. Nimeni nu poate să ceară miracole guvernului ucrainean și trebuie să avem în vedere faptul că, spre deosebire de Rusia, Ucraina nu sacrifică în mod nebunește soldații și nu-i tratează ca pe o carne de tun. Deci această ofensivă, în măsura în care se va dezvolta, va cere timp și resurse. Problema pentru Europa și pentru Statele Unite este că, în modul în care putem anticipa, acest război nu se va termina foarte repede.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule profesor, la aproape un an de la invazia rusă, ați publicat un articol. Spuneați acolo că realitatea cotidiană în Europa Centrală arată că ceea ce nu ne puteam imagina în anii de după 1991 este în zilele noastre un fapt care intră în economia fluxurilor de știri: orașe bombardate, confruntări în tranșee, crime împotriva umanității, teroare, moarte, dezolare.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Problema pentru România, în particular, este să își convingă cetățenii că lucrurile care se petrec acolo nu se petrec pe planeta Marte; și că dacă noi ne vom băga ca struțul capul în nisip, când ni-l vom scoate nu vom mai recunoaște lumea în care trăim. Statul român trebuie să fie, în modesta mea opinie, mult mai activ. Trebuie să facă ceea ce fac și alte țări central-europene, anume să dezvolte cooperări directe în materie politică și militară cu Ucraina. Să sprijine Ucraina cât mai mult, pentru că situația este complicată. Și, dacă războiul din Ucraina va avea succes, în viziunea Rusiei, altele vor urma. Noi avem aproape, peste granița noastră Republica Moldova, avem cea mai lungă graniță terestră cu Ucraina și paradoxul este că românii habar nu au că au această graniță. Și dacă Ucraina este destabilizată militar și politic de Federația Rusă, lucrurile se vor agrava și mai mult. Un alt lucru pe care l-aș spune: mințile multora dintre compatrioții noștri sunt întunecate de propaganda prorusă. Nu mai este o supoziție, este un fapt dovedit. Nu este doar vorba de vizitele unor parlamentari la Ambasada Rusiei la București, este vorba de zeci și sute de mesaje care se diseminează pe canalele de rețele sociale, care intoxică mințile românilor. Este un război hibrid și asta și explică un alt fapt foarte important: procentul scăzut în comparație cu al altor țări europene de sprijin în raport cu Ucraina.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Noi, în emisiunile noastre „Jurnal militar”, am abordat acest subiect al războiului hibrid și al propagandei. Am îndemnat în repetate rânduri ascultătorii să se informeze din mai multe surse.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Cu siguranță că dvs. vă faceți datoria. Problema este că lupta aceasta este inegală, pentru că noi vorbim un limbaj, operăm într-un anumit mediu, iar dincolo de asta se află sumedenia de minciuni și de elucubrații produse de Federația Rusă și de complicii ei. Aceasta este marea problemă. Eu vreau să vă dau un exemplu limpede: priviți la țările baltice, care au populație cât de mică în raport cu România. Ajutorul lor nu numai că a fost uriaș, disproporționat de mare în raport de restul, dar a fost unul public, asumat, pentru că estonienii, letonii, litunienii știu că, dacă rușii le vin de hac ucrainienilor, vor veni peste baltici, indiferent că balticii sunt sau nu în NATO.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): La ei se adaugă și Republica Polonă.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Sigur, Polonia este o altă socoteală. Polonia este o țară mare. Eu mă refer la aceste țări micuțe, că, știți, teoria inițială a NATO spunea că trebuie să recucerim terenul după ce îi lăsăm pe ruși să atace. Între timp, înțeleg că doctrina militară NATO a trecut la un punct de vedere mai rațional, acel al apărării pe granițe. Că dacă noi așteptăm să ne eliberăm de ruși, ultima dată am așteptat să ne eliberăm de ruși 50 de ani. Nu cred că vreunii dintre noi mai doresc să-i aibă pe ruși pe teritoriul lor nicio secundă, darămite ani și luni. Deci politica NATO este o politică sănătoasă, dar trebuie să ne gândim că și statele noastre trebuie să se apere, până le apără alții. Că, la o adică, noi suntem aici, până vin alte trupe de departe, noi și cu aliații noștri trebuie să rezistăm pe acest aliniament. Deci sunt niște probleme pe care noi nu ni le-am mai pus, dar e de ajuns un pic să te uiți și să vezi ce se întâmplă în Ucraina ca să îți dai seama ce s-ar întâmpla și la noi. De aceea Țările Baltice și Polonia sunt atât de preocupate, pentru că ele știu, Republica Moldova, săraca, ce poate să facă? Republica Moldova nu are armată. Timp de 30 de ani, guvernele Republicii Moldova au trădat interesul național al Republicii Moldova, ducând o politică care a lipsit Republica Moldova de orice fel de mijloace de rezistență față de Federația Rusă. Această ficțiune prostească a neutralității. Cum poți să fii neutru astăzi? Cine mai este neutru în Europa cu adevărat, în afară de Austria și Elveția? Austria, care este o sucursală economică a Rusiei, cum foarte bine știm, din păcate. Iar Elveția, care are o tradiție de neutralitate, iar neutralitatea Elveției în Al Doilea Război Mondial în raport de Germania nazistă aș spune că a fost o alianță implicită. Iertați-mi brutalitatea și formula directă. Deci cine mai este neutru astăzi? Ce poți să fii neutru? A, dacă ești între țările simpatizante ale Rusiei din Africa, neutralitatea înseamnă sprijin militar indirect pentru Rusia. Dar în Europa, neutralitate înseamnă de fapt să sprijini agresorul. Toate aceste lucruri trebuie, spuse ca românii să înțeleagă pe ce lume trăiesc și să nu creadă că te duci la Marea Neagră, faci plajă și uiți că la 200 de kilometri de tine e război, că la un moment dat războiul vine peste tine. Și când va veni peste noi, va fi prea târziu.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Aș mai avea o întrebare pentru dumneavoastră. Făceați un comentariu referitor la „Cartea neagră a lui Vladimir Putin” și, plecând de la ideea de putinism, aș vrea să vă întreb dacă dumneavoastră credeți că Vladimir Putin va semna în zilele următoare decretul de amnistie totală pentru cei care se vor înrola în acest război nedrept. Am înțeles că Duma de Stat din Rusia a adoptat o lege potrivit căreia militarii mobilizați și contractați care au plecat să lupte în Ucraina sau vor pleca în Ucraina să fie la schimb absolviți de răspundere penală în cadrul infracțiunilor de gravitate mică și medie. Ce credeți?
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Nu știu, acum Rusia ne-a obișnuit deja că ea folosește criminalii pe post de militari. Rusia a făcut de-a lungul istoriei, și când se numea Imperiul Rus, și când se numea Uniunea Sovietică, crime de război și crime împotriva umanității. Mă refer la stat, nu la națiune, ca să nu mai avem discuții și să mi se atribuie mie vreo ură viscerală împotriva națiunii ruse. Națiunea rusă, când totul se va termina, va trebui să explice cum de a susținut un asemenea regim, dar este problema lor. E foarte interesant când lupți cu criminali pe post de militari; și mă întreb ce tip de disciplină și ce tip de discernământ poate avea un infractor condamnat atunci când devine militar. Eu, din câte știu, repet, nefiind militar, eu știu că militarii nu sunt nici mercenari, nici criminali. Ei sunt niște oameni responsabili, antrenați și conștienți, care…
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Cu teste psihologice trecute.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Exact! Și care apără valorile statului pe care îl reprezintă. Cei care au neobrăzarea să susțină că militarii români, francezi, americani, britanici, numiți-i dumneavoastră, polonezi, baltici sunt mercenari sunt niște ticăloși. Noi nu avem militari mercenari, noi avem oameni care, cum spuneți, sunt pregătiți să-și apere nu numai țara lor, dar și țările cu care noi suntem aliați. Adevărații mercenari îi găsim în Rusia, nu numai în armata regulată, ci și gruparea Wagner. Sunt toți cei care au destabilizat întregi țări din Africa Subsahariană. Ultimul caz este Republica Mali, unde în această Republică Mali, poate știu ascultătorii dumneavoastră, mercenarii Wagner s-au făcut vinovați de crime împotriva umanității.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Exact.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Aceasta este adevărata față a Federației Ruse, cea pe care unii politicieni români o prezintă ca pe un fel de apărătoare a credinței ortodoxe. Să fie limpede! Noi nici măcar credința ortodoxă nu o mai avem în comun cu acești criminali, pentru că Biserica Ortodoxă Rusă este o afacere de partid și de stat, iar Patriarhul este la fel de KGB-ist cum erau predecesorii lui. Cine dorește să găsească lumina ortodoxă în Moscova n-are decât să rămână acolo. Nu are ce să caute alături de noi.
Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vă reamintesc că a fost alături de noi la „Subiectul săptămânii” profesorul universitar Ioan Stanomir, de la Facultatea de Științe Politice a Universității București. Vă mulțumim încă o dată și vă mai așteptăm la „Jurnal militar”.
Ioan Stanomir (profesor universitar- Facultatea de Științe Politice a Universității București): Cu mare drag! O zi frumoasă! Sănătate multă! La revedere!

Virgil Bălăceanu: România este obligată să își întărească capacitățile de apărare şi intervenţie şi în acelaşi timp să aibă şi o politică externă extrem de activă, pentru că, în definitiv este situată între două conflicte: unul în desfăşurare – Ucraina, şi un alt conflict stins la un moment dat, dar care poate fi oricând reaprins, în Balcanii de Vest

Publicat de Gabriel Stan, 19 iunie 2023, 11:54

Săptămâna trecută, pe frontul din Ucraina a fost pornită contraofensiva armatei ucrainene, cu intenția de a crea un culoar spre Marea Azov.

Au fost recucerite câteva localități și, în ciuda pierderilor cu care Rusia nu a ezitat să se laude, în presă sunt înregistrate victorii importante.

Cu toate acestea, operațiunea abia începută se anunță a fi una de durată. Situația de securitate din Europa este afectată și de tensiunile din Kosovo.

NATO a anunțat deja sporirea forțelor din zonă, iar Uniunea Europeană anunță sancțiuni. Toate acestea, la „Interviul săptămânii”, cu generalul-locotenent în retragere Virgil Bălăceanu, președintele Asociației Ofițerilor în Rezervă din România. Realizator: Sonia Raicu.

Sonia Raicu (realizator): Domnule general, bine ați venit la Radio. De o săptămână, iată, este în desfășurare contraofensiva pe frontul ucrainean.Este un moment care a fost așteptat, a fost anunțat. Trăim în această perioadă în care și războiul se poartă cumva, dacă ne putem permite să spunem, televizat, anunțat în presă, iată că a început. De ce acum?

Virgil Bălăceanu: Pentru că a venit vara, pentru că solul se usucă și este favorabil desfășurării acțiunilor, mai ales teren deschis sau în localități mai mici. Este o necesitate din punctul acesta de vedere, condiționată de folosirea tehnicii de luptă grele.

De altfel, se ma enționează că un succes parțial al acțiunilor ofensive ale ucrainienilor, nu vorbim de o contraofensivă în sine, dar vorbim de preluare inițiativei de către Ucraina și de desfășurare de acțiuni ofensive sau le putem desemna ca și contra-atacuri, în acest moment.

Este o primă etapă a contra-ofensivei și menționau că un succes parțial se datorează și faptului că au intervenit ploile acum inclusiv ceața, ceea ce nu a permis o acțiune mai de amploare.

Ar fi unul din motive, însă sunt mai mulți factori care trebuie luați în considerare. Să ne centrăm un pic pe zone geografice pe înțelesul tuturor. Dacă în zona Donbasului acțiunile au continuitate mai ales pe Bahmut și putem caracteriza Bahmutul ca Frontul de est, acțiunile de contraatac ale ucrainienilor desfășurându-se de ceva timp și un anumit succes, adică ei continuă înaintarea și reușesc. E adevărat vorbim de o ofensivă foarte scăzut, acțiuni la nord și la sut. Ucrainienii vor să recucerească Bahmutul.

Probabil există o misiune de încercuire a grupării de forțe rusești. Sunt forțe regulate. Wagnerul s-a retras și în felul acesta fie să-i oblige pe ruși să se retragă, fie să ducă lupta în încercuire, ambele situații fiind defavorabile rușilor. Totodată în zona înspre Zaporojjie, la granița dintre oblast Zaporojjea și Donețk au fost reluate acțiunile ofensive ale ucrainienilor la o anumită distanță de Uhledar.

Acțiunile de luptă de o parte și de alta au fost intense tot timpul la vest de Donețk. Mă refer la asaltul asupra Vuhledarului, Marinka și Avdiivka acuma sunt centrate mai ales de la vest de Vuhledar, în apropiere de o localitate mai mare care se numește Velyka Novosilka. La sud de această localitate ucrainienii au reușit să cucerească patru până la cinci localități care nu sunt localități mari, sunt sate.

Deci avem acțiuni în est, în Bahmut. Am avea acțiuni în sud-est în apropiere de Vuhledar și au deschis o nouă direcție în sud, în zona Zaporijjea. Zaporijjea este zona desemnată ca cea mai favorabilă pentru executare a unei contra-ofensive, în sensul în care o reușită a ucrainienilor ar însemna tăierea culuarului terestru dintre Crimeea și Donbas.

Axa generală este Zaporijjea-Melitopol, dar la această dată ucrainienii acționează undeva în apropierea unei localități Poriziv și la vest de această localitate. Din datele pe care le obținem pe surse deschise, fără doar și poate, se pare că au reușit să cucerească câteva sate la vest de Orikhiv. Scopul este să înainteze de la Orikhiv înspre Tokmak, pentru că de la Tokmak se deschid direcții favorabile înspre Melitopol.

Deocamdată acțiunile sunt centrate în încercarea de a sparge linia de apărare a rușilor. Se pare că nu este cea mai puternică linie de apărare și linia de apărare atât în zona de sud cât și în zona de sud-est. Liniile de apărare puternic fortificate ar fi mai în interior. În mod sigur ucrainienii au determinații din acest punct de vedere.

Acțiunile sunt însă dificile. Se acționează, iată, pe mai multe direcții, iar pe de altă parte, mai ales în zona de sud, pe axa Zaporojjie-Melitopol, rușii au reușit, pentru că au avut la dispoziție mai bine de nouă luni de zile să consolideze foarte bine apărarea, să execute lucrări de fortificație, lucrări genistice, câmpuri de mine, pregătire a rezervelor pentru a executa contraatacuri împotriva grupării de ofensivă a ucrainenilor, pregătite din timp, ceea ce constituie un avantaj pentru ruși.

Probabil, ucrainenii testează care ar fi direcția sau două direcții cele mai favorabile pentru a-și concentra efortul.

Sonia Raicu (realizator): Asta era și întrebarea mea, de ce aceste acțiuni de luptă se desfășoară pe mai multe direcții? Și mai este un aspect, iată, analiștii militari apreciază că este o premieră în această contraofensivă, este pentru prima oară când într-un război modern se încearcă o străpungere a unui dispozitiv fortificat fără acoperire aeriană și împotriva unui adversar care, iată, beneficiază de drone de supraveghere, aviație, sisteme de război electronic.

Virgil Bălăceanu: Este un dezavantaj pentru ucraineni, pentru că ei nu reușesc nicio acoperire aeriană corespunzătoare, nici sprijin aerian pentru acțiunile terestre.

De aici, probabil și ritmul foarte scăzut de ofensivă și chiar unele pierderi semnificative. Le-aș remarca pe cele de pe frontul de sud, din zona Zaporojjie, unde se pare că rușii au reușit să distrugă inclusiv tancuri Leopard și mașini de luptă ale infanteriei Bradley.

Sonia Raicu (realizator): S-au și lăudat cu imagini cu aceste blindate capturate, în presa lor. Dar iată că au ajuns și în presa internațională.

Virgil Bălăceanu: Da, dar este, pe undeva, firesc, pentru că nu există un mijloc de luptă infailibil. Acțiunea rușilor, mai ales pentru lovirea antitanc a acestor mijloace, s-a realizat prin folosirea elicopterelor, mai ales elicopterele de tip K-52 – și elicopterele K-52 pot să execute aceste misiuni din adâncime, de deasupra teritoriului pe care îl controlează rușii.

Neavând aviație, este greu să lovească aceste elicoptere. Sigur că ele pot fi lovite și cu sistemele de apărare antiaeriană. Și aici, Ucraina are o problemă, pentru că a trebuit să distribuie sistemele de apărare antiaeriană și antirachetă atât pentru continuarea apărării localităților mari, a sistemului energetic, a economiei, mai ales a întreprinderilor din industria de apărare și, sigur, să asigure mijloace și pentru grupările de contraatac.

Sonia Raicu (realizator): Este speculat în presă și faptul că aceste tancuri Leopard sunt de mai multe generații și folosesc diferite tipuri de muniție, care nu ajung.

Virgil Bălăceanu: Nu cred că s-a ajuns la un deficit din punct de vedere al muniției, pentru că acțiunile nu sunt de amploare. Este foarte probabil să apară un deficit de muniție pe măsură ce acțiunile de luptă vor continua, iar tancurile Leopoard folosite, da, au niște caracteristici diferite, dar nu sunt esențiale, adică mă refer la diferențele între Leopard 2A4 și Leopard 2A6.

Problema acum este problema blindajului. Nu știm dacă aceste tancuri – din imagine e clar, și tancurile și mașinile de luptă au fost distruse – dar în luptă poate să apară și situația în care mijlocul de luptă este avariat, nu îl pierd, nu rămâne în mâna dușmanului, îl evacuez din zona respectivă a acțiunilor militare și îl pot repune în funcțiune.

Mai problematic este atunci când mijlocul de luptă este distrus, iar distrugerea înseamnă inclusiv nimicirea forței umane care acționează pe aceste mijloace de luptă. Nu știm dacă în cazul imaginilor prezentate de către ruși, echipajele și grupele de infanterie de pe mașinile de luptă ale infanteriei, echipajele de pe tancuri au fost nimicite sau au reușit să părăsească tehnica care a fost lovită.

Problemele sunt complexe din punctul acesta de vedere. Ele sunt într-o etapă de început, pentru că m-ați întrebat de ce acum. Avem în față lunile de vară și lunile de început de toamnă.

E perioada cea mai favorabilă pentru desfășurarea acțiunilor ofensive și în mod sigur vom asista la o vară lungă și fierbinte la propriu și la figurat.

Sonia Raicu (realizator): Aceasta era și întrebarea mea către dumneavoastră. Cât va dura? Este clar că acțiunile Armatei Ucrainei vor merge mai departe, pentru că doresc să își recucerească teritoriile ocupate acum un an şi jumătate, iată, a trecut și se pare că spiritele se tot încing pe lângă granița noastră.

De curând a fost reaprins conflictul din Kosovo, au fost atacate forțele NATO, iar acum se ajunge la amenințări cu sancțiuni din partea Uniunii Europene către Kosovo, pentru că în continuare au aceste dispute cu sârbii.

Virgil Bălăceanu: România este obligată să își întărească capacitățile de apărare şi intervenţie şi în acelaşi timp să aibă şi o politică externă extrem de activă, pentru că, în definitiv, România este situată între două conflicte: unul în desfăşurare – Ucraina, şi un alt conflict stins la un moment dat, dar care poate fi oricând reaprins, în Balcanii de Vest.

Problema în Kosovo este destul de complicată. O analiză ar spune că au dreptate și unii, și alții. Problema legată de o autonomie pe care și-o doresc sârbii din nordul Kosovo nu este acceptată de către albanezi.

Acestea sunt și motive care la un moment dat pot să determine o escaladare a unor conflicte interne. Știm prea bine că Serbia și-a mobilizat o parte din armată la granița cu Kosovo. NATO a suplimentat trupele de intervenție în Kosovo.

Se încearcă și pe căi politice, dar și pe căi militare ca să nu escaladeze un asemenea conflict. Însă, repet, trebuie ca România să aibă o politică mult mai pragmatică în domeniul apărării și a politicii externe.

Sonia Raicu (realizator): Domnule general, să sperăm că lucrurile vor merge pe un făgaș bun pentru siguranța noastră, pentru siguranța oamenilor în general. Vom ține alături de dvs. și vom mai discuta aceste momente care sunt importante și pentru istoria noastră și pentru istoria Europei. Vă mulțumim tare mult.

Virgil Bălăceanu: Şi aș mai avea un apel către cetățeni, bărbați și femei, care nu se tem de război, că războiul nu este și nu va fi la noi acasă, NATO fiind o veritabilă forță de apărare și de descurajare, însă, în aceste condiții trebuie să ne gândim și la apărare și să ne gândim și la nevoile Armatei României pentru o rezervă veritabilă. Campania de recrutare a rezerviștilor voluntari, cetățeni între 18 și 50 de ani pentru soldați gradați voluntari, între 18 și 55 de ani pentru maiştri militari, subofițeri și ofițeri rezervişti voluntari continuă până pe 30 iunie. Birourile de informare-recrutare ale centrelor militare vă așteaptă.

Sonia Raicu (realizator): Domnule general, vă mulțumim tare mult că ați fost alături de noi și vă mai așteptăm la radio.

Victor Boștinaru: De la sfârșitul Războiului Rece, NATO n-a fost niciodată confruntată cu o criză, cu o amenințare atât de reală, atât de concretă, pe unul din teatrele din Europa

Publicat de Gabriel Stan, 19 iunie 2023, 11:43

Miniștrii apărării din statele membre NATO au decis, printr-un acord de principiu, crearea unui nou format de discuții în relația cu Ucraina, la întâlnirile pe care le-au avut în această săptămână la Bruxelles.

Noul concept prevede crearea unui consiliu NATO-Ucraina, ceea ce ar reprezenta o evoluție de la actuala comisie de colaborare bilaterală şi ar facilita luarea unor decizii comune în materie de securitate și apărare. Aceasta urmează să fie aprobată formal la Summit-ul NATO de la Vilnius, programat în iulie anul curent.

La „Subiectul săptămânii” avem un fragment din emisiunea „Euroatlantica” de joi, 15 iunie. Radu Dobrițoiu a dezbătut aceste subiecte alături de invitați săi: Victor Boștinaru, fost membru al Comisiei de securitate și apărare a Parlamentului European și profesorul universitar Ștefan Popescu, doctor la Sorbona în istoria relațiilor contemporane internaționale, fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe.

Radu Dobriţoiu (realizator): Săptămână importantă pentru NATO, cu o reuniune ministerială la Bruxelles, unde discuțiile se concentrează pe modalitățile de a sprijini cel mai eficient Ucraina acum și în viitor. Pe ordinea de zi sunt incluse interoperabilitatea, precum și modernizarea și capacitatea complexelor militar-industriale ale națiunilor aliate și partenere. În prezent, sprijinul pentru Ucraina se concentrează pe apărarea aeriană, sistemele antiblindate și asigurarea munițiilor.

Aceste sisteme sunt necesare pe măsură ce forțele ucrainene își proiectează contraofensiva cu arme combinate împotriva pozițiilor rusești bine apărate, care au fost întărite cu mine și capcane antitanc.

Avem la Bruxelles consultări între miniștrii apărării din Alianță, dar și cu Suedia, țară care este acum în parteneriat cu NATO, în așteptarea consensului pentru a face parte din cea mai puternică alianță militară de pe planetă. Procesul de aderare al Suediei este blocat în continuare de Ungaria și Turcia.

Se discută la Bruxelles și despre inițiativa NATO de depozitare multinațională a munițiilor, un proiect menit să le ofere participanților o soluție scalabilă, extensibilă și flexibilă pentru stocarea multinațională de muniție. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a pledat pentru intensificarea ajutorului militar occidental pentru armata ucraineană, astfel încât aceasta să poată continua contraofensiva, în pofida pierderilor deja suferite.

Discutăm în această ediție despre dezbaterile NATO de la Bruxelles din această săptămână. Invitații „Euroatlantica” sunt Victor Boștinaru, fost membru al Comisiei de securitate și apărare a Parlamentului European și profesorul universitar Ștefan Popescu, doctor la Sorbona în istoria relațiilor contemporane internaționale, fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe.

Tema ediției: Ucraina în top pe agenda NATO. Domnule Victor Boștinaru, o reuniune importantă la Bruxelles. Participă la anumite ședințe și reprezentanții Ucrainei. Putem spune că NATO revine, după încheierea Războiului Rece, la misiunea sa inițială concentrată în jurul Articolului 5?

Victor Boștinaru: De la sfârșitul Războiului Rece, NATO n-a fost niciodată confruntată cu o criză, cu o amenințare atât de reală, atât de concretă, pe unul din teatrele din Europa. Misiunile NATO, acțiunile și operațiunile desfășurate au vizat alte teatre unde NATO participa nu ca factor esențial, ci ca unul dintre factorii implicați în operațiunile respective, fie în Irak, fie în Afganistan, cum bine spuneați.

De data aceasta, țările europene constată că o condiție sine qua non a securităților este capacitatea NATO de a respinge o agresiune. Se reconfirmă că singura amenințare reală și, aș zice, extrem de periculoasă încă rămâne cea din partea Rusiei.

De aceea și coeziunea renăscută a Alianței NATO, de aceea și reconsiderarea importanței fundamentale a relațiilor transatlantice și, nu în ultimul rând, redescoperirea elanului pentru investițiile în apărare, după o perioadă de aproape trei decenii în care Europa Occidentală, cel puțin, făcea alergie numai când se discuta de creșteri simbolice ale bugetelor de apărare.

Radu Dobriţoiu (realizator): Domnule Ștefan Popescu, avem probabil cea mai importantă ministerială NATO la nivelul miniștrilor apărării, înainte de summitul Alianței de la Vilnius, de luna viitoare. Credeți că se poate discuta și un demers? Poate decide Franța o implicare mai mare în România, cu forțe militare, pe fondul actualei situații geopolitice?

Ștefan Popescu: În orice caz, toate mediile franceze discută de importanța Europei de Est, ca niciodată și pe necesitatea ca România să fie pivotul prezenței franceze. Bineînțeles, se discută ca efectivele de la Cincu, efectivele franceze să ajungă până în 2025 la nivelul unei brigăzi.

Prin urmare, o brigadă dotată cu tancuri Leclerc, deci cu mijloace grele, ceea ce este foarte important. Criza din Ucraina a însemnat și o revenire a Franței în regiune. Acest lucru trebuie să îl salutăm.

Sperăm ca acest angajament strategic al Franței, pe care autoritățile române l-au și înțeles, și decizia de a achiziționa două submarine Scorpene vine să dea substanță și să consolideze un angajament pe termen lung.

Dar sperăm ca acest angajament va fi dublat și de o implicare economică mult mai puternică a Parisului. Parisul are nevoie să se repoziționeze pe reconstrucția Ucrainei în țările de proximitate și România oferă un avantaj din acest punct de vedere. Și aș lega această prezență franceză și de relația extraordinară a Parisului cu Republica Moldova.

Reunirea miniștriilor apărării din țările NATO de la Bruxelles

Publicat de Gabriel Stan, 19 iunie 2023, 09:36

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Miniștrii apărării din țările NATO s-au reunit joi și vineri la Bruxelles, pentru o nouă rundă de discuții privitoare la sprijinul pentru Ucraina și la consolidarea postului de apărare și descurajare a Alianței, în preambulul summit-ului de la Vilnius de luna viitoare.

Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, a precizat că Alianța va adopta noi planuri, va avea o nouă structură de forțe și va fi nevoie de întărirea angajamentelor de a investi mai mult în apărare.

Jens Stoltenberg: Mesajul principal la summit-ul de la Vilnius va fi că toți aliații sunt alături de Ucraina atâta timp cât este nevoie. Trebuie să ne asigurăm că președintele Putin nu câștigă acest război și că Ucraina va triumfa ca națiune suverană și independentă.

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Ministeriala NATO a fost precedată de consultări ale Grupului de Contact pentru Ucraina, condus de Statele Unite.

Aliații NATO intenționează să mărească sprijinul pentru Kiev și să crească producția pentru propriile stocuri de armament.

Secretarul american al apărării, Loyd Austin: Săptămâna trecută, Statele Unite au anunțat un nou pachet în valoare de peste 2 miliarde de dolari în cadrul inițiativei de asistență pentru Ucraina. Ajutorul include muniție suplimentară pentru sistemele de apărare anti-aeriană Patriot și Hawk, proiectile de artilerie de diverse calibre.

Marți, președintele Biden a autorizat o nouă livrare de echipamente militare din stocurile americane, în valoare de 325 milioane de dolari, care conține muniții pentru sistemele ucrainene Nasams și Himars, vehicule de luptă Bradley și transportoare blindate Striker, armament antitanc și alte capabilități critice.

Adrian Gîtman (realizator rubrică): România a fost reprezentată la Bruxelles de secretarul de stat în Ministerul Apărării Naționale, Simona Cojocaru și de șeful Statului Major al Apărării, generalul Daniel Petrescu.

România a fost reprezentată la Bruxelles de secretarul de stat în Ministerul Apărării Naționale, Simona Cojocaru, și de șeful statului major al apărării, generalul Daniel Petrescu.

Ilie Pintea: Această catastrofă umanitară fără precedent nu a făcut decât să radicalizeze populația și să îi facă pe oameni să vrea mai mult și mai repede să pună capăt acestui război

Publicat de Gabriel Stan, 12 iunie 2023, 17:51

La rubrica Inedit avem un interviu cu reporterul Radio România Actualități, Ilie Pintea, care a vorbit în direct, în emisiunea Vești de Acasă, realizată de Gabriel Stan, la Radio România Internațional, despre dezastrul natural de pe râul Nipru cât și despre situația războiului din Ucraina și atacurile cibernetice ce au fost adresate Rusiei în această perioadă.

Ilie Pintea: Problema este una care are nenumărare implicații, nu doar cele pe care le vedem imediat, adică aspectul umanitar, catastrofa umanitară produsă în zonă. Vorbim de mii de refugiați, de mii de oameni care au rămas fără case, pur și simplu, satele lor sunt sub apă acum.

Dacă la începutul războiului vorbeam de acei refugiați de război, care plecaseră, fugiseră din calea luptelor, de data aceasta vorbim despre oameni care au rămas efectiv sub cerul liber și de care trebuie să se ocupe acum cineva.

Nu știm cine, pentru că statul ucrainean, ați văzut așa, în ultimele zile, a solicitat ajutorul comunității internaționale pentru a interveni în zonă, în principal cu sprijin umanitar de primă necesitate, pentru că oamenii de acolo, așa cum spuneam, efectiv nu mai au nimic.

Pe urmă vorbim de aspectul tactic și strategic al acestei întâmplări nefericite. Mă feresc să spun că rușii au aruncat în aer acel baraj, pentru că deocamdată cele două tabere se acuză reciproc de distrugerea intenționată a acestui baraj.

Ilie Pintea: Acum, bunul simț și, nu știu, logica elementară ne-ar spune că rușii au aruncat în aer acel baraj şi aveau tot interesul să o facă, din momentul în care Ucraina a început contraofensiva și luptele începeau să se mute în acea direcție și forțele ucrainene să avanseze.

Dumneavoastră ați văzut foarte bine că există acuzații vehemente din partea Rusiei cum că ucrainenii și-ar fi aruncat singuri în aer acel baraj. Cert este că această catastrofă a avut loc și că implicațiile ei le vom vedea și peste câțiva ani de acum încolo.

De altfel, citeam chiar în această dimineață un mesaj al guvernatorului Oleh Kiper, care vorbea de faptul că în zona Odesei vor ajunge pe Nipru, minele și munițiile neexplodate aduse de apă din acea zonă.

Vă reamintesc faptul că barajul fusese minat și întreaga regiune fusese minată încă de anul trecut, din vară. De altfel, administrația de la Kiev avertizase asupra pericolului pe care îl prezintă minarea acestui baraj, însă n-a fost de ajuns, iată, această avertizare. Am asistat cu toții la această teribilă catastrofă încă în desfășurare.

E, dacă vreți, una dintre amenințările voalate ale Kremlinului pusă în practică. Vă aduceți aminte de faptul că întotdeauna s-a vorbit despre consecințele pe care le poate avea ascensiunea Ucrainei în zonele controlate de ruși. Iată că distrugerile pe care le-au tot promis ei de-a lungul a un an și mai bine de război încep să se vadă și e ceva ce a afectat inclusiv trupele rusești aflate în zonă.

Ilie Pintea: Acum nu putem spune dacă astea au fost niște pierderi calculate sau dacă, pur și simplu, așa cum am citit de altfel, tot ca venind din partea Kievului, una dintre posibile explicații ale acestui eveniment ar fi aceea că rușii au uitat că au minat o anumită porțiune a barajului și au declanșat accidental această explozie.

Oricare ar fi cauza, și cu siguranță vom afla în următoarea perioadă cum stau lucrurile, important e că ne confruntăm cu această criză umanitară care nu vine decât să agraveze problemele din Ucraina.

Ilie Pintea: Un alt aspect foarte interesant a fost cel al felului în care vizita președintelui Zelenski la fața locului a fost speculată de ruşi. Ați văzut că la câteva minute după ce președintele Zelenski a plecat din unul dintre orașele inundate, au avut loc acolo bombardamente intense de artilerie. Rușii au speculat din punct de vedere practic și strategic prezența președintelui Zelenski acolo.

El și-a asumat această vulnerabilitate de securitate, dacă vreți, tocmai pentru a da un semnal oamenilor din zonă și a le spune că vor fi ajutați și că, evident, se află în atenția autorităților. Ceea ce a reușit să facă acest atac a fost să radicalizeze și mai mult ucrainenii.

Dacă până acum ei oricum erau dornici să își apere țara – și am constatat lucrul acesta în cele șapte misiuni pe care le-am avut deja în Ucraina, am petrecut acolo patru luni și jumătate de la începutul războiului și am putut să cunosc de-a lungul și de-a latul Ucrainei o mulțime de de oameni din toate categoriile sociale, care aveau cu toții aceeași atitudine, aceea de a-și apăra țara, ei bine, acest atac, această distrugere a barajului și această catastrofă umanitară fără precedent nu a făcut decât să radicalizeze populația și să îi facă pe oameni să vrea și mai mult și și mai repede să pună capăt acestui război.

Reuniunea formatului București 9 la nivelul șefilor de stat a avut loc la Bratislava

Publicat de Gabriel Stan, 12 iunie 2023, 16:28

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Marți a avut loc la Bratislava, o nouă reuniune a formatului București 9 la nivelul șefilor de stat, în organizarea României, Poloniei și Slovaciei.

Întâlnirea s-a desfășurat cu numai o lună înaintea summitului NATO de la Vilnius și a oferit ocazia unui schimb de opinii cu privire la prioritățile de pe agenda aliată.

Printre temele reuniunii s-au numărat implementarea deciziilor NATO și sprijinul acordat Ucrainei și Moldovei.

Președintele Klaus Iohannis a menționat că statele est-europene sunt în prima linie a contracarării consecințelor războiului declanșat de Rusia: Viziunea noastră comună este esențială pentru identificarea mijloacelor necesare pentru a întări securitate flancului estic, în mod unitar și coerent, de la Marea Neagră până la Marea Baltică.

Am subliniat importanța continuării sprijinului statelor B9, dar și al întregii Alianțe, pentru consolidarea capacității de apărare și a rezilienței statelor vulnerabile din vecinătate.

Adrian Gîtman (realizator rubrică): La convorbirile de la Bratislava a participat și liderul NATO, Jens Stoltenberg. În formatul B9 se întâlnesc periodic șefii de stat, miniștrii de externe și ai apărării din Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia și Ungaria.

Adrian Cioroianu: Trupele KFOR s-au comportat admirabil, chiar și în acele condiții delicate ale declarării independenței. NATO n-are niciun interes în a favoriza o parte sau alta, pentru că asta e rețeta pentru dezastru

Publicat de Gabriel Stan, 6 iunie 2023, 14:24

Săptămâna trecută a fost marcată de situația tensionată din Kosovo. Mai mulți militari KFOR au fost răniți, luni, pe fondul inflamării disputelor dintre etnicii sârbi și cei albanezi.

Au avut loc ciocniri între protestatarii sârbi și poliție într-un oraș cu majoritate sârbă din nordul Kosovo-ului, urmată de ciocniri cu trupele NATO și rănirea a peste 30 de militari unguri și italieni.

Situația din Kosovo, dar și a războiului din Ucraina au fost subiectele abordate în această ediție.

Invitatul lui Constantin Herțanu la „Subiectul săptămânii” a fost Adrian Mihai Cioroianu, istoric, profesor universitar la Facultatea de Istorie de la Universitatea București și fost ministru al afacerilor externe.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule ministru, săptămâna aceasta a debutat cu inflamarea tensiunilor dintre etnicii sârbi şi cei albanezi din Kosovo.

În urma acestor evenimente, preşedintele Serbiei, Aleksander Vucic, a plasat armata ţării în alertă maximă de luptă şi a ordonat unităţilor să se deplaseze mai aproape de frontiera cu Kosovo, după ciocnirile dintre protestatarii sârbi şi poliţie, într-un oraş cu majoritate sârbă din nordul Kosovo, urmată de ciocniri cu trupele NATO şi rănirea a peste 30 de militari, în special militari unguri şi italieni. Cum comentăm aceste evenimente din Kosovo?

Adrian Cioroianu: Din păcate, este consecința unei stări de tensiune care izbucnește periodic într-o zonă destul de delicată pentru memoria istorică a Serbiei, dar pe care, din punct de vedere demografic, Serbia n-o mai controla, dat fiind compoziția religioasă și etnică din teren şi dat fiind ce crede și majoritatea kosovară.

Pe de-o parte, Kosovo e foarte important pentru istoria sârbilor, de la bătălia din 1389, bătălia de la Kosovopolje, când regatul medieval sârb a fost înfrânt de turcii otomani, până în zilele noastre, când majoritatea acolo totuși este de religie islamică.

Și acum, în contextul unor alegeri și al unei impuneri într-un fel a unor primari, populația sârbă a ieșit în stradă – și rămâne să ne întrebăm dacă nu cumva a și fost încurajată să iasă în stradă; dar ăsta deja este un alt subiect. Deci, pe acest fond, am asistat la această bruscă izbucnire a unor tensiuni care oricum existau.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Într-un comunicat, secretarul de stat al Statelor Unite ale Americii, Antony Blinken, l-a criticat încă o dată pe premierul Albin Kurti, spunând că decizia sa privind primarii a agravat tensiunile puternic și inutil.

Totodată, el a cerut tuturor părților să ia măsuri imediate pentru a dezamorsa tensiunile și a condamnat violența inacceptabilă împotriva forțelor de menținere a păcii.

Nu în ultimul rând, Statele Unite au anunțat marți excluderea Kosovo dintr-un program de exerciții militare – o primă sancțiune, dacă putem să o numim așa, după decizia Pristinei de a instala primarii albanezi despre care vorbeați dvs. în acele orașe din nordul țării.

Adrian Cioroianu: Problema e că noi cunoaștem destul de superficial realitatea din teren – mă refer la țările din jur. Lucrurile stau în felul următor: sârbii spun să nu li se facă ceea ce albanezii nu doreau să li se facă în deceniile din urmă – adică această impunere a primarilor reprezentând o minoritate în zone care au totuși, chiar dacă sunt în nordul Kosovo, majoritate sârbă.

Și din acest punct de vedere, impunerea unor primari într-o zonă cu majoritate sârbă era de la sine înțeles că va duce la izbucnirea furiei sârbilor.

Și acesta e motivul pentru care și dinspre Uniunea Europeană și, iată, și dinspre Statele Unite au venit totuși anumite mesaje foarte clare către Kosovo, să nu facă nici ei ce nu le-a plăcut lor să li se facă în alte perioade. „Nu face altuia ce ție nu-ți place” e o zicală frumoasă, dar nu se aplică mereu în politică.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vorbeaţi despre poziția Uniunii Europene. Știm că ieri s-a desfășurat în Republica Moldova Summit-ul Comunității Politice Europene, la care au participat 47 de șefi de stat și de guvern.

Acolo s-au întâlnit președinta Kosovo, Vjosa Osmani, și Aleksandar Vucic, președintele Serbiei, pentru scurt timp, în prezența președintelui francez Emmanuel Macron și a cancelarului german Olaf Scholz.

Emmanuel Macron a declarat că Parisul și Berlinul au cerut organizarea de noi alegeri în cele patru municipalități din nordul țării, din Kosovo, cu participarea sârbilor, cât mai curând posibil. Ce credeţi, va fi aceasta o posibilitate de degajare a tensiunilor?

Adrian Cioroianu: Din punctul meu de vedere, cu siguranță Kosovo va fi obligat să țină cont de sugestiile venite din partea unor state ale Uniunii Europene, mai ales când e vorba de Franța și Germania, care sunt state fondatoare, sunt motoarele principale, și politice și economice, ale Uniunii Europene, drept care Kosovo nu are niciun interes să își rupă punțile cu o Europă de la care așteaptă totuși susținere.

Deci cred că vor ține cont. Au întins puțin coarda, cum se spune. Probabil au crezut că, profitând de ce se întâmplă în jur, de faptul că toată atenția este îndreptată spre Ucraina sau, mă rog, iată, liderii plecau să se întâlnească în Republica Moldova, cred că au întins puțin coarda și acest lucru se vede. Şi cred că vor ține cont. Dar asta, din păcate, nu va rezolva problema definitiv.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule ministru, care este poziția oficială a României cu privire la statutul Kosovo și la recunoașterea sa ca stat independent?

Adrian Cioroianu: Din anul 2008, de când Kosovo și-a autoproclamat independența, România, alături de un grup de alte state din Europa, cum ar fi Grecia, cum ar fi Spania, Cipru, Slovacia, nu a recunoscut statul Kosovo ca stat independent și, prin consecință, nu ați văzut o vizită oficială a unui român în Kosovo sau un oficial din Kosovo care să viziteze – repet, în mod oficial – România.

E un lucru care ține pur și simplu de natura relațiilor de moment între aceste state. Ce va fi în viitor… evident că nimeni nu cunoaște viitorul, dar cunoaștem care e prezentul și care a fost poziția noastră, pe care România cu celelalte state din Uniunea Europeană care nu au recunoscut Kosovo… E o poziție pe care până acum noi ne-am menținut-o.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Rezoluția ONU 1244 menționează Kosovo ca fiind o provincie a Serbiei. Se poate schimba această rezoluție fără acordul Federației Ruse?

Adrian Cioroianu: Ca fost ministru și ca ambasador până de curând, v-am spus care e poziția oficială.

Din punctul meu de vedere, ca profesor de istorie, vă spun în același timp că ceea ce fixează realitățile în teren sunt realitățile demografice – adică demografia creează istoria. Din acest punct de vedere, să nu uităm cum a început războiul din fosta Iugoslavie. În anul 1989, Slobodan Milosevic s-a dus în Kosovo să țină un discurs de inflamare.

Din acel moment se conștientiza faptul că majoritatea în Kosovo se considerau kosovari și erau de altă religie decât creștinii ortodocși sârbi. Deci asta e o poveste de decenii, exista înainte de căderea sau de destrămarea fostei Iugoslavii.

Ceea ce ne dorim este ca modificările de graniță, de statut ale unor țări, de frontiere să se facă în mod pașnic – în modul ideal, cum s-a despărțit Cehia de Slovacia. Dar, altfel, granițele se pot modifica în funcție de realități demografice.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Şi cum vedeți perspectivele aderării Kosovo la organizațiile internaționale și regionale, cum ar fi, evident, Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite? Cum vedeți acest lucru?

Adrian Cioroianu: Kosovo încearcă de mult timp să adere. La Paris, la UNESCO, Kosovo a dorit să devină membru UNESCO, n-a obținut numărul de voturi necesare, și asta nu înseamnă că nu vor mai încerca în viitor. Dar, mă rog, vom vedea. Repet, nimeni nu citește viitorul.

Depinde și de comportamentul politic al guvernului de acolo, depinde și de maniera în care, bunăoară, în Kosovo se vor comporta cu monumentele religioase ale sârbilor ortodocși.

Pentru că în această parte de nord a zonei Kosovo există monumente istorice și culturale religioase – biserici, mânăstiri sârbe. Or, vedeți dacă Kosovo are pretenția granițelor sale, ar trebui să aibă grijă și de patrimoniul care se află în interiorul acestor granițe, fie că sunt ele recunoscute sau nu de noi toți. Or, din acest punct de vedere au existat diverse discuții, nu totdeauna în favoarea guvernului kosovar.

Deci este o responsabilitate foarte mare pentru ambele părți de a nu forța minoritatea – în acel caz, sârbii ortodocși – să se comporte cum vrea centrul neapărat.

Kosovarii să-și respecte minoritățile așa cum ei înșiși au dorit să fie respectați la un moment dat, pentru că altfel se ajunge la luptă și la răbufniri de tensiune care afectează chiar și părțile care se interpun, cum au fost acești soldați italieni sau maghiari care se aflau acolo în numele menținerii păcii.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Vorbim despre reprezentanții KFOR, forță militară condusă de NATO cu scopul menținerii păcii în Kosovo.

Comandantul acestor forțe a menționat că atacurile sunt inacceptabile, subliniind că misiunea NATO va continua să-și îndeplinească misiunea în mod imparțial. KFOR au anunțat că vor fi suplimentate cu alți 700 de militari în urma actualelor tensiuni.

Ce credeți, este alianța NATO neutră în ceea ce privește conflictul din Kosovo?

Adrian Cioroianu: Cu siguranță trupele KFOR s-au comportat admirabil, chiar și în acele condiții delicate ale declarării independenței. Sârbii continuă să spună că a fost o declarație unilaterală a independenței. În fine, vă dați seama că foarte greu cele două povești vor ajunge la același numitor comun – sau cele două narațiuni, cum spunem noi acum.

Dar NATO n-are niciun interes în a favoriza o parte sau alta, pentru că asta e rețeta pentru dezastru. Sigur că o bună parte dintre sârbii din nordul provinciei Kosovo poate au impresia că NATO, fiind alianța care în deceniul trecut, la sfârșitul anilor ’20, vă aduceți aminte că pe fondul războiului din fosta Iugoslavie, s-a ajuns la bombardarea unor obiective din Serbia și din Belgrad.

Această traumă n-a trecut încă, printre sârbi. Adică acele bombardamente încă au rămas în memoria afectivă a multora și poate unii vor spune că NATO e parțială în favoarea albanezilor. Dar în realitate lucrurile nu stau așa.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule ministru, profit de prezența dvs. în emisiunea noastră și vă adresez o ultimă întrebare. Tot la începutul săptămânii, Moscova și alte localități din Federația Rusă au fost atacate cu drone. Oficialii de la Kiev neagă că ar fi implicați în acest lucru. Dvs. ce credeți?

Adrian Cioroianu: Dacă aplici principiul „cui prodest”, cui folosește, teoretic primul răspuns ar fi că, da, Ucraina este capabilă și în bună măsură și îndreptățită să folosească acest tip de răspuns, câtă vreme ea însăși este o țară atacată.

Pe de altă parte, vedeți, fiecare astfel de atac reanalizat în parte, e clar că din partea ucraineană au fost atacate anumite depozite de combustibil, puncte nodale din logistica Rusiei, chiar și pe teritoriul Rusiei.

Acest lucru se vede și este atestat de agenții independente și foarte credibile. Pe de altă parte, alt tip de atacuri, cum a fost acea poveste cu drona care ar fi țintit steagul de pe acoperișul unei clădiri din centrul Moscovei, astea evident că s-ar putea să fie povești trase de păr.

Adică ar putea să fie interpretarea rusească a unor evenimente sau poate chiar provocarea unor astfel de evenimente care să nu provoace cine știe ce daune, dar să legitimeze bombardamentele ruseşti care continuă asupra Ucrainei.

Deci, suntem prinși într-o spirală a violenței care nu va înceta prea curând, în care e posibil ca atât partea rusă să-și fabrice anumite alibiuri, dar e şi foarte posibil ca ucrainenii să atace, folosind ei înșiși drone, astfel de puncte din logistica armatei invadatoare ruse.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Domnule ministru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la „Jurnal militar”!

Adrian Cioroianu: Cu foarte mare plăcere! Salutări tuturor și să vorbim în pace!

Angel Tîlvăr: România se bucură de o reputație din ce în ce mai bună, datorită și consecvenței, dar și faptului a înțeles că în apărare nu se cheltuie ci se investește. Situația existentă dovedește că am luat decizii bune atunci când am mărit bugetul

Publicat de Gabriel Stan, 29 mai 2023, 15:17

Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a participat la reuniunea Consiliului Afaceri Externe în formatul miniștrilor apărării din statele Uniunii Europene, respectiv Comitetului director al Agenției Europene de Apărare.

Concluziile celor două reuniuni le-am aflat chiar de la ministrul apărării naționale, imediat după terminarea întâlnirilor în capitala Belgiei, la Bruxelles, într-un interviu realizat de Cristian Dumitrașcu.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru, bună ziua și bine ați revenit la radio!

Angel Tîlvăr: Bună ziua, bun găsit!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Sunteți la finalul altei întâlniri importante, la reuniunea Consiliului Afaceri Externe de la Bruxelles în formatul miniștrilor apăării din statele membre ale Uniunii Europene și, ca de obicei, sunt lucruri importante care se hotărăsc acolo.

Angel Tîlvăr: Vreau să vă spun că întâlnirea de astăzi este una importantă. Ea a început cu reuniunea Comitetului director al Agenției Europene de Apărare în formatul miniștrilor apărării, așa cum ați menționat și dumneavoastră.

Am continuat cu o sesiune care viza apărarea și sprijinul pentru Ucraina, după care am avut o întâlnire cu toți miniștrii apărării, la care a participat, pe lângă domnul Borrell, și secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.

Reuniunea Comitetului Director al Agenției Europene de Apărare, în formatul miniștrilor apărării, este un format de decizie și în cadrul acestei activități am dezbătut documentul de reflecție elaborat la nivelul EDA privind analiza lecțiilor identificate în urma conflictului din Ucraina și impactul asupra stabilirii noilor priorități în materie de capabilități.

Din acest punct de vedere, pot să vă spun că, în contextul procesului de revizuire a planului de dezvoltare a capabilităților, plan care, așa cum știți, va fi finalizat în noiembrie 2023, am abordat – și, zic eu, a fost o discuție foarte bună – limitările actuale existente la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește capacitatea de producție a industriei de apărare, securitatea aprovizionării cu materii prime sau stimularea inovației în sectorul apărării.

Totodată, am considerat cu toții că această analiză de la care a pornit documentul nu trebuie să fie unica referință pentru stabilirea viitoarelor priorități în materie de capabilități, fiind necesară și reflectarea rezultatelor celor două cicluri derulate în contextul procesului de analiză.

Trec la sesiunea care viza sprijinul acordat Ucrainei. Aici am abordat aspecte privind situația din teren, stadiul implementării misiunilor de asistență, inițiativa privind achiziția comună de muniție și de capabilități din perspectivă europeană.

Așa cum știți, există o dezbatere care, datorită situației de securitate din Ucraina, a căpătat o relevanță din ce în ce mai mare privind elementul de complementaritate și de colaborare transatlantic, respectiv între Uniunea Europeană și Statele Unite.

Cunoașteți foarte bine că acest lucru se bazează pe o declarație din ianuarie și din acel moment s-au activat mecanisme de reflecție și de decizie, care vizează fie procurarea, achiziționarea în comun a elementelor necesare apărării, fie lucruri care țin de complementaritatea acțiunilor din punct de vedere politico-militar, aș spune eu.

Din această perspectivă, noi am oferit punctul de vedere al Ministerului Apărării Naționale, fiind format consacrat miniștrilor apărării, și am subliniat încă o dată necesitatea unei atenții sporite în ceea ce privește regiunea Mării Negre, atât pentru că lucrurile care au fost în discuție pe noi ne interesează în cea mai mare măsură, întrucât considerăm că Marea Neagră a câștigat în relevanță și în profil în contextul conflictului și al agresiunii neprovocate a Rusiei împotriva unui stat suveran, motiv pentru care avem tot interesul ca lucrurile discutate să se întâmple, pentru că este în folosul Armatei României.

Ultimul punct care s-a discutat – cooperarea UE-NATO. Discuțiile au avut loc în prezența secretarului general al NATO, dar nu în ultimul rând şi a comisarului Henri Bretton, pentru că sunt lucruri şi decizii care trebuie luate, care vizează atât iniţiativele comisiei, dar și felul în care Uniunea Europeană, care are în componența sa state membre NATO, se poziționează față de provocările de securitate prin care trecem acum.

Există o solidaritate importantă în ceea ce privește statele membre, cu mici nuanțe pe care probabil că le știți, nuanțe formulate de Ungaria, dar consider că ceea ce și-a propus Putin, și anume să producă fisuri în rândul țărilor democratice și să micșoreze atenția și sprijinul pe care îl acordăm Ucrainei, nu s-a întâmplat, motiv pentru care, din dezbatere, a reieșit că suntem motivați să continuăm acest sprijin şi România a făcut acest lucru încă din primele momente ale invadării Ucrainei de către Rusia în manieră multidimensională și am constatat și atunci când m-am întâlnit cu ministrul apărării din Ucraina, cu dl

Reznikov, care a fost la București, am constatat că România are reputația unui stat care apără valorile democratice și care, alături de aliații săi, este un factor de stabilitate.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Sigur că este greu să armonizezi aspecte legislative și militare între NATO și UE oricând, nu doar pe vreme de război, cum e acum, sigur, de război de lângă noi.

Credeți că totuși, în această situație nefericită a fost și un avantaj? Pentru că lucrurile poate că au mers mult mai țintit și mai unit din partea țărilor NATO și UE, având în vedere că este tocmai acest război de agresiune în desfășurare.

Angel Tîlvăr: Formatul în care ne-am întâlnit astăzi este un format UE la care participarea secretarului general al NATO a contat, pentru că discuțiile pe care le-am avut și faptul că au existat nuanțe în solidaritatea noastră au condus la creșterea coeziunii în ceea ce privește colaborarea dintre Uniunea Europeană și NATO.

Sunt lucruri care apar pe parcursul vieții politice și nu cred că sunt lucruri peste care nu se poate trece. Aceste nuanțe pe care le-am observat, și nu de puțină vreme sunt informații publice și au fost dezbătute public de-a lungul lunilor care au trecut, n-au făcut altceva decât să întărească coeziunea și solidaritatea în interiorul NATO și sperăm ca și cei care au avut rezerve vizavi de anumite decizii să revină la sentimente mai bune și prin dialog, prin diplomație, asta este și rolul acestor întâlniri – să poată fi depășite toate obstacolele.

Aceste obstacole nu sunt o creație nouă în politică, nici în cadrul relațiilor internaționale. Tocmai de aceea, formatele consacrate au loc și funcționează după reguli care permit depășirea obstacolelor. Eu sunt optimist în ceea ce privește acest aspect.

Nu în ultimul rând, ca de fiecare dată, am găsit de cuviință să pledăm pentru cauza Moldovei, pentru că noi considerăm că acest stat cu care noi avem o relație care este dincolo de orice îndoială, considerăm că acest stat trebuie sprijinit.

Și România a făcut-o, a făcut-o și nu de puțină vreme, pentru că drumul european pe care și l-a ales Moldova coincide cu interesele noastre și coincide cu felul în care noi vedem situația politică internațională, motiv pentru care de fiecare dată, în orice format, reprezentanții României, inclusiv eu astăzi, au pledat cauza Moldovei și nevoia de sprijin prin mecanismele și formatele pe care și Uniunea Europeană le are la dispoziție.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Putem dezvolta, domnule ministru, aici mai mult decât ceea ce aţi spus, care sunt mai în amănunt lucrurile cu care noi îi ajutăm pe frații moldoveni?

Angel Tîlvăr: În primul rând din punct de vedere politic, am susținut de fiecare dată proiectele lor care vizează punerea Moldovei pe un drum democratic și pe un drum pro-european, fără doar și poate.

Din punct de vedere economic, cred că toată lumea este la curent cu faptul că, energetic, am ajutat Moldova și am ajutat acest stat să depășească o iarnă care se anunța complicată. Și dacă avem în vedere și faptul că Moldova este cumva în prima linie a agresiunilor hibride ale Rusiei, considerăm că pacea socială și faptul că încercările de destabilizare ale guvernului de la Chișinău au eșuat și ca urmare a faptului că din punct de vedere economic nu s-a produs acea explozie la care se așteptau cei care încearcă să influențeze în mod negativ bunul mers al lucrurilor în Republica Moldova.

Nu în ultimul rând, ținând seama de statutul de țară neutră al Moldovei din punct de vedere bilateral, cu mijloace neletale, încercăm și noi să ajutăm armata Republicii Moldova. Am salutat faptul că de la 0,38% acum alocă 0,55% nu este o creștere foarte mare, dar arată simbolic, dorința Moldovei de a avea posibilitatea să se apere și vedem că este pe un drum bun.

România se bucură de o reputație din ce în ce mai bună, datorită și consecvenței, datorită și faptului că de mai multă vreme, România a înțeles că în apărare nu se cheltuie ci se investește și, iată, situația existentă acum dovedește că am luat decizii bune atunci când am mărit bugetul la 2% în ultimii 6 ani, iar 2,5% alocați în acest an pentru apărare ne dau posibilitatea ca, pe lângă echipamentele și capabilitățile de înaltă tehnologie, vreau să subliniez, pe care le avem acum, să ne putem permite achiziționarea sau fabricarea altora care să satisfacă așteptarea cetățenilor în ceea ce privește datoria armatei de a asigura un climat de pace și de predictibilitate și stabilitate pentru o țară care chiar merită acest lucru.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cu alte cuvinte, domnule ministru Tîlvăr, și după această întâlnire puteți afirma, putem spune cu toții că stăm mai bine decât înaintea acestei întâlniri? Fiindcă au fost multe întâlniri de acest gen la care ați participat și nu este neapărat vorba aici despre o sinusoidă, ci este un progres, cred, după fiecare astfel de întâlnire.

Angel Tîlvăr: Categoric, dar este un proces. Această întâlnire este una dintr-o serie de întâlniri care au loc cu regularitate, ele țin de un calendar la care am consimțit și noi și pe care l-am adoptat și toate lucrurile se petrec în deplină înțelegere și în acord cu ceilalți parteneri.

Este evident că fiecare întâlnire de acest gen aduce un plus, pentru că pe de o parte, se aduc clarificări, pe de altă parte, așa cum vă spuneam la începutul interviului, lecțiile învățate, experiențele de la începutul conflictului din 24 februarie, de anul trecut și până acum, sunt elemente care ne ajută să ne optimizăm deciziile în ceea ce privește componenta de apărare, să ne armonizăm deciziile și să dovedim o dată în plus că țările care împărtășesc aceleași valori întotdeauna au de câștigat.

Din acest punct de vedere, eu sunt mândru de felul în care România s-a prezentat de-a lungul vremii la acest gen de format.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la sfârșitul săptămânii a fost ministrul apărării naționale, domnul Angel Tîlvăr. Domnule ministru, mulțumesc și ne reauzim aici la Radio România!

Angel Tîlvăr: Vă mulțumesc și eu și toate cele bune!

NATO pregătește o nouă Strategie de răspuns pentru Rusia

Publicat de Gabriel Stan, 29 mai 2023, 13:58 / actualizat: 29 mai 2023, 15:19

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Alianța Nord-Atlantică are în vedere o nouă strategie care să răspundă la realitatea geopolitică generată de războiul declanșat de Rusia în Ucraina. Este de așteptat ca documentul să fie aprobat la următorul Summit NATO, care va avea loc la Vilnius, în luna iulie.

Va fi prima strategie integrată aliată din ultimele trei decenii, care va reuni planurile naționale și regionale și care va cuprinde proceduri militare revizuite.

Un exemplu este creșterea vitezei de reacție a trupelor prin mutarea centrului de greutate dinspre unitățile militare mari către cele de nivel batalion. Potrivit publicației Business Insider, decidenții NATO intenționează să facă unele modificări în ceea ce privește structurile aliate.

Vor fi create două noi cartiere generale – unul pentru nordul și unul pentru sudul Europei, ambele în subordinea Comandamentului Aliat pentru Operații de la Mons.

Dacă pentru nordul Europei se au în vedere ca locații Münster din Germania și Szczecin în Polonia, în sud, trupele terestre ale NATO ar putea fi conduse de la Sibiu, unde se află acum Comandamentul Corpului Multinațional de Sud-Est.

Planurile aliate în noua strategie vor răspunde la două amenințări principale: Rusia și grupările teroriste.

Daniel Pop: Ne aflăm într-un moment critic pentru securitatea noastră și pentru pacea și stabilitatea internațională. Suntem martori la cea mai mare transformare și adaptare a Alianței de la Războiul Rece până în prezent

Publicat de Gabriel Stan, 8 mai 2023, 14:35 / actualizat: 8 mai 2023, 15:41

La „Subiectul Săptămânii” invitații lui Radu Dobrițoiu de la „Euroatlantica” de joi, 4 mai au fost generalul de brigadă Daniel Pop, șeful Direcției instruire și doctrină din Statul Major al Apărării și profesorul universitar și jurnalistul Val Vâlcu.

Subiectul a fost axat pe exerciții militare desfășurate de NATO, Swift Response, Anaconda, Aurora și Defender Europe 2023, exerciții ample prin care sunt simulate manevre adaptate la actuala situație generată de invadarea Ucrainei către Federația Rusă.

V-am pregătit un fragment din interviul live de joi seara din emisiunea „Euroatlantica” de la Radio România Actualități.

Radu Dobrițoiu (realizator): De ce are Alianța nevoie de exerciții cu mii de militari și zeci de blindate și aeronave?

Val Vâlcu: Simplu spus, pentru patru direcții: descurajare, pregătire, demonstrație economică și testarea momentului. Nu toate armele au fost folosite pe câmpul de luptă, n-au fost demonstrate capabilitățile lor.

De asemenea, capătă o experiență, e important ca spirit de corp, camaraderie, cunoașterea personală între militarii din România, Polonia, SUA, care, într-o situație pe care nu ne-o dorim, vor lupta în aceeași linie, se vor apăra reciproc pe câmpul de luptă.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule general Daniel Pop, o societate puternică este puțin probabil să fie atacată de către dușmani dacă este pregătită de luptă. Care este rolul exercițiilor militare desfășurate de NATO, aplicații la care participă și Armata României?

Daniel Pop: Este clar că ne aflăm într-un moment critic pentru securitatea noastră și pentru pacea și stabilitate internațională, asta fără doar și poate. Cred că suntem martori la cea mai mare transformare și adaptare a Alianței de la Războiul Rece încoace.

Acest concept de descurajare și apărare este cred că cea mai potrivită măsură, iar una dintre liniile de efort pentru punerea în practică a acestui concept constă tocmai în aceste exerciții pe care Alianța le desfășoară într-un concept de 360 de grade, dar în special în flancul estic.

În primul rând este vorba de coeziune, este ceea ce Alianța își propune să demonstreze prin procesele de proiectare, planificarea executarea și evaluarea acestor exerciţii. În al 2-lea rând, de descurajarea oricărui potențial adversar, având o abordare unitară din partea tuturor membrilor Alianței, prin implementarea unui ritm al activităților așa cum ați menționat dvs. în deschiderea emisiunii, foarte susținut în toate zonele geografice ale Alianței, în toate domeniile operaționale și funcționale, că vorbim de spațiul terestru, maritim, aerian, în cyber, operații speciale sau de susținere. În felul acesta generăm o permanentă și robustă prezenţă credibilă, cu alte cuvinte, suntem activi și vigilenţi.

În al 3-lea rând, ceea ce am încercat noi, Armata Română, mereu este să ne pregătim personalul și structurile pentru a genera acele pachete de care vorbește toată lumea, de forțe necesare pentru un răspuns coerent, întrunit, decisiv, nu numai la amenințările actuale din mediul de securitate, ci chiar şi în sprijinul populației și autorităților locale, pentru că parte din exercițiile pe care dumneavoastră le-ați menționat în deschidere, au și rolul de răspuns la criză sau de sprijin a populației civile.

Cuvântul cheie pentru toate acestea este interoperabilitate și când vorbim de acest lucru, vorbim pe toate palierele ei: tehnic, procedural, uman – şi aicia mă refer la pregătire și terminologie comună, și informațională.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule Val Vâlcu, vorbim despre mii de militari implicați în simulări, manevre aliate. Aceste aplicații militare de anvergură programate de NATO pot descuraja Federația Rusă?

Val Vâlcu: Da, fără discuție. S-a văzut că e un colos cu picioare de lut. Armata Roșie nu are tehnologie, zecile, sutele de iahturi pe care miliardarii ruşi le defilează prin Mediterana sunt mai puține nave de luptă, mai puține rachete, mai puțină tehnologie modernă și în felul ăsta oligarhii au săpat devreme la capacitatea armatei ruse de atac şi vedem, de asemenea, că generalii, strategii ruși au eșuat în Ucraina începând din primele zile ale invaziei, când n-au reușit să ocupe Kievul, au fugit de pe aeroportul pe care încercau să-l cucerească, până la acea manevră ciudată, cu o coloană de tancuri extrem de vulnerabilă, care s-a blocat zile în șir în primele luni ale atacului.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule general Daniel Pop, Armata României participă cu sute de militari la exercițiile NATO. Vă rog să ne aduceți informații despre prezența trupelor românești în cadrul acestor manevre de exercițiu ale Alianței.

Daniel Pop: Da, aşa este. Planul de pregătire este bogat pentru acest an și are un ritm susținut. El este în ton cu nevoile de instruire ale Armatei Române în momentul de față.

Pentru 2022 vorbeam de un număr de 106 exerciții multinaționale, dintre care 45 în România și 61 în afara granițelor țării. Iată că suntem la mai puțin de mijlocul anului și deja ne apropiem de un număr de 38 de exerciții pe care Armata Română le-a executat.

Cred că ar trebui să menționăm aici și exercițiul Forțelor Navale Române, care a avut loc în luna martie, unde vreau să spun că militarii au coagulat în jurul lor 2.600 de militari, între care 800 din 12 state aliate, un număr impensionant pentru această categorie de forțe și, după cum vedeți, amenințările la Marea Neagră sunt în creștere, iar Marea Neagră rămâne un punct fierbinte pe harta lumii.

Mai mult decât atât, vreau să vă spun că centrul de greutate al acestei perioade este, așa cum ați spus dumneavoastră Anaconda. Este un exercițiu de apărare desășurat pe teritoriul Poloniei, de tip joint interinstituțional și multinațional, unde Armata Română are a doua contribuție ca mărime a efectivelor participante la acest eveniment. Vorbim de peste 426 de militari cu 57 de vehicule și trei aeronave Puma.

Element de noutate, aș spune eu, un marș de aproape 1.000 de kilometri, care a început din Craiova și se termină tocmai în poligonul Forțelor Armate Poloneze.

Radu Dobrițoiu (realizator): Invitați au fost profesorul universitar Val Vâlcu, jurnalist și editorialist la DC News, și generalul de brigadă Daniel Pop, șeful Direcției instruire și doctrină din Statul Major al Apărării.

Aliaţii şi partenerii NATO au furnizat Ucrainei aproximativ 2.000 de vehicule militare

Publicat de Gabriel Stan, 1 mai 2023, 10:34

Sonia Raicu (realizator rubrică): Aliații NATO și parteneri lor au furnizat Ucrainei 230 de tancuri de luptă și 1.550 de vehicule blindate pentru a o ajuta să contracareze ofensiva rusă și să-și recucerească teritoriul.

Este declarația făcută de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, la întâlnirea avută joi, 27 aprilie, la Cartierul General al NATO cu ministrul Xavier Bettel, prim-ministrul Luxemburgului.

De la începutul ofensivei ruse din februarie 2022, statele membre NATO au furnizat sisteme de apărare antiaeriană, artilerie și avioane de luptă, instruind zeci de mii de militari ucraineni în utilizarea armamentului de tip NATO.

Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO: Prin Grupul de contact, aliații NATO au sprijinit considerabil Ucraina. Mai mult de 98% din materialele de luptă promise Ucrainei au fost deja livrate.

Asta înseamnă peste 1.550 de vehicule blindate, 230 de tancuri și alte echipamente, ce includ și importante cantități de muniție.

În total, am antrenat și echipat mai mult de nouă brigăzi blindate ucrainene, ceea ce va situa Ucraina într-o poziție de forță pentru a-și continua lupta de recâștigare a teritoriilor ocupate.

Reuniunea miniștrilor apărării în format B9

Publicat de Gabriel Stan, 1 mai 2023, 10:17

Sonia Raicu (realizator rubrică): O nouă reuniune a miniștrilor apărării în formată B9 (București 9) a avut loc marți, 25 aprilie, la Varșovia. Aceasta a fost coprezidată de ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, alături de omologul din Polonia, Mariusz Blaszczak.

S-au analizat provocările de securitate generate de ultimele evoluției ale războiului din Ucraina și implicațiile în plan regional și euroatlantic, continuarea sprijinului internațional pentru Ucraina, evaluarea implementării deciziilor adoptată la Summitul de la Madrid privind postura de descurajare și apărare de pe Flancul Estic, precum și pregătirea Summitului de la Vilnius din 11 iulie 2023.

Ministrul apărării naționale a menționat necesitatea implementării deciziilor Summitului NATO de la Madrid în domenii privind securitatea la Marea Neagră, regiune de importanță strategică pentru Alianță, precum și necesitatea continuării eforturilor NATO-UE pentru sprijinirea Ucrainei și partenerilor din regiune.

Şi tot din agenda Ministerului Apărării, joi, ministrul Tîlvăr și șeful Statului Major al Apărării, generalul Daniel Petrescu, s-au întâlnit cu generalul James B. Hacker, comandantul forțelor aeriene americane din Europa și comandant al Comandamentului Aerian Aliat.

Vizita în România a oficialului american a inclus întâlniri cu echipele de comandă și militarii români din Baza 90 Transport Aerian Otopeni, Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu, Baza 86 Aeriană Borcea și Baza 71 Aeriană Câmpia Turzii, precum și cu o delegație a Statului Major al Forțelor Aeriene, condusă de șeful acestei categorii de forțe, generalul-locotenent Viorel Pană.

Bogdan Ivanov: Din statistici se arată că cel puțin în următorii 20-30 de ani populația religioasă a lumii va crește. Acum rămâne ca fiecare să aleagă în ce anume va crede, pentru că religia îți impune niște limite

Publicat de Gabriel Stan, 18 aprilie 2023, 12:52

La Subiectul Săptămânii invitatul lui Constantin Herțanu a fost preotul Bogdan Ivanov, lector universitar dr. la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Un dialog despre armată și biserică, două instituții de bază ale societății, dar și care este percepția bisericii ortodoxe rusești și amestecul acesteia în conflictul din Ucraina.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Bună dimineața, părinte!

Bogdan Ivanov: Bună dimineața și bine v-am găsit pe dumneavoastră și pe ascultătorii dumneavoastră. Eu cred că în această sâmbătă toată lumea simte că se întâmplă ceva sau că urmează să se întâmple ceva.

Este cel mai mare praznic pentru care Biserica și lumea creștină se pregătește timp de şapte săptămâni, pentru că de aici, din Învierea Domnului, practic noi ne construim atât credința, cât și evlavia, cât și rugăciunea Bisericii.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Andrei Pleșu spunea că dacă ar exista un anume tablou la care ne putem uita cu toții, dar nu înțelegem mare lucru de acolo și am avea o cheie care să ne descifreze acest tablou și să ne redea tainele sale, făcând o extrapolare, dacă ar exista o cheie care să ne redea taina Învierii, care credeți că ar fi aceea?

Bogdan Ivanov: Este una singură, și anume iubirea, iubirea lui Dumnezeu care a acceptat jerfa pentru oameni și ca această iubire de fapt să se transforme într-o împăcare și într-o atmosferă care practic să unească cerul și pământul.

Fără iubire noi nu am înțelege, de fapt, nici de ce Dumnezeu a acceptat această jerfă de sine și acest plonjon din veșnicie în firea noastră omenească și n-am înțelege nici de ce a acceptat ca însuși creatorul lumii să fie practic jerfit de chiar făptura sa.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Suntem la „Jurnal militar”. Am putea spune că armata și biserica sunt doi stâlpi fundamentali ai societății.

De ce credeți că se întâmplă acest lucru? Armata și Biserica sunt cele două instituții care conduc în sondajele de opinie în ceea ce privește încrederea populației în instituții ale statului de multă vreme.

Bogdan Ivanov: Da, e foarte bine că merg împreună, pentru că și Armata, și Biserica se identifică de fapt cu poporul, și una și alta dintre cele două instituții îi slujesc pe oameni, Biserica împlinindu-le, să zicem, aspirațiile înalte spre spre fericire, spre veșnicie, spre iertare și împăcare, iar armata, în mod evident, aspirațiile lor spre siguranță, spre libertate și, de ce nu, spre pace.

Pentru că aceasta este, de fapt, scopul armatei să păstreze în primul rând pacea oamenilor și pacea lumii în general. Și de aceea, cred că, identificându-se tot timpul, de-a lungul istoriei, chiar dacă pare, să zicem așa, un binom romantic care probabil în alte țări nu ar merge atât de bine împreună cum merge la noi, în cazul nostru, al românilor, Armata și Biserica au împărtășit întotdeauna soarta poporului.

Când i-a fost poporului bine, probabil și Bisericii și Armatei le-a fost bine, când i-a fost poporul rău şi Armata, și Biserica au avut de suferit, așa încât întrupează, dacă vreți, aceste aspirații și idealuri înalte.

Îmi place să văd în aceste două instituții ca fiind singurele care mai exprimă sentimentele de solidaritate umană și de demnitate și de respect față de niște principii și de niște valori. Și Armata, și Biserica păstrează cu sfințenie niște simboluri, niște…

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Sunt clădite pe simboluri.

Bogdan Ivanov: Sunt, sunt, da, și le au, să zicem, ca sacre la temelia lor. Să ne gândim, de pildă, la drapelul național pe care Armata trebuie să-l apere sau la drapelul unei unități de luptă, care este însuși certificatul de existență al acelei unități pe care orice militar trebuie să-l apere până la capăt.

La fel și Biserica cred că exprimă această solidaritate față de cele mai sfinte simboluri, care sunt pentru orice popor Crucea, Biserica și tot ceea ce înseamnă de fapt sfințenia în ansamblul ei.

Și cred că aceste instituții mai merg mână în mână și ar trebui să o facă și de acum încolo, prin faptul că întrupează un anumit respect față de popor, față de țară, față de istorie, pentru că vorbim de faptul că și Armata, și Biserica slujesc poporul, coborâm în istorie și vedem cum anume s-au identificat aceste realități și la un moment dat putem spune că poporul era Biserica și că de multe ori, când erau în pericol, poporul era în același timp și Armata, pentru că au pus imediat oamenii mâna pe pe arme și au putut să-și apere țara.

Și aceste valori cred că ne-au ținut împreună și au făcut ca oamenii să poată trăi laolaltă, să poată să aibă idealuri pentru care să merite să se sacrifice și să găsească tot timpul ce anume trebuie respectat în sufletul și în ființa unei națiuni: demnitatea, libertatea şi de ce nu, sfinţenia.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Mai mult decât atât, aș merge un pic mai departe. Urmează la 40 de zile, bine spun, celebrarea Înălțării. Şi, totodată, aici voiam să ajung, Ziua Eroilor. Iarăși Armata și Biserica împreună.

Bogdan Ivanov: Pentru că sunt instituții care știu să respecte ce înseamnă jertfa, ce înseamnă sufletul unui om și jerfa unui om pusă în slujba celorlalți. Să nu uităm că unele din cuvintele de rămas bun ale Mântuitorului adresate apostolilor a fost acela că nimeni nu are dragoste mai mare decât acela care își pune viața pentru prietenii săi.

Cred că și un militar știe să facă acest lucru și știe că de fapt, pentru ce se înrolează el în armată și jură credință patriei este tocmai dispoziția lui de a se jerfi pentru prietenii săi și la fel și și Biserica este construită pe acest mare act al jerfei Mântuitorului Hristos pentru noi, care suntem prietenii lui.

Şi de ce este important ca aceste două sărbători, cumva născute din sărbătoarea Învierii Domnului și anume Înălțarea și Ziua Eroilor merg mână în mână, pentru că arată de fapt orice jerfă omenească și mai ales jerfa unui om care moare la datorie și moare pentru binele semenilor săi și pentru viața lor şi pentru siguranța lor, se regăsește în marea jerfă a Domnului Hristos.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Dacă ne uităm în trecuturile adânci ale istoriei, vedem că foarte mulți dintre sfinții cunoscuți astăzi ai bisericii sunt foști militari:. Sfântul Gheorghe, Arhanghelul Mihail. De ce credeţi?

Bogdan Ivanov: Da. Noi avem o elită întreagă, o pleiadă de sfinţi militari, Sfântul Mucenic Dimitie, Sfântul Gheorghe, l-ați amintit, îi avem pe Sfinții Mina, Victor, Vichentie. Sunt sfinți militari pentru că ei întrupează, dacă vreți, o formă de eroism, o formă de eroism dar de data aceasta nu doar a celui care își face datoria față de ţara lui și față de statul lui, ci față de credință și față de Dumnezeu.

Dar, iarăși e foarte interesant de spus. Pe aceşti sfinți îi întâlnim cumva începând cu secolul III încoace, datorită faptului că a fost la început o perioadă în care creștinii se fereau de armată. De multe ori creștinilor li se reproșa faptul că nu-și artă loialitatea față de statul roman în care majoritatea trăia prin faptul că refuzau să se înroleze în amată.

Dar, acest lucru cumva cu timpul s-a atenuat, așa încât în ultima mare persecuție a Bisericii, în timpul împăratului Diocleţian, avem cea mai mare pleiadă de sfinți militari care arată că de fapt aceștia au început să-și întărească credința, în primul rând punându-și viaţa în slujba semenilor lor.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Revenind în zilele noastre. Dacă ne uităm puțin la granițele României, la statul vecin Ucraina, acolo se întâmplă foarte multe lucruri grave și nu mă feresc de acest cuvânt, sunt oameni nevinovați, civili, copii care au de suferit.

Bogdan Ivanov: Da, e bine că ați atins și acest subiect. Putem să numim ceea ce se întâmplă acolo fără niciun fel de rezervă, fărădelegi și crime, pentru că în realitate așa sunt și ce este mai grav este că sunt cumva justificate și din punct de vedere religios.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Exact, aşa este.

Bogdan Ivanov: Prezența preotului militar să știți că nu scuză astfel de atrocități sau nu le absolvă, nu le legitimează. Eu cred că preoții care fac astfel de lucruri și care binecuvântează cumva lupta împotriva fraților de aceeași credință și al fraților lor, cred că orice argument ar căuta nu au cum să-l găsească și mai ales nu au cum să îl facă să rezoneze Evanghelia lui Hristos.

Este foarte grav ce se întâmplă. Este o mare durere pentru întreaga ortodoxie, pentru că trăiește acest război fratricid pe care nimeni nu cred că și-l mai închipuia că poate să se desfășoare în zilele noastre.

Dar, acest lucru arată iarăși un pericol foarte mare pe care, de regulă, Biserica și credința îl au în faţa ideologiilor, pentru că vorbim de niște preoți care în mod onest probabil încearcă să-și facă datoria, dar sunt prinși într-un mecanism ideologic și acest lucru este compromis, compromis foarte, foarte mult.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): André Malraux: secolul XXI va fi unul religios sau nu va fi deloc. Ce părere aveți, asta pe finalul interviului?

Bogdan Ivanov: Abia am intrat în el, da, am intrat deja de un sfert aproape în el.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Suntem de aproape un sfert.

Bogdan Ivanov: Eu cred că va fi religios, în sensul că lumea îşi va da seama că fără religie nu are un sens. Și cred eu că în această perioadă, în care suntem, asistăm la o regenerare a religiosului, doar că va trebui să fim atenți în ce forme se regenerează acesta, să nu fie patologice și să nu creeze ele probleme de securitate în viitor.

Și, nu în ultimul rând, din statistici se arată că cel puțin în următorii 20-30 de ani populația religioasă a lumii va crește. Acum rămâne ca fiecare să aleagă în ce anume va crede, pentru că religia îți impune niște limite. Religia îți impune niște valori pe care trebuie să le respecți, inclusiv în raport cu celălalt și te deschide cumva spre o zonă de conviețuire.

Constantin Herțanu (realizator rubrică): Reamintesc ascultătorilor că a fost alături de noi, la „Jurnal militar” preotul Bogdan Ivanov, lector universitar doctor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Vă mulțumim mult! Dacă vreți să transmiteți un mesaj pentru sărbătoarea de la noapte o puteți face. Vă mulțumesc!

Bogdan Ivanov: Mulțumesc și eu pentru invitație. Și pentru mine este o mare onoare să fiu prezent în emisiunea dumneavoastră. Am un mare respect față de instituția militară.

Cred eu că dacă ne-a adus Dumnezeu în pragul acestei mari sărbători, n-avem niciun motiv să nu ne bucurăm, chiar și atunci când simțim că ne lipsește ceva și, mai mult decât atât, n-avem niciun motiv să nu zicem frate și celui care ne urăște pe noi.

Sărbători binecuvântate și pline de lumină!

Prima Conferință Internațională pentru Securitatea la Marea Neagră

Publicat de Gabriel Stan, 18 aprilie 2023, 11:38

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Prima Conferință Internațională pentru Securitatea la Marea Neagră, inițiată de Ucraina, a avut loc joi, la Palatul Cercului Militar Național din București. Evenimentul, parte a Platformei internaționale Crimeea, a fost organizat de ministerele de externe și apărării din Ucraina și România.

Peste 250 de participanți din 30 de delegații naționale au analizat impactul pe care războiul declanșat de Rusia în țara vecină îl are asupra climatului de securitate din regiunea Mării Negre.

S-a inițiat totodată, și o posibilă strategie de răspuns la provocările și amenințările actuale, în special cele legate de războiul informațional și atacurile cibernetice.

Tot joi, s-a desfășurat în capitală și trilaterala pe teme de securitate România-Ucraina-Republica Moldova, cu participarea miniștrilor de externe și ai apărării din cele trei țări.

Aceștia au semnat la final o declarație comună prin care au agreat să accelereze eforturile pentru ca Ucraina și Republica Moldova să devină membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene.

Angel Tîlvăr: Am discutat cu secretarul de stat Lloyd Austin despre relațiile bilaterale din punct de vedere militar, dar şi despre felul în care vedem colaborarea dintre armatele noastre

Publicat de Gabriel Stan, 10 aprilie 2023, 15:23

La Subiectul Săptămânii s-a discutat despre vizita delegației condusă de ministrul apărării, Angel Tîlvăr, în Statele Unite ale Americii, o vizită care a marcat 30 de ani de la semnarea parteneriatului dintre Forțele Armate Române și Garda Națională din statul Alabama.

A fost o serie de întrevederi în Washington, în statul Alabama, cu oficialii americani din cadrul Departamentului Apărării, Consiliului Național de Securitate și cu guvernatorul statului Alabama, cu membri ai Congresului, dar și cu secretarul apărării, Lloyd Austin.

Ministrul apărării ne-a oferit cele mai importante concluzii după întâlnirea avută în Statele Unite ale Americii.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Tîlvăr, bună dimineața, bine ați venit la radio!

Angel Tîlvăr: Bună dimineața tuturor, vă mulțumesc pentru invitație!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vizită importantă pe care ați avut-o împreună cu membrii ai unei delegații din Ministerul Apărării Naționale în Statele Unite, acolo unde s-au marcat cei 30 de ani de la semnarea parteneriatului dintre forțele Armatei Române și Garda Națională a statului Alabama.

Ați avut discuții și cu secretarul american al Apărării, dar și alocuțiuni în Congres. Care sunt concluziile?

Angel Tîlvăr: Evident că orice vizită pe care o facem partenerului strategic al României, pentru că unul din elementele și unul din momentele importante în istoria post-decembristă a României a fost încheiere a parteneriatului strategic cu Statele Unite, deci orice vizită de acest gen este foarte importantă. Este o vizită la care lucrăm de mai multă vreme împreună cu prietenii noștri americani.

O vizită care a fost organizată împreună cu ambasada noastră de la Washington, dar și cu Ambasada Statelor Unite de la București. O vizită care a avut ca element central întâlnirea cu secretarul de stat Lloyd Austin, ocazie cu care am discutat probleme legate de relațiile noastre bilaterale, de prezența pe care Statele Unite o au în România și pe Flancul estic din punct de vedere al dislocării de militari.

Colaborarea de-a lungul vremii, pentru că, așa cum vă spuneam, acest parteneriat strategic și-a dovedit viabilitatea în timp. Faptul că la Mihail Kogălniceanu există un număr important de militari americani care își fac datoria cu prisosință împreună cu militarii români, dovedește că interoperabilitatea și cunoașterea reciprocă, lucrul împreună produc rezultate remarcabile. Și nu în ultimul rând, acest parteneriat, ca și această relație între militarii noștri, a fost validată și prin participarea împreună în diferitele teatre de operații, fie că a fost vorba de Irak, fie că a fost vorba de Afganistan.

Împreună cu secretarul Austin, timp de o oră am discutat despre relațiile bilaterale din punct de vedere militar, despre lucrurile bune care s-au întâmplat și lecțiile din care am avut de învățat, dar şi despre felul în care vedem în viitor colaborarea dintre armatele noastre.

După întâlnirea cu secretarul de stat, am avut alte două întâlniri importante, cu președinții Comisiilor de apărare din Congresul din cameră, cu domnul Reed și cu domnul Rogers, însoțiți de alți colegi de-ai lor, cu care am vorbit, din nou, lucruri legate de întărirea Flancului estic, de importanța pe care vrem să o dăm Mării Negre. Și aici inițiativele parlamentare care sunt în Statele Unite ne bucură și am simțit nevoia să oferim cât mai multe argumente care să ducă la susținerea ideii că Marea Neagră capătă o relevanță din ce în ce mai mare în contextul de securitate din est. Ne-am bucurat acolo de toată înțelegerea și sperăm că lucrurile sunt pe un drum bun.

Un alt element pe care l-am discutat a fost legat de programul Visa Waiver, program care prezintă un mare interes pentru cetățenii români, care ar da posibilitatea cetățenilor români să circule și să interacționeze din punct de vedere profesional sau din punct de vedere al desăvârșirii studiilor sau din orice altă perspectivă mult mai bine cu prietenii noștri americani.

Evident că întărirea Flancului estic prin intrarea a noi doi membri în rândurile Alianței Nord-Atlantice ne bucură, dar nu este un lucru la care nu ne așteptam. Nu ne-a luat prin surprindere, dar l-am remarcat împreună cu partenerii noștri.

Voiam să vă spun că acest lucru l-am discutat și cu think tank-urile cu care m-am văzut, pentru că în cultura politică a Statelor Unite think tank-urile ocupă un loc foarte important.

Mi-aș dori ca și în România să aibă relevanță din ce în ce mai mare. Şi în discuțiile pe care le-am avut cu ei, pe lângă evaluările de securitate și perspectiva noastră asupra lucrurilor, pe care ei au dorit să o cunoască, și noi, la rândul nostru, am dorit să știm evaluările lor vizavi de felul în care intrarea a noi membri în Alianța Nord-Atlantică întărește postura defensivă a acestei alianțe, ca și faptul că întregul Flanc estic în felul acesta câștigă din punct de vedere al capacității de apărare.

După, ca să continui lucrurile legate de vizită, evident că valoarea simbolică a vizitei a fost dată de 30 de ani de parteneriat cu Garda Națională din statul Alabama, unde ne-am deplasat și unde am avut un program intens, care a avut ca elemente, să zicem, de vârf, faptul că am putut, am fost invitați să ținem alocuțiuni în cele două camere ale Parlamentului, lucru care, pe lângă componenta sa simbolică, să spunem, ne-a dat posibilitatea şi să prezentăm punctul de vedere al României vizavi de situația de securitate care preocupă întreaga planetă.

Pe scurt, a fost o experiență foarte interesantă, foarte densă, e adevărat, dar cred că efortul a meritat.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): În concluzie, domnule ministru, pentru cei care ascultă la radio, pentru cei de acasă, care, sigur, sunt în continuare îngrijorați, pentru că e războiul de lângă noi, ați plecat de acolo cu convingerea că Statele Unite sunt în strânsă legătură și că știu exact ce se întâmplă aici și ceea ce ați transmis dumneavoastră a fost luat așa cum trebuie, în serios, și că suntem în siguranță, asta ar fi ideea.

Angel Tîlvăr: Sigur, deci nu s-a pus niciun moment problema să nu fim în siguranță. Atât noi, cât și partenerii noștri ne facem datoria.

Alianța politico-militară înaltă este o alianță profund defensivă și cetățenii români, la acest moment, nu am niciun motiv să fie îngrijorați, întrucât cred că ne facem datoria și acest lucru s-a văzut și prin faptul că există un climat de normalitate în România, iar creșterea investițiilor străine în România cu aproximativ 11 miliarde de euro, anul trecut, înseamnă că investitorii străini și cei care urmăresc cu atenție situația de la noi au sentimentul că țara trăiește în normalitate și că lucrurile pot fi făcute aici așa cum trebuie. Noi ne facem datoria.

Mi-aș dori să fim înțeleși mai bine și noi, cei din sistemul de apărare, pentru că veștile legate de posibila scădere a pensiilor nu sunt vești care să încurajeze oamenii să intre în acest domeniu atât de important de activitate. Dimpotrivă, scăderea pensiilor i-ar putea determina pe foarte mulți să iasă din sistem, lucru pe care nu ni-l dorim.

Dacă vrem o apărare profesionistă și o apărare care să fie predictibilă din punct de vedere al evoluțiilor profesionale, trebuie să le dăm oamenilor și condițiile necesare ca să-și dorească să facă acest lucru.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc că ați încheiat așa. Noi am difuzat și săptămâna trecută punctul dumneavoastră de vedere cu privire la această chestiune a pensiilor militare.

Vom mai reveni asupra subiectului. Mulţumesc tare mult!

Angel Tîlvăr: Știu, știu. Şi eu vă mulțumesc și mă bucur că-mi dați posibilitatea să spun din când în când lucruri care cred eu că preocupă atât Armata României, cât și societatea românească în ansamblul ei. Vă mulțumesc foarte mult!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la subiectul săptămânii a fost ministrul apărării naționale, domnul Angel Tîlvăr.

Domnule ministru, vă mulțumim și vă mai așteptăm la radio.

Angel Tîlvăr: La revedere! Gânduri bune.

Rheinmetall va construi în România un centru de întreținere și logistică pentru tehnica folosită în Ucraina

Publicat de Gabriel Stan, 10 aprilie 2023, 13:15

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Producătorul german de armament Rheinmetall a anunțat construcția în România a unui centru de întreținere și logistică pentru tehnica folosită pe frontul din Ucraina.

Centrul de servicii ar trebui să joace un rol central în menținerea pregătirii operaționale a sistemelor de luptă occidentale utilizate în Ucraina și în asigurarea disponibilității suportului logistic, a declarat un purtător de cuvânt al companiei.

Rheinmetall a fondat un centru similar în Lituania, anul trecut, pentru a oferi suport vehiculelor NATO care operează în statele baltice.

Compania germană este tot mai activă în estul Europei. Luna trecută, președintele concernului, Armin Papperger, declara că intenționează să contruiască în Ucraina o fabrică de tancuri cu o producție de aproximativ 400 de unități pe an.

Mihai Panait: Este o situație deosebit de complexă în regiunea extinsă a Mării Negre, dar contribuim în continuare la menținerea păcii în zona noastră de responsabilitate

Publicat de Gabriel Stan, 3 aprilie 2023, 16:12

La „Subiectul săptămânii” veți afla care sunt concluziile trase la finalul exercițiului „Sea Shield 2023”, din interviul realizat de Cristian Dumitrașcu cu șeful Statului Major al Forțelor Navale, viceamiralul Mihai Panait, chiar pe nava de comandament „Mureșul”, fosta navă prezidențială, intrată în serviciu în anii ’80.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule viceamiral, am onoarea și bine ați venit la radio!

Mihai Panait: Am onoarea să vă salut. Mulțumesc pentru invitație!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Într-un spațiu neconvențional pentru noi, la radio, dar foarte drag  dumneavoastră – suntem pe nava „Mureșul”, aici, în Mahmudia, la finalul marelui exercițiu „Sea Shield”.

N-aș vrea să ne referim doar la această ultima etapă, ci la întregul exercițiu și la partea de concept și la importanța acestuia pentru securitatea României, până la urmă.

Mihai Panait: „Sea Shield 2023” este exercițiul major desfășurat de către Forțele Navale Române în acest an de instrucție, este cel mai important exercițiu pe care l-am pregătit pe parcursul a 6 luni de planificare pe principiul național, dar și principiul NATO, de planificare, pregătire, execuție, cu o permanentă evaluare a tuturor acțiunilor desfășurate pentru eficiență și pentru asigurarea nivelului așteptat de interoperabilitate, în primul rând, și de îndeplinire a misiunilor în siguranță.

„Sea Shield 2023” reprezintă o provocare, în același timp, pentru faptul că pentru prima dată am dezvoltat pe scenariul operațional secvența de instruire și de dezvoltare a acțiunilor militare în zona de responsabilitate a Forțelor Navale Române pe Dunăre, în zona lagunară în Delta Dunării.

Pentru prima dată spuneam că dezvoltăm acest scenariu în această zonă de responsabilitate a Forțelor Navale și am încercat să integrăm nu numai la nivel întrunit, și la nivel interinstituțional, o serie de secvențe și pe fluviu și pe Marea Neagră, dar și pe uscat sau în aer.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Acest scenariu ne gândim că este adevărat, este în strânsă legătură cu situația tensionată de aici, de la gurile Dunării.

Mihai Panait: Este o situație deosebit de complexă în regiunea Mării Negre, în regiunea extinsă a Mării Negre, în zona de proximitate și de responsabilitate a României, a Forțelor Navale Române şi în această idee, cred că acest exercițiu, încadrat în efortul național, dar și al Alianței, de menținere a stabilității regionale, de menținere a unui echilibru în această zonă deosebit de importantă și de sensibilă, contribuind astfel la menținerea păcii în zona noastră de responsabilitate.

Anul trecut, acest exercițiu nu s-a desfășurat datorită faptului că a izbucnit războiul între Rusia și Ucraina și nu s-a dorit să se escaladeze situația, era și multă emoție din partea tuturor actorilor importanți în acea perioadă, şi pentru noi este foarte important să ne menținem nivelul de pregătire al echipajelor, navelor de la mare, de la fluviu, al echipelor și al echipajelor de la bordul navelor Forțelor Navale Române, aeronavelor Forțelor Navale Române, dar și a mijloacelor din cadrul Forțelor Terestre sau echipamentelor și aeronavelor din partea Forțelor Aeriene.

La nivel interinstituțional, de asemenea, am încercat să îmbunătățim procedurile de acțiune, procedurile de operare, să punem în aplicare ultimele concepte la nivelul NATO și al Uniunii Europene pentru dezvoltarea acestei interoperabilități interinstituționale și aș veni cu câteva exemple: exercițiul de evacuare non-combatanți desfășurat la Marea Neagră, dar și în zona fluvială.

Au fost două secvențe deosebit de bine realizate și care și-au atins în totalitate obiectivele. Un alt serial deosebit de important, desfășurat în premieră la platformele petroliere, în zona de infrastructură critică pe care România o are în zona de responsabilitate, în zona economică exclusivă, a reprezentat un alt domeniu deosebit de important, dar nu numai aceste elemente sunt importante.

Procedurile operaționale, scenariile dezvoltate în Marea Neagră, în raioanele de desfășurare a acțiunilor militare în domeniul antisubmarin, în domeniul luptei contra minelor, în domeniul apărării antiaeriene sunt de asemenea secvențe și misiuni îndeplinite cu succes de către Forțele Navale Române.

Am reușit și la fluviu să executăm misiuni de trageri, misiuni de trageri cu muniție reală, misiuni de trageri de recepție cu muniții nou introduse în dotarea Forțelor Navale Române, am reușit să ne evaluăm forțele pentru NATO Response Force, forța de reacție NATO rapidă 2024 la mare și, de asemenea, să evaluăm forțele din cadrul pachetului pus la dispoziția NATO și a Uniunii Europene din cadrul Forțelor Navale Române. În același timp, am evaluat forțele cu capacitate de luptă completă și la fluviu, și la mare, pentru cadrul național.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Voiam să ajung aici într-un fel, pentru că sunteți un om, un militar cu multă experiență în operațional de când erați comandant de fregată, ați văzut multe, ați văzut cum funcționează și aș vrea să vă rog să faceți o comparație între acel mediu operațional de acum, câți ani sunt 10 ani, 15 ani, și ce s-a întâmplat acum, dacă merge bine, ce s-a întâmplat și dacă exercițiul acesta este la cel mai înalt nivel de până acum din câte au fost, având în vedere că au fost implicate și structuri UE, NATO, ș.a.m.d.

Mihai Panait: Pot aprecia faptul că am ridicat standardul, în special în această zonă interinstituțională și întrunită.

Am dezvoltat mult mai mult exercițiu pe zona de responsabilitate fluvială, implicând flotila fluvială cu unitățile și subunitățile din subordine, inclusiv cu regimentul de infanterie marină. Pentru prima dată în acest tip de exercițiu, este marele plus pe care l-am adus în această ediție a „Sea Shield 2023”.

În același timp, însă, din punctul meu de vedere, cea mai mare provocare a fost pentru Forțele Navale Române de dezvoltare a suportului logistic.

Pentru prima dată am impus și am încercat să dezvoltăm standarde și proceduri de suport logistic integrat într-un domeniu și într-o zonă deosebit de complexă, așa cum este zona lagunară și zona Deltei Dunării.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): La sfârșit, o întrebare care excede exercițiul „Sea Shield”: cum le răspundem în continuare unor oameni care poate că sunt influențați de propagandă, care spun că Forțele Navale sunt cele mai prost dotate din cele trei categorii de forțe și dacă această interoperabilitate, dacă această situație în care noi suntem împreună cu aliații, nu este doar o primire de ajutor, din câte se vede, este și o contribuție din partea noastră, că suntem și furnizori de securitate.

Mihai Panait: Contribuim la securitatea regională, securitate euroatlantică, este adevărat. Avem programe în atenție, avem programe în dezvoltare, facem pași importanți chiar dacă de multe ori, din necunoaștere, acești pași nu sunt văzuți la adevărata dimensiune. Forțele Navale Române se modernizează, modernizează capabilitățile pe care le au acum în dotare.

Forțele Navale Române au muncit foarte mult în ultimii ani și au fundamentat, au dezvoltat și vor pune în practică programele noi de înzestrare cu nave, cu aeronave, cu tehnică, cu echipamente pe toate domeniile, inclusiv investiția în educație sau investiția în tinerii ofițeri și maiștri militari, investiția în Forțele Navale Române, de fapt, se va vedea cu prisosință în următorii ani pentru Forțele Navale Române, pentru Armata României și pentru România.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc. Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost șeful Statului Major al Forțelor Navale, viceamiralul Mihai Panait. Domnule amiral, vă mulțumesc și vă mai aștept la radio.

Mihai Panait: Şi eu vă mulțumesc. Salutări tuturor ascultătorilor dumneavoastră de la bordul navei de comandament „Mureșul”.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mulțumesc.

Cătălin Tomescu: Rusia și-a semnat statutul de vasalitate față de China. Au nevoie de sprijinul lor atât din punct de vedere economico-financiar, cât și din punct de vedere politic și chiar militar

Publicat de Gabriel Stan, 27 martie 2023, 18:34

La „Subiectul săptămânii” a fost făcută o analiză la 20 de ani de la începerea războiului din Irak, la începerea participării Armatei României acolo.

În cadrul aceluiași interviu s-a discutat și despre rolul Chinei în războiul dintre Rusia și Ucraina.

Invitat a fost generalul-locotenent în rezervă, Cătălin Tomescu, într-un interviu realizat de Cristian Dumitrașcu atât audio cât și în format video, sub forma unui podcast, care va putea fi urmărit în zilele următoare pe paginile de Facebook „Jurnal Militar” și „Ministerul Apărării Naționale”.

Cristian Dumitrașcu (realizator):: 20 de ani, asta se întâmpla în 2003.

Cătălin Tomescu: Da.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Dumnevoastră erați în mijlocul unei cariere extraordinare încă de pe atunci, planificator.

Cătălin Tomescu: În 2003 am fost mutat din comandant al Batalionului 341 /…/ de la Topraisar, la 1 martie am fost chemat, la vremea respectivă era generalul Bădălan și mi-a spus: am nevoie la Focșani să construim o brigadă care urmează să fie certificată NATO. Și atunci am fost mutat la Focșani șef de Stat Major.

Odată cu numirea mea a început rotirea batalioanelor din Brigada 282 Infartere Mecanizată la vremea respectivă, actuala Brigadă Blindată, în Afganistan și în Irak.

Le-am rotit pe toate cele trei la un moment dat, ulterior au rămas doar două, în misiunile din ambele teatre de operații. În Afganistan a fost prima dată în 2004 la rotirea batalioanelor noastre, batalionul de la Galați îmi amintesc că s-a rotit atunci.

Am fost doar 2 săptămâni, cum se mergea la vremea respectivă, noi dând batalioanele, vă dați seama că era normal ca cel care răspundea, mie îmi intra în fișa postului pregătirea batalioanele care intrau în teatrele de operații, și am fost să vedem și la fața locului ce și cum, ca să știm cum să coordonăm pregătirea următoarelor batalioane.

În Irak am fost în 2009, eram deja general, să operaționalez brigada. Atunci, România, dacă vă aduceți aminte, a avut cinci generali în teatrul din Afganistan.

A fost Radu Ghica, generalul Neagoe, generalul Chiriță, generalul Gabor şi eu am fost ultimul. Am intrat în teatru la 1 decembrie 2008, chiar cu ocazia Zilei Naționale, și am ieșit din misiune pe data de 12 iunie 2009.

Iar de acolo am venit, am predat Brigada 282 și am plecat la post la Bruxelles, locţiitorul șefului Reprezentanței Militare a României la NATO și UE.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Pentru că ați fost ultimul general prezent în misiunea din Irak, puteți să faceți o comparație între retragerea din Afganistan de acum câțiva ani și retragerea din Irak?

Cătălin Tomescu: Le-aș compara, se compară şi nu se compară. În primul rând, la nivel mare, misiunea din Afganistan a fost o misiune NATO. Misiunea din Irak a fost o misiune de coaliție condusă de Statele Unite.

Ca nivel de participare, în Irak noi nu am depășit batalion de infanterie, cu diferite misiuni, în funcție de perioada războiului, structuri de informații Intel, cu tot ceea ce înseamnă treaba asta, și ofițer de Stat Major.

În Afganistan să nu uităm că s-a ajuns până la nivel brigadă participare. Am avut și zonă de operații, zona Zabul, pe o perioadă îndelungată.

Când eram eu la Bruxelles noi aveam la un moment dat 1.996 sau ceva de genul ăsta de oameni, foarte aproape de 2.000, care ne plasa a 4-a contributoare cu trupe în Afganistan, care nu e de colea, pentru ascultători, trebuie să știe, ca să trimiți 2.000 de oameni în teatru, tu deja trebuie să lucrezi într-o plajă de aproximativ 8.000 de oameni, pentru că unii sunt la pregătire, unii sunt în teatru, unii sunt în refacere, unii trebuie să îi ai în rezervă.

Deci, o treabă care ne-a ajutat foarte mult și poate o să spun și de ce, dacă îmi dați timp, dar care cu certitudine necesită mult efort din punct de vedere al resurselor umane și financiare.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Este clar că gradul de complexitate se poate compara între cele două misiuni?

Cătălin Tomescu: Da. Aici, da.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Gradul de periculozitate?

Cătălin Tomescu: La fel.

Cristian Dumitrașcu (realizator): La fel.

Cătălin Tomescu: Da, în funcție de perioade, în anumite perioade, Afganistanul a fost mai sângeros, în alte perioade Irakul a fost mai sângeros, în funcție de ce făceau talibanii, ca să spunem așa, sau opozanții, cei care se opuneau forțelor NATO sau de coaliție pe teatrele de operații.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Ce a însemnat pentru dumneavoastră? Ce a însemnat pentru militarii pe care i-ați rotit acolo, pentru formare, pentru carieră?

Cătălin Tomescu: Prima dată, militarii, aș vrea să spun, şi e bine de spus, trebuie să înțelegem cu toții că, în ciuda acestui efort, da, până la urmă a costat din punct de vedere financiar, numai că experiența asta câștigată acolo a fost colosală.

Și să mă și explic, numai când ești într-un teatru real de operații vezi la fața locului, pe viu, ce cerințe sunt, care e gradul de periculozitate, vezi procedurile de stat major. Înveți modul de executare a misiunilor de o manieră în care să nu pierzi oameni, pentru că au fost și situații în care am fost atacați ș.a.m.d.

Prin urmare, cu certitudine, din punct de vedere profesional, a adus un plus colosal. Eu am și spus la vremea respectivă, domnule, pentru un şef de Stat Major, o misiune de șase luni, care era minimum în teatru de operație, face cât un curs obișnuit de formare continuă la noi.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Un curs de carieră.

Cătălin Tomescu: Exact. Obișnuit. Luăm procedurile toate în limba engleză, toate după tipicul NATO, şi chiar dacă misiunea din Irak a fost de coaliție, dar cine conducea coaliția? Statele Unite.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Sigur.

Cătălin Tomescu: Diferențele între procedurile Statelor Unite în teatru ăla de operație și procedurile NATO erau infime.

Prin urmare, nu se pune problema de dezvoltare a profesionalismului din punct de vedere procedură de stat major și aplicare a lor și lucru; și, doi, dezvoltarea cunoștinţelor la limba engleză, pentru că erai obligat să cunoști limba.

Dar, în afară de asta, a adus un plus și din punct de vedere al cunoașterii. Vă dau exemplul și al aplicării principiilor logisticii, de exemplu.

Să nu uităm că noi, România, am fost în stare să ne rotim trupele la un moment dat cu propriile forțe, cu CE-urile 130, eu am fost cu CE-130 și până în Angola, în 1998, în Afganistan, când am fost, am fost cu CE-ul nostru, în Irak la fel, România și-a dovedit determinarea în a-și asuma misiunile în cadrul NATO sau de coaliție.

Mă raliez și eu celor care au spus că poate că unul din elementele care au contribuit decisiv la invitarea României ca membră NATO în 2002 a fost faptul că România a acționat printre primele state în ambele teatre de operații, cu toate că nu eram nici cei mai bogați, nu erau nici cei mai dotați ș.a.m.d.

Dar determinarea Ministerul Apărării și decidenților politici la vremea respectivă de a ne implica în misiunile organizației, contributori la securitate, nu numai ca beneficiar. Acum, dacă fac o paranteză, ce suntem acum?

Acum suntem un beneficiar al integrării în NATO și UE, pentru că dacă n-am fi fost nu se știe dacă Federația Rusă le-ar fi trecut prin cap că, dacă tot România nu e, de ce să nu facem puțină ordine și în România, că ei tot zic că voiau să se întoarcă la granițele din 1997, asta înseamnă. Da, dar ca să fii beneficiar, trebuie să fii și contributor.

Eu personal am fost de acord și, încă o dată, vreau să spun că banii nu au fost cheltuiți degeaba. Dumnezeuzeu să-i odihnească pe cei care s-au dus, că au fost și duși, şi răniți, şi ș.a.m.d!

Pentru că asta e la război, se mai și moare. Și îmi pare rău și îmi exprim toată compasiunea pentru cei care s-au dus și pentru cei răniți. Dar dacă am face o sumă a sacrificiului făcut și a banilor cheltuiți, cu certitudine, a adus plusvaloare, și profesionalism, și competență Armatei Române din toate punctele de vedere.

Schimbările de armament, gândiți-vă, ce echipamente de luptă, nu uitați că ne-am dus cu taburile, ulterior, talibanii când le-au văzut au zis: ce, astea rezistă? Da. Au pus plus la încărcătură, au străpuns taburile și, ulterior, i-au obligat pe american să inventeze alte echipamente, care să nu poate să fie distruse de tipul de exploziv improvizat folosit de talibani.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Să vină cu MRAP-urile.

Cătălin Tomescu: Deci, pe scurt, un plus total.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Venind către efectele, pentru că tot aţi spus despre faptul că suntem și contributori, efectele s-au văzut în zona de comandă, uitându-ne acum, cum ar fi arătat Armata Română, comanda armatei dacă n-ar fi fost aceste misiuni? Pentru că ne uităm și vedem că toți ofițerii de rang înalt și oamenii din funcțiile importante sunt trecuți prin teatrele de operații, și prin Irak şi prin Afganistan.

Cătălin Tomescu: Domnule, ca să-i spun așa, n-ar fi un aspect fundamental, dar determinant sigur. Pentru că din punctul meu de vedere s-au făcut și unele, adică, s-a pus extrem de mult accentul numai pe cei care au fost acolo, și să nu uităm că au fost, sunt și vor rămâne arme întregi, categorii de armă, cu ofițeri foarte bine pregătiți, care nu au avut ocazia să ajungă acolo pentru simplu motiv că ei nu au cerut decât batalioane de infanterie, de manevră și Intel.

Dar atunci ce vină are un ofițer comandant de unitate de apărare antiriană, de tancuri, de artilerie, care aceste structuri nu puteau să ajungă în teatru pentru că nu i-a chemat nimeni. De asta spun că s-a exagerat puțin.

Încă o dată, plusul se vede între unul care a fost și unul care n-a fost, că nu mai trebuia să îi explici. Îl vedeai după ochi, cum vorbeai cu el, îl vedeai dacă te înțelege sau nu. Fac o paranteză, m-ați întrebat anterior, plusul pentru mine, pentru mine a fost colosal. Şi eu am lucrat numai la asta din 1994.

Odată cu promovarea la gradul de căpitan, am intrat în Statul Major al Forțelor Terestre, la Serviciu Operații, unde am lucrat 6 ani. Acolo am făcut Secția Relații Sociale, am construit-o în timp, că astea toate au mers o dată cu pașii spre pregătirea Armatei României în procesul de integrare cu NATO, realizarea interoperabilității, obiectivele forței.

Nu vă spun, că nu facem acum o retrospectivă a integrării României în NATO, dar pentru mine a avut un efect major, datorită faptului că a trebuit să lucrez la concret cu ei. Răspundeam de toate trupele românești, trupele coaliției.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Erați și înainte şi sunteţi și acum, după trecerea în rezervă, și îmi impui o scenă, mergeți, nu știu, la piață și oamenii vă știu şi dacă ar fi fost cineva care v-ar fi spus: „Bun, domnule general, italienii au plecat înainte. Au fost voci care i-au lăudat.

Au avut curaj să zică: «Nu, se pleacă». Noi am rămas, după cum aţi spus, între ultimii trei. A fost vorba despre onestitate, despre curaj, despre asumare sau despre o slăbiciune a noastră în relația cu aliații?

Cătălin Tomescu: Domnule, probabil a fost și o combinație. Probabil, Statele Unite… – aici vorbim de politică, nu neapărat de militari; că militarii… nu depinde de noi, statul stabileşte.

Probabil a fost și o combinație între o cerință a Statelor Unite, care ei conduceau misiunea, fără doar și poate, dar e și o asumare a noastră. Păi dacă am început cu tine la drum și e nevoie de mine, mi se pare corect să merg până la la capăt.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Deci, ați merge pe onestitate mai mult decât pe slăbiciune, precum am enumerat mai devreme.

Cătălin Tomescu: Absolut. Şi asumarea. Asta e 1. Şi 2 – oferta a fost făcută la mult mai multe țări. Numai că statul irakian, la vremea respectivă, conducerea irakiană, a aprobat numai patru.

Nu ştiu dacă se știe sau nu; dacă nu, vă spun eu, că știu ce vorbesc. Statele Unite au negociat un an și… rămânerea trupelor până în anul 2009 – de coaliție, mă refer.

După Statele Unite au aprobat Marea Britanie, România, Estonia și El Salvador. Comandant era Odierno, iar comandantul corpului de manevră cine credeți că era? Domnul Lloyd Austin, actualul șef al Pentagonului.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Corect.

Cătălin Tomescu: Mi-a fost șef. Şi sunt foarte onorat, de altfel, de treaba asta.

În El Salvador, după 24 de ore, șeful statului n-a ajuns la un acord cu irakienii privind semnarea unor documente și el a spus: „Mă retrag”, iar Estonia s-a retras pe 5 februarie – nu pot să uit ziua, pentru că e ziua mea, 5 februarie.

Şi chiar am avut onoarea să fiu decorat de ministrul apărării, prezent la activitate în Bagdad – să fiu decorat de Estonia pentru modul în care am sprijinit delegatul estonian de a face un memorandum tehnic cu irakienii.

Probabil că irakienii n-au acceptat. Şi cu noi au fost destul de grei. Care era problema? În Irak încă era valabilă pedeapsa cu moartea, și statul nostru… Şeful statului pe vremea respectivă era domnul Băsescu, şi a zis: „Domnule, nu semnăm așa ceva până nu trebuie să ne respecte o cerință”, care intra în procedura de force protection, protecția forței.

Şi cerința care era: în cazul în care un militar român – este posibil orice în teatru – face o faptă reprobabilă care, potrivit reglementării internaționale și teritoriului irakian – normal, că eşti în țara lor -, trebuie pedepsită conform legii, să fie predat ori trupelor române, ori trupelor americane, pentru a fi judecat pe problema respectivă, dar respectând legile internaționale ș.a.m.d. La noi până la urmă s-a acceptat, dar la țările astea două, nu.

Cristian Dumitrașcu (realizator): A, interesant!

Cătălin Tomescu: Ăsta ar fi unul dintre motivele care cred eu că i-a făcut pe șefii celor două state mai mici ca contribuție să spună: „Dom’le, noi până aici am stat”. În schimb, noi românii am reușit să semnăm acest tratat, acest memorandum.

Ulterior am semnat și acordul tehnic, în luna martie, și ulterior, în afară de munca efectivă în cadrul comandamentului și în coordonarea trupelor române, am pregătit readucerea trupelor românești în țară, care trebuia să se încheie până la 1 septembrie.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Pentru că mai avem câteva minute din interviu, concluzionând: Irakul – pentru că aşa am început, cu cei 20 de ani care să împlinesc de la începutul misiunii de acolo, războiului de acolo -, pentru armata română, militarii care au fost acolo…

Cătălin Tomescu: Oho, păi au fost într-un număr însemnat!

Cristian Dumitrașcu (realizator): …a reprezentat un mare plus.

Cătălin Tomescu: Fără discuţie!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Asta, privind și în perspectiva unui război, Doamne ferește, pe teritoriul nostru.

Cătălin Tomescu: Aici nu… Nu că nu suntem de acord. A fost o contribuție majoră, a contribuit cu certitudine la ridicarea gradului de profesionalism al militarilor. Dar vreau să vă spun că a fost și o treabă care puțin a făcut să se schimbe o mentalitate. Pe scurt, dar e foarte importantă, merită minutele care au rămas pentru treaba asta.

Să vă spun de ce: acești 25 de ani de „peace support operation”, operație de stabilitate – Angola, ONU… Procedurile de acțiune sunt într-un fel la vedere. Nu e război clasic, se respectă regulile de angajare a forței stabilite conform Capitolului VI sau VII din carta ONU, Peacekipping sau Peaceinforcement, pe când ce vedem acum e război clasic.

Că-i zice Putin „operațiune specială”, asta e treabă de semantică şi juridică; ăsta e război curat! Și ce-a făcut? Din cauza faptului că în 30 de ani au fost numai misiuni de genul ăsta, o întreagă generație a crescut cu ideea că numai asta vom face până ieșim la pensie, generații viitoare.

Ei, se vede treaba că ce a făcut Putin acum ne-a întors! Păi de ce vorbește Cavoli și alți generali – comandantul suprem al SACEUR, NATO – că trebuie să revenim la războiul clasic, convenţional?

Pentru că ne forțează amenințarea. Ca să se înțeleagă ce greu ne-a fost. Dar din punct de vedere al relaționării acțiunilor din Irak cu războiul clasic, aici pe undeva a fost un minus, pentru că s-a creat în mintea militarilor această idee că ăsta e tipul de acțiune pentru care trebuie să ne pregătim. Fals total!

Personal, tot timpul am zis – bine, la mine e şi mentalitatea de tanchist: dom’le, prima dată ne pregătim de război și, de acolo, după aia ne ducem oriunde! Păi armata nu trebuie să se pregătească de război? Da!

Pe vremea lui Ceauşescu am fost și la agricultură, acum mergem – şi înainte și acum – la inundații, mergem iarna să ne ajutăm… Clar, resortul civil și sprijinul față de populație. Da, dar pregătirea nu e să ne ducem la inundații! Pregătirea trebuie să fie de război, că după aia putem să facem orice.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Finalul aparține, precum am spus şi la început, unei analize, pentru că sunteți un reputat analist militar și vorbiți aproape în fiecare zi, la diferite posturi de televiziune și de radio, despre situația actuală în care ne aflăm noi aici, la limita de sus a cerului, la granița cu cel mai îngrozitor război din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial.

S-au întâlnit președintele chinez cu președintele rus. Cât credeți că schimbă pentru noi paradigma chestiunea asta?

Cătălin Tomescu: Domnule, reiau ceea ce am spus deja, că îmi mențin părerea: 1 – China a început să mute pe tabla de șah a planetei.

Că le convine, nu le convine la americani sau altora, sau nouă, sau oricui vreți, contează mai puțin. Din punctul meu de vedere, a ieșit din postura puțin retrasă…

Cristian Dumitrașcu (realizator): De arbitru, dacă vreți…

Cătălin Tomescu: Da. Ponderată, puțin retrasă. E au fost agresivi numai în domeniul capacitării resurselor de orice fel de pe toate continentele, mecanismele economico-financiare mari, care le convin, potrivit propriilor interese.

Să nu uităm că fiecare ţară merge conform propriilor sale interese. Domnul Xi când s-a dus la Moscova să se întâlnească cu Putin s-a dus ca să-și atingă obiectivele Chinei, nu atât de mult ale lui.

Deci China a început să joace rolul de jucător global. În lumea multipolară, de care se vorbește, este clar că China și-a luat rolul în serios, și americanii știu asta, nu trebuie să le-o spun eu.

Al doilea lucru: s-a văzut clar, din punctul meu vedere, că Rusia și-a semnat statutul de vasalitate față de China. Își dau seama că altfel nu se poate să iasă cât de cât onorabil din acest conflict şi au nevoie de sprijinul Chinei atât din punct de vedere economico-financiar, cât și din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere militar. Acum, dacă o să mă întrebați dacă o să le dea tancuri și avioane, nu știu.

Ideea e că ce sunt eu convins – și cu asta am încheiat: cu certitudine, decizia dacă urmează să-i sprijine cu armament greu, nu numai cu armament nonletal și cu tehnologie, sigur ei au calculat dacă le aduce avantaje sau nu le aduce avantaje, potrivit propriilor interese.

De ce spun asta: păi China, care e cel mai mare producător manufacturier de pe glob, aprovizionează și UE și multe piețe… Statele Unite – mergeți într-un Wallmart, în Statele Unite, și dacă 90% din mărfuri nu-s din China, nu mai zic o vorbă. Prin urmare, păi trebuie să le vinzi. Cui le vinzi, celor săraci sau celor bogați?

Păi le vinzi celor bogați! Și atunci, dacă tu ai face treaba asta și te declară cineva că ar trebui să suporţi sancţiuni, îți mai convine? Nu știu asta, că eu la mecanisme macrofinanciare nu mă pricep; să vorbească cei care au şcoală.

Dar ca să analizez problema din perspectiva asta, sunt convins că ei și-au făcut calculele și, în funcție de decizia luată, vom vedea dacă va veni sprijinul cu armament greu sau cu avioane, ș.a.m.d. sau nu. Pentru că eu sunt convins că vor acționa în propriul interes.

Există un semnal major și pentru poporul rus. A arătat: „Uite, am venit” – recunosc, care e mare lucru pentru Putin, vă dați seama, e balon de oxigen, fără doar și poate. 2 – Statelor Unite: „Vedeţi că am început să mutăm și noi, nu mai stăm în expectativă, ne uităm și declară unul pe ici, pe colo…”

Nu, a venit Xi, care deja are al treilea mandat, care… Nu e cazul să mai dezvoltăm ce greutate are șeful Chinei la momentul actual, indiferent de regim.

Şi a treia treabă care iar ar fi importantă aici, în afară de balonul de oxigen către Putin și mesajul către societatea la nivel global și statele importante gen SUA, este și pentru statul ucrainean, din punctul meu de vedere, că trebuie cineva de la ucraineni să analizeze şi acolo. S-a vorbit și cu domnul Zelenski, nu prea s-a spus ce s-a discutat…

Să nu uităm că și cu Putin, cu o seară înainte, a vorbit patru ore jumate! Cu translație, să zic că le-a luat vreo oră jumate, că mai îngreunează… Probabil trei ore. O, păi vă dați seama că ar fi…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Când au mai vorbit ei vreodată trei ore, față în faţă?

Cătălin Tomescu: Să vorbești trei ore! De știut, ar valora un milion de puncte să știm ce s-a discutat în astea trei ore, pentru că acolo sigur s-au discutat niște lucruri cu totul și totul altele…

S-a discutat în plasa celor discutate la conferința oficială, care alea sunt pregătite dinainte; au schimbat câteva virgule și câteva verbe în noaptea aia, în rest totul era pregătit. Să știm ce s-a discutat în alea trei ore!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Da, Domnule general, lucrurile sunt în desfășurare. De abia aștept să ne vedem și următoarea dată aici, la radio, și la podcastul „Jurnal Militar”!

Vă mulțumesc și vă mai așteptăm la Radio!

Cătălin Tomescu: Şi eu vă mulțumesc! Să avem o primăvară frumoasă și să sperăm să ne revenim din toate punctele de vedere.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vă mulțumesc!

Ştefan Ciochinaru: Având în vedere că atât China cât și Rusia au probleme teritoriale, mărirea arsenalului nuclear poate să fie o poliță de siguranță

Publicat de Gabriel Stan, 20 martie 2023, 17:27

Una dintre întrebările săptămânii trecute a fost următoarea: Se implică Beijingul în Ucraina? Președintele Xi Jinping a fost reales în fruntea Partidului Comunist Chinez. În primul discurs ținut cu pumnul drept ridicat, președintele Xi a declarat: trebuie să facem din armată marele zid de oțel.

Bugetele planificate ale Chinei pentru anul în curs prevăd cheltuieli declarate pentru apărare de 225 de miliarde de dolari, cu cea mai rapidă rată de creștere din 2019 încoace.

Cu toate acestea, cheltuielile Chinei pentru apărare sunt mult mai mici în comparație cu cele ale Statelor Unite ale Americii, care vor aloca părerii peste 860 de miliarde de dolari. Dar analiștii estimează că Beijing-ul cheltuiește mai mulți bani pentru armată decât sumele anunțate oficial.

Statele Unite susțin că Beijingul ia în considerare să furnizeze arme și muniții Rusiei, acuzații pe care China le neagă cu fermitate. La un an de la invazia rusă în Ucraina, Moscova a fost afectată de sancțiunile fără precedent impuse de Occident.

Dar China, care și-a declarat prietenia fără limite pentru vecinul său din nord, a adus Kreminului un colac de salvare economic, temperând impactul excluderii Moscovei din sistemul financiar global.

Radu Dobrițoiu a realizat o dezbatere, joi seara, la Euroatlantica, la Radio România Actualități, despre China și despre dorința Beijingului de a-și extinde influențele sale, nu doar economice, ci și politice și militare, inclusiv spre Europa și, în acest context, despre o eventuală dorință a Chinei de a sprijini militar Rusia în războiul din Ucraina.

Invitați prin telefon au fost generalul-maior în rezervă Dan Grecu, analist militar și profesor universitar, și profesorul de relații internaționale Ștefan Ciochinaru, jurnalist și analist de politică externă.

Vă oferim un fragment din emisiunea Euroatlantică, din data de 16 martie 2023.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule Ciochinaru, credeți că războiul schimbă ierarhii internaționale în favoarea Chinei?

Ştefan Ciochinaru: Da, vechea ierahie internațională, care situa Rusia pe locul doi ca putere militară cel puțin, locul doi va fi liber acuma, inclusiv pentru puterea militară a Chinei.

Dar este încă mult prea devreme ca să vorbim despre așa ceva, pentru că, China are încă o rămânere în urmă semnificativă din punct de vedere militar, în pofida faptului că și-a dezvoltat flota foarte în ultimii ani.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule general Dan Grecu, China dispune de cea mai mare industrie de semiconductori, are o importantă capacitate de producție pentru componente microelectronice. Sunt aceste elemente de sprijin neletal importante pentru industria militară a Rusiei?

Dan Grecu: Sunt indiscutabil importante. De altfel, chiar astăzi apăruse o știre cum că pe frontul din Ucraina rușii utilizează drone așa-numitele drone de jucărie, cele ce poți să le cumperi online de la diferite companii.

De fapt, ele nu sunt chiar de jucărie, dar  oricum sunt de mici dimensiuni, nu sunt sofisticate și nici adaptate utilizării militare. Dar, dacă îmi permiteți, pe lângă cele ce le afirmați, domnule Ciochinaru, și foarte bine, da, sunt cu totul de acord cu domnia sa, părerea mea este că autoritățile chineze vor rămâne în general pro Moscova, nu neapărat pe livrarea de armament.

Și este posibil ca foarte, foarte ascuns să fie o livrare de muniții, că dacă va ajunge Rusia la fundul sacului, dar rușii încă mai au resurse suficiente din punctul ăsta de vedere, mă refer la muniții, încă o dată, pentru armament, dar este oarecum alături de Rusia, în sensul că ați văzut și dumneavoastră, totdeauna China a spus că problema… ruşii au cereri legitime privind securitatea lor, respectiv cele adresate Ucrainei și implicit NATO.

De asemenea, că Rusia identifică corect și China este de acord cu extinderea NATO și acțiunile Statelor Unite. Sunt principalele cauze pentru criza dintre Rusia și Ucraina.

Și, nu în ultimul rând, că, în general o astfel de confruntare în folosul Ucrainei și care ar duce la căderea regimului Putin ar putea să creeze un precedent nu prea plăcut pentru autoritățile chineze și în special pentru Partidul Comunist. Firesc, că aia e forţa conducătoare acolo, în Republica Populară.

Ştefan Ciochinaru: Ei, de asta îmi place mie să fiu într-o emisiune cu domnul general Grecu, pe care îl salut cu tot respectul, pentru că comentariile dânsului sunt deosebit de provocatoare, de zi.

Aveţi dreptate, domnule general, sunt cel puțin două planuri majore care trebuie avute în vedere. Primul se bazează pe faptul că între Putin și Xi Jinping există o adevărat frăţie ideologică și chiar strategică, ambii identificând în Occidentul liberal dușmanul care trebuie învins cu orice preț. Și, din punctul acesta de vedere, întrebarea este: cât de departe e dispus să meargă președintele chinez? Va merge el până acolo încât să susțină pe faţă, masiv efortul de război al Rusiei? Nu ştim.

Și al doilea plan de analiză implică locul și rolul Chinei în economia globală. După anii de pandemie și retragerea unor investiții și întregi industrii, mai ales americane, astăzi, China se găsește la cel mai mic nivel de creștere economică din ultimii 40 de ani.

Singura ei șansă este, atunci, revenirea pe deplin în circuitul economic occidental global, acolo unde America este mina ei de aur. O susținere a Rusiei cu armament letal ar fi calea sigură de izolare și prăbușire economică a Chinei.

Nu cred că am risca prea mult anticipând că nu o va face, dar e limpede şi vă dau perfectă dreptate că Beijingul trăiește acum o veritabilă sfâșiere, între dorința sa ideologică de a combate Vestul, susținând Rusia, și realitatea dură e că, din punct de vedere politic, economic și chiar militar, nu poate să o facă.

Poate că și din acest motiv, la Congresul Poporului, despre care vorbea domnul Dobrițoiu, de săptămâna trecută, pentru prima oară de la preluarea puterii în China, președintele Xi Jinping a postulat că reunificarea cu Taiwanul trebuie să se facă pe cale pașnică, de unde se vede că războiul ăsta din Ucraina are proprietatea magică de a deschide până şi ochii visătorilor revoluționari roșii.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule general Dan Grecu, un raport al Pentagonului arată arsenalul nuclear al Chinei este pe cale să se tripleze până în 2035, ajungând la 1.500 de focoase nucleare.

De asemenea, documentul indică perfecționarea constantă a Forțelor Aeriene chineze. Dar China va avea nevoie de uraniu îmbogățit. Este posibil să îl procure din Rusia?

Dan Grecu: Nu numai că este posibil, deja îl procură din Rusia. S-au făcut referiri încă de câteva luni despre transportul de uraniu îmbogățit, nu știm cât de îmbogățit, dinspre Federația Rusă către Republica Chineză. Dar, dacă ați amintit de armamentul nuclear în general, este adevărat că ei și-au propus practic mai mult decât o triplare până în 2035, pentru că la ora actuală se pare că Republica Populară are undeva în jur de 400-410 focoase nucleare, care pot fi folosite de pe sol, din aer, de pe nave, chiar și de pe submarine.

Ceea ce este însă foarte important de menționat este că au foarte, foarte multe din aceste mijloace, în special rachetele intercontinentale, dar și rachetele de croazieră pe care au început să le producă, sunt toate produse undeva după 2010-2015, unele chiar 2020, 2018-2020, adică o înnoire accentuată a armamentului nuclear, ceea ce este foarte important.

Cu uraniul, cum am spus, nu se pune problema. Iar concomitent cu dezvoltarea Marinei și Forțelor Aeriene, care par din punctul meu de vedere favorizate în raport cu Forţele Terestre, dar acolo stau bine, că sunt mulți.

Această dezvoltare și modernizare a capacităților nucleare arată că Republica Populară vrea să ajungă și aici să aibă un cuvânt greu de spus, nu numai în comerțul mondial și în alte domenii.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule profesor Ștefan Ciochinaru, vă adresez aceeași întrebare: de ce este China interesată să își multiplice acest factor de putere reprezentat de focoasele sale nucleare?

Ştefan Ciochinaru: Pentru că a învățat lecția ucraineană. Dacă nu exista arsenalul nuclear rusesc, rușii erau acum bătuți cu papucul de la baie. Doar arsenalul nuclear este cel care a împiedicat o înfrângere catastrofală a Armatei Roșii.

De aceea și Putin, de aceea și generalii lui, de aceea și fostul premier și președinte al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, reiterează de câte ori au ocazia, că amenințarea nucleară, pentru că e singura care îi ține în picioare, şi atunci chinezii au înțeles lucrul acesta și își măresc și își vor mări, fără îndoială, arsenalul nuclear, nu e o simplă dorință, domnul general Grecu, arăta că deja s-au apucat de treabă, pentru că în felul acesta vor descuraja un atac împotriva Chinei.

Acum, sigur, nimeni nu vrea să atace China, cum nimeni n-a atacat Rusia și nici nu dorea să atace Rusia. Având în vedere că ambele țări au probleme teritoriale, o intenție revizionistă, dacă nu chiar o politică revizionistă pusă în practică, atunci mărirea arsenalului nuclear poate să fie o poliță de siguranță. Asta este opinia mea.

Sursa foto: South China Morning Posts

Joe Biden a solicitat creșterea cheltuielilor pentru apărare pentru anul 2024

Publicat de Gabriel Stan, 20 martie 2023, 16:09

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Președintele Statelor Unite, Joe Biden, a solicitat Congresului american creșterea cheltuielilor pentru apărare pentru anul 2024 la 886 miliarde de dolari, cel mai mare buget de apărare pe timp de pace de până în prezent.

Suma include o majorare cu 5,2 procente a soldelor militarilor, fonduri semnificative pentru cercetare și dezvoltare și cheltuieli suplimentare pentru muniții.

Atât Congresul, cât și administrația americană au în atenție un posibil război prelungit în Ucraina și potențiale conflicte viitoare cu Rusia și China.

Războiul din Ucraina a arătat armatei Statelor Unite că are nevoie de rezerve mai mari de anumite tipuri de munții.

Bugetul propus accelerează, de asemenea, ritmul achiziției de avioane de luptă F35 cu încă 81 de bucăți, cel mai mare program de înarmare al Pentagonului.

Printre prioritățile noului buget se află modernizarea triadei nucleare de rachete balistice intercontinentale sol-sol, bombardiere și submarine cu rachete balistice, construcția de nave și dezvoltarea de capabilități în spațiul extraterestru.

Dorin Gal: Bahmut este un obiectiv de natură simbolică pentru Rusia, nu unul operațional, în timp ce ucrainenii se folosesc de el pentru a ține cât mai mult posibil pe loc forțele Rusiei

Publicat de Gabriel Stan, 13 martie 2023, 11:46

La Subiectul Săptămânii facem și astăzi o analiză politico-militară la zi a războiului din Ucraina și discutăm și despre relațiile Chinei cu Rusia, respectiv Statele Unite ale Americii, în contextul în care normalizarea, dar mai ales acutizarea celor din urmă, va avea, cu siguranță, dacă nu cumva are deja efecte în întreaga lume. Interlocutor Dorin Gal, cercetător științific la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Bine ați venit la ”Jurnal militar”!

Dorin Gal: Bine v-am găsit, mulțumesc mult pentru invitație!

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Domnule Gal, parafrazând o carte celebră și un film multipremiat despre un conflict de acum mai bine 100 ani, aș spune despre războiul din Ucraina din ultimele săptămâni – nimic nou pe frontul de est. Sigur, nimic semnificativ nou sau foarte, foarte important. Cel puțin asta este prima impresie pe care ne-o facem din știrile ultimelor zile. Putem caracteriza actuala fază a conflictului ca fiind una cu o evoluție mai lentă sau este liniștea de dinaintea furtunii?

Dorin Gal: Sigur, am putea să o caracterizăm printr-o evoluție mai lentă. În același timp, orice fel de evoluție după atât timp de la începerea conflictului are repercusiunile sale.

Putem să descriem această perioadă a războiului din Ucraina ca fiind una care se caracterizează printr-un nivel intens de epuizare, atât al combatanților, cât și a resurselor.

Există probleme în ceea ce privește muniția raportate de ambele părți și este extrem de benefic faptul că statele occidentale continuă să rămână unite în procesul de a trimite cât mai mult ajutor posibil Ucrainei.

În același timp, o să vorbim și de situația din Bahmut, care este hot topicul, din păcate, al războiul în aceste momente. Există rapoarte conform cărora luptele s-au intensificat din nou. Rapoartele arată că Rusia a înconjurat deja din trei părți orașul.

Trebuie să subliniem că acest oraș este un obiectiv de natură simbolică pentru Rusia, nu unul operațional, pentru că, din punct de vedere strategic, câștigurile nu ar justifica pierderile de până acum.

În același timp, ucrainenii se folosesc de Bahmut pentru a ține cât mai mult posibil pe loc forțe ale Rusiei, care astfel nu vor fi trimise în altă parte pe front. În același timp, se tot vorbește despre ofensiva Ucrainei care s-ar pregăti.

Mai toate sursele care urmăresc războiul previzionează că cel târziu în luna mai ar urma să se declanșeze această ofensivă.

Chiar și președintele Zelenski a declarat că se pregătește cât mai curând posibil, iar adjunctul șefului serviciilor de informații din Ucraina a declarat că obiectivul Ucrainei în această ofensivă va fi scindarea frontului rus pentru a opri liniile de aprovizionare de către Crimeea și către restul teritoriului Federației Ruse.

De asemenea, un punct care mi se pare important să-l subliniem este că aproape toți cei care monitorizează războiul din Ucraina afirmă că liderii armatei de la Kiev așteaptă întoarcerea trupelor pregătite acum în cadrul misiunilor de antrenament oferite de UE și de NATO.

Desigur, vorbim încă de foarte puțin personal, e foarte important să ajungă pe front la timp, dar acestea sunt lucrurile care se desfășoară în momentul de față.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Și Ucraina așteaptă în continuare sprijin din partea statelor Uniunii Europene, din partea NATO.

Dorin Gal: Desigur, este extrem de important ca întreg Occidentul să continue să susțină Ucraina. Chiar domnul ministru al apărării, domnul Tîlvăr, a participat în săptămâna care a trecut la reuniunea miniștrilor apărării de la Stockholm, unde s-a reiterat și acolo susținerea pe care întreg Occidentul va continua să o ofere Ucrainei.

Deci, într-adevăr, desigur, ca în orice operațiune de acest nivel există dificultăți, dar susținerea Occidentul este acolo și e foarte important să fie, iar România să fie implicată și ea cât de mult posibil în acest proces.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Ne-aţi spus ce urmărește Ucraina. Rusia ce planuri ar avea? Printre altele, citim în presă că e posibil un atac al Rusiei asupra Moldovei. Sunt motive să credem că așa ceva este posibil?

Dorin Gal: Dacă acest război ne-a învățat ceva până acum, este că nici măcar în 2023 nu ar trebui să spunem cu certitudine cât de departe poate escalada o dispută și ce este posibil și ce nu.

Din orice punct de vedere, care are oricât de puțină logică politică, economică sau militară, un atac direct al Rusiei asupra Moldovei pare greu de crezut. Însă, și din nou subliniez, niciun scenariu nu poate fi exclus atunci când vorbim de Rusia, pentru că riscăm să ne înșelăm.

După cum spuneam, chiar domnul ministru al apărării naționale a participat la reuniunea informală a miniștrilor apărării de la Stockholm și chiar la această reuniune s-au stabilit două măsuri de asistență pentru Republica Moldova în valoare de 47 milioane de euro. Deci, sprijinul este acolo.

Ce mi se pare important de înțeles aici este că Republica Moldova se află deja de ceva vreme sub o presiune din partea Moscovei în ceea ce privește folosirea acelor instrumente hibride prin care se încearcă destabilizarea și subminarea conducerii de la Chișinău. Deci, presiunea există deja, astfel că este foarte importantă oferirea de sprijin continuu Moldovei și mărirea capacităților de reziliență în acest domeniu.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Rusia are puțini prieteni în acest moment și doar câțiva dintre acești prieteni sunt actori cu adevărat importanți la nivel mondial. Cu o excepție notabilă, însă, aș spune este vorba despre China. Este cu adevărat China un aliat al Rusiei în acest moment?

Dorin Gal: China, la fel ca și Rusia, este un stat revizionist care urmărește destabilizarea ordinii internaționale liberale și urmărește să-și atingă propriile obiective. Noul ministru de externe al Chinei, în declarația sa inaugurală, chiar a criticat SUA referitor la politicile sale și a descris relația dintre Rusia și China drept un model de susținere și stabilitate.

În același timp, nu este clar pe termen lung cât de mult coincid obiectivele Rusiei și Chinei, dar pe termen scurt există într-adevăr un interes pentru apropiere. Efectele sancțiunilor impuse de către Occident asupra Rusiei nu vor face decât să accentueze dependența pe care o are față de China, iar tocmai lucrul care menține la cote ridicate relația dintre Beijing și Moscova în acest moment este dorința amândurora de a diminua influența occidentală.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): În principal, a Statelor Unite ale Americii.

Dorin Gal: În principal, a Statelor Unite ale Americii.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Așa cum ați spus și dumneavoastră, critica pe care a făcut-o actualul ministru de externe la adresa Statelor Unite nu este prima declarație a liderilor chinezi, a liderilor de la Beijing referitor la acest subiect, chiar în ultima perioadă retorica a lor a fost extrem de virulentă la adresa Statelor Unite. Sunt relațiile chino-americane așa de tensionate în această perioadă?

Dorin Gal: Relațiile dintre Statele Unite și China au tot fost într-o continuă deteriorare în ultimii ani. Au fost bineînțeles și încercări de apropiere. Pe de altă parte, pozițiile din acest moment sunt mult diferite și asta duce la dispută.

Ceea ce ar trebui să înțelegem este că SUA și China se află într-o competiție pentru influență în zona indo-pacifică, iar structura întregii relații dintre Washington și Beijing se bazează pe problema Taiwanului.

Aceasta este linia roșie unde se opresc orice negocieri între cele două state. De menționat că SUA au cerut în mod expres Chinei să nu livreze armament către Rusia. Pe de altă parte, orice acțiuni de acest tip a Chinei, orice livrare de armament către Rusia ar declanșa probabil un șir de sancțiuni occidentale asupra Chinei, care ar afecta poziția Chinei în mediul internațional.

În același timp și, din nou mi se pare important să subliniem, este la fel de adevărat că atât SUA, cât și China înțeleg faptul că un război nu ar fi în beneficiul nimănui și că este necesară totuși găsirea unui mod de conviețuire.

Motivul de îngrijorare aici sunt ambițiile tot mai mari ale Chinei și faptul că se vede că Beijingul are dorința de a ajunge la statutul de super-putere în relațiile internaționale.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Și când credeți că o să ajungă China cu adevărat o superputere?

Dorin Gal: Este o întrebare la care răspunsul cred că este destul de volatil, depind foarte mulți factori. Ceea ce ar trebui explicat aici este că înainte de apariția liderului de acum al Chinei, de Xi Jinping, de fapt politica celor de la Beijing se baza pe lipsa de dorință de a ajunge la acest statut. Numai de când a ajuns Xi Jinping putem vorbi de o Chină care își dorește să se emancipeze și să ajungă o super-putere.

Desigur, vorbeam și anterior de comparația dintre Rusia și China, că amândouă ar fi state revizioniste, care doresc schimbarea ordinii liberale occidentale. Ele o fac în moduri diferite.

Vedem foarte bine ce se întâmplă cu Rusia și cu agresiunea sa militară și cu acest război fără sens. Pe de altă parte, China o face într-un mod mai asiatic, să-i spunem, o face într-un mod mai voalat.

O face cu influență economică, o face cu foarte mulți bani oferiți în statele din întreaga lume. Vorbim de acel Belt and Road, acea inițiativă Belt and Road a Chinei.

Cred că depinde cum caracterizăm superputere. Ceea ce putem spune cu certitudine, în acest moment, este că statul chinez a devenit un actor foarte, foarte important în contextul relațiilor internaționale.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Invitatul „Subiectului săptămânii” de a fost Dorin Gal, cercetător științific la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. Mulțumesc.

Reuniunea informală a miniștrilor apărării din statele membre ale UE

Publicat de Gabriel Stan, 13 martie 2023, 10:44

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Uniunea Europeană și-a reafirmat unitatea în ceea ce privește solidaritatea cu Ucraina, a transmis ministrul român al apărării, Angel Tîlvăr, la finalul reuniunii informale a miniștrilor apărării din statele membre, desfășurate la Stockholm, în Suedia.

Angel Tîlvăr: Miniștrii apărării au avut o dezbatere consistentă privind impactul global și consecințele războiului de agresiune ilegal și nejustificat al Federației Ruse împotriva Ucrainei.

Am abordat și perspectivele angajamentului Uniunii Europene în sprijinul Ucrainei, în special în ceea ce privește eficiența instrumentului european pentru pace, precum și relevanța misiunii de asistență a Uniunii Europene, EUMAM.

De la începutul războiului de agresiune, Uniunea Europeană a mobilizat peste 3,6 miliarde de euro pentru consolidarea capabilităților și a rezilienței forțelor armatei ucrainene.

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Oficialii europeni au discutat despre sprijinul militar pentru Ucraina și despre pregătirea forțelor armate ucrainene.

Uniunea Europeană a lansat în noiembrie, anul trecut, o misiune de asistență care are ca mandat instruirea unor efective de până la 15.000 de militari ucraineni.

Miniștrii apărării au analizat și operațiile militare ale Uniunii Europene, în prezent fiind în desfășurare șapte misiuni în.

Balcani, pământul sângelui și al mierii

Publicat de Gabriel Stan, 6 martie 2023, 22:12

La rubrica Inedit a acestei săptămâni avem un interviu cu un rezident ce a ales țara noastră ca refugiu și dezvoltare personală. Este vorba despre Aida Šošić, actualmente medic stomatolog dar și artist, ce a părăsit Bosnia și Herțegovina după destrămarea acesteia din fosta Iugoslavie.

Veți afla informații despre cum au supraviețuit oamenii și cum s-au descurcat în acea perioadă de la intervievata noastră, Aida Šošić, cetățean bosniac ce a trăit ororile războiului în acea perioadă.

Aida Šošić se află în România de aproape 10 ani, iar ca profesie este medic stomatolog. În timpul liber este artist, are o formație alături de care cântă, dar mai creează și coloane sonore pentru anumite piese de teatru.

A venit în țara noastră cu o bursă de studiu, s-a îndrăgostit de plaiurile mioritice și ales să rămână. Povestește cu durere în suflet despre țara ei, care nu a trecut deloc prin momente frumoase de-a lungul istoriei, amintirile fiind adânc răscolite odată cu începerea războiului în Ucraina.

Vă invit să ascultați povestirile ei despre acea perioadă, despre ororile războiului văzut prin ochii unui copil, într-un interviu realizat de Gabriel Stan, de la Radio România Actualități.

Aida nu și-a uitat meseria de bază, iar în începutul interviului ne vorbește despre stomatologie și prevenție dentară, într-un cuvânt, cum să ne păstrăm zâmbetul sănătos.

În partea secundă a interviului, Aida ne introduce în poveștile copilăriei zdruncinate crunt de războiul declanșat în Bosnia și Herțegovina chiar de la începutul clasei primare, apoi venim către prezent și aflăm motivul pentru care a ales să devină medic stomatolog în dauna muzicii și a artei.

Bosnia și Herțegovina se învecinează cu Croația la vest, cu Serbia la est și cu Muntenegru la sud-sud-est. Are ieșire la mare sub forma unei mici fâșii de pământ de circa 20 km la Marea Adriatică, în jurul orașului Neum.

Interiorul țării este predominant muntos cu diferite râuri, cele mai multe nenavigabile. Capitala este la Sarajevo, care este de asemenea și cel mai mare oraș.

Continuăm discuția despre cariera aleasă de ea în timpul adolescenței, în partea a 3-a a interviului unde mai aflăm și motivul pentru care a ales România ca țară de refugiu și vedem care sunt diferențele culturale între cele două țări.

Bosnia și Herțegovina a fost una din cele 6 republici ale Iugoslaviei. Și-a câștigat independența în cursul războaielor din anii 1990 și, în conformitate cu Acordul Dayton, este administrată de un reprezentant numit de Consiliul de Securitate al ONU. Este descentralizată și împărțită din punct de vedere administrativ în două entități, Federația Bosniei și Herțegovinei și Republika Srpska.