Adrian Gîtman (realizator rubrică): Producătorul american de armament Lockheed Martin intenționează să crească producția sistemului HIMARS, după ce și-a dovedit eficacitatea în Ucraina. Sistemul de rachete de artilerie de înaltă mobilitate este acum o armă cerută de mai multe armate.
Dacă la începutul lui 2022 concernul producea 48 de astfel de sisteme pe an, ritmul a crescut, până la 60 de unități HIMARS, iar ținta companiei este de a ajunge o producție anuală de 96. De la începutul invaziei ruse, armata ucraineană a primit cel puțin 20 de lansatoare.
România a semnat în 2019 un contract cu Lockheed Martin pentru furnizarea a trei sisteme HIMARS, fiecare a câte 18 instalații de lansare. Primul sistem este deja în dotarea Forțelor Terestre Române. Contractul României pentru HIMARD se ridică la aproximativ 1,5 miliarde de dolari.
Ștefan Ciochinaru: În vreme ce Putin a vorbit aproape două ore, de adormiseră oamenii în sală, Biden a vorbit 20 de minute, la Varșovia, folosind propoziții foarte scurte. A fost o demonstrație de retorică absolut fantastică
Publicat de Gabriel Stan,
27 februarie 2023, 15:40 / actualizat: 28 februarie 2023, 16:57
S-a împlinit un an de la începutul conflictului din Ucraina. Momentul nu avea cum să treacă neobservat și a reprezentat un bun prilej pentru o serie de acțiuni diplomatice nivel înalt.
Fără a fi singurele, amintesc aici vizita președintelui american, Joe Biden, la Kiev, vizita șefului diplomației chineze la Moscova și discursul președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin. Pe front, însă, evoluțiile nu sunt semnificative deocamdată.
Cristian Dumitrașcu a vorbit despre toate aceste evenimente și, desigur, despre anul de război ruso-ucrainean cu profesorul de relații internaționale Ștefan Ciochinaru.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule profesor, bună dimineața și bine ați venit la „Jurnal militar”!
Ștefan Ciochinaru:Bună dimineața, bine v-am găsit!
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Am trăit cu toții în săptămâna pe care o încheiem un moment absolut istoric. Mulți dintre români l-au interpretat, după părerea mea, eronat, spunând că reintrăm într-un război rece. Specialiștii și o altă parte a oamenilor au interpretat că, dimpotrivă, Războiul Rece a luat sfârșit în săptămâna aceasta.
Ștefan Ciochinaru:Sunt absolut de acord cu ultima opinie: Războiul Rece a luat sfârșit în săptămână extraordinară, probabil cea mai semnificativă din punct de vedere diplomatic din ultimii ani, pentru că am avut acea conferință pentru securitatea de la München, după care am avut vizita surpriză a președintelui Biden la Kiev, iar după aceea am avut discursul de la Varșovia al președintelui Biden și am avut reuniunea Summitul formatului București 9, al țărilor de pe flancul estic al NATO.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): O mulțime de evenimente aparent greu de decriptat.
Oamenii sunt, iată, și mai îngrijorați decât au fost în timpul acestui an pe care l-am împlinit cu toții, cu amărăciune spunem că l-am împlinit, această aniversare, care se numește într-un mod ciudat aniversare de un an de la începutul războiului…
Ștefan Ciochinaru:Un an de război în Europa.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Un an de război în Europa și despre care noi am vorbit de câteva ori bune aici, la „Jurnal militar”, în care uneori ați fost mai optimist, alte ori ați fost realist. Din păcate, lucrurile nu sunt deloc aproape de un final fericit.
Ștefan Ciochinaru:Lucrurile s-au apropiat semnificativ de un final fericit, domnule Dumitrașcu, a luat sfârșit prima fază acestui război, faza în care a fost inițializat și a izbucnit războiul propriu-zis, pentru că inițial a fost – nu? – o „operațiune militară specială”, care urmărea răsturnarea în trei zile a guvernului de la Kiev și înlocuirea lui cu un guvern fantoșă.
A eșuat şi asta, a început războiul. A trecut un an de zile. Prima fază s-a terminat, Rusia a pierdut și acum pregătim, intrăm, de fapt, deja în a doua fază a războiului, odată cu operațiunile premature declanșate de armata rusă în jurul Bahmutului, în cele trei localități care n-au nici un fel de importanță strategică militară, doar încercau să ofere o victorie oarecare pentru Vladimir Putin la împlinirea unui an de război. A eșuat și această poveste.
A doua etapă va fi o etapă a epuizării forțelor, o etapă a unui război marcat de atacuri, contraatacuri, pierderi semnificative de oameni și materiale, în care încet-încet forțele se vor epuiza.
Tratatele nu vor mai fi strategic-militar, tacticienii de carieră, ci specialiștii în logistică, în aprovizionare. Cei care vor reuși să asigure aprovizionarea pe durata acestei etape vor fi cei care vor hotărî victoria.
Vă pot spune de pe acum că victoria va fi tot a Ucrainei, după care, sigur, se va intra în a treia fază care va fi faza înfrângerii uneia dintre forțe, epuizării, va fi faza cea mai periculoasă din punct de vedere politic, pentru că partea învinsă va cunoaște convulsii sociale și politice foarte grave, care vor marca existența statului în cauză.
În opinia mea, din nou, Rusia va pierde, dar asta va dura. Teoretic, a doua fază ar trebui să dureze mai mult decât prima fază, care a durat un an de zile și tot teoretic, a treia fază, faza finală, va trebui să dureze mai mult decât a doua fază. Lucrurile se pot schimba, însă, dacă Ucraina primește, în timp util, armele de care are nevoie.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Noi am mai vorbit aici, domnule Ciochinaru, despre teama cea mare a tuturor oamenilor. Văd că mergeți pe o teorie a unui război clasic, a un război care să dureze, iată, poate mai mult de un an în următoarea fază.
Ce ne facem cu amenințarea nucleară și cum să interpretăm această ieșire din Convenția nucleară a lui Putin?
Ștefan Ciochinaru:Ieșirea din Convenția nucleară este un gest gratuit. Trebuia să răspundă cu ceva la ce s-a întâmplat la Kiev. N-avea cu ce să răspundă și atunci a anunțat acest lucru. Este superflu, pentru că Rusia nu mai era activă în tratatul acesta de ani de zile.
El rămăsese doar pe hârtie, pe de o parte. Pe de altă parte, chiar rușii au spus că ieșirea din tratat nu înseamnă că nu se pot reîntoarce în tratat. Deci, au lăsat deschisă calea comunicării.
De altfel, și secretarul de stat Antony Blinken, ministrul de externe al Statelor Unite, a spus că Statele Unite sunt gata la dialog oricând pe temele nucleare, indiferent de alt context. Deci, lucrurile din punctul acesta de vedere nu cred că vor escala.
Da, ați văzut șeful diplomației chineze, asta neînsemnând ministrul de externe, pentru, în China, cel care conduce diplomația este șeful secției externe a Partidului Comunist Chinez. Ministrul de externe este doar un membru al guvernului, dar deasupra guvernului se găsește partidul. Și acest șef al Secției externe a Partidului Comunist este membru în partidul chinezesc. Deci, el este numărul unu.
Ați văzut că a fost la Moscova, toată lumea se temea de această întâlnire. Au fost niște declarații formale care au fost și niște declarații foarte interesante ale părții chineze, care arată că, în ce privește integritatea asta editorială, suveranitatea țărilor și nefolosirea armamentului nuclear, Beijingul este intratabil.
Deci lucrurile rămân neschimbate. Așa că trebuie să avem mari emoții, cel puțin până în faza finală. Iar în baza finală, dacă se operează cu atenție, cu grijă, lucrurile cred că pot fi gestionabile. În definitiv, orice am crede noi, nici ofițerii ruși nu sunt inconștienți, nu sunt nebuni, nu vor să își vadă familiile sfârtecate.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Urma să vă întreb despre această ultimă întâlnire ruso-chineză. Iată, confirmă ceea ce spuneați acum ceva vreme, acum câteva luni, despre anterioara vizită importantă a președintelui Biden în China, atunci când a fost o înțelegere care a avut puterea să ne liniștească pe toți, cu privire la folosirea armelor nucleare.
Ștefan Ciochinaru:Da, fără niciun fel de îndoială. Însă, pentru că ați amintit numele lui Joe Biden, sunt aspecte absolut extraordinare în această săptămână diplomatică, despre care am vorbit la început, care au fost trecute cu vederea, care au o importanță chiar mai mare decât unele gesturi politici explicite.
De pildă, la Kiev foarte puțină lume a remarcat că președintele Biden, împreună cu președintele Zelenski, după ce au traversat un traseu simbolic, flancat de portretele celor celor căzuți pentru apărarea Ucrainei, au mers, pentru scurt timp, la Mânăstirea Sfântul Mihail. Ei bine, care este simbolul religios al mamei Rusia? Sfântul Gheorghe. Ei bine, au mers la Mânăstirea Sfântului Mihai.
Cine-i Sfântul Mihail? Sfântul Mihail e cel mai important dintre arhangheli, cel care este asemenea lui Dumnezeu, este protectorul divin în fața râului, cel care are sabia de foc cu care luptă împotriva demonilor, împotriva forței satanice și a îngerilor căzuți, pe care, în final, îi alungă sub pământ.
Sfântul Mihail ar în grija sa balanța dreptății cu care întărește, atenție, sufletele tuturor și nimeni, dar nimeni nu-l poate învinge. A fost evident un simbol. S-a discutat foarte mult de faptul că, în acest timp, în Kiev răsunau alarmele aeriene, sirenele, în vreme ce nu existau relatări privind atacuri aeriene sau cu rachete de rusești.
Da, dar pentru că sunau armele aeriene ca trâmbițele care au făcut să cadă zidurile Ierihonului. De data asta au căzut zidurile Ierihonului rusesc. Încă o dată, cu un apel la simbolistică.
Așa cum la Varșovia, după aceea, președintele Biden va sfârși discursul său de numai 20 de minute îngenunchind alături de copii pe scenă, copiii reprezentând simbolic ce? Viitorul. Diferența de discurs. În vreme ce Putin a vorbit aproape două ore, de adormiseră oamenii în sală, Biden a vorbit 20 de minute, folosind propoziții foarte scurte.
A fost o demonstrație de retorică absolut fantastică. Propoziții scurte, dar în care fiecare propoziție era absolut memorabilă. Păi, Ronald Reagan numea imperiul sovietic un imperiu al răului.
Biden a transformat acest imperiu al răului într-un imperiu al absurdului. Uitați-vă la discursul lui Putin! Putin a construit în discursul lui o realitate alternativă. El trăiește în bula lui, într-o lume imaginară.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Am revăzut cu toții stilul Ceaușescu, pe care unii dintre noi l-am prins.
Ștefan Ciochinaru:Absolut, absolut. Vă rog să mă credeți că mă uitam, eram absolut șocat. Parcă asistam la un discurs al lui Ceaușescu la Sala Palatului, în care ne vorbea de „producții record” care nu existau, ne vorbea de o viață extraordinar de bună pe care nu o aveam ș.a.m.d.
Acest om, mai bine de 60-70% din discursul lui s-a adresat publicului intern, promițându-i o viață minunată: case ieftine, pământuri gratuite, tot soiul de salarii mai mari. Adică stăteai și te uitai, nu-ți venea să creezi.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Compensații pentru familiile celor omorâți pe front.
Ștefan Ciochinaru:Da, și câte și mai câte, pentru cercetători, pentru… parcă era Ceaușescu. Dădea 100 de ruble în plus. A doua zi a dat 500 de ruble, adică aproximativ șapte dolari, nu?
Fiecărui participant la marele meeting de pe stadionul Lujniki, care a durat exact cât a vorbit el. Pentru că după ce a vorbit el, că el a fugit, că era ger, a plecat și lumea.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da.
Ștefan Ciochinaru:S-a golit stadionul.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru că tot ați atins această latură simbolică a vizitei lui Joseph Biden la Kiev, dumneavoastră ca profesor de relații internaționale, sigur aveți o părere specială despre prima vizită a unui președinte american într-un teatru de război unde nu se aflau trupe americane, una la mână, și a doua: trebuie să amintim că a fost monitorizat și de pe spațiul aerian al României, care au vegheat de la marginea spațiul aerian românesc spre cel ucrainean.
Ștefan Ciochinaru:Da, vedeți? Haideți să rămânem în planul simbolic, comentând această întrebare a dumneavoastră. Aveam, până acum, imaginea construită cu grijă, vreme de 20 de ani, a unui Vladimir Putin, caratist, călare pe tigru, luptându-se cu ursul, macho man.
Acest macho man se ascunde în buncăre, în vreme ce bătrânul Biden a aterizat la Kiev, în mijlocul războiului, în inima țării agresate.
Bătrânelul s-a dovedit un luptător extraordinar. Omul care, ați văzut, își îndoaie genunchii când merge, de bătrânețe, dar e mai viu și mai puternic decât tigrul de hârtie.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la Subiectul săptămânii a fost profesor relații internaționale, Ștefan Ciochinaru. Domnule Ciochinaru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.
Ștefan Ciochinaru:Cu Ucraina până la capăt, a spus Joe Biden, și așa va rămâne întreaga lume liberă.
Daniel Pop: Oamenii trebuie să știe că tot ceea ce facem, în primul rând, facem pentru ei. Generăm un mediu sigur în care să-și poată desfășura activitatea zilnic
Armata Română participă cu 2.300 de militari, până pe 24 mai, la exercițiul multinațional Swift Response 24. Acesta face parte dintr-o serie...
Angel Tîlvăr: “Dacă pomenesc doar de Himars sau de Patriot, cred că am spus suficient, în condițiile în care țări importante își doresc astfel de echipamente și nu le au, perioada de așteptare pentru primirea unor astfel de echipamente fiind de ordinul anilor și vorbim aici de trei, patru, cinci ani.”
Adrian Gâtman: Domnule ministru, bine ați revenit la ”Jurnal militar”! Angel Tîlvăr: Bun găsit! Mulțumesc pentru că sunteți interesat de...
Mircea Geoană: „….ceea ce îmi doresc pentru forțele Armate române e să fie, practic, în elita Alianței – deja suntem, dar cu investiții suplimentare și în tehnică, și în tehnologie, și în oameni.”
Ciprian Panga ( reporter): Domnule secretar general adjunct al NATO, domnule Mircea Geoană, bine ați venit în Garnizoana Brașov! Ați avut o zi...
Adelin Petrișor: “Nimeni nu-și poate explica de ce serviciile secrete israeliene, considerate printre cele mai bune din lume, n-au avut habar de ce se întâmplă. Acum urmează o tragedie în Gaza…”
Adelin Petrișor: E ceva ce n-am mai văzut în experiența mea de jurnalist, de 20 și ceva de ani, am văzut atacuri teroriste, am fost în Turcia...
Cristian Diaconescu: “De aceea, astăzi, în Fâșia Gaza, practic, sute de mii de oameni sunt luați ostatici efectiv de această grupare care, iată, din punct de vedere militar, nu avea absolut nicio speranță ceea ce privește înfrângerea Israelului.”
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru, bine ați venit. Cristian Diaconescu: Bună ziua. Mulțumesc foarte mult pentru...
Mihai Panait: Vânătoarele de mine sunt cele mai bune capabilități la nivel mondial. Este deosebit de important că reușim să aducem în Forțele Navale Române această capabilitate
Vânătorul de mine M 270 „Sublocotenent Ion Ghiculescu” a primit primul pavilion al navei, odată cu intrarea în serviciul Forțelor Navale...
A 3-a ediție a conferinței internaționale „Unmanned Systems Forum. Smart Approach, Fast Development”
Publicat de Gabriel Stan,
27 februarie 2023, 14:29
Sonia Raicu (realizator rubrică): Cea de-a treia ediție a conferinței internaționale cu tema „Unmanned Systems Forum. Smart Approach, Fast Development”, organizată de Asociația New Strategy Center cu sprijinul Ministerului Apărării Naționale, a avut loc săptămâna aceasta la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” din București.
Dezbaterile, la care au participat oficiali și experți civili și militari din România, cât și din alte state membre NATO și UE, precum și reprezentanți ai mediului academic și ai unor companii cu o vastă experiență în domeniu, s-au axat pe subiecte de actualitate referitoare la evaluarea impactului războiului din Ucraina asupra mediului de securitate internațional, la un an de la izbucnirea acestuia.
Prezent la conferință, ministrul Apărării Naționale, Angel Tîlvăr, a declarat că România va continua să sprijine Ucraina atât cât va fi nevoie.
Ministrul Apărării a făcut referire și la utilizarea dronelor în războiul declanșat de Federația Rusă în Ucraina, tehnologii care permit funcționarea cu o autonomie din ce în ce mai mare în acțiuni de recunoaștere, supraveghere, detectare de ținte sau în misiuni de luptă și în război electronic.
Liderii formatului B9 s-au angajat la creșterea prezenței militare pe flancul estic al NATO
Publicat de Gabriel Stan,
27 februarie 2023, 13:46
Sonia Raicu (realizator rubrică): Miercuri, la Varșovia, liderii formatului București 9 au adoptat o declarație comună, la un an de la invadarea Ucrainei.
Mesajul transmis de aceștia a fost că Rusia a calculat extrem de greșit invadarea Ucrainei și subminarea ordinii internaționale.
Pentru a-și proteja cetățenii și teritoriul, aliaţii sunt pregătiți să crească nivelul prezenței militare în țările de pe flancul estic.
Liderii participanți au discutat despre modalitățile de a trage la răspundere Rusia, prin instrumentele dreptului internațional, pentru crimele comise în conflictul din Ucraina.
Totodată, s-a discutat despre situația prezentă a Republicii Moldova în actualul context al conflictului din Ucraina și despre provocările de securitate actuale la adresa Chișinăului.
Președintele Klaus Iohannis, care a fost prezent la Varșovia, a declarat miercuri că statele de pe flancul estic al NATO au datoria de a arăta fermitate în apărarea păcii și a subliniat că sporirea prezenței militare americane în regiune trebuie să continue: Noi, liderii de pe flancul estic, avem datoria de a arăta fermitate în apărarea păcii.
Trebuie să continuăm să dovedim fermitate în îndeplinirea angajamentelor de sprijin pentru Ucraina, atât timp cât va fi necesar pentru a câștiga acest război.
România va continua să facă acest lucru. Nu suntem singuri în demersul nostru. Efortul nostru are un obiectiv și o amploare transatlantice.
Sonia Raicu (realizator rubrică): Şi președintele SUA, Joe Biden, s-a angajat miercuri, în prezența secretarului general al Alianței, Jens Stoltenberg, să protejeze țările de pe flancul estic al NATO, afirmând că acestea reprezintă prima linie de apărare împotriva Rusiei. La rândul său, Jens Stoltenberg a declarat că ciclul agresiunii rusești trebuie întrerupt.
Jens Stoltenberg:Președintele Putin nu se pregătește pentru pace, ci se pregătește pentru război. Trebuie să menținem și să ne intensificăm sprijinul pentru Ucraina, să oferim Ucrainei ceea ce are nevoie pentru a câștiga.
Nu știm când acest război se va încheia, însă atunci când se va întâmpla trebuie să avem grijă ca istoria să nu se mai repete.
Am văzut modelul de agresiune al Rusiei de-a lungul mai multor ani: Georgia în 2008, Crimeea și Donbas în 2014, iar apoi invazia Ucrainei, anul trecut. Nu putem permite Rusiei să afecteze securitatea Europei.
La aproape un an de la izbucnirea războiului din Ucraina, pe 24 februarie 2022, o generație de copii a trăit 12 luni de violență, teamă, pierderi și tragedii. Nu există un aspect al vieții copiilor pe care conflictul să nu-l fi afectat, aceștia fiind uciși, răniți, forțați să își părăsească locuințele, privați de educație esențială și de un mediu sigur și ocrotitor.
„Copiii din Ucraina au trăit un an îngrozitor. Milioane de copii merg la culcare în frig și speriați și se trezesc cu speranța că acest război brutal va lua sfârșit. Au fost copii uciși și răniți, iar mulți și-au pierdut părinții și rudele, casele, școlile și locurile de joacă. Niciun copil nu ar trebui să îndure vreodată astfel de suferințe”, a declarat Catherine Russell, Directorul executiv UNICEF.
Criza economică, cu un număr mare de familii care și-au pierdut principalele surse de venituri, împreună cu o criză energetică generată de război au avut un efect devastator pentru bunăstarea copiilor și familiilor lor. 80% dintre respondenții unui studiu recent al UNICEF confirmă deteriorarea situației lor economice, iar analiza UNICEF arată că procentul copiilor care trăiesc în sărăcie aproape că s-a dublat de la 43% la 82%. Situația este deosebit de dificilă pentru cei 5,9 milioane de oameni strămutați pe teritoriul Ucrainei.
De asemenea, războiul are un impact devastator asupra sănătății mintale și bunăstării copiilor. Un număr estimat de 1,5 milioane de copii sunt expuși riscului de depresie, anxietate, tulburări de stres post-traumatic și alte boli mintale cu posibile efecte și consecințe pe termen lung.
Accesul copiilor și familiilor la servicii de bază a fost grav perturbat. S-a raportat că un număr de peste 800 de unități medicale au fost distruse sau deteriorate în urma bombardamentelor și atacurilor aeriene, aceste atacuri ucigând și provocând răni grave pacienților, inclusiv copiilor, precum și personalului medical, ducând și la limitarea accesului la servicii de îngrijire.
Mii de copii care fug din calea conflictului pe teritoriul țării nu beneficiază de vaccinurile esențiale care îi protejează împotriva poliomielitei, rujeolei, difteriei și altor boli mortale.
Din 24 februarie 2022, cu sprijinul comunității internaționale, UNICEF a furnizat materiale didactice unui număr de 1,8 milioane de copii, a sprijinit 2,5 milioane de copii prin activități de învățare formală și informală, a furnizat sprijin psihosocial și pentru sănătate mintală unui număr de 4,6 milioane de copii și îngrijitori, a furnizat servicii de combatere a violenței bazate pe gen unui număr de 725.000 de femei și copii, a oferit acces la apă potabilă unui număr de 5,6 milioane de persoane, a furnizat servicii de sănătate unui număr de 5,4 milioane de persoane și a oferit asistență multifuncțională în numerar unui număr de 277.000 de gospodării din Ucraina și din țările care găzduiesc refugiați.
„Copiii au nevoie ca acest război să ia sfârșit și ca pacea să fie durabilă pentru a-și putea recâștiga copilăria, pentru a putea reveni la normal și pentru a începe procesul de vindecare și recuperare. Până când acest lucru se va întâmpla, prioritizarea serviciilor psihosociale și de sănătate mintală pentru copii este absolut esențială. Aceste servicii trebuie să includă măsuri adecvate diferitelor categorii de vârste pentru a le putea oferi îngrijire și afecțiune, pentru a le consolida reziliența, în special în cazul copiilor mai mari și adolescenților, pentru a le oferi șansa de a-și exprima preocupările”, a precizat Catherine Russell.
În plus, războiul a perturbat educația unui număr de peste cinci milioane de copii, privându-i de o structură, de sentimentul de siguranță, normalitate și speranță pe care îl oferă școala. Accesul limitat la școală a venit după doi ani de pierderi provocate de pandemia de COVID-19 și peste opt ani de perturbări în învățare în cazul copiilor din estul Ucrainei.
UNICEF continuă să facă apel la acces fără obstacole, sigur, rapid și neîngrădit la ajutor umanitar, apel la încetarea atacurilor la adresa copiilor și a infrastructurii de care aceștia au nevoie, printre care se numără școlile, spitalele și sistemele de distribuție a apei potabile; apel la evitarea folosirii școlilor în acest conflict; și apel la încetarea folosirii armelor explozive în zonele populate, acestea ucigând și mutilând sute de copii. Dar, mai ales, UNICEF continuă să pledeze pentru încetarea ostilităților.
În decembrie 2022, UNICEF a lansat Apelul anual pentru acțiune umanitară în beneficiul copiilor.
Angel Tîlvăr: Întâlnirea a fost dedicată discutării evoluțiilor de securitate în contextul războiului de agresiune condus de Rusia în Ucraina. Rusia trebuie oprită în acest război de agresiune, iar Ucraina și poporul ucrainean trebuie să primească sprijinul care să le permită să o facă
Publicat de Gabriel Stan,
20 februarie 2023, 16:00
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ministrul Apărării Naționale, Angel Tîlvăr, a participat săptămâna trecută la trei întâlniri ale liderilor lumii libere, așa cum este deja cunoscută sintagma folosită de Maia Sandu, președintele Republicii Moldova. Și nu întâmplător fac această trimitere, într-o perioadă în care retorica rusă este din ce în ce mai agresivă la adresa fraților de peste Prut.
Spuneam despre cele trei întâlniri din această săptămână ale liderilor NATO și din Uniunea Europeană, dar și din ONU. Ultima dintre ele este chiar acum în desfășurare în Germania, Conferința de Securitate de la München, care a început ieri și se va termina duminică.
Iar pe ministrul român al apărării l-ați putut asculta aseară la „Agenda globală”, cu o declarație exclusivă pentru Radio România Actualități, pe care mi-a acordat-o și din care am aflat cât de importantă este pentru Alianță, pentru Uniunea Europeană și pentru ONU, cum spuneam, zona noastră, zona Mării Negre, în contextul geopolitic actual.
La „Subiectul săptămânii” vă propun un alt interviu, realizat tot cu ministrul Tîlvăr și tot în exclusivitate pentru Radio România Actualități, despre primele două întâlniri importante ale săptămânii: reuniunea grupului de contact pentru Ucraina și reuniunea miniștrilor apărării din țările membre NATO, ambele desfășurate la Bruxelles.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ce este nou față de întâlnirile trecute, cu atât mai mult cu cât, iată, v-ați întâlnit cu ministrul ucrainean al apărării? Este un plus de speranță pentru ei? Sunt lucruri importante care s-au hotărât acum?
Angel Tîlvăr:Sunt lucruri care vin în linia determinării pe care alianța, pe care aliații, dar și lumea democratică au dovedit-o atunci când am putut vedea, şi eu am făcut lucrul acesta și înainte de a fi ministru al apărării, atunci când, ca senator, am fost acolo în calitate de președinte al Comisiei pentru afaceri europene, este clar că Rusia trebuie să fie oprită în acest război de agresiune, iar Ucraina și poporul ucrainean trebuie să primească sprijinul care să le permită să o facă.
Întâlnirea a fost dedicată discutării evoluțiilor de securitate în contextul războiului de agresiune condus de Rusia în Ucraina, dat fiind faptul că se va împlini un an de când agresiunea neprovocată și ilegală a Rusiei împotriva Ucrainei a început.
Omologul meu ucrainean, cu care ne-am văzut și la Ramstein, dar și în alte formate, fie înainte de a fi ministrul apărării, eu am fost la Kiev și m-am întâlnit cu Oleksii și acolo. El ne-a informat asupra evoluțiilor privind apărarea suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei și a făcut o evaluare și o prezentare clară a nevoilor specifice din mai multe perspective.
Noi, în România, așa cum foarte bine știți, încă din primele zile am condamnat această agresiune și ne-am raportat față de vecinii noștri ucraineni, oferind sprijin multidimensional, cu accent pus pe componenta de management al crizei refugiaților. Am putut vorbi de o anumită criză, dată fiind amploarea procesului de trecere a frontierei de către vecinii noștri ucraineni, atunci când hub-ul de la Suceava a devenit un model la nivel internațional în ceea ce privește felul în care o țară cum este România înțelege să își utilizeze arhitectura instituțională pentru a oferi sprijin unor oameni care au plecat din casele lor ca urmare a unui act de agresiune.
Nu în ultimul rând, așa cum știți, dar o repet pentru ascultătorii noștri, România a făcut în așa fel încât prin noi să treacă aproximativ 13 milioane de tone de cereale, care au mers în locuri unde era nevoie de a preveni, ştiu eu, foametea, foamete care ar fi generat poate o altă…
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Altă criză globală, sigur.
Angel Tîlvăr:Exact, exact. Și dacă tot vorbeam de ajutor umanitar, cred că peste 2 milioane de oameni care au tranzitat România și care au dus și la modificări în ceea ce privește legislația românească, au fost în jur de 20 de modificări, care să le permită vecinilor noștri să stea aici, să lucreze, să studieze, să beneficieze de asistență medicală sau persoane care aveau nevoie de asistență socială în sine au putut să o facă și ca urmare a modificărilor pe care statul român din punct de vedere legislativ le-a făcut.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): După această întâlnire, a urmat reuniunea miniștrilor apărării. Înțeleg că au fost alte discuții, mai puțin tehnice sau mai mult legate de partea militară.
Angel Tîlvăr:Evident, a existat și o componentă de abordare în ceea ce privește evoluțiile din această perspectivă, dar în primul rând s-au dat mesajele potrivite și au fost discuții potrivite care să țină de felul în care urmează să ne poziționăm, pentru că unul din atributele pe care lumea democratică l-a evidențiat a fost acela că suntem solidari, că există coeziune între noi.
Iar faptul că România este de partea bună a istoriei, că atât în format NATO, dar și în format al Uniunii Europene putem contribui pentru a transforma Europa și în zona în care ne aflăm într-o zonă de pace, de stabilitate și, de știu eu, condiții care să permită desfășurarea vieții de zi cu zi în condiții normale cred că nu este puțin lucru.
Evident că discuțiile au oferit perspectiva fiecărui stat asupra situaţiei cu care ne confruntăm, dar pot să vă spun că nu am sesizat divergențe sau abordări diferite vizavi de principalele căi de urmat. Prin asta înțeleg continuarea sprijinului unei ţări suverane care este victima unei agresiuni, abordarea poziţiei geografice, în care este și România, din perspectiva rezilienței, iar noi, ca români, avem dorința și încercăm să promovăm și încurajăm discuții care să vizeze Marea Neagră, pe care ni-l dorim, la rându-i, ca un spațiu de pace, de comerț liber și de sigurață, Marea Neagră căpătând și după summit-ul de la Madrid, apărând pe conceptul strategic NATO.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Presupun că în ochii oficialilor Uniunii Europene și în ochii oficialilor NATO, pentru că ați folosit termenul de reziliență, noi suntem un pic mai importanți decât alți membri ai Alianței, fiind aici lângă război.
Angel Tîlvăr:Evident. Poziția de proximitate în care ne aflăm evident că ne particularizează, dat fiind faptul că avem o graniță foarte lungă cu Ucraina și, nu în ultimul rând, Insula Șerpilor, care a fost pentru scurt timp, din fericire, subiect de conflict armat, de agresiune, nu se află la distanță foarte mare de gurile Dunării.
Evident că fluxul mare de refugiați care au trecut prin România ne particularizează în raport cu alte țări, care se află la distanță mai mare, dar încercăm ca tot ce facem să facem în linie și în consultare permanentă cu aliații noștri, pentru că aici este vorba de un concept strategic și de o abordare unitară în raport cu valorile în care credem și de la care nu ne vom abate și în raport și cu obligațiile și cu drepturile pe care le avem ca membri ai Alianței și ai Uniunii Europene.
Dar lucrurile se petrec planificat, în acord unii cu ceilalți. Acesta este și motivul pentru care întâlnirile de tipul celei la care am participat își au rostul și sunt absolut lucrative și firești. Este foarte important ca să vorbim aceeași limbă și să avem aceeași viziune și să ne pregătim în același mod.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Este așadar un mesaj echilibrat, un mesaj de optimism despre parteneriat și despre o planificare. Oare ați vorbit cu cei de acolo cam cât se așteaptă până când vine placea?
Angel Tîlvăr:Pacea va fi la îndemâna și la decizia celor care au pierdut teritorii și care sunt agresați și care suferă ororile unor acte de violență pe care nu ni le imaginam până acum ceva timp, deci, ei vor decide, pentru că ei au teritorii care le-au fost smulse, ei au plătit un tribut în victime umane, au infrastructura civilă atacată, viața socială este perturbată, deci, decizia de a discuta pe acest subiect aparține exclusiv Ucrainei.
Noi nu facem altceva decât ca, alianță defensivă – și nu întâmplător spun acest lucru -, să asigurăm o anumită pregătire și o anumită abordare care să permită Alianței să-și îndeplinească funcția pentru care a apărut, și anume aceea de a asigura pacea în țările care fac parte din alianță.
Vizavi de ajutorul pe care îl primim, mi-aș permite să vă spun că, în egală măsură, și noi ajutăm, deci nu este vorba de a fi ajutați, cât de a fi parte dintr-un format care garantează eficacitatea pregătirii și rezilienței. Deci nu trebuie să prezentăm România ca primind ajutor, ci ca parte dintr-o structură care generează pace și care garantează pace.
Vizavi de optimismul despre care vorbeați, nu este vorba de a fi optimist sau pesimist, este vorba de a spune cetățenilor țării noastre că la acest moment viața socială și economică în România se poate desfășura normal și că arhitectura de securitate a statului român funcționează așa cum a făcut-o întotdeauna.
Dar faptul că există în secolul acesta, în mileniul acesta, un loc nu departe de România în care o țară agresează o altă țară, agresează ilegal teritorii, nu este un lucru care să nu preocupe comunitatea internațională – din care, evident, facem și noi parte.
Şi aici trebuie să vă spun că pe această zonă, pe flancul estic și în regiunea Mării Negre, România este un pivot important, este un partener de nădejde pentru Alianță și intenționăm să rămânem așa.
Dar din perspectiva preocupărilor pe care dumneavoastră le-ați evocat, eu din nou repet că nu este cazul ca viața economică și socială din România să poată fi îngrijorată sau să nu se poată desfășura normal, pentru că avem lucrurile în analiză în permanență, iar cei care sunt în drept să se ocupe de aceste lucruri o fac.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru, vă mulțumesc și vă mai aşteptăm la radio!
Angel Tîlvăr:Și eu vă mulțumesc și vă doresc mult succes!
Daniel Pop: Oamenii trebuie să știe că tot ceea ce facem, în primul rând, facem pentru ei. Generăm un mediu sigur în care să-și poată desfășura activitatea zilnic
Armata Română participă cu 2.300 de militari, până pe 24 mai, la exercițiul multinațional Swift Response 24. Acesta face parte dintr-o serie...
Angel Tîlvăr: “Dacă pomenesc doar de Himars sau de Patriot, cred că am spus suficient, în condițiile în care țări importante își doresc astfel de echipamente și nu le au, perioada de așteptare pentru primirea unor astfel de echipamente fiind de ordinul anilor și vorbim aici de trei, patru, cinci ani.”
Adrian Gâtman: Domnule ministru, bine ați revenit la ”Jurnal militar”! Angel Tîlvăr: Bun găsit! Mulțumesc pentru că sunteți interesat de...
Mircea Geoană: „….ceea ce îmi doresc pentru forțele Armate române e să fie, practic, în elita Alianței – deja suntem, dar cu investiții suplimentare și în tehnică, și în tehnologie, și în oameni.”
Ciprian Panga ( reporter): Domnule secretar general adjunct al NATO, domnule Mircea Geoană, bine ați venit în Garnizoana Brașov! Ați avut o zi...
Adelin Petrișor: “Nimeni nu-și poate explica de ce serviciile secrete israeliene, considerate printre cele mai bune din lume, n-au avut habar de ce se întâmplă. Acum urmează o tragedie în Gaza…”
Adelin Petrișor: E ceva ce n-am mai văzut în experiența mea de jurnalist, de 20 și ceva de ani, am văzut atacuri teroriste, am fost în Turcia...
Cristian Diaconescu: “De aceea, astăzi, în Fâșia Gaza, practic, sute de mii de oameni sunt luați ostatici efectiv de această grupare care, iată, din punct de vedere militar, nu avea absolut nicio speranță ceea ce privește înfrângerea Israelului.”
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru, bine ați venit. Cristian Diaconescu: Bună ziua. Mulțumesc foarte mult pentru...
Mihai Panait: Vânătoarele de mine sunt cele mai bune capabilități la nivel mondial. Este deosebit de important că reușim să aducem în Forțele Navale Române această capabilitate
Vânătorul de mine M 270 „Sublocotenent Ion Ghiculescu” a primit primul pavilion al navei, odată cu intrarea în serviciul Forțelor Navale...
Reuniunea miniștrilor apărării din țările membre ale NATO
Publicat de Gabriel Stan,
20 februarie 2023, 14:34
Sonia Raicu (realizator rubrică): La Cartierul General al NATO de la Bruxelles au avut loc în zilele de 14 și 15 februarie Reuniunea grupului de contact pentru Ucraina și, respectiv, cea a miniștrilor apărării din statele membre ale Alianței Nord-Atlantice.
În cadrul ministerialei s-a decis continuarea întăririi posturii de descurajare și apărare a Alianței, care include și noi orientări pentru planificarea apărării NATO, a declarat la finalul întâlnirilor secretarul general Jens Stoltenberg.
Jens Stoltenberg:Trăim într-o lume mai periculoasă, în care avem comportamentul agresiv al Rusiei, amenințarea continuă a terorismului și provocările puse de China.
Planurile de apărare ale NATO vor conduce la schimbări de capacitate în anii următori pentru a ne asigura că descurajarea și apărarea noastră rămân puternice și credibile.
Sonia Raicu (realizator rubrică): Miniștrii apărării au discutat și despre modalitățile de creștere a capacităților industriale pentru a reface stocurile de armament și muniții aflate la o cerere mai mare ca niciodată, în condițiile sprijinului aliat pentru Ucraina.
S-a făcut referire, de asemenea, la importanța investițiilor mai mari în apărare și despre viitoarele angajamente în acest sector dincolo de orizontul anului 2024.
România a fost reprezentată la Bruxelles de ministrul apărării, Angel Tîlvăr, și de șeful statului major al apărării, generalul Daniel Petrescu.
Marius Gheorghescu: Cred că mașinăria de război a Federației Ruse funcționează la maximum. Putem estima faptul că producția de rachete ar putea să sufere de pe lipsa microcomponentelor electronice, care sunt vitale, ca urmare a sancțiunilor impuse
Publicat de Gabriel Stan,
13 februarie 2023, 19:06
La Subiectul Săptămânii vă invităm să ascultați o analiză actualizată a situației de pe frontul ruso-ucrainean în interviul pe care Cristian Dumitrașcu l-a realizat joi la Babadag, o analiză pe care a făcut-o comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină, colonelul Marius Gheorghescu.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule colonel, bine ați venit la Radio, din nou.
Marius Gheorghescu:Bună dimineața, dumneavoastră și ascultătorilor. Ne bucurăm să vă avem din nou la Babadag, în zona de coastă, în zona lagunară, în zona Deltei, o zonă destul de sensibilă a României în ceea ce privește noile realități din zona Mării Negre.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Sunteți, probabil, unul dintre primii din Armată ca militari activi, și dumneavoastră și subordonații, care, ipotetic, veți da piept cu inamicul. Sunteți și un pasionat al domeniului, dincolo de lucrurile obligatorii pe care le aveți de îndeplinit din funcția de comandant.
S-au mai schimbat niște lucruri. Am vorbit de vreo câteva ori în acest an, pe care îl vom, iată, împlini, în mod nefericit, în 24 februarie de război la granița noastră, multe schimbări ale războiului. Ne confruntăm, iată, cu o iminentă a doua ofensivă majoră a rușilor în Ucraina.
Și, spre deosebire de momentul 24 februarie, specialiștii, analiștii militari vorbesc despre o noutate, despre un atac nu doar pe 3 direcții, ci chiar pe 5.
Marius Gheorghescu:Sunt presupunerile specialiștilor. Era de aşteptat că după primul val, prima ofensivă, armata rusă să-și însușească oarecum lecțiile învățate și să aibă o abordare ceva mai realistă decât în prima fază a ofensivei, începută la 24 februarie 2022.
Războiul intrase într-un soi de stagnare, de război pe poziții, pe tranșee, de ‘stalemate’, cum îi spun specialiștii, armata rusă, intensificând o abordare cu rachete și cu drone, începuseră să lovească elemente de infrastructură critică, elementele de producere a energiei, de transport a energiei, exercitând o presiune asupra populației, care, la rândul ei, cel mai probabil ar fi încercat să determine presiune asupra conducerii politice a Ucrainei.
Se pare că rușii, după efectuarea mobilizării, și-au refăcut efectivele, forțele. Cel mai probabil și industria de război a Federației Ruse a trecut la o producție intensă a sistemelor de armament și de luptă, a tehnicii militare. Se pare că au efectuat unele primeniri, au schimbat leadership-ul, la comanda forțelor armate ruse fiind numit generalul Gherasimov, șeful Statului Major General al Armatei ruse.
Este foarte probabil să fi operat mai multe modificări în structura de comandă și control și toate acestea vizând de fapt o abordare ceva mai diferită, după cum toți specialiștii cad de acord. Noua ofensivă va fi pe trei, pe cinci direcții.
Asta rămâne de văzut, vom vedea. Este clar că, de-a lungul istoriei, rușii au folosit inducerea în eroare ca principala lor armă și este de așteptat și de această dată să fie la fel. Centrul de greutate, după părerea mea, rămâne în continuare regiunea Donbas, Doneţk-Luhansk, unde luptele sunt intense încă la nivelul solului, între forțele terestre.
Având în vedere că din regiunea Donbas doar jumătate din ea se află sub controlul forțelor ruse, probabil următorul obiectiv va fi să ajungă sau cel puțin la limita celor două oblasuri, celor două regiuni, județe, cum se numesc în organizarea administrativă a Ucrainei.
Se simte un suflu nou, se simte o abordare nouă, dar și armata ucraineană se pare că dă replici destul de consistente, chiar dacă nu mai au același ritm al ofensivei din toamnă. Succesul este încă disputat, controlul sau inițiativa pare ușor de partea forțelor ruse.
Este clar că și partea ucraineană va veni cu noutăți și mă refer aicea la dotarea acesteia cu blindate, cu vehicule tactice de luptă pe roți sau pe șenile și cu alte mijloace de armament care să dea o replică dură forțelor armate ruse.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Până la întrebarea pe care o am pregătită și care se referă la marele general ‘iarnă’, sunt convins că veți avea un răspuns interesant, aș vrea să vă întreb cât de important este pentru un militar activ – îmi spuneați mai devreme că e diferită viziunea unui militar terestru, mai ales față de cum se vede la televizor pentru alții, analiști și așa mai departe – ați avut o sintagmă interesantă: „noi îi privim în ochi pe inamici”.
Spuneați mai devreme despre Gerasimov și despre schimbarea de lidership, inclusiv șeful Statului Major ucrainean îi poartă un respect profesional lui Gherasimov, spunea că i-a citit toate cărțile și aici voiam să ajung. Este important să nu subestimezi inamicul și este important să gândești ca el și să încerci să contracarezi, nu trebuie subestimat, ci trebuie chiar respectat.
Marius Gheorghescu:Cea mai mare greșeală a unui comandant și a unui planificator militar este să subestimeze inamicul. Observăm că și în media a existat inițial un curent prin care abilitățile deprinderile de luptă ale forțelor ruse au fost ușor criticate, pe dotare, pe tactici, pe modul de acțiune, pe…
N-aș fi atât de optimist, pentru că, în realitate, succesul militar este greu. Armata rusă este superioară din punct de vedere al resurselor armatei ucrainene. Cantitatea însăși este o calitate. Să nu uităm că de-a lungul istoriei forțele ruse au învins în primul rând prin cantitate, ceea ce nu trebuie neglijat.
Da, „generalul iarnă” este un factor extrem de important în economia războiului. Dar, să nu uităm, ambii actori sunt bine antrenați să lupte în iarnă. Să nu uităm că și în războaiele anterioare duse de Germania împotriva Uniunii Sovietice sau de Napoleon împotriva Rusiei principalele bătălii tot în spațiul ăsta ucrainean s-au dus. Sunt convins că de astă dată ucrainenii au avantajul cunoașterii terenului.
De asemenea, pentru forțele terestre, efectele condițiilor meteorologice sunt mult mai greu resimțite la nivelul forței vii de luptă. Dacă armele bazate pe platformă tehnologică, și mă refer la forțe navale, la forțe aeriene, de forțe aerospațiale nu mai zicem, sunt operatorii, luptătorii, indiferent cum i-am denumi, sunt în spatele unui adăpost, să zicem, fizic, sunt la distanță; infanteriștii, tanchiștii, hai să zicem și artileriștii, deși ei folosesc bătaia materialului, sunt pe teren.
Vorbesc de infanteriști pentru că ei trebuie să-și privească oarecum inamicul în ochi. Cel care este cel mai rezistent, care mai este cel mai rezilient, care este cel mai bine echipat pentru condiții severe de teren și de climă are un avantaj.
Cel care este motivat moral are un avantaj și mai mare. Iar ca să vorbim de deprinderile de instrucție, de utilizarea armamentului, nu mai încape îndoială.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Întorcându-ne la condițiile meteorologice pe aceeași idee în care aţi spus că ambele armate sunt la fel de… probabil în cunoștință de cauză ca instruire pe timp de iarnă, totuși, nu este un avantaj pentru armata rusă dacă vremea se menține rece, pentru că ei pot să valorifice toată tehnica militară? Adică intrăm în primăvară în curând. Acolo se cam joacă.
Marius Gheorghescu:Cum spuneam într-un interviu anterior, în prima fază a ofensivei începute anul trecut, în februarie, majoritatea acțiunilor militare manevriere ale forțelor armate ruse s-au desfășurat într-un teren care se desţelenea, care venea, se dezgheța după iarnă, devenind nămolos, devenind mâlos, foarte moale, ce a creat probleme majore de mobilitate a armatei ruse, chiar și bllindatelor șenilate.
Admitem că vehiculele blindate șenilate sunt mai mobile, sunt mai adecvate zonelor cu teren dificil, umed, dar pentru cele pe roți a fost o adevărată pacoste.
Un vehicul de luptă, indiferent cât de blindat e, încetinit sau împotmolit devine o victimă sigură pentru operatorii antitanc, al sistemului de rachete antitanc, pentru aviație, pentru artilerie. Un mijloc, un inamic fixat este o țintă sigură.
Nu putem să nu lăudăm de-a lungul războiului abilitatea forțelor ucrainene de a exploata terenul, atât calitatea terenurilor, dar cât a exploatării lipsei de mobilitate a forțelor ruse și am văzut cât au pierdut, aproape 2000-3000 de tancuri până în prezent.
Sunt convins că s-a datorat în mare parte caracteristicilor sistemelor antitanc primite din occident, mă refer la sistemele Javelin și NLAW, dar și abilității armatei ucrainene de a exploata și de a folosi, spre exemplu, infanteria, indiferent… numim forțele ucrainene de infanterie, că e ușoară, că-i marină, că e aeropurtată, au exploatat acest tip de formații de luptă, de tactici dispersate, cu formații mici, dispersate, foarte mobile, care au reușit să țină piept – și ne amintim de prima fază atacului Kievului, armata rusă s-a desfășurat în sectorul nordic, zone mlăștinoase, deci zone cu teren moale, alternând cu culoare de mobilitate relativ reduse, foarte fragmentate, dar și cu zone împădurite, ceea ce terenul a devenit primul inamic al forțelor ruse.
Apoi urmau zonele urbane sau zona de proximitate urbană a zonei capitalei, a Kievului, iar în zona urbană, mobilitatea este o problemă și mai mare pentru vehicule. Dincolo de greșeala rușilor, dacă ne amintim, de a trimite blindate în luptă neînsoțită de infanterie, o greșeală fatală.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Între timp, spuneam, lucrurile s-au mai schimbat. Se pare că armata regulată a preluat inițiativa. Nu mai e vorba despre mercenari.
Marius Gheorghescu:Da, nu știm încă ponderea lor. Este foarte des mediatizată acțiunea grupului Wagner, acțiunea grupului paramilitar sau companiile de securitate Wagner, care a luptat eroic, pot să spun, dar cu foarte multe pierderi în zona orașului Bahmut și în împrejurimi.
Lupta acolo a fost mai mult în spațiul acesta construit, urbanizat, foarte adecvat luptei de infanterie, dar efectele operaționale ale acțiunilor forțelor neregulate paramilitare încă sunt prezente și aceștia beneficiază și de o anumită acoperire, își pot permite să încalce regulile de angajare, nu poartă semne, nu fac obiectul dreptului internațional, sunt mai liberi în ceea ce privește regulile de război.
Cristian Dumitrașcu (realizator): La finalul interviului vă propun nu neapărat o predicție, ci o analiză de om care judecă la rece și care poate fi pus în fața unei situații ipotetice.
Să zicem că în două săptămâni, deşi, sigur, termenul nu e important, în două săptămâni, armata ucraineană are tot ce își poate dori de la Alianță, tot ce i-a fost promis, ceea ce, sigur, repet, nu-i vorba despre două săptămâni, va fi de ajuns doar cu acest ajutor tehnologic și de armament ca armata ucrainiană să-și atingă obiectivul și să elibereze Ucraina?
Marius Gheorghescu:Dacă judecăm raportul cantitativ de forțe, nu, nu va fi suficient, având în vedere că vor primi un număr de blindate pe șenile, şi pe roți – şi mă refer aici și la tancuri şi la transportoare amfibii blindate şi la mașini de luptă ale infanteriei de producție vestică.
Chiar dacă sunt calitativ net superioare mijloacelor ruse, sunt, totuși, în cantitate mult prea mică pentru a acoperi un front de 1.300-1.500 de kilometri. Pe când, armata rusă are mult mai multă forță angajată și poate acoperi.
Ucrainenii vor trebui să lupte în continuare smart, să lupte deștept, să angajeze sistemele de artilerie pe care le au – şi mă refer la sistemele Himars, care s-au dovedit foarte redutabile, lovind ținte de mare importanță de pe teritoriul controlat de armata rusă.
La fel, mă aștept ca sistemele Himars, în eventualitate recepționării, primirii loviturilor cu bătaie mărită, situația armatei ruse să se complice destul de mult. Acum vedeți că cu cât ridică miza armata ucraineană, nici armata rusă nu va sta. Cel mai probabil, armata rusă, dacă va iniția o nouă ofensivă, o va iniția cel mai devreme până la operaţionalizarea blindatelor pe care le primesc din Vest. Este singura șansă să poată să facă ceva.
De asemenea, eu cred că armata rusă va încerca să lovească pe liniile de aprovizionare, în zona de spate a armatei ucrainiene sau să folosească rachetele de precizie. Nu știu cât… au tot apărut estimări că stocul de rachete al Federației Ruse e pe sfârșite, că e terminat. Eu cred că mașinăria de război a Federației Ruse funcționează la maximum, s-a mărit producția. Nu știm, putem estima câte rachete au.
Putem estima faptul că rachetele de croazieră, rachetele balistice ale Federației Ruse, producția de rachete să sufere de pe lipsa cipurilor sau a microcomponentelor electronice, care sunt vitale pentru o rachetă de precizie, ca urmare a sancțiunilor, a embargoului impus Rusiei.
Dar eu cred că vor găsi metode, prin diverse canale să realizeze, sau cel puțin să obțină aceste componente, să spunem, pe alte canale, din alte surse, substituind. Dar loviturile cu rachete se vor îndrepta în principal asupra liniilor logistice de aprovizionare ale armatei ucrainiene. Armata ucraineană are un număr mare, dar și foarte variat de mijloace tehnice.
Logistica armatei ucrainiene, mă refer la mentenanță în primul rând și la aprovizare, la reaprovizionare, va trebui să fie extrem de flexibilă, având în vedere varietatea acestor mijloace, că avem tancuri de producție germană, avem tancuri de producție americană, avem încă tancurile lor de concept rus-sovietic, avem transportare amfibii blindate de producție americană, mă refer la Stryker, avem mașini de luptă ale infanteriei Bradley M2, avem vehicule blindate, cele de teren Ahambi, toate cele pe care le-au primit, va fi o piatră grea de încercare pentru logistica Armatei Ucrainei, dar eu sunt convins că ei sunt și consiliați și sunt sprijiniți și cu stocuri de materiale, de piese de schimb, cu diverse sisteme de sprijin logistic care vor face față. Rămâne să vedem.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la ‘Subiectul săptămânii’ a fost comandantul Regimentului 307 infanterie marină Heracleea, de aici, din Babadag, cornelul Marius Gheorghescu. Domnule colonel, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.
Marius Gheorghescu:Și eu vă mulțumesc și ori de câte ori vă pot împărtăși opiniile mele, sunt bucuros să o fac. Îi salut pe radioascultătorii dumneavoastră și sperăm să fie pace cât mai repede.
Daniel Pop: Oamenii trebuie să știe că tot ceea ce facem, în primul rând, facem pentru ei. Generăm un mediu sigur în care să-și poată desfășura activitatea zilnic
Armata Română participă cu 2.300 de militari, până pe 24 mai, la exercițiul multinațional Swift Response 24. Acesta face parte dintr-o serie...
Angel Tîlvăr: “Dacă pomenesc doar de Himars sau de Patriot, cred că am spus suficient, în condițiile în care țări importante își doresc astfel de echipamente și nu le au, perioada de așteptare pentru primirea unor astfel de echipamente fiind de ordinul anilor și vorbim aici de trei, patru, cinci ani.”
Adrian Gâtman: Domnule ministru, bine ați revenit la ”Jurnal militar”! Angel Tîlvăr: Bun găsit! Mulțumesc pentru că sunteți interesat de...
Mircea Geoană: „….ceea ce îmi doresc pentru forțele Armate române e să fie, practic, în elita Alianței – deja suntem, dar cu investiții suplimentare și în tehnică, și în tehnologie, și în oameni.”
Ciprian Panga ( reporter): Domnule secretar general adjunct al NATO, domnule Mircea Geoană, bine ați venit în Garnizoana Brașov! Ați avut o zi...
Adelin Petrișor: “Nimeni nu-și poate explica de ce serviciile secrete israeliene, considerate printre cele mai bune din lume, n-au avut habar de ce se întâmplă. Acum urmează o tragedie în Gaza…”
Adelin Petrișor: E ceva ce n-am mai văzut în experiența mea de jurnalist, de 20 și ceva de ani, am văzut atacuri teroriste, am fost în Turcia...
Cristian Diaconescu: “De aceea, astăzi, în Fâșia Gaza, practic, sute de mii de oameni sunt luați ostatici efectiv de această grupare care, iată, din punct de vedere militar, nu avea absolut nicio speranță ceea ce privește înfrângerea Israelului.”
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru, bine ați venit. Cristian Diaconescu: Bună ziua. Mulțumesc foarte mult pentru...
Mihai Panait: Vânătoarele de mine sunt cele mai bune capabilități la nivel mondial. Este deosebit de important că reușim să aducem în Forțele Navale Române această capabilitate
Vânătorul de mine M 270 „Sublocotenent Ion Ghiculescu” a primit primul pavilion al navei, odată cu intrarea în serviciul Forțelor Navale...
Biserica romano-catolică Sf. Petru și Pavel (aflată pe strada Mureșenilor din Brașov) va găzdui, sâmbătă, pe 4 februarie, de la ora 19:30, concertul cu tema: „Muzică corală din Ucraina”, cu lucrări din Berezovsky, Leontovich, Bortniansky, Diletsky, Verbytsky, Stetsenko, Stravinsky.
Concertul caritabil are ca scop strângerea de fonduri pentru oamenii aflați în centrul de primire CATTIA.
Organizatorii concertului vor să aducă în atenția publică, cultura unei țări vecine care se află în cea mai dificilă și dramatică situație din istoria recentă.
Confruntați cu un război nedorit, multe familii din Ucraina au ales să se refugieze pe teritorii lipsite de conflict, însă în inimile acestora rămân traumele evenimentelor și un puternic dor de casă.
Concertul, o coproducție a Corului Bach al Bisericii Negre și a ansamblului vocal Korinnya, format din membri ai Operei din Odesa, aduce la Brașov lucrări ale repertoriului coral ucrainean. Concertul va fi dirijat de Steffen Schlandt, iar la orgă va cânta Ursula Philippi, în timp ce un videograf din orașul Odesa va proiecta imagini din Ucraina.
Ediția din acest an a concursului Eurovision, care se va desfășura la Liverpool, va avea sloganul „United by Music”/ „Uniți prin muzică”.
Ediția din acest an va avea loc în Marea Britanie, deoarece este prea periculos să fie organizată în Ucraina, câștigătoarea ediției din 2022.
Tragerea la sorți pentru semifinale și ceremonia de predare pentru Eurovision 2023 vor avea loc pe 31 ianuarie. Evenimentul îi va avea drept gazde pe Rylan Clark și pe AJ Odudu şi va fi transmis din St George’s Hall din Liverpool, de la ora 19:00 GMT, pe BBC Two.
Marea Britanie, Franța, Spania, Germania și Italia se califică automat pentru finală datorită sumei plătite de radiodifuzori pentru a participa. Ucraina va merge, de asemenea, direct în finală, fiind câștigătoarea ediției din 2022.
Semifinalele vor avea loc pe 9 și, respectiv, 11 mai, iar finala pe data de 13 mai.
Florin Jipa: Dacă Rusia iese învingătoare, nu se oprește doar la Ucraina ci vor să facă joncțiunea cu Transnistria. E clar că Moldova este în mare pericol să-și piardă, cel puțin bucata aceea de teritoriu
Vă propunem de aceastā datā la Subiectul Sāptāmânii un fragment din emisiunea „Euroatlantica”, difuzată joi la Radio România Actualități.
Radu Dobrițoiu i-a avut invitați pe analistul militar Radu Tudor și pe colonelul în rezervă Florin Jipa, jurnalist la Monitorul Apărării și Securității. Tema discuției, „De la Ramstein la Kiev” sau, cu alte cuvinte, despre deciziile luate la ultima întâlnire a Grupului de Contact pentru Ucraina.
Radu Dobrițoiu: Domnule Radu Tudor, Rusia încearcă să se regrupeze, să recruteze noi efective și să se reechipeze. Un oficial de la Pentagon a declarat că, în aceste condiții, nu este momentul să se încetinească sprijinul pentru apărarea Ucrainei. De ce este important ca acest ajutor să vină constant și cât mai repede pentru Kiev?
Radu Tudor:Suntem la vârful acestui ajutor, domnule Dobrițoiu. Suntem în momentul în care cu 50 de miliarde de dolari sprijin din partea Occidentului din punct de vedere militar pentru Ucraina, borna furnizării de tancuri, e obligatoriu să sprijinim Ucraina din două puncte de vedere.
Unu – pentru respectarea normelor dreptului internațional, cele care spun că o țară independentă are dreptul să fie protejată, are dreptul să fie apărată, trebuie recunoscută în granițele sale și frontierele tale. Iar doi – războiul acesta extrem de periculos și de sângeros declanșat de Rusia nu privește doar Ucraina.
NATO are o responsabilitate imensă pentru protejarea spațiului euroatlantic și nu vrem să ne trezim cu Rusia războinică și agresivă la frontierele NATO, la gurile Dunării, pe frontiera terestră cu România.
Și din această perspectivă, nu este doar o datorie de onoare a Occidentului și a NATO să sprijine Ucraina, ci vine un interes direct, material, de securitate, al nostru, al membrilor NATO, ca Rusia să fie înfrântă în acest război ne-provocat și ilegal, Ucraina să-și păstreze frontierele și invazia să înceteze cât mai curând cu putinţă.
Radu Dobrițoiu: Acest ajutor, susținerea cu tehnică militară occidentală va permite Ucrainei să lanseze o ofensivă, să atace în mai multe zone, inclusiv să elibereze Crimeea, sau doar va ajuta la frânarea, la stoparea invaziei rusești?
Radu Tudor:Cu actuala dimensiune a ajutorului militar, cred doar că Rusia nu va putea fi decât oprită în ofensiva ei, în special în zona estului. Ca să înfrângi Rusia, ai nevoie de mult mai multe echipamente, de mult mai multe dotări, pe toate tipurile de categorii de forță, și terestre, și aeriene, și navale.
Ucraina a epuizat tot ce avea în cele 11 luni de război în care a luptat eroic și a eliberat deja niște teritorii invadate și ocupate. Mai departe, necesarul făcut de comandantul armatei ucrainene, de generalul Valeri Zalujnî, sunt toate trimise săptămânal, updatate către partenerii euroatlantici și de aici vedem ce putem livra, ce putem furniza cât mai rapid. Aceasta este rațiunea existențe acestui grup de contact pentru Ucraina.
50 de țări democratice și civilizate ale lumii se pun la masă și spun fiecare: eu pot să dau muniţie, eu pot să dau armament, eu pot să dau rachete, eu pot să dau tancuri, în așa fel încât să fie stăvilit valul doi al invaziei rusești, care este planificat acum, pentru februarie-martie și mai departe, să întărească Ucraina pentru a alunga trupele invadatoare de pe teritoriul său.
Radu Dobriţoiu: Domnule Florin Jipa, în ce a costat până acum sprijinul militar primit de Kiev cu ajutorul inițiativei Ramstein?
Florin Jipa:Eu cred că a primit exact ce avea nevoie la fiecare moment al luptei. Să nu uităm că în momentul declanșării războiului Rusiei în Ucraina, cel puțin așa a declarat președintele Biden, ca pentru fiecare tanc rusesc, militarii ucraineni aveau 10 lansatoare portabile antitanc și pe urmă a venit ajutorul.
Când au început luptele de artilerie, Ucraina a primit sisteme de artilerie, de la obuzierele M 777 de 155 de milimetri până la obuzierele autopropulsate din diferite țări. Au venit pe urmă sistemele antiaeriene, când Rusia a început să atace obiective civile, pe urmă au venit sistemele aeriene cu bătaie mare, Patriot, acum vin tancurile.
Cel puțin am văzut că primele tancuri în Ucraina vor fi cele poloneze, pe de o parte, din Polonia, în luna februarie, după care vin Challengerul britanic, în martie, iar în aprilie vor ajunge şi cele din Germania. Iarăși, ca o surpriză frumoasă, foarte multe tancuri, peste 50, vor veni din Spania. E vorba de Leopard 2 în varianta A5. Deci eu cred că Ucraina a primit, exact cum spunea și Radu Tudor, a primit armele pentru a opri ofensiva rusească.
Dacă vorbim ca Ucraina să elibereze toate teritoriile și de departe, Crimeea este cel mai sensibil teritoriu de eliberat, să nu uităm, totuși, că Rusia are în acest moment superioritate când vine vorba de rachete cu rază lungă de acțiune, când vine vorba de aviație, când vine vorba de forțe navale. Ca să duci o luptă de la egal la egal cu Rusia, trebuie să echilibrezi balanța și în aceste domenii.
Radu Dobriţoiu: Polonia anunțat că va ajuta și militarii ucraineni pentru a se instrui, pentru a forma două batalioane de tancuri Leopard. Sunt la graniță, sunt aproape, iată, se mișcă foarte bine Polonia în sprijinul Ucrainei.
Din nou, Statele Unite se implică direct pentru apărarea Europei după cele două războaie mondiale. Iată că prin inițiativa Ramstein, susținerea Ucrainei cu tehnică de luptă, cu instruirea de trupe, reprezintă un sprijin important pentru a stopa dorințele Rusiei de a ocupa noi teritorii și pentru a reduce din capacitatea Moscovei de a lansa o ofensivă împotriva țărilor din NATO.
Vă rog, domnule Radu Tudor, să explicăm pentru ascultătorii Radio România Actualități cum funcționează Grupul de contact pentru Ucraina, coordonat de Statele Unite.
Radu Tudor:E vorba de o coaliție a celor care doresc să sprijine Ucraina, o coaliție benevolă. O coaliție pentru apelul căreia Statele Unite au jucat rolul de integrator. Statele Unite, cel mai important actor din NATO și fără implicarea căreia, probabil, războiul din Ucraina ar fi fost extins până acum dincolo de frontierele Ucrainei, a făcut un apel către aliaţi, către prieteni, către state partenere, cine vrea să ajute Ucraina, cine vrea să oprească războiul brutal și ilegal declanșat de Rusia, cine vrea să păstreze ordinea internațională – pentru că aici trăim o paradigmă extrem de periculoasă.
Pentru prima oară de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, o mare putere vrea să modifice prin forță frontiere pe continentul european. Lucrul acesta este ilegal, este abuziv, este periculos și poate declanșa un al treilea conflict mondial. Ceea ce face Rusia acum este să se joace cu focul pentru securitatea europeană.
Statele Unite au înțeles pericolul cel mare și toate statele participante la Grupul de contact, cele 50, dar în special statele membre NATO, printre care și România, au o responsabilitate, ajută militar, securitar, umanitar, Ucraina.
Sper ca acest Grup de contact să devină o instituție permanentă, până când Rusia va fi înfrântă și alungată de pe teritoriul Ucrainei. Nimeni nu vrea, din NATO, un război cu Rusia. Nu vrem să invadăm această țară, nu vrem să avem un război cu ea.
Vrem o Rusie stabilă, vrem o Rusie echilibrată, care să respecte legile dreptului internațional. Vrem o Rusie care să fie un partener civilizat de dialog, nu o țară care răspândeşte războiul, moartea, spaima şi temerea că mâine o țară poate să fie rasă de pe fața pământului, așa cum își doresc ei să facă cu Ucraina.
Radu Dobriţoiu: Domnule colonel Florin Jipa, prin inițiativa Ramstein au ajuns și vor fi furnizate Ucrainei sute de blindate, sisteme antiaeriene, tehnică de luptă occidentală. Cum va gestiona armata Ucrainei trei chestiuni importante: instruirea personalului, mentenanța acestor echipamente și aprovizionarea cu muniţii?
Florin Jipa:Da, este coșmarul oricărui comandant; dacă ne gândim doar la tancuri: tancul T-72, T-64, Challenger 2, Abrams, Leopard, dacă vin și francezii cu Leclerc, că oricum au acel tanc pe roţi de 100 de milimetri. Este, într-adevăr, o operațiune cum nu s-a mai întâlnit până acum. Este spre imposibil. Cred că sunt în contact cu foarte mulți militari NATO.
Am văzut grupul acesta Ramstein câteva fotografii și erau aproximativ 100, poate peste 100 de militari NATO care îi sprijină de la distanță, se folosesc softuri, am înțeles că se folosesc videoconferințe pentru reparații, se fac din timp diferite calcule, pentru a vedea ce piese ar putea să cadă.
Oricum, faptul că această mașinărie de război ucraineană, pusă așa, în pripă, pe roți, funcționează și a dat de furcă şi chiar a avut victorii împotriva unei armate numeroase, cum este cea a Rusiei, considerată a doua mare putere a lumii, este ceva, zic eu, greu de imaginat la începutul războiului.
Și am văzut atunci că foarte puțină lume, și mă refer la lume care avea informații, șefi de stat dădeau o victorie a Ucrainei sau că ar fi putut să oprească această invazie rusă, însă, uite că minunea s-a întâmplat, iar, cred că trebuie să vorbim aici, pe lângă valoarea tehnicii din vest, trebuie să vorbim și de valoarea militarului ucrainean, și nu numai a militarului profesionist, dar și ucraineanul care a fost chemat, mobilizat în armată.
E adevărat că acești oameni au luptat și sunt eroi, ei își apără țara, dar, în același timp, apără și Europa. Exact cum spunea și Radu Tudor, dacă Rusia este învingătoare, nu se oprește de la Ucraina și am văzut cel puțin doi generali ruși care sunt la comanda trupelor din Ucraina, că vor să facă joncțiunea cu Transnistria.
Deci e clar că Moldova este în mare pericol să-și piardă, cel puțin bucata aceea de teritoriu, dacă Rusia învinge. Iar ceea ce fac ucrainenii în acest moment și de la începerea războiului, de aproape un an de zile, este ceva ce este greu de închipuit pentru un militar și bănuiesc că se vor schimba inclusiv metodele de predare în academiile militare din vest în baza lecțiilor învățate din Ucraina.
Cel puțin am văzut că la Institutul Naval din Statele Unite se vorbea despre lecțiile învăţate privind folosirea dronelor, când au atacat porturile din Crimeea și zicea că aceste lecții încep să fie deja învățate în Academia Navală Americană. Sunt sigur că și în școlile militare din România, multe lecţii învăţate din război, acestea vor fi implementate în cursuri.
Daniel Pop: Oamenii trebuie să știe că tot ceea ce facem, în primul rând, facem pentru ei. Generăm un mediu sigur în care să-și poată desfășura activitatea zilnic
Armata Română participă cu 2.300 de militari, până pe 24 mai, la exercițiul multinațional Swift Response 24. Acesta face parte dintr-o serie...
Angel Tîlvăr: “Dacă pomenesc doar de Himars sau de Patriot, cred că am spus suficient, în condițiile în care țări importante își doresc astfel de echipamente și nu le au, perioada de așteptare pentru primirea unor astfel de echipamente fiind de ordinul anilor și vorbim aici de trei, patru, cinci ani.”
Adrian Gâtman: Domnule ministru, bine ați revenit la ”Jurnal militar”! Angel Tîlvăr: Bun găsit! Mulțumesc pentru că sunteți interesat de...
Mircea Geoană: „….ceea ce îmi doresc pentru forțele Armate române e să fie, practic, în elita Alianței – deja suntem, dar cu investiții suplimentare și în tehnică, și în tehnologie, și în oameni.”
Ciprian Panga ( reporter): Domnule secretar general adjunct al NATO, domnule Mircea Geoană, bine ați venit în Garnizoana Brașov! Ați avut o zi...
Adelin Petrișor: “Nimeni nu-și poate explica de ce serviciile secrete israeliene, considerate printre cele mai bune din lume, n-au avut habar de ce se întâmplă. Acum urmează o tragedie în Gaza…”
Adelin Petrișor: E ceva ce n-am mai văzut în experiența mea de jurnalist, de 20 și ceva de ani, am văzut atacuri teroriste, am fost în Turcia...
Cristian Diaconescu: “De aceea, astăzi, în Fâșia Gaza, practic, sute de mii de oameni sunt luați ostatici efectiv de această grupare care, iată, din punct de vedere militar, nu avea absolut nicio speranță ceea ce privește înfrângerea Israelului.”
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru, bine ați venit. Cristian Diaconescu: Bună ziua. Mulțumesc foarte mult pentru...
Mihai Panait: Vânătoarele de mine sunt cele mai bune capabilități la nivel mondial. Este deosebit de important că reușim să aducem în Forțele Navale Române această capabilitate
Vânătorul de mine M 270 „Sublocotenent Ion Ghiculescu” a primit primul pavilion al navei, odată cu intrarea în serviciul Forțelor Navale...
Adrian Gîtman (realizator rubricā): O mină marină descoperită pe plaja localității Sfântul Gheorghe din județul Tulcea a fost neutralizată de militarii Forțelor Navale Române.
Mina a fost găsită de polițiștii de frontieră de la Garda de Coastă pe timpul unei misiuni de supraveghere a țărmului din Delta Dunării.
Intervenția pentru distrugerea minei a fost executată de către echipa EOD a Divizionului 175 în nave scafandri Constanța, împreună cu echipa din serviciul de luptă permanentă de la Regimentul 307 infanterie marină Babadag.
Este a cincea mină marină descoperită și distrusă în apropierea țărmului românesc al Mării Negre de la începutul războiului din Ucraina.
Războiul continuu din Ucraina a perturbat educația unui număr de peste cinci milioane de copii, a avertizat UNICEF azi, făcând apel la sprijin internațional suplimentar pentru a se asigura că nu se înregistrează decalaje și mai mari în educația copiilor.
Impactul celor 11 luni de conflict nu face decât să adâncească pierderile de învățare din cei doi ani de pandemie de COVID-19 și din cei peste opt ani de război pentru copiii din estul Ucrainei.
„Școlile și instituțiile de educație timpurie oferă structura și siguranța esențiale copiilor, iar lipsa învățării poate avea consecințe pe viață. Nu putem apăsa pe butonul de pauză. Nu avem opțiunea de a amâna pur și simplu educația copiilor și să revenim la ea imediat ce s-au soluționat alte priorități, fără a risca viitorul unei întregi generații”, a spus Afshan Khan, director regional UNICEF pentru Europa și Asia Centrală.
Utilizarea continuă a armelor explozive, inclusiv în zonele populate, a dus la distrugerea sau afectarea a mii de școli, grădinițe sau alte instituții de învățământ din țară. Totodată, mulți părinți și îngrijitori sunt reticenți să-și trimită copiii la școală din cauza problemelor legate de siguranță.
În Ucraina, UNICEF lucrează cu guvernul pentru a-i ajuta pe copii să își continue educația, în sălile de clasă, acolo unde se consideră că e sigur sau prin alternative online ori în comunitate, atunci când prezența fizică nu este posibilă.
Deși 1,9 milioane de copii au accesat cursuri online, iar 1,3 milioane de copii s-au înscris într-un format hibrid de cursuri online și cu prezență fizică, atacurile recente asupra infrastructurii electrice și energetice au provocate pene de curent în cea mai mare parte a teritoriului țării, astfel încât aproape fiecare copil din Ucraina a rămas fără acces constant la electricitate, ceea ce înseamnă că până și participarea la orele virtuale este o provocare continuă.
Situația din afara Ucrainei este și ea îngrijorătoare, estimările arătând că doi din trei copii ucraineni refugiați nu sunt înscriși în prezent în sistemul de învățământ al țării gazdă. Mai mulți factori stau la baza acestei situații, printre care, suprasolicitarea capacității sistemelor de învățământ și faptul că, la începutul crizei și pe durata verii, multe familii de refugiați au optat pentru cursuri online, în loc să se înscrie în școlile locale, deoarece sperau că se vor putea întoarce acasă rapid.
„UNICEF va continua să lucreze cu guvernul Ucrainei și cu autoritățile statelor gazdă pentru a identifica soluții care să vină în sprijinul copiilor din zonele de conflict și al celor strămutați din casele lor, astfel încât aceștia să-și poată continua educația”, a adăugat Afshan Khan.
În Ucraina, UNICEF face apel la încetarea atacurilor asupra instituțiilor de învățământ și a altor obiective civile, inclusiv a infrastructurii energetice de care depind copiii și familiile lor.
De asemenea, facem apel către sprijin susținut pentru a asigura accesul copiilor la materiale educaționale și rechizite, astfel încât copiii să-și putea continua studiile și să rămână în contact cu colegii și profesorii lor. Totodată facem apel la sprijin pentru planul de reconstrucție al Ucrainei și la depunerea de eforturi pentru a reconstrui și reabilita școlile și grădinițele.
În statele care găzduiesc refugiați, UNICEF face apel pentru prioritizarea integrării copiilor ucraineni refugiați în sistemele naționale de învățământ în toate ciclurile de învățământ, în special la nivel preșcolar și primar, cu profesori calificați, materiale educaționale și spații disponibile pentru a le susține învățarea în format fizic, dezvoltarea și bunăstarea.
Este important ca autoritățile competente să identifice și să depășească barierele administrative și de reglementare care blochează accesul copiilor la educație formală în toate ciclurile de învățământ și să ofere informații clare și accesibile familiilor de refugiați. În situațiile în care accesul la sistemul de educație nu poate fi asigurat imediat, UNICEF face apel la furnizarea unor modalități multiple de învățare, în special pentru elevii de gimnaziu.
Cătălin Tomescu: Sper să se rămână la un sprijin tehnic, echipament, financiar, material, moral, politic, dar să nu se intervină de către o superputere sau un grup de țări occidentale…urmările pot fi devastatoare și n-aş vrea să se ajungă acolo. Aş prefera o soluție diplomatică!
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Săptămâna aceasta, potrivit mai multor oficiali americani care au vorbit sub rezerva anonimatului, The New York Times a făcut publică intenţia administraţiei Biden de a oferi acest ajutor şi mai mare Ucrainei pentru a lovi peninsula Crimeea, anexată ilegal în 2014 de către Rusia, reprezentanţi de la casa Albă argumentând că din punctul lor de vedere nu există nici o schimbare, Crimeea aparţine în continuare Ucrainei.
În urma celor scrise de New York Times, purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin, Dmitri Peskov a reacţionat avertizând că aceasta ar însemna escaladarea conflictului şi a sugerat Kievului să accepte poziţia Moscovei şi să ia loc la masa de negocieri.
De atunci şi până acum, Peskov a reacţionat şi după reuniunea de la Ramstein, care, după părerea lui, este o escaladare şi mai mare prin decizia de a oferi Ucrainei transportoare blindate Bradley se poate ajunge la o rupere a legăturii terestre dintre Crimeea şi Rusia, iar această perspectivă ar putea conferi Ucrainei un avantaj semnificativ într-o eventuală rundă de negocieri.
Invitat la „Subiectul săptămânii” este generalul în rezervă, Cătălin Tomescu. După apariţia schimbului de poziţii întrre oficialii americani şi ruşia, am abordat pe larg această temă.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general, bună dimineaţa! Bine aţi venit la „Jurnal militar”!
Cătălin Tomescu:Bună dimineaţa! Mulţumesc de invitaţie.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mai devreme decât ne-am propus, ne vedem din nou la Radio pentru că evenimentele ne obligă şi iată că s-au confirmat foarte rapid câteva dintre afirmaţiile dvs făcute la începutul anului, în ultima ediţie din 2022.
Federaţia Rusă are acţiuni care să ne îngrijioreze? Şi apoi o să vorbim şi despre, iată, prima confirmare, că e posibil ca Statele Unite să facă mai mult decât au făcut până acum pentru Ucraina.
Cătălin Tomescu:Spuneam atunci că mobilizarea, chiar și parțială, nu s-a decretat degeaba. Multă lume a crezut, și pot să zic pe bună dreptate, n-aș acuza de neștiință sau de ceva, că mobilizarea a fost făcută ca să reziste în fața ofensivei armatei ucrainene.
Nu, mobilizarea a fost făcută ca să reia inițiativa și să-și atingă obiectivele, chiar și parțiale, dacă nu alea inițiale, strategice, în sensul că ne aducem aminte că după vreo şase luni de zile, undeva august, iulie – august, armata ucraineană a preluat inițiativa și a trecut să desfășoară opțiuni ofensive pe zona Donbas și pe zona fluviului Nipru, în dreptul Crimeei și a orașului Herson, şi atunci rușii au zis nu, nu e bine, n-avem forță să rezistăm, s-a declarat mobilizarea parțială o dată ca să stabilizeze frontul și să treacă ea la ofensivă, adică să preia inițiativa. De aia am spus că va fi…
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Deci nu a fost nici pe departe cântecul de lebădă, aşa cum decretau…
Cătălin Tomescu:Nici vorbă. Păi înseamnă că cine a considerat asta… nu e vorba de neștiință, dar, ca militar și care asta am făcut 40 de ani, am citit despre ei din diferite motive și le-am studiat mentalitatea și capacitatea de luptă, noi trebuie să avem în privire asupra mentalității lor, nu asupra a ceea ce credem noi.
Nu trebuie să judecăm cu sufletul, războiul nu se duce cu sufletul, adică se duce cu sufletul ca moral, dar ca general nu trebuie să fii sufletist la război, nu, trebuie să fii realist, cu picioarele pe pământ și să studiezi și să-ți respecţi inamicul.
Inamicul în situația asta este Federația Rusă, iar mentalitatea lor, nemaivorbind de Putin în sine, cu educație KGB-istă, n-ai cum să crezi că al poate să să dea bătut așa ușor. Privitor la sprijinul de către statele occidentale și în principal Statele Unite ale Americii, sunt trei elemente.
America nu să dezice, a fost invitat Zelenski şi acolo, și a avut un mesaj către poporul american, poporul ucrainean, Federația Rusă și chiar la nivel global, inclusiv asupra organizațiilor internaționale: noi sprijinim în continuare.
Doi, armata ucraineană, în condițiile în care Federația Rusă reia acțiunile ofensive, nu poate să mai reziste, le trebuie mijloace antiaeriene, Patriot şi altele decât Patriot, pentru că Patriot se învaţă…
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): E scump.
Cătălin Tomescu:E şi scump şi se învaţă greu, pentru că e foarte tehnologizat. Nu e un ca un pistol, în cinci minute să te învăț ce să faci, cum să iei linia de ochire şi cum să tragi. Ei, revenind, Patriot dar și alte mijloace pentru a interzice operații aeriene majore din partea Federației.
A doua, interdicție navală, să nu revină ideea să reia ofensiva asupra malului nordic al Mării Negre, respectiv Odesa sau undeva într-un spațiu între Crimeea și gurile Dunării. Şi trei, mijloace blindate, tancuri și alte mijloace, pentru executarea operațiilor de apărare sau ofensive, executarea manevrei, cum zicem noi, pentru că altfel nu cucereşti.
Ţinând cont că ucrainienii au avut şi au ca obiectiv să-i dea afară pe ruşi, aia nu poţi să o iei cu aruncăm bombe, HIMARS-ul da, suda neutralizează şi distruge. Trebuie să ai forţă de manevră.
Prin urmare, americanii odată a demonstrat că ei sprijină în continuare și alte state din Europa care îi sprijină cu mijloace blindate și cu mijloace aeriene tocmai în acest scop: odată ca să reziste și odată să îi ajute să-și ducă la îndeplinire obiectivele lor.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă întrebam și atunci și vă întreb și acum deja retoric: ce se fac ucrainenii cu trupele, pentru că, bun, au fost până acum sprijiniți cu tehnică. Iată că ceea ce intenționează americanii confirmă cumva ceea ce noi vorbeam, că totuși s-ar putea să fie nevoie să intervină cu trupe.
Cătălin Tomescu:Asta e o decizie politică majoră, vă dați seama, ca să vă răspund la întrebare. Singurul stat care avea forța politică și militară necesară ca să treacă direct în sprijinul Ucrainei cu trupe sunt doar Statele Unite.
Nu vreau să diminuez puterea țărilor din Europa sau din Uniunea Europeană gen Anglia, Franța, Germania, dar vă spun eu istoria a demonstrat primul război din Golf, „Desert Storm”, în 1991, 2001 Afganistan, 2003 Irak, Bosnia-Herţegovina, Kosovo, fosta Iugoslavie, Balcanii de Vest, dacă vă aduceți aminte din ’95 până în ’99 Kosovo.
În toate aceste conflicte, prima dată ca să pună ordine și să cucerească teritoriu au fost Statele Unite, sprijiniți pe ici pe colo de câțiva aliați, unii cu un avion, Marea Britanie cu mai mult. În „Desert Storm”, în 1991, Franța a fost cu Legiunea, cu o divizie franceză, dar la celelalte mult mai puțin. Prin urmare, coaliția asta de interese s-a conturat întotdeauna pe umerii americanilor.
Libia la fel. După ce s-a lăsat Franța, Statele Unite de fapt au condus atunci operația aeriană, numai că dera sub steagul francez coaliția, după care a luat NATO. Siria, iar o coaliție, toate în jurul americanilor – asta unu, şi doi – toate împotriva unor adversari care din punct de vedere al puterii militare nici nu se compară cu puterea Federației Ruse, capabilitate nucleară și așa mai departe. Armata irakiană se apropia puțin, dar oricum departe de Federație.
Prin urmare, numai Statele Unite și dacă ei ar face treaba asta și s-ar lua această decizie politică, probabil ar fi și alte țări care ar sprijini într-un fel sau altul cu structurile sau capabilitățile pe care le-ar cere americanii.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Nu va mai fi însă vorba atunci de activarea Articolului 5, având în vedere că America ar merge singură pentru început.
Cătălin Tomescu:Nici vorba, nici vorbă. Nu uităm, Articolul 5 e pentru NATO. NATO nefiind atacat, nu cred că se va atinge vreodată consensul la nivelul Consiliului Nord-Atlantic ca NATO să intervină în sprijinul Ucrainei și împotriva Federației Ruse, fără ca Federația Rusă să atace deliberat o țară NATO.
Dacă nu se întâmplă așa ceva, nu cred că va fi consens. Prin urmare, numai o coaliție, încă o dată, în jurul Statelor Unite, singura țară care cred eu că ar putea să facă asta, dacă se ia o decizie politică în acest sens.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Păi şi dacă această coaliție este formată din state care sunt deja în NATO, nu se consideră de către ruşi?
Cătălin Tomescu:Steagul coaliției.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Am înțeles.
Cătălin Tomescu:Afganistanul, de exemplu, a fost o misiune care după invazia americană a trecut sub patronajul NATO și i-a zis ISAF, în Irak în 2003 invazia a fost făcută de americani, știți când au spus ei că există arme nucleare şi nu ştiu c şi trebuia să îl dea jos pe Saddam, a fost făcută de Statele Unite cu țări … tot NATO era acolo, dar numai că steagul era al SUA, era al coaliției.
NATO în Irak, vă spun că am lucrat acolo, chiar am fost ultimul general român Irak, NATO avea un oficiu în Bagdad, condus de un general de 2 stele, care era oficiu NATO în relația cu armata, dar n-avea treabă cu coaliția de forţe pentru că coaliția de forțe era condusă de americani.
La vremea respectivă era generalul Odierno, comandantul suprem al tuturor forțelor, mă refer la comandamentul multinațional. Actualul ministru al apărării din Statele Unite, generalul Lloyd Austin, pe vremea aia era comandantul Corpului 18 al armatei, era în teatru, comandantul corpului de manevră din Irak.
Deci nu, coaliția merge după concepția de organizare și de ducere a frontului de luptă a statului lider, care organizează și care a preluat inițiativa. Că țări sunt NATO şi sunt acolo e cu totul cu totul altă treabă.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): De fapt, vroiam să ajung aici. Această schimbare de paradigmă și schimbare de steag, precum aţi spus, poate evita pericolul nuclear de care s-au oferit până acum aliații NATO?
Cătălin Tomescu:Domne, sunt mai multe variante. Uite… Da, nu mă așteptam să puneți întrebarea asta. Poate să escaladeze în multe direcții. O intervenție în forță sub o conducere a unui stat, o coaliție să intervină în sprijinul Ucrainei, împotriva Federației Ruse. O dată – vor folosi baze de plecare din teritorii NATO?
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da.
Cătălin Tomescu:Păi dar rușii pot să o interpreteze într-un fel că i-ar ataca NATO…
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Exact.
Cătălin Tomescu:… cu toate că nu e adevărat. Încă o dată, politic nu e, conducerea rămâne la coaliție. Asta e una. Doi: sigur, dacă intervine o forță de genul Statelor Unite, războiul se va termina destul de repede în defavoarea rușilor și aicea asta atrage după sine reacția Moscovei, care poate să fie şi inclusiv cu folosirea armelor nucleare tactice, dacă nu și strategice.
De asemenea poate să schimbe coeziunea, solidaritatea la nivelul Uniunii Europene, chiar și la nivelul Alianței, să zică ‘doamne, stați așa, că n-a fost vorba aşa, ăsta nu ne-a atacat. Sprijinim cu bani, cu tancuri, sprijinim cu avioane, sprijinim cu Patriot, sprijinim cu ce vreți voi, cu hrană, cu tot, dar de ce să ne băgăm noi în război, că nu e… e nedrept războiul ce li se întâmplă, de ce să ne băgăm?
Și asta e un element important, pentru că ar atinge exact obiectivele lui Putin în sine ca maestru în război hibrid: dezorganizarea, producerea de neînțelegeri, producerea de contradicții, puncte de vedere diferite la nivelul organizațiilor NATO și UE.
Un alt curs de acțiune ar fi intervenția sau poziția Chinei. Gândiți-vă, preşedintele chinez, domnul Xi, când a fost Medvedev acolo, a avut două mesaje: 1 – e bine să vă așezaţi negocieri, nici nu vă gândiți de folosirea armei nucleare, că nu…
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Păi și țin cont până la urmă rușii de asta?
Cătălin Tomescu: Altfel nu e problema de ruși aicia. Problema e că dacă s-ar întâmpla asta, nu poți să știi ce reacție o să aibă chinezii. Repet, de ce v-ați băgat voi? Stai, că dacă săriți voi să-i ajutați pe ăştia, s-ar putea să găsească sau nu să spune niciodată, dar nu știu dacă i-ar ajuta sau nu.
Problema e că va schimba clar și poziția Chinei. Poate să fie de maniera: păi bine, măi, când ați început ăstă războiul, mi-aţi zis să stau deoparte, să nu sprijin cu armament cu asta și cu asta și eu am făcut-o. Păi voi acuma ce faceți?
Dau un exemplu, bine, e mic, e de la baza piramidei, dar e pe înțelesul ascultătorlor. Adică ca să concluzionez, că așa putem vorbi mult.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Sigur.
Cătălin Tomescu:Ideea e că o asemenea decizie politică de intervenție direct în sprijinul Ucrainei poate duce la o escaladare multidimensională a conflictului, începând de la război nuclear în jos, la multe soluții, să spun așa, oferă câmpuri largi de interpretare din partea oricărui analist militar sau politic.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Revenim la partea a doua a interviului cu generalul Cătălin Tomescu, în care am dezbătut posibilitatea schimbării datelor de până acum ale confruntării dintre Federația Rusă și Ucraina.
Pentru prima dată se vorbește, pe surse, chiar despre intervenția trupelor americane ca sprijin în confruntarea pentru Crimeea. Vă invit să ascultați!
Cătălin Tomescu:De la interese politice, conjuncție, consultanță, decizie comună cu alte țări din UE sau din NATO, anumite interese pe care nu le ştim pentru că le au numai jucătorii globali. Știi, e ca la diferenţa între oamenii bogați și noi, oamenii, care nu suntem bogați, școliți, dar nebogați. Nu poți să ai judecata ce ai face la Burj Al Arab din Dubai, hotelul acela de 7 că noi nu am fost acolo niciodată, că n-am avut bani, că acolo costă 3000 de euro să dormi în noapte şi eu nu dau banii ăştia. Aşa e și cu asta.
Țările care joacă la nivel global au concepția lor la nivel geopolitic, nu poți să o judeci tu, ca român, că nu ești el. E și modul de ducere a războiului, într-un fel îl interpretează un general american cu educația lui şi cu şcolile lui şi altfel un general român sau polonez care… Aici nu e vorba…
Consideraţi că suntem la fel de deștepţi, la fel vechime, la fel tot, mentalitatea de abordare e diferită datorită capabilităților diferite pe care le avem. Noi ducem, am dus războaie și ducem într-o anumită conjunctură, cu anumite capabilități și am obținut sau nu am obținut ceva, şi noi, și polonezii, și alții din zona asta, pe când ei au dus războaie şi asta conform mentalităţilor lor şi istoriei lor de 300 de ani.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Noi am dus războaie de apărare, ei au dus…
Cătălin Tomescu:Absolut, absolut, și nu numai, nu neapărat de tipul de război – e important ce ați spus, nu, e vorba și de capabilități, e vorba de mentalitate, e vorba de atitudine, de cum pleci.
E ca între doi copii, unul care a făcut sport de contact și altul care a făcut atletism sau not. Comportamentul lor social este diferit datorită atitudinii și a mentalități, amândoi fiind buni sportivi.
Revenind la întrebare – am vrut doar să fac puțină deschidere pentru buna înțelegere a fenomenului – factorul politic, am discutat niște elemente care nu depind de noi și le știu numai, doar le bănuim sau…
Cătălin Tomescu:Al doilea element care ar declanșa, din punctul meu de vedere, o intervenție e faptul că Putin, dacă ar avea succes ofensiva, Putin să nu știe unde să se oprească, în sensul să să ducă, să treacă pe spadă și în foc toată Ucraina, să ajungă la granița de vest a Ucrainei, deci să ia şi Lvov, să ia tot.
Ei, dacă nu ştie unde să se oprească, vă daţi seamaa, asta ar aduce morţi şi răniți, victime în rândul populației civile vorbesc, lăsând militarii, de ambele părți, dar numai că pentru Ucraina ar fi imens, ceea ce înseamnă că, din punctul meu de vedere, Congresul american, la cererea șefului Pentagonului de a trece în sprijin direct pentru armata ucraineană, ar exista posibilitatea să fie aprobat.
Dacă Putin s-ar opri la limita republicilor, face și vorbire că se dorește să-și apere propria etnie şi regiunile deja acum declarate pentru Federația Rusă că sunt ale lor, şi pentru popor, că sunt ale lor, dacă s-ar opri acolo, ceea ce pentru el, cred eu, că va fi destul de convenabil ca ieșire din război, nu cred că va atrage această intervenție.
Dacă nu se oprește și se va duce, cum spuneam, la războiul total, până în pânzele albe, inclusiv să-i treacă prin cap să atace Moldova, de exemplu, care nu e stat NATO și UE, ca să facă joncțiunea … ş.a.m.d., asta ar putea declanșa un proces decizional în Statele Unite, la Washington, care să-i facă pe americani să intervină fără doar și poate.
Și al treilea lucru pentru care ar trece direct până să se ia decizia la nivel NATO absolut de consens, ar fi ca rușii să nu cumva să treacă în situația în care n-ar câștiga și n-ar avea succes pe câmpul de luptă, ca să obțină succes și să revină la inițiativă, să folosească arma nucleară tactică, care la ei, doctrinar, nu înseamnă o trecere la război nuclear, înseamnă doar folosirea unei capabilități semnificative de distrugere uriașe, care să-i ajute să-și atingă un obiectiv militar.
Deci, revenind, în situația în care s-ar întâmpla așa ceva, nu le-ar ieși acțiunile ofensive, chiar ucrainenii ar da peste cap și ruşii ar decide, Federația ar decide să folosească arma nucleară tactică, iar, o consider al treilea element care i-ar da gir Congresului SUA să spună: Dom’le, staţi că aţi schimbat cărțile, deja aţi luat o decizie politică majoră, treceți la armament nuclear, prin urmare trebuie să o oprim aici, că dup-aia de aici e doar un pas până la război nuclear total, cel cu cu armele și cu capabilitățile strategice.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Deci iată că această schimbare de paradigmă nu rezolvă acest caz. Intră America singură sau intră NATO, tot e pericol nuclear.
Cătălin Tomescu: Îl accelerează. Nu e vorba de rezolvat, de rezolvat nu rezolvă nimic, ce poate să rezolve? Decât oprirea, pacea, încetarea focului măcar, încetarea ostilităţilor … Numai că accelerează o decizie.
De ce spun asta, pentru că eu cunosc forța și capabilitatea, atât cât pot să știu eu și la câtă experiență am eu după 25 de ani de NATO, care am trăit cu el, vorba aia, aşa am crescut, accelerează procesul, pentru că soluționarea pe teren a liniei frontului va fi clar mult accelerată datorită puterii de luptă și capabilităţilor de luptă ale armatei americane.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Putem, în finalul interviului, să previzionăm dacă se va întâmpla această intervenție cu trupe ale americanilor pentru Crimeea?
Cătălin Tomescu:Domnule, sincer, încă o dată, nu vorbim cu sufletul, vorbim tehnic, mie mi-e teamă de o astfel de decizie, dacă se va lua.
Eu sper să se ajungă fără să…, să se rămână la un sprijin tehnic, echipament, financiar, material, moral, politic, cum vreți dumneavoastră, dar să nu se intervină de către o superputere sau un grup de țări occidentale, ca să zic aşa, ca să nu folosesc termenul NATO, să nu se creeze confuzie, să se facă o coaliţie de țări occidentale care să intervină direct.
Încă o dată, nu vorbim cu sufletul, vorbim tehnic. Părerea mea, că urmările pot fi devastatoare și n-aş vrea să se ajungă acolo. Aş prefera o soluție diplomatică, fără această intervenție, părerea mea, încă o dată.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mai vin cu o întrebare, deși am zis că este finalul interviului. Păi nu acolo ajungem, dacă oricum știm că rușii se pregătesc și au trecut la mobilizare și este posibil, așa cum bine ați spus dumneavoastră, să ajungă și până la Berlin, ca în al Doilea Război Mondial?
Cătălin Tomescu:Păi da, rușii nu se vor bate, dar trebuie să ajungă la discuții, care ar fi linia de conveniență pentru oprirea ostilităţilor din partea lor, care eu sunt convins că…
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi putem avea încredere?
Cătălin Tomescu:Cele patru republici… Păi niciodată nu poți să știi, după începerea războiului, dacă poți avea încredere, dar măcar trebuie să încerci, măcar trebuie să ajungi la discuția aia, și eu cred că ei ar fi mulțumiți cu ce au acum, Crimeea, legătura terestră în Federație și Crimeea și cele republici care le-au declarat ale lor deja.
Încă o dată, bine, rău, nu ăsta e subiectul, subiectul e că eu cred că ar fi mulțumiți cu asta și atunci trebuie cumva să se obțină și un acord în partea liderilor sau liderului ucrainean și a poporului ca și ei să treacă la discuții, pentru că altfel se distruge total țara și nu știu ce folos ar fi cu o țară făcută praf, să mori până la ultimul.
Da, istoric, eroic, e bine. Sunt diplomații aici care trebuie să vorbească, și negociatorii. Că-i pune în Federație, că le dăm un grad de autonomie ridicat, s-a discutat. Poate să fie război rece, poate să fie război cald, poate să fie o zonă de marcaţie, poate să fie…
Exemple sunt multe la nivel global începând de la linia de marcație dintre Coreea de Sud şi de Nord, începând cu peninsula Sinai și cu relația israeliano-siriană, israeliano-egipteană ş.a.m.d.. Avem exemple multiple.
Problema este să se ajungă la oprirea ostilităților și cumva să se ajungă și la o situație în care și ucrainenii să iasă onorabil din situație și să aibă și o variantă acceptabilă pentru ei, pentru că aici e durerea mare.
E normal, când eşti atacat…. Îi spuneam lui Kuleba: cum să-i spui Ucrainei, dom’le să se oprească? Chiar dacă și eu îmi doresc, dar n-ai cum, că e țara lui, ea a fost atacată. Dar am folosit exemplul din Primul Război Mondial, dacă vă aduceţi aminte. Noi, în 1917, în primăvară, aveam 70% din țară ocupată, intraseră în Moldova, inclusiv guvernul, Casa Regală se mutase la Iaşi…
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ce moment astral a fost pentru noi atunci!
Cătălin Tomescu:Şi ne-am luptat cu ei în august, am rezistat, n-au putut să ne străpungă liniile nici din vest către est peste munți de armata austro-ungară, și nici armata germană, întărită cu ceva forțe bulgărești din zona de sud, dinspre Țara Românească spre Moldova nu au putut, şi am ajuns la un armistiţiu, am ajuns la un fatic de război că deja trecuseră 3 ani şi jumătate de la începerea războiului, și am ajuns la o pace care ulterior ne-a dus la creare României Mari.
Dar nu când ne-am oprit să mai tragem, noi nu dețineam decât 30% din țară. Prin urmare, încă o dată, nu zic că seamănă situațiile, aici diplomații trebuie să vorbească. Ideea este că…
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da, este o perspectivă..
Cătălin Tomescu:Trebuie să ajungi cumva, chiar dacă nu iei… E greu să câștigi războiul ăsta împotriva…..
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Deci, concluzionând, cel puțin pentru un moment, înțeleg din ce ați spus dumneavoastră că prețul păcii mondiale în acest moment este ca Ucraina să accepte ca teritoriile ocupate și, ca, iată, Crimeea, să rămână ale rușilor.
Cătălin Tomescu:N-aș nominaliza așa, dacă îmi dați voie, că nu vreau să se înțeleagă așa. Ca Ucraina să accepte să se oprească ostilitățile, chiar dacă nu-și duce la îndeplinire dezideratul oficial de a da afară trupele Federației Ruse din toate teritoriile ocupate de la 2014 încoace, să ajungă la granița dinainte de 2014.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc! Domnule general, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.
Cătălin Tomescu: Şi eu mulțumesc și un an bun, că nu ne-am auzit pe anul ăsta. La mulți ani!
Daniel Petrescu: Marea Britanie este un aliat important și un partener strategic. Avem sprijinul aliaților noștri în a ne constitui capabilitățile necesare pentru descurajare și apărare
Cristian Dumitrașcu (realizator): Săptămână plină în mediul militar și mai ales pentru șeful apărării, pentru generalul Daniel Petrescu. A fost săptămâna aceasta în Kosovo, în Polonia, iar acum se află undeva în Marea Britanie.
La telefon este generalul Daniel Petrescu, şeful Statului Major al Apărării, undeva în Marea Britanie. Bună dimineața, domnule general, bine ați venit la Radio România Actualități!
Gen. Daniel Petrescu:Bună dimineața, domnul Dumitrașcu, mulțumesc pentru invitație! Am onoarea să-i salut pe ascultătorii noștri!
Cristian Dumitrașcu (realizator): V-am primit cu o piesă pur sânge englezească. Cum e vremea?
Gen. Daniel Petrescu:E bună pentru o vizită aici. Noi spunem că e după sufletul omului.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Bun, deci dacă nu plouă este foarte bine, mai ales că în curând veți zbura către România.
V-am sunat pentru că este importantă vizita, mai ales, pe care… vizitele pe care le-ați efectuat la începutul săptămânii în teatrele de operații și vrem să ne spuneți care este concluzia celor două întâlniri cu militarii români din Kosovo şi din Polonia – ați fost acolo și cu ministrul apărării, cu domnul Tîlvăr.
Gen. Daniel Petrescu:Într-adevăr, am avut ocazia să începem anul în forță. Ne-am dorit simbolic ca prima vizită din acest an să fie în teatrele de operații – am mers în Kosovo şi am mers în Polonia.
Scopul a fost să luăm contact din nou cu realitatea din teatru, pentru că, vă amintiți, după încheierea misiunii din Afganistan, după problemele apărute cu pandemia din COVID, la nivelul conducerii Statului Major al Apărării și al ministerului nu am mai fost atât de des alături de militari în teatrele de operații.
Am vrut să vedem situația de securitate, situația militarilor noștri, dar în mod deosebit să ne exprimăm în fața lor aprecierea față de ceea ce fac și față de importanța pe care o au față de profitul strategic al Armatei României.
Am discutat cu ei, am văzut ce probleme putem rezolva. Ați văzut în Kosovo, la sfârșitul anului 2022, acest început de an au fost mai multe episoade în care situația a fost tensionată; în Polonia, începe un nou an de pregătire pentru grupul de luptă pe care îl avem acolo. Eu spun că avem concluzii pozitive referitoare la rolul militarilor noștri, la ceea ce pot să facă și la aprecierea aliaților față de ceea ce fac ei acolo.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Dumneavoastră ați tras un semnal de alarmă pe parcursul anului trecut, și nu doar, despre ceea ce se poate întâmpla în Balcani, tensiunile de acolo nu sunt de azi, de ieri, și chiar și în timpul în care noi aveam militari în teatre de operații considerate mai importante, cum era Afganistanul, tot mi se pare că opinia publică a minimalizat cumva importanța prezenței noastre în Balcani și mai ales acolo, în Kosovo.
Gen. Daniel Petrescu:Nu aș vrea să inflamăm situația, aș vrea să spun doar că ceea ce se întâmplă în Marea Neagră are legătură cu ceea ce se întâmplă în Balcani și că trebuie să avem grijă astfel încât situația să nu degenereze într-o nouă criză de securitate.
Odată cu încheierea misiunii din Afganistan, noi ne-am reorientat efortul către Balcani. În acest moment, avem cea mai importantă contribuție referitoare la numărul de militari în Bosnia și Herţegovina.
Am menținut o participare relevantă, cu capabilități și în Kosovo, urmărim permanent ce se întâmplă acolo și suntem în măsură să intervenim. Noi avem și rezervele strategice și operative dedicate pentru acest teatru de operaţii.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Avem un mesaj care a venit, iată, dinspre Ministerul Apărării, un mesaj al dumneavoastră către militari, odată cu începerea anului de instituție, care va fi punctată această începere săptămâna viitoare, avem și un interviu, că generalul Pop, cu șeful Direcției Instruire și Doctrină.
Spuneți aici, în mesaj, că sunt lucruri încă de rezolvat și asta era următoarea întrebare: cum stăm la începutul anului de instrucție 2023?
Gen. Daniel Petrescu:Întotdeauna avem lucruri de rezolvat, iar instrucția, după mine, este un factor determinant al capacității de luptă. Avem nevoie nu numai de personal prezent în unități, avem nevoie de personal instruit în unități.
Instrucţia este responsabilitatea fiecărui comandant și este responsabilitatea fiecăruia dintre noi. Nu trebuie să ne orientăm numai pentru instruirea noilor recruți. Toți ne instruim permanent și să nu uităm, instruim o armată de militari profesioniști.
Instruindu-ne, cred că unitățile se încheagă mai bine, cred că starea disciplinară se îmbunătățește. Trebuie să avem grijă să facem o analiză unde stăm mai bine și unde trebuie să îmbunătățim lucrurile.
Cel puțin pe noi, de la Statul Major al Apărării, ne preocupă foarte mult să creștem capacitatea noastră de a ne instrui în poligoane, să creștem capacitatea de a ne instrui pe tehnica de luptă nouă pe care am primit-o în dotare, să inovăm, să nu repetăm obiceiul de a ne pregăti pentru ultimul război, ci de a gândi cum va evolua conflictul în viitor și ce fel de militari avem nevoie pentru acest conflict.
Anul acesta avem și un exercițiu important Defender Europe 2023, care se va desfășura în luna mai. Trebuie să ne pregătim împreună cu aliații care sunt dislocați pe teritoriul României, trebuie să îmbunătățim interoperabilitatea, trebuie să îmbunătățim și recrutarea și apoi, prin instruire, să avem mai mulți militari pe care să putem conta.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Defender Europe acesta pare a fi cel mai important exercițiu de anul ăsta?
Gen. Daniel Petrescu: Pentru noi și pentru această zonă a Europei acesta este, pentru că este un exercițiu multinațional cu o participare consistentă. Sunt angajamente pe care țările le-au luat la Madrid privind constituirea grupurilor de luptă pe teritoriul României.
Va trebui să pregătim brigăzile noastre împreună cu aceste grupuri de luptă și împreună cu alte forțe care vor fi prezente pe parcursul exercițiului.
Dar fiecare eveniment de instruire este important. Avem nevoie de creșterea capacității de instruire individuală. Avem nevoie de grupe, plutoane, companii pregătite pentru a putea exersa cu grupurile de luptă și, apoi, cu brigăzile.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Mesaj de siguranță la final pentru ascultători, pentru cei care sunt acum pe frecvențele Radio România Actualități. Această prezență aliată este un sprijin esențial pentru noi în contextul geopolitic pe care îl vedem cu toții?
Gen. Daniel Petrescu:Este un sprijin pentru noi, în același timp ne sprijinim și singuri, creștem interoperabilitatea, suntem în măsură să acționăm ca un tot unitar. Eu întotdeauna am accentuat și pe capacitatea noastră de a ne constitui capabilitățile care sunt necesare pentru apărarea națională.
Elementul de siguranță este întotdeauna prezent, Armata României este în măsură să își îndeplinească misiunile. Am avut discuții importante și în Marea Britanie, pentru că tot spuneați de evenimentele din acest început de an.
Am văzut că vedem lucrurile la fel cu aliatul nostru. Marea Britanie este nu numai un aliat important, ci și un partener strategic, avem același mod de a aborda situația la Marea Neagră, avem același mod de a aborda situația de securitate și avem sprijinul aliaților noștri în a ne constitui capabilitățile necesare pentru descurajare și apărare.
Eu sunt întotdeauna optimist referitor la modul în care putem crește Armata României, putem moderniza ceea ce facem și, mai ales, privind nevoia noastră de inovare.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Vești bune, așadar, la început de an. Mulțumesc mult și să aveți un zbor liniștit înapoi spre casă. Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost șeful Statului Major al Apărării, generalul Daniel Petrescu. Domnule general, vă mulțumesc și vă voi așteptăm la radio.
Gen. Daniel Petrescu:Mulțumesc. Toate cele bune și un an mai bun decât 2022!
Adrian Gâtman (realizator rubrică): Suedia va restabili serviciul civil obligatoriu, eliminat în anul 2008, având în vedere degradarea situației de securitate ca urmare a războiului din Ucraina, a anunțat premierul Ulf Kristersson.
Serviciul civil înseamnă că cetățenii suedezi pot fi chemați în sprijinul autorităților în activități medicale sau ale serviciilor de urgență pentru funcționarea adecvată a acestora în caz de alertă sau de război.
Suedia a luat în ultimul deceniu mai multe măsuri de consolidare a apărării, invocând tensiunile cu Rusia în regiune, și a restabilit în anul 2017 serviciul militar obligatoriu, care fusese suspendat şapte ani mai devreme.
Noul guvern instalat în urmă cu 3 luni și-a manifestat, de asemenea, intenția ca, înainte de anul 2026, să crească bugetul apărării la 2% din Produsul Intern Brut, conform țintei NATO, la care Suedia și Finlanda au decis să adere.
Adrian Gâtman (realizator rubrică): Administrația americană a anunțat un nou pachet de asistență pentru Ucraina, în valoare de peste 3 miliarde de dolari.
Suma include și finanțarea pentru refacerea stocurilor de muniții și echipamente militare ale aliaților europeni.
Vor fi livrate vehicule de luptă pentru infanterie Bradley, sisteme de artilerie, transportoare blindate de personal, rachete sol-aer și muniție.
Este cea mai importantă tranșă alocată de Statele Unite de la începutul războiului din Ucraina, angajamentul total ajungând la 25 de miliarde de dolari.
Florian Bichir: Când sunt slabi își aduc aminte de Hristos, care, bineînțeles, în mintea lor e rus și când nu vor, nu e nici Paşte, nici nimic. Imperialismul sovietic are aceleaşi componente de-a lungul istoriei
Subiectul Săptămânii a fost realizat cu profesorul Florian Bichir, jurnalist și profesor la Universitatea Național de Apărare. Alături de el s-a discutat despre comunicatul de presă al Kremlinului, citat de presa rusă. Vladimir Putin a ordonat Ministerului rus al Apărării să oprească toate ostilitățile, începând de vineri de la prânz, până duminică seara.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Sunt multe lucruri de vorbit aici, dar m-am gândit că cel mai potrivit dintre interlocutori este chiar domnul Florian Bichir, fiind și teolog și profesor la Universitatea Națională de Apărare.
Domnule Bichir, bună dimineața și ‘La mulți ani’!
Florian Bichir:Bună dimineața și ‘La mulți ani’! Dați-mi voie să spun și ‘La mulți ani’ celor două milioane de români care sărbătoresc azi Sfântul Ioan, Ion, Ioana.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Așa. Dumneavoastră, ca teolog, cum ați privit știrea asta, să îi spunem, de la Kremlin?
Florian Bichir:Domnule Dumitraşcu, într-o primă citire a știrii, cu gânduri de pace, de bucurie, irenice, cum le numim noi, teologii. Din păcate, e o altă marotă rusească. Dați-mi voie să vă corectez, armistiţiul propus de președintele Vladimir Putin și asumat de Gherasimov, șeful Statului Major, și de Șoigu, e până diseară la 24:00.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Până diseară la 24:00, da, corect.
Florian Bichir: 24:00, pentru că astăzi conform Calendarului iulian, lumea slavă și ale calendare ortodoxe serbează Crăciunul. Noi avem Sfântul Ioan, ei au Crăciunul…
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Crăcinul, da.
Florian Bichir:…urmând să aibă Anul Nou pe 13 ianuarie, diferenţă de 13 zile între Calendarul gregorian și cel iulian. De ce spun că e o mică marotă? Dați-mi voie să vă amintesc că suntem în a 318 zi de război, nu operațiune specială, cum spun rușii, și de cea mai mare sărbătoare a creștinătății, care rămâne totuși Învierea da?, nu nașterea, Învierea de Paște, acordul cerut de către ucraineni a fost respins de către Rusia. Adică o dată…
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): O dată așa, o dată așa.
Florian Bichir: … nu suntem creştini? Vă spun exact: pe 23 aprilie, deci cu o zi dinaintea Paştelui, Kievul, autoritățile ucrainene au cerut un armistiţiu pe motiv de Paște, e și normal, Învie Iisus Hristos, nu? – cea mai mare sărbătoare creştină. Cererea a fost respinsă cu cinism de către Rusia, care a spus că va da timp luptătorilor să se înarmeze. Vedeți, de data asta Rusia cere, tocmai că va câștiga timp şi face un gest așa de mare complezență, de PR, dacă doriți, când de fapt e o propagandă, de a cere acest armistiţiu.
De data asta a fost rândul Kievului să respingă aceste gânduri de pace, pentru că într-adevăr armata s-a împotmolit acolo și datele pe care le am eu, nu știu dacă le aveţi și dumneavoastră, este că în februarie, martie urmează un ultim asalt rusesc.
Deci la prima vedere, ca un creştin ce zic eu că sunt, m-am bucurat, iată, totuși, că de sfintele sărbători, dar fiind și istoric și având o memorie, zic eu, destul de bună, mi-am adus aminte că Paştele a fost refuzat, iar Kievul și poporul ucrainean, care este agresat, a făcut Paștele, cea mai frumoasă, repet, sărbătoare a creştinismului, Învierea, sub bombe, sub atac.
Cred că cererea și armistiţiul ăsta de 38 de ore, 36, nu le-am socotit, făcut de președintele Putin, în frunte cu armata, este o ipocrizie și de un cinism crunt.
Îmi pare rău că o spun, ca și creştin, şi mai ales, vezi Doamne, că de data asta președintele Putin a ascultat de sfatul patriarhului Chiril, același Chiril care spunea că e un lucru foarte bun, o să ajungi în Rai dacă îi ucizi pe ucraineni. Una e propaganda, alta-i creștinismul. Deci pun față în față cele două gesturi: când au cerut și ucrainenii cam același timp de răgaz – repet, 23 aprilie, de Sfintele Paști – lucrul a fost refuzat de către ruși. Atunci nu era Paște! E, de data asta și-au adus aminte că e Crăciun! Dați-mi voie să-l privesc cu cirscumspecţie.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): În concluzie, confirmă și marile agenții de presă internaționale nu a fost nicio încetare a focului și nici nu avea cum să fie, pentru că, exact cum spuneați dumneavoastră, atunci când au vrut cei din cealaltă parte, nu s-a putut.
Florian Bichir:Da, când sunt slabi își aduc aminte de Hristos, care, bineînțeles, în mintea lor e rus și când nu vor, nu e nici Paşte, nici nimic. Imperialismul sovietic, ţarist, rusesc, spuneţi-i cum doriţi, are aceleaşi componente de-a lungul istoriei.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Bichir, sunteți un om care cunoașteţi mai bine decât mulți din România spațiul ex-sovietic. Ați urmat aşa și un traseu istoric al multor cimitire ale eroilor din spațiul acela, de la Staringrad până la toată…
Florian Bichir:Până în Caucaz.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): … până în Caucaz. Și aș fi venit cu o întrebare la care nu avem deocamdată răspuns – ce spuneți despre această paradă scandaloasă din Bacău? Sigur că e o chestiune care e încă sub ancheta poliției. Oamenii s-au costumat în ruși și au defilat în maşini cu litera „Z”.
Florian Bichir:Da. Stimate domnule Dumnitraşcu, la fel le-am luat, le-am studiat cu capacitatea mea de profesor. La prima vedere, dacă vreți să o spunem așa, noi avem colinde, obiceiuri de iarnă, cu „Steaua”, cu „Capra”, cu „Pluguşorul”, printre care e și unul extraordinar de frumos, „Irozii”, adică cum ar fi cei care l-au trădat pe Hristos, urmându-l să-l omoare. „Irozii” la plural e o formă de teatru popular, dacă doriţi, practicată în Moldova, unde chiar aşa se numesc, „Irozi”, „Vicleim în Transilvania, prin Muntenia.
De-a lungul timpului, în obiceurile noastre, în tradiția noastră, irozii trebuiau înrtruchipaţi ca cel mai vizibil inamic.
Şi au fost de-a lungul vremurilor otomani, turci, tătari. Din punctul ăsta de vedere, am putea zice: domne, cel mai mare inamic acum ar fi ăștia cu războiul, ar fi, hai să-i spunem, rușii cu Putin în frunte, deci se adaptează.
Vă reamintesc că, de exemplu, avem în Capela Militară de la Timișoara, printre draci, pictat şi bin Laden. Deci, l-am asimilat la un moment dat pe drac… a fost otoman, după aia a fost bin Laden.
E, de fapt, asta… chipul dracului în mentalitatea populară, să spunem, aparține, cu scuzele de rigoare, preşedintelui Putin, președintelui Federaţiei Ruse. Deci, la o primă vedere pare – ce să spun? – un obicei normal, tradițional, updatat, să spunem, da? Pe mine m-au îngrozit imaginile, pentru că am văzut acolo o logistică care nu știu cât de populară e.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Păi asta spuneam, că nu e populară.
Florian Bichir:În momentul în care vii cu aproape tehnică militară și o organizare care nu aparține chiar așa comunităților săteşti, îmi ridică semne de întrebare.
Bineînțeles că nu e datoria mea, ci a autorităților statului, să vadă ce s-a întâmplat acolo. Au mai fost evenimente în Bacău de genul ăsta, e o zonă predilectă de, ce să spun, de spionaj de-a dreptul rusesc.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Elemente de război hibrid.
Florian Bichir:Un război hibrid la primă vedere. Numai în Bacău sunt filmate gările, numai pe acolo trec americanii. E o zonă care, bănuiesc…. le place foarte mult..
Deci, încă o dată, îmbrăcat inteligent sub cultura românească, apar băieții ăştia, plus discursurile pe care le au, numai a irozi nu aduc, dimpotrivă, e incitare destul de agresivă. Dar nu e datoria mea, datoria noastră e doar să analizăm, ci a autorităţilor statului.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da. Vă mulţumesc foarte mult, domnule Florian Bichir! Vă urez un An Nou cu sănătate, să aveți împliniri!
Florian Bichir:La fel şi dumneavoastră şi ascultătorilor.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi ne mai auzim aici, la „Jurnal militar”. Numai bine!
Florian Bichir:Întotdeauna!
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): A fost cu noi profesorul și jurnalistul Florian Bichir.
Bogdan-Silviu Răducan (realizator rubrică): Casa Albă a anunțat joi că Statele Unite și Germania intenționează să livreze în Ucraina blindate de infanterie, relatează agenția France-Presse, citată de Agerpress.
Anunțul survine după o convorbire telefonică între președintele american Biden și cancelarul german Scholz.
Cei doi lideri și-au exprimat hotărârea comună de a sprijini Ucraina și au anunțat că Germania, ca și Statele Unite, va furniza Ucrainei un sistem de apărare antiaeriană Patriot.
Bogdan-Silviu Răducan (realizator rubrică): Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a atenționat joi că este periculos de subestimat Rusia și ambițiile președintelui rus Vladimir Putin în contextul războiului din Ucraina, transmite Reuters, preluată de Agerpres.
Rușii au dat dovadă de o mare disponibilitate de a tolera pierderile și suferința, a declarat Stoltenberg la o conferință de afaceri în Norvegia.
Nu avem indicații că președintele Putin și-a schimbat planurile și obiectivele în Ucraina, așa încât este periculos să subestimăm Rusia, a conchis secretarul general al NATO.
Comitetul militar al NATO va avea o reuniune pe 18 și 19 ianuarie la Bruxelles pentru a analiza evoluția războiului pornit în februarie anul trecut de Rusia împotriva Ucrainei, precum și pentru a lua în discuție alte chestiuni de importanță strategică.
Cătălin Tomescu: A trecut vremea să ne bazăm pe alții, chiar dacă suntem țară membră NATO și UE. În istoria noastră tot timpul ne-am bazat pe unele din marile puteri în funcție de perioadă, dar acum trebuie să ne trezim, să ne luăm soarta în mâini și să facem noi pentru noi
La Subiectul Săptămânii de la finalul anului, invitatul rubricii a fost generalul în rezervă Cătălin Tomescu, care a analizat în detaliu situația de pe frontul din Ucraina, începând cu data de 24 februarie și până pe 31 decembrie.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general-locotenent, bine ați venit la Jurnal Militar, bine ați venit la Subiectul săptămânii.
Cătălin Tomescu:Bine v-am găsit. Mulțumesc de invitație. Salut ascultătorii dumneavoastră.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Aș fi început cu piesa lui Victor Socaciu, Zangra. Vi se potrivește foarte bine acel cântec pe care l-a compus Victor Socaciu, despre un ofițer care s-a pregătit toată viața, care a ajuns general și care tot timpul a așteptat maurii. În momentul în care ei au intrat în cetate, el era ieșit în rezervă. Este cumva și povestea dumneavoastră, o carieră prodigioasă.
Ați ajuns în funcții de comandă foarte importante, chiar una dintre cele mai importante. Ați comandat Corpul Multinațional de Sud-Est de la Sibiu și cu câteva zile înainte de izbucnirea războiului în Ucraina, ați ieșit în rezervă. Aveți un regret față de această întâmplare a destinului?
Cătălin Tomescu: Da, m-ați ghicit. A citit înseamnă comentariile de atunci. Cam așa e. Am început să mă închei la cravată, cum zic eu, din 1978 când am intrat în liceul militar și, conform legilor actuale, la general de trei stele câte aveam eu general locotenent, ieșirea la pensie sună clopoțelul când împlineşti 58 de ani în ultima zi a lunii în care împlineşti vârsta asta. Sunt născut în februarie pe 5 februarie 1964.
Prin urmare, pe 5 februarie 2022 am făcut 58. Într-o luni s-a semnat decretul de trecere în rezervă. Corect, conform legislației la limită de vârsta. Asta e, toți suntem datori cu ieșirea la pensie. Frustrarea mi-a venit din cauza faptului că Federația Rusă a atacat chiar pe 24 dimineața și eu până pe 21 mai erau câteva zile.
Din păcate nu s-a luat decizia ca să se oprească trecerea în rezervă, ieşirea la pensie şi așa mai departe. Cum ar fi fost normal, că începea un război la granițele României.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și erau informații și toată lumea știa că va începe un război.
Cătălin Tomescu:Pe 24 chiar a început. Chiar m-am supărat, așa zic, ia uite, toată viața m-am pregătit pentru asta și acum, când e nevoie mai mare de mine, trebuie să ies la pensie, că nu știu cine a hotărât printr-o ordonanță sau lege, nici nu știu ce e, că nu m-a interesat niciodată. Nu mi-am propus să ies înainte de termen.
Eu am zis că rămân în serviciu activ atât timp cât legea îmi permite. Deci am avut o frustrare, recunosc, dar asta este. Mi-am văzut de treabă în continuare. Am mers, am desfășurat ceremonia la Sibiu.
Pe vremea aia eu eram comandantul corpului multinațional și i-am lăsat pe cei mai tineri să ducă în continuare steagul sus cu privire la apărarea țării. Am avut într-adevăr, o carieră mai mult decât onorabilă.
Din structurile românești am comandat tot ce se putea comanda până la nivel de divizie, comandantul diviziei 1, iar în NATO am condus de la nivel pluton până la nivel corp de armată, maximul la care s-a putut ajunge pentru țara noastră.
Prin urmare sunt mândru, fără doar și poate de ceea ce am făcut. Legea-i lege și trebuie s-o respectăm cu toții. Oricum rămân în poll position dacă vreodată va fi nevoie, cu certitudine voi răspunde.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Încerc să mă pun în pielea dumneavoastră. 24 februarie 2022, eu împreună cu câțiva colegi din rețeaua Jurnal Militar din țară eram la Satu Mare, ne pregăteam să facem un reportaj cu batalionul de geniu ”Tisa” de acolo și noaptea ne-am cazat la căminul de garnizoană și dimineață toate televizoarele vuiau.
Şi voiam să vă întreb, pentru că spuneam că încep să mă pun în pielea dumneavoastră, ce ați gândit dimineața din 24 atunci când Rusia a atacat Ucraina și atunci când sunt convins că ați fost foarte, cum spuneați, frustrat, pentru că ați fi putut să faceți lucruri.
Cătălin Tomescu:În primul rând, eu fac parte din cei care nu am crezut că va ataca Putin. Sincer, și acum cred că el ar fi obținut – luăm situația din ziua de azi cu zona pe care o controlează ei – se putea ajunge acolo prin război hibrid, exact cum a procedat în 2014. Se vede treaba că m-am înșelat. Kremlinul a decis să atace.
Erau semne și așa mai departe, dar presiuni din astea au mai fost întotdeauna, începând de la criza rachetelor din Cuba, pe vremea lui Kennedy și până în zilele noastre. În general puterile globale, pe vremea aia Uniunea Sovietică și Statele Unite, ei nu se băteau între ei, se băteau pe alte teritorii și pe alte zone, unde fiecare voia să-și flexeze mușchii, scuzați expresia neacademică, dar să vadă cât poate să reziste celălalt, războiul rece, cursa înarmărilor, cursa nucleară și așa mai departe.
Sunt multe exemple. Revenind, nu am crezut. Când s-a trecut la invazie, și eu, ca și dumneavoastră, m-am trezit dimineața și am văzut că s-a trecut la ofensivă atunci am realizat că ceva se întâmplă, cărțile sunt mult mai mari, pentru că hibrid e una, nu trebuie să ceri aprobare la nimeni. S-a desfășurat întotdeauna, numai că noi oamenii suntem noi la mecanismele lui, dar el a existat dintotdeauna.
În perioada post război rece, războiul hibrid a ajuns la cote inimaginabile, multidimensionale, nu numai în Europa, peste tot. Prin urmare, eu am zis că el va adopta această formă. M-am înșelat.
S-a trecut direct la conflict. Trecând la conflict, conflictul nu se mai desfășoară după aceleași reguli. La conflict ca să ataci Ucraina în plină epocă de calmitate, relativă și asta bineînțeles, trebuie să ai niște aranjamente, trebuie să ai niște înțelegeri la nivel global.
Ucraina fiind o miză mică, din punctul meu de vedere, față de ordinea mondială și față de aranjamentele globale, numai că aici s-a decis terenul de desfășurarea a lor pentru a stabili rezultatul final.
Prin urmare, prima temere am avut-o să nu cumva să fi atrasă România, prin România o dată NATO. A doua temere a fost legată de eventualul sprijin al Chinei, pentru că să nu uităm…
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Erau semne.
Cătălin Tomescu:Putin a avut o întâlnire cu președintele Chinei cu ocazia deschiderii Jocurilor Olimpice de iarnă și zic: ce rol joacă China, care e actor global în devenire, în multe domenii sunt cap la cap cu americanii, în altele puțin mai jos, poate sunt și în unele domenii mai sus. Trei. Reacția NATO și a Uniunii Europene.
Eu am avut o dezamăgire. Una din cauzele pentru care Putin a atacat cred eu că este și aceea că în anul 2014, când a fost luată Crimeea, și Donbasul, fără război, pe mijloace hibride, societatea occidentală în întregul ei, Statele Unite ca jucător singular la scară globală, NATO și UE s-au mărginit la niște discuții, niște critici, niște acorduri, niște întâlniri, niște conferințe, nimic palpabil și practic s-a luat o regiune. Nu facem istorie cu Crimeea acum. Ideea este că ce s-a întâmplat ds-a întâmplat. Regiunea Donbas și Crimea au fost luate în 2014.
Donbasul cu război, Crimeea fără război, chiar prin vot. Prin urmare, cred eu, că temerile erau justificate, dacă se va acţiona la fel. Prinde ăsta curaj, trece prin foc și spadă Ucraina și nu se știe ce se întâmplă mai departe. Nu e chiar așa ușor, mai mult teamă îmi era pentru Moldova, pentru că totuși nu l-am crezut niciodată și nici acum nu cred că va avea proasta decizie de a ataca o țară NATO, mai ales acum în urma războiului deja desfășurat, pentru că reacția totuși occidentală și a NATO a fost de data asta mult mai viguroasă decât în 2014. Deci cam astea au fost temerile mele la momentul 24-25 februarie 2022.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi acum, în ultima zi a anului, cum vedeţi, cum stăm?
Cătălin Tomescu:Domnule, cred că, încă o dată sper să nu am dreptate. De aceea m-ați invitat, ca să vorbesc ca expert tehnic în probleme de geopolitică pe regiunea extinsă a Mării Negre, la nivel global, NATO și așa mai departe şi strategie militară.
Din păcate, cred că începutul anului va duce la reluarea operațiunilor ofensive de către Federația Rus. Practic începem din nou din 24.
Palmele pe care le-a luat armata rusă și Putin în sine, pe timpul ducerii acțiunilor de luptă din anul 2022, deci din februarie până acum, nu le-a căzut bine rușilor. Deci, acolo s-a început greșit, s-a acționat și greșit.
Ca plan să ataci din trei părți, și așa mai departe, e greu de contracarat. Plus capacitatea şi capabilitatea de desfășurare a acțiunilor militare a armatei ruse la momentul respectiv era cotată la un nivel mult mai înalt decât s-a dovedit ulterior și nu aveai de unde să știi, decât războiul îţi probează capacitatea și capabilitatea forțelor tale armate. Eșecul a fost greu de digerat.
Ulterior s-a decretat acea mobilizare parțială. Să nu uităm că ei au vreo 250 de mii de oameni la pregătire acum. Ăştia nu au fost mobilizați degeaba.
E doar o misiune de timp să reia acțiunile ofensive, pentru că eu sunt convins că ei, probabil generalii au cerut şase luni de pregătire, ei n-au rămas decât cu vreo patru, nu cred că le-au dat mai mult de patru și cred că toată această mobilizare parțială a avut drept scop crearea unei forțe suficient de solide ca să se reia acțiunile militare ofensive pe teritoriul Ucrainei.
Sper să nu aibă succes și să nu am eu dreptate, dar cred că ăsta va fi viitorul, din păcate. Inclusiv vizita președintelui Zelenski la Washington. Știți cum e, războaiele le încep politicienii mai întotdeauna în istorie. Problema e că atunci când nu le ies obiectivele se vede treaba că nu s-a ajuns la niciun fel de situație care să permită deschiderea negocierilor, practic, Kremlinului cred că i-ar conveni situația actuală, bineînțeles că asta nu îi convine Kievului și înțeleg, că e ţara lor, bineînțeles, și vor să-i dea afară și să restabilească graniţele de dinainte de 2014.
Dar e foarte greu! Colosul rus renaşte, întotdeauna s-a întâmplat. Uitați-vă la războiul al doilea mondial. Păi până în 1943…
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): … erau înghesuiți…
Cătălin Tomescu:Sigur. Au luat bătaie după bătaie, după care odată că și-a creat capabilităţile în luptă și când şi-au dezvoltat capacitățile de producere a echipamentelor militare, faimosul tanc T34 și avioanele MIG, și așa mai departe, când au reluat războiul l-au reluat de s-a oprit pe zona Berlin datorită faptului că americanii au debarcat în Franța, şi au ajuns și ei acolo, că dacă nu, nu cred că se opreau decât la Oceanul Atlantic.
Deci, nu vreau să fiu pesimist, dar cred că Kremlinul în sine, Putin și generalii lui nu au crezut că pot să ia o asemenea papară. Prin urmare, ca să iasă onorabil din situație, ei trebuie să-și mențină măcar actuala linie, eventual dusă până la limita teritoriilor celor patru zone declarate că a aparținut Federației Ruse, iar asta nu se poate face decât pine introducerea unor forţe în luptă.
Acum sper ca militarii ucraineni, poporul ucrainean care a acționat exemplar pot să spun, s-au mobilizat exemplar pentru apărarea țării, cu sprijinul NATO şi al Statelor Unite, bineînțeles, să poată să reziste pe linia asta și să se tragă o linie de care să se poate așeza la masa negocierilor.
Şi revin la întâlnirea domnul Zelenski cu domnul Biden. Cred că acolo s-au pus cărţile pe față, iar politicienii i-au întrebat pe generali, fiecare pe ai lui: măi, de ce nu se termină o dată, de ce așa și nu așa.
Ucrainenii de ce nu putem să îi batem, ruşii de ce nu putem să ne menţinem teritoriul, americanii de ce e situația așa și nu e invers. Și probabil generalii au spus: domnule, în condițiile în care rămân jucătorii cei doi, practic va fi extrem de greu ca Ucraina să poată să îi dea afară din teritorii, decât cu anumite aprobări și anumite echipamente pe care la momentul ăsta nu le au.
Probabil generalii ruşi i-au spus lui Putin: nu putem să atingem asta decât dacă mai introducem în luptă 200 de mii de oameni și așa mai departe.
La vremea când s-au întâlnit Zelenski cu Biden, Putin a fost la Moscova și a avut o întâlnire cu activul de comandă din armată și le-a spus un lucru esențial: Cereţi, că vi se va da. Cu alte cuvinte, de la un om politic înseamnă: eu vă dau tot ce trebuie, voi trebuie numai să-mi atingeți liniile pe care vi le-am spus eu.
Prin urmare, cred că s-a discutat la Washington care ar fi condițiile în care să se așeze la masa negocierilor ca să poată să trateze direct cu Kremlinul și să stabilească: domnule, haideți să ne oprim aici și să negociem.
Pentru că ele trebuie să fie acceptate și de Ucraina. Altfel, tot războiul ăsta a fost în zadar. Şi așa e și normal, pentru că ei au fost atacați, nu ei i-au atacat pe ruși. De asemenea, premierul Medvedev a fost în China. China, dacă vă aduceți aminte, declarațiile de atunci din partea președintelui Xi au fost: domnule, trebuie cumva să vă așezați la masa negocierilor, unu.
Și doi, nu cumva să vă treacă prin cap să folosiți arma nucleară, că noi nu sprijinim treaba asta. Pentru că până la urmă asta e problema fundamentală. În cazul în care rușii pierd, ce îi poate determina să nu apese pe buton.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi ce îi poate determina?
Cătălin Tomescu:Cred că ieșirea din acest război trebuie cumva să convină și Moscovei, să poată să prezinte propriului public că în lupta cu NATO… Deja dacă ați observat în retorica Kremlinului…
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Asta e retorica.
Cătălin Tomescu:…nu mai există un război cu Ucraina. Ucrainenii sunt consideraţi fraților care au fost induși în eroare și păcăliți de Occident să poarte un război împotriva lor și ei, de fapt, se luptă cu întreaga societate occidentală, în speță NATO și Statele Unite.
Cam asta se dă acum pe toate posturile pe teritoriul Federației Ruse, și nu numai, ceea ce înseamnă că pentru ei devine o problemă gen Al Doilea Război Mondial. Noi trebuie să ne ridicăm, să eliminăm hitlerismul și fascismul de pe continentul european. Punct!
Ei ca să ieşi din situația asta, din punctul meu de vedere cred că el trebuie să aibă o situație suficient de convenabilă, pe teren, mă refer, și spun convenabilă care în fața propriului public, chiar dacă ei tehnic ar pierd războiul pentru cucerirea Ucrainei și înlăturarea lui Zelenski și punerea în poziții guvernamentale și eventual președinte, oameni care să fie pro-Rusia, deci care să-i permită lui să spună, domnule nu am pierdut, uite am reuşit să facem faţă Occidentului ş.a.m.d. prin păstrarea celor patru regiuni şi a Crimeei, ceea ce încă odată sigur nu îi va conveni Kievului. Şi aici trebuie să se hotărască Kievul unde va fi de acord că treacă la negocieri, în ce situaţie de pe teren./rpatulea/ilapadat
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la subiectul săptămânii extins, precum am spus la început, generalul Cătălin Tomescu.
Domnule general, ați afirmat, un pic mai devreme, că de fapt întâlnirea lui Putin cu elita militară din Rusia, în paralel cu întâlnirea lui Zelenski și a lui Biden, de fapt ați tradus următorul lucru: Cereți-mi și vi se va da. Se poate face o paralelă între situația din Al Doilea Război Mondial, când ei au renăscut, având în vedere că totuși acum sunt sub sancțiuni economice? Pot ei să revină la o producție de armament care să le permită o renaștere pe front din acest punct de vedere?
Cătălin Tomescu:Eu sincer nu sunt expert în probleme economice, dar din ceea ce văd, Federația încă nu geme de sacțiunile economice.
Putin și guvernului lui, și mă rog, gruparea aflată la conducerea Federației Ruse în diferite alte mijloace și-a găsit porți de relaţionare cu terțe state, altele…
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): De supraviețuire.
Cătălin Tomescu:…în afară de cele occidentale, în care să îi permită să aibă un buget satisfăcător, în care populația Federației să nu geamă de foame, să nu geamă de frig, să nu geamă de lipsă de combustibil și așa mai parte, iar ei în continuare să dispună de resursele financiare cu care să treacă industria de apărare pe picior de război.
Să nu uităm că, tot tehnic vorbind, ei au niște categorii de armament destul de bune din punct de vedere tehnologic. Ele n-au apărut, cele mai multe, din cauza faptului că ele erau destinate exportului. Faimoasele Suhoi 57, faimoasele tancuri T14 și așa mai departe.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Care nu au apărut, așa e.
Cătălin Tomescu:Păi da, pentru că ei de fapt nu le… Putin la momentu respectiv sau mă rog, ori el, ori Medvedev, cam așa e de 20 de ani, ei le-au scos pe piață, se duceau la târgurile de armament și le vindeau la terți, marii cumpărători de multe ori fiind China și India, adică niște țări cu bugete serioase și interesate să achiziţioneze armament de proveniență rusească, deoarece era mult mai ieftin decât cel occidental. O dată.
Şi doi, mulți dintre ei nici nu puteau să ia armament, să zicem, din Statele Unite, pentru că acestea oricum nu l-ar fi vândut.
Prin urmare, tehnologia încă e acolo, e doar problema să treci pe picior de război. Cel mai bun exemplu este în Al Doilea Război Mondial, construcţia lui T34. Vă aduceţi aminte că cele mai bune tancuri, pe de-o parte erau tancurile germane.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Panzer, da.
Cătălin Tomescu:Absolut. Ulterior americanii au încercat să contrabalanseze, dar la momentul respectiv nici ei măcar nu puteau face față tancului german, după care ruşii au inventat acel T34, care arată foarte bolovănos, dar e demonstrat pe toate misiunile de specialitate ca Discovery și așa mai departe, probabil Stalin a dat ordin: faceţi-mi un tanc care să poată să-l dărâme pe celebrul tanc german.
Şi atunci s-a inventat acest tanc, care are un design deplorabil, numai că o eficiență maximă, tunul de 85, unul din cele mai bune tunuri inventate. Prin urmare, și acum dacă există, spunând treaba asta, el a dat de înțeles că este resursa financiară și a zis: ziceți-mi ce categorii de tehnică vă trebuie ca să nu cheltuiți banii aiurea și eu aia o să vă dau.
Ceea ce înseamnă că industria de apărare a lor, în urma desfășurării războiului, probabil i-au raportat: suntem gata să începem să producem, numai să ziceţi ce producem, producem Suhoiuri, producem dronă, producem submarine nucleare, producem crucișătoare, tancuri, ce producem.
Pentru acțiunea care urmează să se desfășoară este clar că lor le trebuie pe uscat mijloc blindate, tancuri cu care să se desfășoare acțiunile ofensive, pentru că încă o dată, războaiele se cuceresc pe uscat; cu rachete și cu avioane se trimit doar bombe și distrugi, nimiceşti sau neutralizezi.
Ca să câștigi terenul și să-l ții trebuie să ai mijloace pe uscat, cu tot riscul. Doi: le trebuie mijloace antiaeriene în virtutea asigurării unei protecții antiaeriene în eventualitatea unui atac aerian din partea Ucrainei, dacă ar primi mijloace.
De asemenea, sigur va continua cu producerea de rachete, de orice tip, orice vector de lovire, pentru că observați de câteva luni ei practic numai asta fac, după ce au luat cele patru republici și le-a decretat ca fiind parte a Federației Ruse, practic numai bombardează.
Pe uscat, pe teren au fost mişcări nesemnificativ în economia războiului. În schimb, la bombardamente sunt neîntrecuţi, inclusiv de curând, că au fost cu drone din Iran, că au fost cu rachete, că or fi de orice tip, de la supersonice în jos.
Asta nici măcar, din punctul meu de vedere nu mai contează, contează că el a intrat într-un război de uzură, coroborat și cu venirea iernii, ca să câștige timp să se pregătească mobilizații, cei care execută antrenamentele pentru a fi introduși în luptă.
Prin urmare, ca să concluzionez la întrebarea dumneavoastră, da, cred că ei sunt în măsură sau și-au asigurat condițiile de producție necesare industriei de apărare și financiare, și materiale, necesare producții de echipamente de război.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Către finalul întâlnirii noastre, cu ce ar putea să-i mai surprindă, pentru că este clar că va fi și în 2023 o contraofensivă, o ofensivă rusească. Cu ce credeți că îi va mai putea surprinde Ucraina și NATO pe ruși, având în vedere că în februarie Javelinul a făcut furori, a neutralizat blindatele și tancurile rusești.
Au mai fost câteva momente în care rușii au fost surprinși, dar care, iată, pe parcurs, s-au estompat aceste surprize. Ar mai fi de vorbit și despre Patriot-ul ăsta pe care îl vor primi, dacă îl vor primi ucrainienii.
Cătălin Tomescu: Ca să facă față și să-și mențină inițiativa, armata ucraineană trebuie să primească câteva categorii de tehnică. Voința e la ei, dârzenia e la ei, fără doar și poate. Prima dată mijloace anti-aeriene ca să contracareze drone, rachetele și avioanele. Ați amintit de Patriot.
Patriot într-adevăr, e un echipament de luptă foarte modern, foarte sofisticat, foarte precis, dar e și foarte scump. O dată. Doi, e foarte tehnologizat. Ştiţi cum e asta? Gândiți-vă că dumneavoastră ați condus Trabant toată viața, știți, vechea mașină de pe vremea comunistă și după aia dă norocul peste dumneavoastră, câștigați doar 6 din 49 și vă cumpărați un Ferrari.
Mă, garantez că în primele trei zile daţi cu el în gard, pentru că ai o mașină care în trei secundă atinge 100 la oră, dumneavoastră o să apăsați cu pedala până la fund, că așa eraţi obişnuit la Trabant, și bineînțeles că v-ați urcat în primul copac. Cam așa e cu sistemele de de luptă înalt tehnologizate.
Îți trebuie timp ca să te obișnuiești cu ele. Dar să spunem că ar învăța. Patriot e foarte bun deci pentru categoriile astea, pentru că altfel e foarte scump. Nu poți să tragi cu rachetă Patriot într-o dronă care costă 50.000 de euro sau 100.000 de euro. Prin urmare asigură o anumită protecție foarte bună.
Pe lângă asta, le trebuie și alte mijloace care să asigure protecția anteriană împotriva dronelor. Ăsta e primul capitol: apărea antiaeriană. Al doilea la capitol din punctul meu de vedere reprezintă mijloacele de manevră și de lovire de la sol.
Încă o dată, și pentru ucraineni, ca să recucerească teritoriile actualmente aparținând Federației sau declarate de Federația Rusă că le aparțin lor, că tehnic cred că așa e, juridic, așa se enunță treaba…
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Tot de acţiune pe uscat.
Cătălin Tomescu:Exact, le trebuie mijloace pentru executarea manevrei ofensive pe uscat, și asta înseamnă numai tancuri, combinate cu mijloace antitanc ca să nimiceşti tancurile inamicului, și mijloace blindate în care infanteria să poate să treacă la ofensivă. Din punctul meu de vedere numai așa se pot recuceri acele teritorii.
Şi al treilea element care cred eu că ar fi esențial în desfăşurarea războiului rămâne ca Marea Neagră să nu permită desfășurare acțiunilor ofensive de pe mare, pentru că altfel le-ar putea trece prin cap ruşilor să se ducă din nou la Odesa. Şi deschiderea unui al treilea front…ucrainenii au acum front, după granița de est, Kievul, care rămâne capitala și trebuie să ai grijă să nu cumva să vină rușii din nou…
Cătălin Tomescu:Exact, să deschizi al treilea front, cum a fost planul inițial în februarie 2022. Ar fi foarte greu de contracarat, pentru că le-ar trebui lor încă 100 de mii, adică sunt mulți, măcar 50.000, două divizii plus întărire, plus logistică și așa mai departe care să apere actuala graniță de sud a lor, deci ceea ce e teritoriu necucerit între Crimeea și gurile Dunării.
Ca să să întâmple așa ceva, cred eu că Marea Neagră trebuie să rămână interdicție pentru acțiunea forțelor navale sau amfibii ale rușilor. Asta ar fi cele trei elemente, bineînțeles, pot fi multe, vă dați seama că putem vorbi mult.
Dar în esență miljoacele antiaeriene, mijloace pentru uscat și interdicția la Marea Neagră. Pentru treaba asta, o problemă politică iar e necesară și nu știu în ce măsură NATO și Statele Unite vor fi de acord.
Tot o cheie a succesului ar fi în aprobarea de către aceste state care furnizează aceste echipamente cum e Himarsul, de exemplu, aprobarea ca aceste state să o dea Kievului de a putea desfășura acțiuni de lovire pe teritoriul Federației Ruse, cum se acționează asupra unui aeroport.
Până acum au fost lovite câteva ținte din Crimea, care practic e în zona de conflict, dar ulterior, cu câteva săptămâni în urmă și chiar săptămâna trecută a fost lovit un aeroport din adâncimea dispozitivului de luptă al Federației Ruse, un aeroport care e la vreo 200 de kilometri de granița veche, de cea până în 2014.
Ei, aici, asta e o decizie politică cu certitudine. Aici ar fi un element cheie, pentru că odată lovit teritoriul Federației Ruse și grupările de forțe și puncte de comandă și linii de aprovizionare logistică, atunci ar crea probleme clar Federației și chiar i-ar afecta extrem de tare.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi ar fi și o linie roșie pe care ei tot o o invocă.
Cătălin Tomescu:Exact, ar fi și o linie roșie, numai că, încă o dată, asta sigur, dacă se va întâmpla și vor începe să fie bombardate ținte, cât vor fi militare, aș rămâne un 50%-50% da, dar dacă cumva s-ar trece la bombardarea inclusiv a infrastructurii civile, cum se întâmplă acum, practic populația rusă ar ajunge la concluzia că de fapt sunt în război și i-ar da apă la moară pentru gesturi necugetate Kremlinuli, fără discuție.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mai mai vedeți posibilă folosirea armei nucleare tactice?
Cătălin Tomescu:Asta rămâne oricând posibilă, fără discuție. Nu înseamnă că sunt de acord cu ea, nu înseamnă că se justifică sau încă o dată, de la moment începerii acțiunilor și la modul cum e balansat acum mesajul către propria populație și către ceilalţi jucători globali și nu numai, Kremlinul spune că e în război cu NATO și cu societatea occidentală și așa mai departe, este clar că este posibil orice.
Cred că dacă ei nu vor fi în stare să-și mențină actualele linii și pur și simplu vor fi înfrânți și scoși din teritoriile acaparate, pe bună dreptate de altfel, cred că poate duce la acțiuni de genul ăsta, care pentru mine tehnic este o diferență între arme nucleare, tactice și cele strategice.
Politic e o singură decizie de folosire a lor, dar pentru mine trecerea la arsenalul nuclear rămâne un prag, care odată trecut poate duce la distrugerea emisferei nordice.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cum credeți că ne va afecta pe noi, românii, acest conflict în anul care vine, ținând cont de această aproape certitudine că va fi în continuare război?
Cătălin Tomescu:Domnule, sincer eu sunt afectat de ce ni se întâmplă nouă, dar nu avem altă soluție. Așa ne-a așezat Dumnezeu, asta ne e geografia aici, la întretăierea imperiilor, culturilor, religiilor, căilor de comnicaţie şi așa mai departe, şi acum şi la graniţa noastră cu acest conflict nedorit.
Clar suntem afectaţi, o dată din punct de vedere al populației civile, care chiar dacă nu suntem în război, din multe puncte de vedere lucrurile s-au schimbat în România de la împrumuturile care au crescut până la costurile mari pentru plata energiei și așa mai departe, că le simte omul obișnuit, nu mai vorbesc la nivel macro-economic, sigur sunt și acolo colaborat şi cu Schengen-ul și așa mai departe.
Am avut multe frustrări anul ăsta noi, ca români, cărora trebuie să le facem față. Spuneam că, ce cred eu că s-ar întâmpla din punct de vedere al eventualității unui atac al unei țări NATO. Nu cred că Rusia îşi permite aşa ceva și practic nu cred că România va fi implicată într-un conflict.
Doi: dacă nu se oprește războiul, sigur frustrările și privațiunile și măsurile economice nesesar a fi luate vor fi din cele care vor afecta nivelul de trai și populația civilă. Şi în ultimul rând continuarea războiul ar însemna un număr și mai mare și mai mare de refugiați din Ucraina peste noi, să îi gestionăm, care oricum și asta se face cu bugetul nostru.
Singurul lucru care se poate întâmpla, mai mult decât s-a întâmplat, ar fi ca eventualul succes, care nu e de dorit, al rușilor, să afecteze situația din Republica Moldova. Noi rămânem principala țară implicată în sprijinul necondiționat al Moldovei, din considerentele pe care le știe toată lumea, care iar ne-ar obliga să tăiem de la noi ca să sprijinim.
Nu cred că ei ar fi interesaţi să atace Republica în sine, dar cred că ar fi interesaţi să facă joncțiunea cu teritoriul transnistrean, care practic face parte din Republica Moldva, dar numai că e condus de un regim pro-rus și la care rușii ar putea avea acces destul de ușor și nu li s-ar împotrivi nimeni acolo.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Asta ar însemna însă ca mai întâi să pice Ucraina.
Cătălin Tomescu: Cam așa sau cel puțin sudul Ucrainei. De ceea ce spuneam că pentru mine un obiectiv strategic ar fi să interzică operațiunile navale și amfibii pe care l-ar putea desfășura Federația Rusă în zona Odesa, pentru că dacă ar lua Odesa, e clar că de acolo până în Transnistria e la o aruncătură de băţ, cum aş spune neacademic, adică ar mai fi o problemă doar de o zi, două ca să facă joncţiunea.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și o ultimă întrebare. Ați folosit mai devreme niște epitete adevărate. Ați spus că ucrainenii sunt dârzi și că sunt pe poziții și că fac mai mult decât cineva și-ar fi închipuit.
Din experiența dumneavoastră ca strateg militar, totuși, cât credeți că mai poate rezista, cu tot ajutorul ăsta tehnologic din partea vestului, cât mai pot rezista ucrainenii ca trupe mă refer, ca număr de oame, pentru că deocamdată ajutorul este doar la nivel de tehnică militară?
Cătălin Tomescu:În primul rând vreau să zic ceva şi de rău, apropo de frustrări, că am una şi pe Zelenski, că trebuie să o spun şi pe asta, nu neapărat el, că era la Washington, dar cel puțin s-a vehiculat în mijloacele mass-media că Parlamentul ucrainean a votat legea minorităților, care nu are niciun fel îmbunătățire față de trecut și în care etnicii români minoritarii români nu sunt recunoscuți. De exemplu, mă simt frustrat treaba asta.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Nu ne-am fi aşteptat la treaba asta.
Cătălin Tomescu: Păi la cât te-am ajutat eu pe tine, tu acum… bineînțeles că un specialist în domeniu ar spune: păi da, domnule general, dar nu se poate, pentru că minoritățile înseamnă și minoritate maghiară, și minoritatea rusă, și minoritatea tătară. Și atunci trebuie să faci pentru toți. Nu, domnule, puteai să faci pentru români ca să-mi arăți că eşti prieten cu mine, pentru români. Nu știu dacă am dreptate tehnic, nu știu dacă am juridic, sunt probleme pe care trebuie să le stabilească alţii.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Dar moral, da.
Cătălin Tomescu:Dar moral sunt frustrat. Nu mi-aş ierta-o dacă nu aş spune-o, pentru că e o realitate și sunt convins că mulți din români gândesc așa. Adică, măi, noi te ajutăm, ar trebui să ne arăți un semn că recunosc sprijinul ăsta, pentru că noi nu suntem Statele Unite să le dăm cu miliarde în cap.
Ceea ce le dăm noi și îi sprijinim probabil e echivalent cu jumate de când le dau ei, păstrând proporțiile. Și atunci trebuie să-mi arăţi că apreciezi gestul meu.
Și asta e singura problemă pe care o avem în discuţie, că în rest nu prea mai sunt celelalte, restul sunt stabilite prin tratate internaționale. Acum revenind la întrebarea…
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cât mai pot ei rezista?
Cătălin Tomescu:Cât mai pot rezista? Din punctul meu de vedere, încă o dată, practic nu-mi iau cuvintele înapoi, în sensul că poporul ucrainean a dovedit eroism, dârzenie și determinare, fără doar și poate, și rămâne așa.
Sincer, am fost surprins, bineînțeles, în mod plăcut de determinarea pe care o au, pentru că acolo nu luptă doar armata, luptă și civilii, și dârzenia lor. Bineînțeles că sunt plecați vrei cinci, şase milioane, dar numai că până la 40 mai sunt şi au rămas unii necombatanți, dar numai să îndure cu stoicism bombardamentele, ceilalţi chiar luptă.
Dar în situația în care Putin se ține de cuvânt și îi mai introduce pe ăştia în luptă și mai mobilizează așa cum a declarat la Moscova, încă un milion şi ceva, dacă vă aduceți aminte s-a declarat că mai poate continua procesul de mobilizare cu …
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Credeţi că e posibil?
Cătălin Tomescu:Păi este posibil dacă nu-și atinge obiectivele. Atunci cred că, din punctul meu de vedere, ca să-și mențină actualele zone, probabil trei luni, patru luni dacă rușii se țin de planul… planul nu l-am citit eu, dar cred că asta vor să pregătească, o reîncepere a ostilităților conform planului din februarie 2022, dar cu alte forțe și pe alte principii și cu alte mijloace și altă gândire și altă mentalitate, probabil nu mai mult de şase luni și poate să-i dea peste cap, dacă rămân singuri.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc tare mult, domnule general Cătălin Tomescu. La sfârșit, pentru că este ultima zi a anului, v-aș îndemna, v-aș ruga să le daţi un mesaj românilor, apropo de termenul ăsta mult uzat în zilele noastre, reziliență.
Avem nevoie, sigur, primii sunt ucrainenii, dar nu suntem departe de acest conflict, avem nevoie de această reziliență.
Cătălin Tomescu:Este obligatorie. S-a dovedit și prin luminița cu Schengenul că a trecut vremea să ne bazăm pe alții. Chiar dacă suntem țară membră NATO și UE, și suntem, cu bunele și cu relele lor, se vede treaba că în anumite privinţe parcă nu am face parte din UE cel puțin, și prin urmare a trecut vremea să ne bazăm pe marile puteri.
Cam în istoria noastră tot timpul ne-am bazat pe unele din marile puteri în funcție de perioada istorică, care ne vor sprijini în detrimentul celorlalte care nu ne sprijină.
Ei, la ora actuală toți ne sprijină și nici unul nu face nimic, ca să zic așa, și prin urmare cred că ar fi timpul să gândim pentru noi, să ne dăm seama că totul depinde de noi și trebuie să ne și luăm țara înapoi și trebuie să muncim noi în primul rând și să terminăm cu toată falsa contradicție și falsa planificare și falsa… luminiţa de la capătul tunelului care e şi stinsă.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Care vine de 25 de ani.
Cătălin Tomescu: Da, bineînțeles, a şi dat unul peste noi și nu s-a întâmplat nimic. Trebuie să ne trezim și trebuie să ne luăm soarta în mâini, și în primul rând trebuie să facem noi pentru noi. Unu.
Doi, trebuie să ne verticalizăm coloana și să știm ce vrem. Trei, să terminăm cu ideile astea de tot timpul îi acuzăm pe alții ce se întâmplă sau ce frustrări. Noi tot timpul dăm vina pe alții.
Bineînțeles că avem dreptate de multe ori şi alții ne vor slabi, dar nu contează, asta se întâmplă și la alții din zona noastră, și nu numai, care ei și-au stabilit clar obiectivele pe care vor să și le atingă și obiectivele alea și le urmăresc cu mare determinare, și cu curaj, și cu inițiativă, și cu efort.
Din punctul meu de vedere asta ar trebui să judecăm și să ne fie linia de conduită pentru anul următor, bineînțeles, în cadrul organizațiilor euroatlantice de la care facem parte, cu bune și cu relele lor, NATO și UE.
Altfel, multă sănătate și pace și dacă o da Dumnezeu și mintea politicienilor să se oprească războiul ăsta, să reușim chiar să aducem un pic de plus valoare vieții particulare a fiecăruia dintre noi.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la subiectul săptămânii la Radio România Actualități a fost generalul Cătălin Tomescu. Domnule general, vă mulțumesc! La mulți ani și să ne reauzim cu bine în 2023!
Cătălin Tomescu:Şi eu vă mulțumesc! La mulți ani tuturor, un an cu sănătate și mai bun decât 2022! Mulţumesc!
Germania va prelua comanda forţei de intervenţie rapidă a NATO
Publicat de Gabriel Stan,
3 ianuarie 2023, 12:43 / actualizat: 3 ianuarie 2023, 14:39
Adrian Gîtman (realizator rubrică): Germania va conduce în 2023 forța întrunită cu nivel de reacție foarte ridicat a Alianței Nord-Atlantice.
Pe măsură ce războiul ilegal al Rusiei în Ucraina continuă să amenințe pacea și securitatea în Europa, hotărârea NATO de a proteja și apura fiecare centimetru din teritoriul aliat trebuie să fie fără îndoială.
Ca răspuns de primă linie, această forță este o componentă esențială a apărării noastre colective, a transmis Alianța Nord-Atlantică. Germania preia comanda de la Franța, care a fost la conducere în 2022.
Efectivele forței vor cuprinde aproximativ 11.500 de militari din nouă țări membre NATO: Belgia, Cehia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Germania, Țările de Jos, Norvegia și Slovenia.
Forța întrunită, cu un nivel de reacție foarte ridicat, a fost înființată în anul 2014 ca parte a întăririi forței de răspuns a NATO în urma anexării Crimeii de către Rusia și a crizelor din Orientul Mijlociu.
Structura este elementul forței de răspuns a NATO cu cel mai înalt nivel de pregătire. Statele aliate se schimbă la conducere printr-o rotație anuală.
Adrian Gîtman (realizator rubrică): Grupul de luptă NATO din Bulgaria a atins capacitatea operațională completă.
Grupul a fost înființat pe 1 martie la doar câteva zile după invadarea Ucrainei de către Rusia. Unitatea este dislocată în localitatea Kabile, la aproximativ 80 kilometri vest de orașul-port Burgas.
Italia și-a asumat rolul de națiune cadru la mijlocul lunii octombrie contribuind cu aproximativ 740 de militari, iar puterea totală a grupului de luptă este de peste 1.000 de militari.
Diferența de efective este asigurată de țara gazdă, precum și de Albania, Grecia, Macedonia de Nord și Statele Unite.
Muntenegru este programat să desfășoare personal la începutul anului 2023, în timp ce Turcia contribuie cu un pluton de apărare antiaeriană, care va fi trimis în Bulgaria doar dacă situația o va impune.
De la anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia în 2014 NATO a înființat patru grupuri de luptă multinaționale în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia.
În urma războiului declanşat în Ucraina, Alianța Nord-Atlantică a creat alte patru structuri de acest tip în Bulgaria, Ungaria, România și Slovacia.
Dumitru Borţun: Unul dintre obiectivele cele mai importante ale Moscovei din ultimele 2-3 decenii este de a dezmembra Uniunea Europenă. Sunt duse campanii de influențare prin intermediul new media și a celor 30.000 de troli
Publicat de Gabriel Stan,
27 decembrie 2022, 14:17
La „Subiectul săptămânii” vă oferim un fragment din emisiunea „Euroatlantica”, realizată joi seara de Radu Dobrițoiu, cu tema „Fake news în aceste 300 de zile de război în Ucraina”, în care invitații au fost profesorul Dumitru Borțun și generalul de brigadă Constantin Spînu, șeful Direcției Relații Publice din Ministerul Apărării.
Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Dumitru Borțun, realitatea demonstrează că presa nu este doar a patra putere în stat, dar în secolul XXI a devenit și a patra categorie de forțe în desfășurarea conflictelor, alături de forțele navale, terestre și aeriene.
Schimbă conflictul din Ucraina manualele și cursurile de relații publice și de comunicare strategică?
Dumitru Borțun: Da, chiar mă uitam, astăzi, la discursul ținut de Zelenski în fața Congresului american și mă gândeam că la analiza discursului va trebui să discutăm acest discurs și să-l analizăm, pentru că este o mostră de discurs politic în situații de criză.
Este o nouă paradigmă a comunicării politice și geopolitice, a comunicării internaționale și, în același timp, sunt noi situații, noi cazuri pentru studii de caz în vederea pregătirii specialiștilor pentru ce urmează, pentru că au loc mari schimbări în comunicare.
Vedeți, ați spus foarte bine adineori că informațiile false n-ar putea fi crezute, n-ar putea fi urmate, n-ar avea impact dacă nu ar exista înainte de ele o altfel de comunicare, un altfel de pregătire a terenului, care înseamnă descurajarea unor sentimente, cum ar fi încrederea în statul propriu, în instituțiile statului propriu, descurajarea încrederii în Uniunea Europeană, în alianțele în care ţara ta a intrat și așa mai departe.
În momentul în care este schimbată psihologia, nu mai există încredere, plutește o stare de incertitudine, plutește o stare de anxietate în societate, în momentul ăla pot să vii cu informațiile false, ghidate exact pentru ce vrei să obții, și se întâmplă, opinia publică se duce după ele.
De ce? Pentru că a fost pregătit terenul. Ați sesizat foarte bine că există, pe de o parte, narațiuni, pe de altă parte, informații. Informațiile fără narațiuni nu ar avea efect, narațiunile fără informații nu ar avea efect, fiindcă nu ar fi susținute de lucruri concrete.
Radu Dobriţoiu: Domnule general Constantin Spînu, se confruntă Ministerul Apărării Naționale cu atacuri informaționale ca parte a războiului hibrid, în contextul conflictului din Ucraina?
Constantin Spînu:Aș spune că în momentul de față peisajul media, mediul informațional, nu doar din România, ci din întreaga lume, arată schimbat doar din punct de vedere tehnologic, pentru că din punct de vedere al psihologiei comunicării, și domnul profesor Borțun a prezentat și în alte ocazii faptul că psihologia noastră nu s-a schimbat fundamental în ultimii ani.
Vorbeați de presă ca fiind a patra categorie de forțe, eu aș pune că e a cincea, pentru că noi pe a patra o considerăm forțele speciale, pe lângă forțele aeriene, terestre și navale. Deci, iată, am avea o apropiere de coloana a cincea.
Iar, să spunem, bănuielile că presa ar putea fi folosită pentru manipularea maselor nu sunt de ieri de astăzi, aș aduce în discuție critica extrem de dură pe care Jürgen Habermas a dus-o încă de la mijlocul secolului XX, considerând presa principalul mijloc de pervertire al sferei publice.
Dar revenind la Federația Rusă și la tacticile folosite, ați adus în discuție prima invazie din Ucraina și aș vrea să vă spun că lucrurile erau destul de clare încă de atunci. MIMO arăta în 2015 că manualul de propagandă pe care puterea politică de la Kremlin l-a pus la dispoziția aparatului de propagandă de stat se baza încă de atunci pe metoda celor 4D: demobilizare-negare (dismissing), distorsionare, distragere și descurajare.
A doua invazie, declanșarea războiului de agresiune n-a făcut decât să perfecționeze aceste metode și este evident că nu doar în România, ci în întreg spațiul extern, era să zic al Uniunii Sovietice, dar n-ar fi fost foarte departe, există acțiuni, fie directe, fie prin proxi, finanțate sau încurajate de Federația Rusă.
La nivelul Ministerelor Apărării din Alianța Nord-Atlantică acest fenomen este privit cât se poate de serios. Există și preocupări la nivelul Alianței. Există preocupări de sincronizare a eforturilor, de înțelegere a fenomenului, de împărtășire a lecțiilor învățate și, evident, că la nivelul fiecărei țări există și particularități.
Am putea discuta pe parcursul acestei emisiuni și de exemple concrete și de soluțiile pe care le putem găsi, adaptate, evident, pentru audiența din România.
Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Dumitru Borţun, avem exemplul recent al votului negativ dat de Austria pentru ca două țări de pe Flancul estic al NATO să nu intre în spațiul Schengen. Cât de util este pentru Moscova crearea unor falii în interiorul Uniunii Europene și a Alianței Nord-Atlantice?
Cât de utile sunt astfel de acte și informații pentru a dezvolta, iată, fake news-uri la adresa Uniunii Europene? Dumitru Borţon: Domnule profesor Dumitru Borțun, avem exemplul recent al votului negativ dat de Austria pentru ca două țări de pe flancul estic al NATO să nu intre în Spațiul Schengen.
Cât de util este pentru Moscova crearea unor falii în interiorul Uniunii Europene și Alianței Nord-Atlantice? Cât de utile sunt astfel de acte și informații pentru a dezvolta, iată, fake news-uri la adresa Uniunii Europene?
Dumitru Borţun: Este unul dintre obiectivele cele mai importante ale Moscovei din ultimele 2-3 decenii. Este un scop divizarea, dezmembrarea Uniunii Europene, este unul dintre obiectivele campaniilor de influențare pe care le duc prin intermediul noilor media, new media și, în primul rând, prin intermediul acelor 30.000 de troli pe care îi folosesc prin intermediul Institutului de Studiere a Opiniei Publice de lângă Sankt Petersburg.
Este o analiză de conținut făcută pe aceste mesaje, făcută de un colectiv condus de domnul Iulian Chifu și care au fost publicate. Și acolo se arată în mod sistematic, pe ordin de mărime, pe priorități, care sunt principalele teme care sunt trimise spre fostele țări socialiste, inclusiv România.
Ar fi așa: Uniunea Europeană este un imperiu nedrept, care ne tratează ca cetățeni, ca pe niște cetățeni de mână a doua; Uniunea Europeană este un proiect eșuat, care se va prăbuși; mândria noastră națională trebuie revigorată, dar nu altfel decât prin opoziție cu Occidentul.
Deci, toate lucrurile astea sunt deja gândite și amplificate prin așa-zișii troli, de fapt, pe românește, se numesc postaci, cei care postează ca și când ar fi persoane autonome, dar ele sunt plătite de guvernul Federației Ruse, pentru a influența opinia publică din anumite țări, și au anumite politici și anumite strategii și tactici specifice pentru Europa de Nord, pentru Europa Occidentală, pentru Europa Centrală, pentru Europa de Est și pentru fostele țări socialiste.
Deci, vreau să vă spun că este de o parșivenie și de o inteligență cinică incredibile. Aceste studii ar merita citite și popularizate mai mult de mass-media, inclusiv de postul public de radio, pentru că este o formă de a contracara această forță de influențare ideologică, cum o numesc ei sau cum o numeau pe vremuri KGB-iștii, avertizând populația, spunându-le ce li se pregătește.
SUA a aprobat un nou pachet de asistență militară pentru Ucraina
Publicat de Gabriel Stan,
27 decembrie 2022, 12:27
Adrian Gâtman (realizator rubrică): Statele Unite ale Americii au aprobat un nou pachet de asistență militară pentru Ucraina, în valoare de 1,85 de miliarde de dolari.
Secretarul de stat american Antony Blinken a precizat că un miliard de dolari este destinat pentru aprovizionarea Ucrainei cu capacități extinse de apărare aeriană și de precizie, iar restul sumei va fi folosită pentru asistență suplimentară de securitate.
Pachetul aprobat include pentru prima dată sistemul de apărare aeriană „Patriot”, capabil să doboare rachete de croazieră balistice cu rază scurtă de acțiune și avioane de la o înălțime semnificativ mai mare decât sistemele de apărare aeriană furnizate anterior, a mai declarat oficialul american.
Anunțul Statelor Unite vine în contextul vizitei președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la Washington, unde s-a întâlnit cu președintele Joe Biden și s-a adresat Congresului american. Este prima vizită a lui Zelenski în străinătate după 300 de zile de război.
Copiii refugiați din Ucraina care au ajuns în atenția Organizației Salvați Copiii România, fiind asistați umanitar, împreună cu familiile lor, au povești greu de dus, chiar și pentru un adult. Specialiștii organizației le acordă sprijin socio-emoțional și educațional, pentru ca trauma să poată fi depășită.
La capătul a zece luni de război care a dislocat milioane de copii din Ucraina, Salvați Copiii România demarează o campanie de conștientizare publică și spune poveștile câtorva dintre acești copii, pentru ca ororile prin care au trecut să fie știute și înțelese. Sunt copii care și-au abandonat casele, școlile și, în majoritatea cazurilor, tații. Unii dintre aceștia au murit.
Copiii refugiați din Ucraina care frecventează școala au un risc mai mic de a se simți singuri, însă ratele de înscriere la școală pentru copiii care au fugit din cauza războiului din Ucraina rămân îngrijorător de scăzute în Europa, arată datele recente ale unui raport internațional Save the Children (”Aceasta este viața mea și nu vreau să irosesc niciun an din ea: Experiențele și bunăstarea copiilor care fug din Ucraina „).
Mai mult de jumătate dintre copiii intervievați au considerat că situația lor s-ar îmbunătăți dacă ar avea prieteni din comunitatea gazdă (57%), dacă ar avea posibilitatea de a face sport sau de a-și practica hobby-urile (56%) și dacă ar învăța limba locală (54%).
Băieții declară, într-o proporție semnificativ mai mare decât fetele, că își doresc să aibă prieteni în comunitatea gazdă (64% față de 52%, respectiv). Jumătate dintre copii au declarat că se simt mai neliniștiți de când au fugit din Ucraina, această cifră ajungând la 78% în cazul copiilor de peste 16 ani.
Salvați Copiii România și-a diversificat programul destinat copiilor refugiați din Ucraina și, dincolo de asistența umanitară imediată, a creat un program de incluziune educațională pentru acești copii: astfel, au fost sprijiniți peste 1.500 de copii, dintre care 600 de copii în cadrul programului special de tip After School, în limba ucraineană, respectiv în cadrul școlilor de vară, derulate în 14 școli/centre educaționale și 900 de copii prin activitățile Școlii Mobile.
Radu Tudor: Avem 5.000 de trupe NATO pe teritoriul României, iar acesta reprezintă semnalul de solidaritate și mesajul că România nu este o țară abandonată ci o țară aliată NATO
Publicat de Gabriel Stan,
19 decembrie 2022, 11:20
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru a înțelege și mai bine despre ce se întâmplă, pentru a înțelege lumea în care trăim, de câțiva ani deja, încoace, la „Subiectul săptămânii” dezbatem problemele cele mai importante, întâmplate în săptămâna pe care o încheiem sau în proximitatea acesteia. La telefon este analistul militar, jurnalistul Radu Tudor. Bună dimineața, domnule Tudor!
Radu Tudor:Bună dimineața! Mulțumesc pentru invitație.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Avem subiecte importante săptămâna asta. V-am rugat să intrăm și să dezbatem pentru oamenii care ascultă la Radio România Actualități și pentru a înțelege lucrurile, cum spuneam, un pic mai bine, avem mai multe subiecte.
Să vedem câte reușim să abordăm. Este o știre îngrijorătoare cu care aș vrea să începem. Ministerul rus al Apărării programează opt teste de rachete strategice pentru 2023. Apare și pe site-ul dumneavoastră și pe toate agențiile de știri. Cum să ne raportăm față de această intenție?
Radu Tudor:Suntem avertizați, domnule Dumitrașcu, că Rusia își propune să fie la fel de agresivă și de amenințătoare și în 2023.
Speranța că războiul se va termina, că la Moscova a reuși să apară măcar un firicel de rațiune, din păcate, nu se confirmă și, mai mult, comandantul Forțelor Strategice ale Federației Ruse spune că apariția acestor noi rachete vizează distrugerea sau străpungerea scutului de apărare antirachetă al NATO.
Știm bine, elemente discutul antirachetă se află și pe teritoriul României, la Deveselu. Ori, această retorică, NATO are apărare eficientă, dar noi vrem să o distrugem, este doar într-o logică agresivă, într-o logică războinică. Nimeni, niciodată, din NATO, nu a amenințat Rusia, de la terminarea Războiului Rece, de la căderea comunismului. În schimb, Rusia continuă să aibă această retorică și, mai mult, această acțiune agresivă.
Suntem avertizaţi că vor să ameninţe NATO în mod concret, drept pentru care responsabilitatea noastră cea mai serioasă în momentul de fată este să ne întărim apărarea, să facem din flancul de est cel mai puternic zid de apărare în faţa acestei ameninţări a Rusiei.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Este cu siguranţă şi concluzia pe care au tras-o oficialii NATO la ministeriala de la sfârşitul lunii trecute, la care aţi participat – aţi realizat şi un interviu cu Jens Stoltenberg. Cam asta era concluzia, să fim scut de apărare aici, pe flancul de est.
Radu Tudor:Noi suntem în linia întâi, domnule Dumitraşcu, şi ştim foarte bine şi avem în noi acest radar cu totul special de a detecta şi de a simţi ameninţarea care vine de la est. Din păcate, istoria României moderne a marcat foarte multe concretizări ale ameninţării ruseşti asupra teritoriului României.
Şi recunosc că a fost un privilegiu pentru mine să realizez al treilea interviu cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, dar şi o mare bucurie şi o satisfacţie profesională să pot dialoga cu comandantul suprem al Forţelor Aliate din Europa, generalul Chris Cavoli.
Am reuşit să înţeleg din dialogul cu ei şi din mesajele pe care mi le-au transmis că NATO înțelege până la ultimul detaliu această amenințare, că se planifică în domeniul apărării chestiuni care n-au existat niciodată în NATO, cu atât mai puțin după terminarea Războiului Rece, că în momentul de față, România este un vârf de lance al acestei apărări, că nu întâmplător o unitate de elită precum Divizia 101 Aeroportate și-a dislocat trupele la Mihail Kogălniceanu și vedem toate aceste evoluții care înseamnă activarea planurilor de apărare ale NATO la un nivel fără precedent. Știm ce avem de făcut, nu este nimic prea mult din ceea ce facem.
Ne bazăm foarte mult pe Armata Română și pe aliații noștri din NATO, drept pentru care, pentru prima oară, vedem și tancuri franțuzești pe teritoriul României și militari din Divizia 101 Aeroportate. Suntem singura țară de pe flancul de est care avem atât sistemul de rachete HIMARS, cât și sistemul de rachete Patriot. Există vești bune pe care Armata Română, ca o componentă esențială a apărării NATO, ni le dă în această perioadă.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Chiar urma să completez, oamenii interpretează diferit. E de bine sau e de rău că sunt tancuri franțuzești în România și toată această mobilizare? Unii dintre oamenii care văd asta spun că ar fi fost mai bine să nu fie aici și să nu reprezinte asta o provocare.
Noi însă, și dumneavoastră și mai mult, vorbind cu oficialii de rang înalt din NATO, spunem cu toții că e de bine că sunt aici armatele străine și că reprezintă un punct de apărare și o descurajare pentru Rusia.
Radu Tudor: Mă bucur că puneți această întrebare, pentru că ea comportă două răspunsuri. Primul, ce s-ar fi întâmplat dacă în fața acestei amenințări rusești, în fața războiului neprovocat și sângeros declanșat de Rusia în Ucraina, aliații NATO n-ar fi venit pe teritoriul României?
Probabil gradul de frustrare al românilor ar fi crescut enorm, la fel de mult, probabil ca și în cazul neaccesării în spațiul Schengen. Or, din punctul acesta de vedere, NATO a avut un răspuns radical diferit.
Avem 5.000 de trupe NATO pe teritoriul României și ăsta reprezintă semnalul de solidaritate și mesajul că România nu este o țară abandonată, este o țară aliată NATO și că vin alături de noi militarii care trebuie să dea un semnal Rusiei: nu vă atingeţi un centimetru din teritoriul României, din teritoriul Alianței. A doua chestiune, mă rog, revine în mod recurent în mesajele radioascultătorilor și telespectatorilor. Sunt câțiva care spun am văzut tancuri pe drumuri…
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Exact.
Radu Tudor:… am văzut avioane de cer, am văzut o pregătire militară intensă, sunt îngrijorat, mă tem.
Eu le-aș spune că sentimentul trebuie să fie exact invers: să vă bucurați că militarii își fac datoria, să vă bucurați că suntem apărați, să vă bucurați că avem aliați NATO pe teritoriul României, care ne conferă siguranță și securitate și care protejează integritatea teritorială a României.
Când vedeți militari, chiar și în zonele urbane sau în zonele rurale, să știți că ei își fac datoria și asta trebuie să vă dea sentimentul de siguranță. Noi suntem pregătiți pentru pace și o facem 24 din 24. Prezența militarilor nu înseamnă război, dimpotrivă, înseamnă descurajarea celor care ar vrea să implice România și NATO într-un război.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Către finalul interviului, domnule Radu Tudor, vreau să ne îndreptăm către Ucraina, pentru că acest Campionat Mondial de Fotbal, care se va termina mâine, a avut cumva un efect de bumerang, aș spune, din punctul unora de vedere.
S-a vorbit mai puțin despre războiul din Ucraina, a venit iarna, ne-au indus anumite știri mai puțin, să zicem aprofundate, ideea că lucrurile s-au mai calmat, ceea ce nu e deloc adevărat.
Radu Tudor:Nu e deloc adevărat. Amenințarea rămâne. Ucraina este, din păcate, bombardată cu rachete, cu drone, mor civili în continuare, e o situație incredibil de dureroasă, o țară care rămâne din ce în ce mai mult fără energie și fără apă în debutul iernii și, evident, un Campionat Mondial de Fotbal întotdeauna a atras atenția.
Dar să nu uităm că România este țara membră a NATO, cu cea mai lungă frontieră terestră cu Ucraina, că bazinul Mării Negre a fost transformat într-o scenă de război de Rusia. Și apropo de ceea ce am discutat la începutul emisiunii, Moscova continuă să amenințe NATO și să spună că vrea să-i distrugă sistemul de apărare.
Noi în continuare ne vom apăra foarte eficient, nu vom amenința Rusia, tot sperăm că la Moscova va veni un lider care va dori pace și o relație civilizate, dar chestiunea aceasta a Ucrainei rămâne principala preocupare de securitate și apărare a României și a NATO și cred că factorii decizionali care au avut foarte multe opțiuni în față nu s-au dat la o parte în a monitoriza 24 din 24 situația din Ucraina, mai ales că, potrivit informațiilor oferite de generalul Valeri Zalujni, șeful Forțelor Armate ale Ucrainei, Rusia ar pregăti o ofensivă în februarie-martie, din nord, de la frontiera cu Belarus, din nou asupra Kievului.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Este o știre asupra căreia vom reveni, pentru că ne așteaptă vremuri complicate. Vă mulțumesc foarte mult, domnule Radu Tudor, pentru intervenția din această…
Radu Tudor: Mulţumesc, Radio România! Mulţumesc, Cristi Dumitraşcu. Sărbători fericite!
Peste 150 de misiuni de poliție aeriană întărită în zona bazinului Mării Negre
Publicat de Gabriel Stan,
19 decembrie 2022, 10:00
Adrian Gîtman (realizator rubrică): Peste 150 de misiuni de poliție aeriană întărită au fost efectuate din România în zona bazinului Mării Negre de la începutul invaziei ruse în Ucraina.
La aceste misiuni au participat aeronave ale Forțelor Aeriene Române și ale detașamentelor din țări aliate aflate în țara noastră în acest scop.
Majoritatea misiunilor de interceptare au vizat aeronave ale Federației Ruse care se apropiau de spațiul aerian al României.
Au existat și cazuri în care aeronave civile au avut nevoie de coordonare după ce comunicațiile au fost întrerupte ori din cauza unor alerte false cu bombă. Ministerul Apărării Naționale precizează că nici un avion rusesc nu a intrat în spațiul aerian al țării noastre.
În prezent, Forțele Aeriene Române execută acest tip de misiuni în cooperare cu detașamentele aviației militare italiene și spaniole.
Ovidiu Raețchi: Marea Neagră este o prioritate zero pentru Alianța Nord-Atlantică, pentru că Alianța e una cu caracter defensiv, iar Marea Neagră e vizată de un război de agresiune, însoțit de încercări de a modifica granițele
Publicat de Gabriel Stan,
12 decembrie 2022, 14:03
La „Subiectul săptămânii” aducem în atenția dumneavoastră concluziile ministerialei NATO desfășurată săptămâna trecută la Bucureşti, primul eveniment de nivel înalt al NATO într-un stat de pe flancul estic, după agresiunea armată a Federației Ruse împotriva Ucrainei.
Vă invităm să ascultați un fragment din emisiunea „Euroatlantica”, difuzată joi seara, la Radio România Actualități.
Invitații lui Radu Dobrițoiu au fost Ovidiu Raețchi, preşedintele Centrului Euroatlantic pentru Reziliență, și Ion Petrescu, colonel în rezervă, analist militar, fost director al trustului de presă al Armatei.
Radu Dobrițoiu (realizator): Ce mesaj transmite alegerea Bucureștiului pentru această reuniune?
Ovidiu Raețchi:Sunt două mesaje. În primul rând, în mod evident, este sprijinul față de partenerii ucraineni, care a fost subliniat și care a fost dezbătut în detaliu de-a lungul zilelor reuniunii ministeriale.
În mod evident, este și un semnal în raport cu importanța României în acest flanc, pentru că, dacă te uiți la linia celor trei mări dinspre estul Europei, adică de la Baltica la Marea Neagră și la Adriatică, vei înțelege imediat de ce e Marea Neagră este o prioritate zero pentru Alianța Nord-Atlantică, astăzi; pentru că Alianța e una cu caracter defensiv și pentru că Marea Neagră e, în acest moment, vizată de un război de agresiune, însoțit de încercări de a modifica granițele.
Iar dacă flancul baltic a fost deplin consolidat, ca efect nescontat, dacă în sud, la Adriatică, există, sigur, încercări de destabilizare hibridă, dar nu se poate vorbi de o agresiune directă din rațiuni geografice, Marea Neagră este direcția care trebuie stabilizată și protejată, iar România a reprezentat promotorul strategic al acestei idei încă după ocuparea și anexarea ilegală a Crimeei.
Noi am pledat pentru o pondere egală a prezenței înaintate NATO la Marea Neagră, în raport cu Baltica. Și iată că istoria ne dă dreptate, în ideea că, dacă Federația Rusă simte o anumită vulnerabilitate într-o zonă, acolo își va concentra eforturile. Or, la Marea Neagră avem Ucraina, avem Moldova cu Transnistria, cu Găgăuzia, avem Georgia.
Toate aceste idei au fost formulate de România, care, politic, a fost, este și va fi actorul de la Marea Neagră cu cel mai puternic discurs pro-NATO și al creșterii prezenței NATO, iar opțiunea pentru București a fost o consecință.
Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule colonel Ion Petrescu, pe palierul militar s-a discutat de Ucraina. Ce concluzii putem trage după reuniunea de la București? Cât de importantă este Ucraina, rezistența Kievului în strategia de securitate a NATO?
Ion Petrescu: Au fost la București voci care au perceput această reuniune de-o manieră, pe care aș caracteriza-o cu eleganță, bazată pe lipsă de informație. Sigur că toți cei care au participat la această reuniune a miniștrilor de externe ai NATO știau că principala problemă rămâne Ucraina.
Ucraina, din perspectiva faptului că și-a propus, anul viitor, așa cum zicea președintele Zelenski, să-și elibereze toate teritoriile, inclusiv Donbasul, Ucraina de Sud și Crimeea, un obiectiv extrem de ambițios, în condițiile în care, așa cum declara președintele Putin, Rusia rămâne cu trupe în Ucraina și își apără interesul național acolo.
La momentul când difuzați emisiunea, sunt 125.000 de mobilizați trimiși de Kremlin în sprijinul forțelor destinate inițial pentru operațiunea militară specială pe teritoriul statului ucrainean și se preconizează ca restul, până la 300.000, să fie trimiși după terminarea perioadei de instruire, probabil înainte de data de 1 martie.
De aceea, această voce unitară a miniștrilor de externe aliați a contat foarte mult, deoarece aici nu e vorba doar de simple declarații, ci de o bifare a unor angajamente anterioare, care încep de la livrarea de armament, cum procedează Statele Unite al Americii, Marea Britanie, până la alte modalități de ajutorare a statului ucrainean, greu încercat în această iarnă de bombardamentele cinice ale Federației Ruse și care va primi, cu recunoștință, toate aceste generatoare pe care o serie de state europene le-au pregătit; le trimit pe calea aerului pentru a ajuta populația ucraineană greu încercată de acest război dus pe frontul de est.
Ștefan Ciochinaru: Strategia lui Putin în acest moment este foarte clară. Vrea o iarnă grea pentru noi, întuneric și frig în Ucraina, dezbinare în Europa și vrea ca umbra de moarte a Rusiei să ne înghețe pe toți într-o frică perpetuă
La ”Subiectul săptămânii” avem un interviu cu profesorul de relații internaționale Ștefan Ciochinaru, de la care vom afla care sunt principalele concluzii de după reuniunea NATO de la București, încheiată miercuri, 30 noiembrie.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Ciochinaru, iată mesaje importante care au reieșit după întâlnirea NATO de la București.
Am reținut ceva înainte de a vă ruga să dezvoltăm concluziile pe care le-ați tras dumneavoastră, să dezvoltăm un alt mesaj care vine dinspre Moscova, dinspre ministrul de externe Lavrov, care, iată, a mai scos din joben încă una gogotă, așa cum acum vreun an spuneau că înțelegerea pe care au avut-o ei pe vremuri nu se respectă și că vor să refacă sfera de influență până în centrul Europei, acum avem altă motivație ciudată: NATO trebuie să dispară, pentru că Uniunea Sovietică a dispărut. Cum comentați declarația asta?
Ștefan Ciochinaru:Cu amuzament, adică morocănosul Pinocchio, cum mai este supranumit mai nou ministrul de externe al Federației Ruse, din motive lesne de înțeles, din sintagma pe care am amintit-o, eh, morocănosul Pinocchio nu se dezminte.
Nu există niciun fel de legătură de cauzalitate între dispariția URSS și NATO, atâta vreme cât NATO este o alianță defensivă, constituită prin voința țărilor membre. Și cu asta se termină toată discuția.
Avem 28 de state europene, plus două state din America de Nord, Canada și Statele Unite ale Americii, care au acest acord de voință privind securitatea lor colectivă. Politica aventuristă a Rusiei este o amenințare pentru pacea globală, nu doar continentală, iată, justifică existența unei astfel de alianțe.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cu atât mai mult cu cât, iată, s-a vorbit despre războiul din Ucraina în continuare. Noi am mai dezbătut în perioada anterioară, destul de curând am mai dezbătut acest subiect și reiese aici un mesaj important după întâlnirea de la București, se transmite un mesaj de unitate și de efort susținut de a sprijini Ucraina, oricât va dura. Nu dăm înapoi. Așa se spune.
Ștefan Ciochinaru:Da, da, da, a fost, de fapt este foarte interesant ce s-a întâmplat la București, că nu vorbim doar de reuniunea ministrială NATO, a fost un cumul de întâlniri la București. Să nu uităm și de reuniunea liderilor conferinței pentru securitate de la Munchen, să nu uităm de întâlnirea organizată de Marshal Found și de Aspen Institut pentru Securitatea Europeană, să nu uităm de întâlnirea miniștrilor de externe ai G 7, sigur, mai puțin Japonia.
Deci, iată, au fost vreo patru evenimente extraordinare, sigur prilejuite de această ministerială a NATO, toate consacrate, în fond, situației securitare din Europa. Pentru că, ca să legăm de întrebarea anterioară a dumneavoastră, domnul Lavrov, morocănosul Pinocchio, spunea că nu mai există URSS.
Nu mai există URSS, există Federația Rusă, Imperiul Rus, care continuă, indiferent că vorbeam de comisari atunci, de gospodine acum, continuă aceeași politică agresivă, imperialistă, care caracterizează Moscova de sute de ani.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Se vede că o rezistență reală, adevărată nu poate fi susținută de Ucraina decât cu ajutorul Vestului, cu ajutorul tehnologiei moderne.
Am văzut și noi, acum câteva zile, la parada militară națională, spre norocul nostru și spre lauda noastră, pentru că am urmărit un drum greu de reforme, prin care am reușit să dotăm cât de cât armata cu sistemele atât de lăudate în război din Ucraina, şi aici am să spun despre HIMARS, dar acum, iată, ministrul ucrainean Kuleba cere și Patriot. Credeți că va fi posibil să aibă, în viitorul apropiat, Ucraina și un sistem Patriot?
Ştefan Ciochinaru:Nu știu dacă va fi posibil, dar cu siguranță este foarte necesar, pentru că vedeți, tot armamentul modern pe care l-a donat lumea liberă Ucrainei, pentru ca să se apere în fața acestei agresiuni ilegale a Rusiei, nu este un armament care să-i permită Ucrainei să lovească în adâncime pozițiile ruse, în timp ce Rusia lovește, după cum am văzut, Ucraina până la frontierele ei cu țările NATO. Și atunci, da, Ucraina are nevoie de apărare antiaeriană, pentru că aici ar fi rolul Patriot.
Are mare nevoie de Patriot, asta cu siguranță. Dacă se va și reuși să se deplaseze sistemele Patriot în Ucraina, este o decizie care mă tem că nu este atât politică, cât militară, pentru că știm bine că sistemele Patriot presupun un nivel de tehnologie care trebuie pus la adăpost de mâna lungă a Moscovei. Cred că aici despre asta este vorba. Alminteri, reuniunile de la București au prilejuit nu doar afirmarea unității NATO – şi foarte bine spuneați dumneavoastră de hotărârea colectivă de a sprijini Ucraina până la victoria acesteia asupra Rusiei.
Atenție foarte mare la terminologie! De altfel, ştiţi bine că privind aderarea, posibila aderare a Ucrainei la NATO, s-a spus că există o condiție, și anume Ucraina să învingă în acest război, să rămână o țară suverană, pentru că în NATO nu pot să intre decât țări suverane. Nu sunt jocuri de cuvinte, sunt formulări foarte interesante și trebuie să fim foarte atenți, pentru că, în fond, la București s-au pus jaloanele pentru tot ceea ce urmează să se întâmple pe front, până undeva la sfârșitul primăverii, începutul verii anului viitor. Da, n-ar fi o tragedie doar pentru Ucraina dacă s-ar pierde acest război, ar fi o tragedie pentru întreaga lume democratică, care ar deveni mai vulnerabilă și viața ar fi periculoasă într-o astfel de lume.
Nu există dubii din punctul acesta de vedere. Au fost câteva puncte interesante ale declarațiilor date la București și, dacă-mi îngăduiți, aș accentua puțin asupra lor, pentru că ele vin ca răspuns la strategia lui Putin.
Strategia lui Putin în acest moment este foarte clară. Putin vrea o iarnă grea pentru noi, vrea întuneric și frig în Ucraina, vrea dezbinare în Europa, vrea ca umbra de moarte a Rusiei să ne înghețe pe toți într-o frică perpetuă. Dar, la București s-a spus foarte clar, pentru prima dată, că Balcanii de Vest și regiunea Mării Negre sunt zone de importanță strategică pentru NATO.
Ştefan Ciochinaru:Sigur că da, foarte important. S-a spus că NATO nu va recunoaște niciodată anexările ilegale ale Rusiei, care încalcă flagrant dreptul internațional și Carta ONU. De asemenea, s-a mai spus un lucru foarte important, dacă-mi îngăduiţi, și anume că toți cei responsabili pentru crime de război trebuie să fie trași la răspundere și vor fi trași la răspundere.
Sprijinul pentru Ucraina rămâne ferm indiferent de durata războiului. Se vor adopta planuri concrete în cazul unui atac rusesc împotriva vreunei țări NATO – şi aici e contribuția României, ştim foarte bine că președintele României a cerut aceste măsuri concrete. S-a stabilit, de asemenea, extrem de important că nu este un adversar China. China este o competitoare, există o rivalitate sistemică, dar nu este un …
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Inamic.
Ştefan Ciochinaru:… adversar pentru NATO. De asemenea, așa cum spuneam, Ucraina trebuie să rămână un stat suveran, ca să devină membru NATO. Dar, foarte important, cel puțin pentru noi, pentru români, s-a desprins o lecție războiului de până acum, și anume că țări precum Moldova, Georgia și Bosnia-Herțegovina trebuie sprijinite acum.
Nu mai trebuie amânat. Trebuie luate toate măsurile pentru ca aceste țări să fie la adăpost de mâna lungă a Moscovei, care acționează uneori direct și uneori prin țări prietene. Și dați-mi voie să nu le amintesc, că le știm foarte bine cu toții, chiar dacă vorbim aici de Belgrad și de Budapesta.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru că ați amintit despre Republica Moldova, era chiar ultima întrebare pe care voiam să v-o adresez. S-a amintit aici, în declarația lui Jens Stoltenberg, despre întâlnirea cu Maia Sandu și despre faptul că se respectă statutul neutru al țării și al faptului că nu este o țară care aspiră la aderarea la NATO. Un pic complicat pentru Moldova.
Ştefan Ciochinaru:E foarte complicat acest statut de neutralitate, care a apărut o soluție în anii ’90, creează niște dificultăți securitare în momentul de față. Ceea ce este însă absolut salutar este faptul că Uniunea Europeană, și, iată, acum și NATO, dar în această ordine, întâi Uniunea Europeană și apoi NATO, în pofida acestui statut de neutralitate, au înțeles că trebuie să sprijine acest al doilea mic stat românesc, să reziste în fața presiunilor.
Pentru că, domnule Dumitrașcu, să fim cinstiți, în aceste zile are loc un război hibrid împotriva Moldovei, Rusia deschizând practic în Moldova un al doilea front, după cel din Ucraina. Numai că de data aceasta aicea, războiul se poartă doar cu instrumentele conflictului hibrid.
Dar asistăm la un veritabil asalt asupra statalității și asupra independenței și asupra guvernului pro-european de la Chișinău. Și evident că acest guvern trebuie sprijinit prin toate mijloacele, la fel ca de altfel și cel din Georgia, și la fel ca și cel din Bosnia-Herțegovina, care de asemenea trece prin momente foarte grele. Victoria acestor forte revanșarde și conservatoare, retrograde, aș spune, grupate în jurul Moscovei, nu ar duce la nimic bun pe continentul european.
Și tot ce speră Moscova, care este punctul strategic al acestei ofensive împotriva Europei și a lumii libere, este să ne facă să ne săturăm de război, să ne fie foarte greu, să ne fie frig, să fim exasperați de scumpirea alimentelor, a energiei. Iarna oricum nu e un anotim care să dea foarte mult optimism multora dintre noi și atunci, săturându-ne, să punem o presiune pe guverne, astfel încât să abandonăm lupta pentru libertate, pentru democrație, pentru valorile în care credem și abandonând această luptă, să lăsăm cale liberă Moscovei și aliaților săi.
Ei bine, asta nu se va întâmpla. Este deja eșuat acest program al lui Putin și, indiferent de preț, lumea democratică, lumea liberă va continua să rămână unită împotriva acestui marasm înfiorător care a pornit și este în continuare întreținut de la Moscova.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc foarte mult și pentru că spuneați, înainte de a încheia, pentru că aminteați despre acel al doilea front de război hibrid, de data asta care e deschis în Republica Moldova. Dumneavoastră nu sunteți departe de instituția Radio România, care, știți bine, are postul Radio România Chișinău, care, slavă Domnului, poate să reprezinte un pilon important, o contrapartidă a atacurilor hibride, informaționale care vin dinspre Rusia.
Ştefan Ciochinaru:La fel cum Radio România, radioul național, radioul tuturor românilor, a fost întotdeauna în istorie alături de valorile supreme ale națiunii.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la Subiectul săptămânii a fost profesorul de relații internaționale, Ștefan Ciochinaru. Domnule Ciochinaru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio!
Ştefan Ciochinaru: Cu drag! O zi bună!
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): O zi bună!
Sonia Raicu (realizator rubrică): Marți, 29 noiembrie, ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a avut o convorbire telefonică, în sistem videoconferință, cu secretarul apărării al Statelor Unite ale Americii, Lloyd Austin.
Discuțiile au vizat evoluțiile recente ale situației de securitate din regiunea Mării Negre, pe fondul războiului declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei.
Cei doi oficiali au discutat și despre stadiul și perspectivele cooperării în domeniul apărării, în special prezența forțelor Statelor Unite ale Americii în România, programele de achiziții de echipamente militare, precum și modalități de consolidare a posturii de descurajare și apărare a Alianței Nord-Atlantice, inclusiv eforturile și proiectele aliate din România.
Adrian Vascu: Industria militară a fost cea care a avut de câștigat din această perioadă prin care trecem, pentru că foarte multe țări și-au direcționat parte din bugete înspre aceasta. E cinic, pentru că am început din nou să investim, să facem arme, să le folosim
Publicat de Gabriel Stan,
28 noiembrie 2022, 15:31
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): La interviul tradițional de la Subiectul Săptămânii, invitat a fost jurnalistul și analistul economic Adrian Vascu, realizatorul emisiunii „Veridice” de la Digi24, emisiune premiată săptămâna aceasta în gala Ziarului Financiar – 24 de ani.
Interviul vizează o temă arzătoare, aceea de folosire a energiei ca armă într-un adevărat război neconvențional, un șantaj la scară largă, ca parte a războiului hibrid purtat de Federația Rusă împotriva Vestului.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Vascu, bine ați venit la „Jurnal militar.”
Adrian Vascu:Vă mulțumesc pentru invitație!
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și felicitări pentru premiul pe care l-ați primit din partea Ziarului Financiar. Este o recunoaștere a ceea ce faceți și a faptului că este…
Adrian Vascu:De fapt, a fost o contribuție a noastră, alături de Ziarul Financiar, noi activând mult în domeniul evaluărilor, la „Top 100 cele mai valoroase companii din România” care s-a lansat aseară, și am contribuit la estimarea valorilor din acest top, valori ale companiilor românești.
Pe primul loc a fost, uite că se leagă de subiectul nostru, „Hidroelectrica”, o companie din domeniul energiei, evaluată la vreo 63 de miliarde de lei, și „Nuclearelectrica” cred că era în top 10 ultima, iar ieri, în timpul galei, și cred că în această perioadă s-a vorbit și se vorbește extrem de mult de două lucruri.
Unu e legat de criza asta a energiei și unul dintre factorii care o determină este războiul din proximitatea noastră, din nefericire. Iar al doilea element, s-a vorbit despre acest lucru, și despre faptul că industria militară a fost cea care a avut de câștigat din această perioadă prin care trecem, pentru că foarte multe țări și-au direcționat parte din bugete înspre industria militară, pe care o lăsaseră mai la urmă până atunci.
E cinic, pentru că am început din nou să investim, să facem arme, să le folosim. Una este să fii pregătit pentru absolut orice și alta este să trăim aceste vremuri în care vedem că merge înainte un război, victime și o distrugere de țară care va necesita ani și bani și oameni să ajungă vreodată acolo unde am mai spus.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Din păcate, noi nu avem soluții ca țară dintr-o alianță puternică, o alianță care ne asigură nouă securitatea, şi e un dicton vechi care spune: dacă vrei să ai o pace lungă trebuie să te pregătești de război.
Și aici aș merge cu un citat din Maia Sandu, președintele Republicii Moldova, care spunea: „Nu putem avea încredere într-un regim care ne lasă pe întuneric și frig, care ucide intenționat oameni din simpla dorință de a ține alte popoare în sărăcie și în umilință. Oricât de greu ar fi acum, singurul nostru drum, calea de viitor a Republicii Moldova, trebuie să rămână spre lumea liberă”.
Cum comentați din punctul de vedere al omului specialist în asigurarea, să zicem, în asigurarea energiei, care este un punct vital în funcționarea unei țări şi sigur că da, treaba asta ține până la urmă de securitate, de securitatea țării.
Adrian Vascu:Da, discursul doamnei Maia Sandu este unul corect, atât politic, cât și uman, până la urmă. Am apreciat de mai multe ori această calitate a discursurilor domniei sale bune. Spune bine.
Pe de altă parte, am luat și eu legătura cu prietenii și chiar avem o sucursală la Chișinău, iar momentul în care s-a luat curentul, săptămâna trecută, a fost unul de speriat cumva acolo, adică nu li s-a mai întâmplat chiar așa, să se întâmple în Chișinău. Imaginează-ţi că s-au oprit troleibuzele prin stații, prin intersecții, lifturile prin casele scărilor, adică surprize pe care nu le aveau.
Chiar mă gândeam că poate vom schimba niște reguli și în zona rezidențialelor de peste tot și să fie niște condiții de generatoare, ca măcar să nu rămână oamenii în lift cu orele sau cine știe ce să pățească în aceste momente. Revenind la Chișinău și la Republica Moldova, atunci când ei au fost un capăt de linie cumva..
Că sunt înspre Europa sunt un capăt de linie și aderă și ea, speră să intre în această direcție, cu noi și frumos ar fi să se întâmple odată sau a fost un capăt de linie și dinspre Moscova și n-au investit în capacități de producție, astfel încât nu au o asemenea independență și este foarte dificil să faci peste noapte capacități care să producă energie și să asiguri un asemenea deficit brusc, cum se întâmplă în Ucraina acum, când ați văzut sau am văzut, voi mai bine, pentru că sunteți în domeniul militar și puteți analiza și strategic și cu experiența pe care o aveți, dar ce vedem noi din afară este că în prag de iarnă cinismul s-a dus la maxim când, de fapt, atacurile sunt exact în zona acestor puncte extrem de nevralgice și extrem de esențiale, până la urmă.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ultima întrebare. Cum comentați pregătirile pe care le fac unele armate, cum ar fi armata austriacă, care iată, a avut și câteva aplicații, câteva simulări în caz de rămân fără curent?
Adrian Vascu:Mi se pare absolut corect să simuleze niște lucruri care sunt, după cum le vedem, aplicabile în viața de fiecare zi.
Noi privim războiul pentru că deja pentru civili e destul de lung și ni s-a părut zilele astea că e și blurat oarecum din cauza campionatului mondial de fotbal.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cu siguranță.
Adrian Vascu:În sensul că lumea a zis: lasă, lăsăm puțin războiul deoparte, că acum trebuie să ne uităm la meci, că joacă cine cu nu știu cine. Dar, în realitate pregătirile se fac, apropo de aceste pregătiri, că se va lua curentul, este una, dar s-au făcut pregătiri ce se va întâmpla în cazul unui atac nuclear?
Iar în acest caz deja rezultatul e cu virgulă pentru oricine, pentru că orice pregătire ai face, am văzut că s-au făcut în diverse zone din lume, ba au făcut americanii cu aliații, ba au făcut rușii exerciții.
Ele par deja în zona aia de filme, deși partea realistă din noi ne spune că n-am crezut că vom mai prinde război în 2022 și uite că se întâmplă și atunci nu mai spunem chiar cu toată gura: domnule, nu o fi nebun cineva să dea drumul la butonul nuclear. Rămânem optimiști în continuare și sperăm să nu se ajungă sub nicio formă la un asemenea demers.
Pe de altă parte, din biografia lui Putin, lucrurile care au fost scrise și sunt publice, spunea la un moment dat că el a urmărit, a avut o copilărie, mă rog, mai săracă într-un fel și avea o bătălie cu șobolanii.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da, da, da, ne e cunoscută povestea. Da.
Adrian Vascu:Da, e cunoscută povestea și spune că întotdeauna șobolanul când este prins la colț va ataca și atunci nu contează cum. Sperăm că nu este cazul.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la subiectul săptămânii a fost jurnalistul Adrian Vascu, realizatorul pastilei economice „Veridice” de la Digi24. Domnule Vascu, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.
Adrian Vascu:Cu mare drag, și să fie în pace și să fim sănătoși.
Uniunea Europeană a lansat misiunea de asistență militară pentru Ucraina
Publicat de Gabriel Stan,
28 noiembrie 2022, 14:30
Adrian Gîtman (realizator rubrică): Uniunea Europeană a lansat misiunea de asistență militară pentru Ucraina. Programul va funcționa timp de 24 de luni, perioadă în care vor fi instruiți circa 15 mii de militari.
Scopul misiunii este creșterea potențialului militar al forțelor armate ucrainene, astfel încât acestea să poată proteja integritatea teritorială și suveranitatea țării.
Șeful diplomației europene, spaniolul Josep Borrell, a declarat că misiunea va fi operațională în mai puțin de trei luni.
Centrul principal al misiunii se va afla în Polonia, iar un cartier general secundar va fi instalat în Germania.
Costurile estimate sunt de aproximativ 60 de millioane de euro pe an. Comandantul misiunii va fi directorul general al capacității militare a Uniunii Europene, viceamiralul francez Hervé Bléjean.
Peste 30 de mine marine au fost neutralizate în bazinul vestic al Mării Negre
Publicat de Gabriel Stan,
28 noiembrie 2022, 13:45
Adrian Gîtman (realizator rubrică): Peste 30 de mine marine au fost neutralizate în bazinul vestic al Mării Negre de către forțele navale din România, Turcia, Bulgaria și Ucraina – a declarat șeful statului major al Forțelor Navale, contraamiralul Mihai Panait, în cadrul întâlnirii anuale cu atașații militari străini acreditați în țara noastră.
Șeful Forțelor Navale Române a evidențiat activitățile de instruire bilaterală pe care marina militară le desfășoară împreună cu alți parteneri în Marea Neagră și în Marea Mediterană, precum și contribuția la asigurarea securității aliate în regiune, pe fondul războiului purtat de Federația Rusă în Ucraina.
Bugetul alocat Forțelor Navale Române în ultimii ani a permis derularea unor programe importante de reparații și modernizări la mai multe tipuri de nave din compunerea flotei și a flotilei fluviale.
Programe de achiziții de tehnică nouă sau derulat la Centrul de Scafandri – Regimentul 307 Infanterie Marină, grupul de elicoptere și Academia Navală.
Ștefan Ciochinaru: Când se va termina acest război, rolul ONU și al dreptului internațional vor trebui revizuite. Va trebui să preia în custodie centralele nucleare, care sunt o amenințare pentru toată lumea
Publicat de Gabriel Stan,
21 noiembrie 2022, 14:53
La „Subiectul săptămânii” a fost realizată o analiză a situației geopolitice internaționale, cu accent pe războiul ruso-ucrainean. Cristian Dumitrașcu a realizat interviul cu profesorul de relații internaționale, Ștefan Ciochinaru.
Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Domnule profesor, bun venit la „Jurnal militar”!
Ștefan Ciochinaru:Bine v-am găsit!
Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Nu ne-am mai auzit de ceva vreme, dar, iacătă, avem motive destule să discutăm despre ce se întâmplă pe scena internațională. Aș spune, chiar de la început, una caldă, una rece.
Să spunem că întâlnirea dintre Biden și liderul chinez se poate trece la cea caldă, iar apoi, criza ucraineană continuă. Avem și cele două rachete căzute în Polonia.
Ștefan Ciochinaru:Să începem cu cea caldă – și este de o importanță extraordinară. Constat că sunteți singurii în mass-media care ar fi decelat corect importanța întâlnirii dintre președintele Biden și președintele Xi, care s-a soldat cu, aș zice, un pas mic în relațiile bilaterale, dar un pas uriaș în cele internaționale.
Pentru că la sfârșitul acestei întâlniri, președintele Chinei, Xi Jinping, a declarat – și vă citez aproape cu ghilimele: „China nu caută să schimbe ordinea internațională actuală”. Și închid aici acest citat de o importanță uriașă, pentru că practic, președintele Xi Jinping a semnalat în felul acesta că țara sa, China, iese din acea alianță revizionistă care s-a ambiționat să schimbe ordinea lumii, o ordine bazată pe reguli și care era compusă din Rusia, Iran, Coreea de Nord și – se presupunea – și China.
Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Da, foarte important. Iată că s-a tot vorbit în presa internațională despre eliminarea, practic, din cursa asta geopolitică mondială a Rusiei, de fapt.
Ștefan Ciochinaru:Da, pentru că s-a mai convenit acolo ceva și anume, s-a convenit să se renunțe la orice amenințare nucleară în relațiile internaționale.
Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Ăsta cred că este un pas foarte mare pe care l-a făcut America, pe de o parte, și, iată, China a acquiesat.
Ștefan Ciochinaru:Și, iată, și China și asta conferă lumii o gură de oxigen, o liniște de care era foarte mare nevoie în relațiile internaționale.
Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Interesant, de asemenea, felul în care s-a poziționat..
Ștefan Ciochinaru:Erdogan…
Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): … pentru că se pare că a avut iar o poziție diferită.
Ștefan Ciochinaru:Da, președintele Turciei face un balet diplomatic, aș zice, extrem de interesant, maximizând la maximum situația geopolitică a țării sale și încercând să intermedieze între lumea liberă și Rusia, între țările din Asia Centrală, Orient și Occident.
Nu este surprinzător, este un curs politic pe care președintele Erdogan l-a adoptat de la începutul acestui conflict și în felul acesta reușind să capitalizeze în planul politicii internaționale foarte mult.
Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Întorcându-ne la Ucraina noastră cea de toate zilele, iată că se fac în curând nouă luni.
Ștefan Ciochinaru:Se fac nouă luni, nouă luni în care am strâns foarte multe întrebări. Sunt sunt numeroase interogațiile, domnule Dumitrașcu, pe care le ridică acest mare război din secolul 21. Sunt numeroase.
De ce sunt bombardate școlile și spitalele? De ce sunt bombardate cartierele de locuințe, de ce sunt amenințate centralele nucleare și barajele de acumulare, de ce sunt detonate silozurile alimentare, de ce NATO interzice Ucrainei bombardarea în adâncime a pozițiilor rusești, dar Rusia poate bombarda până la granița cu NATO, și, iată, prin accident și dincolo de ea.
Eu cred că atunci când se va termina acest război, pentru că se va termina, rolul ONU și al dreptului internațional vor trebui revizuite. Și vă dau un singur exemplu: de ce, de exemplu, în conflictele viitorului, ONU să nu preia în custodie centralele nucleare, care sunt o amenințare pentru toată lumea, nu doar pentru cei care se află în dispută pe front?
De ce în astfel de situații nu s-ar putea institui o zonă de interdicție, o fâșie de 100 de kilometri la frontiera cu țările nebeligerante? Atunci, astfel de accidente, cum a fost cel al căderii rachetei în Polonia, nu ar mai fi posibile. Deci primejdia de escaladare a războiului ar fi înlăturată. Și sunt numeroase astfel de probleme pe care acest război le ridică.
Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Către finalul interviului, după toate cele care s-au întâmplat în această săptămână – și iată, a fost și întâlnirea miniștrilor apărării din NATO la Bruxelles – lucrurile par a se îndrepta către o rezolvare, către un final. Sau încă nu vedem luminița de la capătul tunelului?
Ştefan Ciochinaru:Părerea mea este că în acest moment nu se mai joacă pe front, ci se joacă pe frontul din interiorul Rusiei, de la Moscova.
Acolo s-a constituit, de fapt, în ultima lună, luna octombrie, s-a constituit așa, pe nesimțite, o troică, un nou centru de putere rusesc, format din bucătarul Prigojin, generalul terorist Surovikin și aventurierul Kadîrov.
Acești trei oameni, dintre care doi au armate particulare, atenție, au intrat în dispută directă cu armata rusă, cu ministrul apărării, Șoigu, care încă este susținut de Vladimir Putin. În momentul de față are loc o luptă pentru putere fără niciun fel de menajamente înăuntrul Rusiei. Acolo este, cred eu, adevăratul front în momentul de față, cu toate că, sigur, ce se întâmplă în Ucraina continuă să îmbrace culori dramatice. Recentul bombardament…
Ştefan Ciochinaru:Aproape 100 de rachete Kalibr a însemnat o desfășurare de mare forță și, din câte am înțeles de la specialiștii militari, rușii ar mai avea aproape cam tot 100 de rachete Kalibr în rezervă, dar ar fi ultimele.
Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Da, ceea ce cumva, logistic, s-ar putea ca aici să se…
Ştefan Ciochinaru: Ceea ce cumva conturează răspunsul la întrebarea dumneavoastră. Așa este.
Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc tare mult. Interesantă perspectiva asta. Am mai văzut așa ceva în 1917 în Rusia.
Ştefan Ciochinaru: Este, observația dumneavoastră este extrem de pertinentă. Retrăim acea perioadă. Se apropie cu pas vertiginos o perioadă revoluționară în Rusia, poate chiar insurecțională, poate chiar de război civil.
Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc tare mult pentru momentele, pentru minutele acordate.
Sunt convins că erați așteptat de mulți ascultători care de fiecare dată ne-au dat semnale că vă mai vor aici, la „Jurnal militar”, cu analizele dumneavoastră.
Ne mai auzim aici, la Radio România Actualități și în toate posturile teritoriale ale Radio România. Vă mulțumesc și ne mai auzim la radio.
Ştefan Ciochinaru: Cu multă plăcere și un îndemn pentru ascultătorii dumneavoastră: să țină aproape un aparat de radio cu tranzistor pentru a asculta Radio România în caz de Doamne ferește.
Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc! O zi bună!
Marius Gheorghescu: Ucrainienii beneficiază de un sprijin de informații destul de consistent fiind principalul factor care a făcut diferența în acest război
Publicat de Gabriel Stan,
14 noiembrie 2022, 16:08
Cristian Dumitrașcu (realizator): Prezent la Babadag în această săptămână am stat de vorbă, pe îndelete, cum se spune, cu comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină, colonelul Marius Gheorghescu.
Dacă vă mai amintiți, domnia sa a realizat analizele foarte tehnice cu privire la războiul din Ucraina, una la vreo două luni după momentul 24 februarie, una prin vară şi, iată, acum, spre final de an, o a treia analiză pe care vă invit să o ascultați.
Invitat la Interviu Săptămânii, comandantul de Infanterie marină din Babadag. Domnule colonel, bună dimineaţa şi bine aţi venit la Radio!
Marius Gheorghescu:Bună dimineața dumneavoastră și ascultătorilor dumneavoastră!
Cristian Dumitrașcu (realizator): Așteptate analizele dumneavoastră ca ofițer activ, comandant de mare unitate, aici, la granița de est, cea mai complicată după părerea specialiștilor, analizele despre războiul din Ucraina au fost foarte apreciate, cu atât mai mult cu cât, în afara faptului că sunteți în meserie, ca să spun așa, sunteți foarte informat, intrați pe toate site-urile și toate sursele posibile, aşa că se cuvine acum, în săptămâna aceasta de noiembrie, să analizăm ce se mai întâmplă în războiul din Ucraina, așa cum am vorbit noi de la început, pe la mijlocul perioadei, și iată acum este o acalmie, cum spuneaţi un pic mai devreme.
Marius Gheorghescu:Într-adevăr, sunt destul de atent la faza tactică, la partea de acțiuni militare de nivel tactic, care sunt, din punctul meu de vedere, cele mai relevante. Da, într-adevăr, războiul a intrat într-o fază de stagnare sau stalemate, cum e termenul britanic sau american.
Rușii își consolidează cucerirea, aliniamentul atins, concomitent cu mobilizarea care recent s-a încheiat, anumite unități cel mai probabil își vor reface, dacă nu total, măcar parțial sau mare parte din capacitatea de luptă; forțele armate ale ucrainienilor rămân în continuare în ofensivă pentru recucerirea teritoriilor anexate și a obiectivelor din zona de contact. Frontul pare ușor stabilizat, asta nu înseamnă că nu lasă loc de surprize.
Avem retragerea și evacuarea populației în zona Herson, care pare să incite opiniile multor specialiști aici – fie că se datorează succesuluiimilitar al forțelor ucrainene, fie ne putem aștepta și la o surpriză din partea armatei ruse, un procedeu numit capcană, dar la un nivel mult mai mare.
De asemenea, în Luhansk succesul forțelor ucrainene este mult mai vizibil. Cred că toată lumea așteaptă iarna, ca de obicei rușii sunt specialiști în a folosi conjunctura iernii în favoarea acțiunilor lor.
Mobilizarea, chiar dacă va da un impuls acţiunilor militare ale rușilor, nu cred că vor fi consemnate succese notabile, poate izolate, locale, vom vedea. Din punctul meu de vedere, pare-se că vor să consolideze.
După părerea mea, obiectivul militar al forțelor ruse este să consolideze și să mențină podul terestru către peninsula Crimeea, unde sunt mai multe obiective: alimentarea cu apă, șoselele.
A fost atacul sau lovitura forțelor ucrainene din portul Sevastopol, în care au lovit o fregată din clasa Amiral Grigorovici, au lovit un remorcher, din nou cu inovații tehnice și tactice ale forțelor ucrainene, au folosit drone aeriene pentru inducerea în eroare a apărării antiaeriene a echipajelor, a navelor din Marea Neagră, iar în port, în gura portului, în golf, au lovit navele cu drone submarine, USV se numesc – vehicule submarine fără pilot, comandate de la distanță.
Iată o inovație, ele existau pe piață, dar cred că este prima punere în scenă sau testare operațională cu succes, reușind să facă victime sau să creeze o problemă de protecție a navelor mari. Lovirea navei amiral, cea care a rămas, nava amiral a Flotei ruse din Marea Neagră, pare și acesta un succes. E adevărat că a fost lovită, nu a fost scufundată, dar aceasta reprezintă un semn și un mesaj, cel puțin operațional destul de clar din partea forțelor ucrainene.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Cred că e foarte interesant pentru dumneavoastră, ca specialist, să vedeți lucruri care, iată, se întâmplă în premieră în istoria militară, şi asta poate fi o chestiune care, sigur că da, se va preda la școală în viitor.
Marius Gheorghescu: După cum suneau specialiștii acum câțiva ani, revoluția în afacerile militare va consta mult în tehnologizare și digitalizarea războiului. Iată că asistăm la testarea operațională a multor sisteme de armament, de senzori, armament. Războiul reprezintă, chiar dacă este în apropierea țării noastre, reprezintă și o oportunitate pentru testarea multor sisteme de lovire și de senzori.
Dacă în bătălia aero-terestră aveam o combinație între aviație și tancuri sau între infanterie mecanizată și aviație, iată că se conturează noi cupluri, să spunem, pe câmpul de luptă între drona aeriană și forță terestră sau între dronă aeriană-dronă submarină.
Iată că apar niște inovații tehnice cu aplicabilitate tactică și operațională care au avut un succes chiar dacă el poate fi doar local sau de oportunitate, dar iată că aceasta a creat – și mă întorc din nou la exemplul loviturii din Portul Sevastopol, a fost mai mult succesul sau surpriza utilizării dronei sumarine sau lipsa măsurilor de protecție a forței în zona portuară Sevastopol?
Ca să poți lovi inamicul trebuie să-i exploatezi vulnerabilotaţile. Cu siguranță forțele ucrainene au avut informații asupra măsurilor de securitate, de protecție a forței portuară a navelor și atunci au reușit să creeze probleme flotei ruse.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Aş vrea să revenim la acest punct fierbinte al frontului de est, Herson, acolo unde spuneaţi mai devreme, şi este o idee vehiculată de mulţi specialişti că poate fi o capcană, iar dvs aţi spus că poate fi o capcană la un nivel mare. Dacă am putea să le explicăm ascultătorilolr această capcană, ce urmăresc ruşii, dacă este adevărat, prin această retragere deliberată.
Marius Gheorghescu:Păi în primul rând mă gândesc la o menţinere a contactului de foc, a contactuluui de luptă între forţele ruse şi forţele ucrainene la un nivel minim, ruşii menţin o forţă minală şi simulează o retragere pentru a atrage o mare parte sau un mare nucleu sau forţele principale ale Ucrainei să le atragă într-o zonă care este relativ închisă. Dacă vă uitaţi, este zonă fluvială a Niprului, este o zonă cu mobilitate destul de problematică.
Îi atragi într-o zonă închisă, de mici dimensiuni, după care îi loveşti sau îi încercuieşti şi îi nimiceşti sau îi obligi să se predea. Este o capcană, atragi… Hersonul este o zonă urbanizată, destul de dezvoltată, este un punct fierbinte şi este un obiectiv, bineînţeles, principal al forţelor ucrainene, pe care vor să-l reocupe, chiar dacă ruşii au creat capul de pod pe malul drept al Niprului, acolo, dar este o zonă în care îi pot atrage pe ucraineni şi le pot neutraliza o mare parte din forţele… având în vedere că şi ucrainenii au concentrate forţe, au forţe aeropurtate acolo, au infanterie marină, au forţe motorizate, adică un nucleu destul de consistent al forţei.
Vedeți, luptele sunt în Lugansk și în Herson, sunt în două zone destul de bine adunate, nu auzim decât de focuri sporadice pe alte sectoare ale liniei de contact. Cu siguranță așteptăm și 15 noiembrie, când se întrunesc G20 şi când cred că se vor lua… liderii principalelor puteri economice industrializate, cu siguranță se vor lua și niște decizii privitoare la războiul din Ucraina.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Vorbeaţi despre această posibilitate, să fie o capcană acolo a rușilor, în Herson. Cu siguranță este vorba despre un război informațional, pentru că și ucrainienii presupun că au informații și că au aflat, cred, despre această intenție a rușilor.
Marius Gheorghescu:Întotdeauna când ataci, atacator sau apărător, îți faci niște calcule și, pe baza informațiilor obținute, încerci să deduci sau să conturezi cât mai precis un curs de acțiune al inamicului.
În mod sigur ucrainienii a luat în calcul și această… și în mod sigur și-au generat soluţii pentru a preveni, pentru a combate o eventuală capcană. Să nu uităm totuși că ucrainienii beneficiază de un sprijin de informații destul de consistent și care, din punctul meu de vedere, a fost principalul factor care a făcut diferența în acest război, cel puțin până în această etapă.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Cu britanicii…
Marius Gheorghescu: Prin informațional britanic, american sprijin NATO, sunt o serie de sisteme care le furnizează informații și cred că a contat foarte mult, fie și în succes, în manevră, în toate celelalte funcțiuni ale luptei, dar cât mai ales în pregătirea acțiunilor în zonele în care rușii au avut vulnerabilități.
Observați că toate loviturile ucrainiene, dincolo de cele susținute de media, totuși, au avut un succes în teren. E adevărat că propaganda de război și de o parte și de alta își face treaba și că prima victimă în război este adevărul, dar printre rânduri putem citi că… să nu credeți că ucrainenii nu au pierderi, au și ei pierderi consistente.
Că nu apar cifre sau că sunt controversate, sunt din tot felul de surse de informații, dar să nu uităm că nici armata rusă nu este acolo total nepregătită. A, că au mobilizat rezerviști, că-s mai puțin pregătiţi, da, dar vedeți că atacurile cu rachete și cu drone continuă și s-au mutat mult în partea de vest și lovesc infrastructura ucraineană., lovesc… Probabil că mizează și pe o reacție a populației civile vizavi de decizia politică, ei exploatează foarte mult această parte a războiului. E totuși un război hibrid. În ce măsură putem să spunem?
Deja suntem în etapa de război convențional, militară, din toate punctele de vedere, dar creează și o presiune pe populația civilă, care, la rândul ei, să pună presiune pe decizia politico-militară ucraineană.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Interviul săptămânii”, colonelul Marius Gheorghescu, comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină de la Babadag „Heracleea”. Vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.
Persoanele strămutate din Ucraina care locuiesc în judeţul Constanţa au la dispoziţie, începând de astăzi, un call center. Aici pot primi informaţii precum accesul la servicii medicale, înscrierea copiilor la şcoală sau accesarea unui loc de muncă.
Call center-ul poate fi apelat la numărul cu tarif normal (+4) 0377 30 30 30, de luni până vineri, între orele 9:00 – 17:00.
Apelurile telefonice sunt preluate de personal de specialitate, iar dialogul se poate purta în limbile română, ucraineană şi engleză. Numărul poate fi utilizat şi de românii din judeţul Constanţa care doresc să îşi ofere ajutorul ori să semnaleze faptul că un cetăţean sau o familie din Ucraina are nevoie de susţinere.
Operatorii call center-ului oferă şi detalii referitoare la sprijinul acordat de Constanţa pentru Ucraina: educaţie şi dezvoltare personală, asistenţă individuală, consiliere psihologică, servicii de stare de bine, integrare culturală, suport pentru familie şi copii.
De asemenea, pot fi preluate cazuri de persoane aflate în situaţii de risc şi urgenţă sau de încălcări ale drepturilor mamelor şi copiilor.
Publicat de Andra Radu,
31 octombrie 2022, 15:30 / actualizat: 31 octombrie 2022, 17:41
În fiecare an, la 31 octombrie este marcată Ziua internaţională a Mării Negre, la această dată fiind semnat, în 1996, Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră, de către cele şase ţări riverane Mării Negre, respectiv Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina.
Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră este un document care conţine cel mai complet set de strategii şi măsuri pentru salvarea şi reabilitarea Mării Negre, notează site-ul marenostrum.ro.
A fost semnat în cadrul Conferinţei Miniştrilor Mediului din ţările riverane Mării Negre, desfăşurate la Istanbul, la 30-31 octombrie 1996, şi promovează colaborarea tuturor ţărilor costiere în vederea reducerii impactului poluării asupra ecosistemului marin.
Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră reprezintă rezultatul a trei ani de studii, cercetări şi consultări, care au confirmat faptul că mediul Mării Negre este puternic afectat. Reziduurile transportate de râurile din 17 ţări, pescuitul excesiv şi deversările necontrolate de produse petroliere au produs dezechilibre ecologice în Marea Neagră, în ultimii 35 de ani.
Planul Strategic de Acţiune a fost actualizat şi aprobat în 2009, la Sofia, Bulgaria, şi a fost conceput ca un instrument de lucru esenţial pentru cooperarea în regiunea Mării Negre.
Obiectivul principal este evaluarea, dezvoltarea, armonizarea, implementarea şi monitorizarea politicilor şi strategiilor de mediu pentru reducerea şi eliminarea presiunilor antropice, care au condus la degradarea diversităţii ecologice a ecosistemului Marea Neagră, se menţionează în comunicatul de presă din 31 octombrie 2019 al Ministerului Apelor şi Pădurilor.
În scopul studierii mediului marin, al rezolvării problemelor legate de Marea Neagră, a fost inaugurată Fundaţia Universitară a Mării Negre, o organizaţie regională, non-guvernamentală şi non-profit.
Un pas important a fost făcut de ţările din zona Mării Negre în 2002, când s-a semnat, la Sofia, un nou protocol la Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, respectiv cel referitor la Conservarea Biodiversităţii şi a Peisajului, conform site-ului www.blacksea-commission.org.
În România a fost înfiinţat, în 1999, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa”, sub autoritatea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, prin reorganizarea Institutului Român de Cercetări Marine.
Publicat de Gabriel Stan,
24 octombrie 2022, 13:40
Adrian Gîtman (realizator rubrică): Ministrul apărării, Vasile Dîncu a făcut o vizită oficială la Tbilisi, la invitația omorului său georgian Juansher Burchuladze.
Cei doi miniștri au discutat despre situaţia de securitate din regiunea Mării Negre în contextul războiului din Ucraina și despre stadiul relațiilor de cooperare bilaterală în domeniul militar, în context regional și al organismelor internaționale din care fac parte cele două țări.
Cu această ocazie, a fost semnat acordul de colaborare între Ministerele Apărării român și georgian și a fost agreat planul bilateral de cooperare între cele souă armate, instrument care vine în sprijinul implementării activităților comune în domeniul apărării.
De interes pentru ambele părți rămân în continuare instruirea în comun, învățământul militar și domeniul comunicațiilor și informaticii.
Războiul din Ucraina și creșterea inflației au împins în sărăcie alte patru milioane de copii din Europa de Est și Asia Centrală, înregistrându-se o creștere de 19% față de 2021, potrivit unui nou studiu al UNICEF.
Conform studiului The impact of the war in Ukraine and subsequent economic downturn on child poverty in eastern Europe and Central Asia [Impactul războiului din Ucraina și al recesiunii economice provocate de acesta asupra sărăciei în rândul copiilor din Europa de Est și Asia Centrală] – care include date din 22 de țări din regiune – copiii resimt cel mai mult povara crizei economice cauzate de războiul din Ucraina. Deși constituie 25% din populație, copiii reprezintă aproape 40% din cele 10,4 milioane de persoane care au ajuns în sărăcie în acest an.
Federația Rusă are aproape trei sferturi din creșterea totală a numărului de copii care trăiesc în sărăcie din cauza războiului din Ucraina și a crizei costului vieții din întreaga regiune, în condițiile în care alte 2,8 milioane de copii trăiesc acum în gospodării aflate sub pragul sărăciei. Conform studiului, pe locul doi se situează Ucraina, cu o jumătate de milion de copii care au ajuns să trăiască în sărăcie, fiind urmată de România, cu alți 110.000 de copii.
„Pe lângă ororile evidente ale războiului – uciderea și mutilarea copiilor, strămutarea în masă – consecințele economice ale războiului din Ucraina au un impact devastator asupra copiilor din Europa de Est și Asia Centrală.Copiii din întreaga regiune sunt afectați de consecințele acestui război teribil. Dacă nu oferim acum sprijin acestor copii și familii, creșterea accentuată a sărăciei infantile va duce aproape sigur la pierderi de vieți, la pierderi în educație și la un viitor pierdut”, a declarat directorul regional al UNICEF pentru Europa și Asia Centrală Afshan Khan.
Consecințele sărăciei infantile nu afectează doar familiile aflate în dificultate financiară. Potrivit studiului, această creștere bruscă ar putea duce la decesul a altor 4.500 de copii înainte de împlinirea vârstei de un an, iar pierderile din educație ar putea însemna că alți 117.000 de copii vor abandona școala numai în acest an.
Cu cât o familie este mai săracă, cu atât este mai mare ponderea din venitul său pe care o alocă nevoilor de bază, cum ar fi hrana și combustibilul. Potrivit studiului, atunci când costul bunurilor de bază crește vertiginos, scad fondurile disponibile pentru satisfacerea altor nevoi, precum servicii medicale și educație. Din cauza crizei costului vieții, cei mai săraci copii au un acces și mai limitat la serviciile esențiale și sunt mai expuși riscului de violență, exploatare și abuz.
În cazul multora, sărăcia resimțită în copilărie îi urmărește toată viața. Studiul arată că unu din trei copii care s-au născut și au trăit în sărăcie va continua să trăiască în sărăcie ca adult, creându-se astfel un ciclu intergenerațional al greutăților și lipsurilor.
Provocările cu care se confruntă familiile care trăiesc în sărăcie sau sunt la limita sărăciei se adâncesc atunci când guvernele reduc cheltuielile publice, măresc impozitele pe consum sau pun în aplicare măsuri de austeritate în efortul de a stimula economia pe termen scurt, deoarece acest lucru reduce accesul și calitatea serviciilor de sprijin de care depind familiile.
Studiul stabilește un cadru pentru reducerea numărului de copii care trăiesc în sărăcie și pentru prevenirea creșterii numărului de familii care se confruntă cu greutăți financiare:
Acordarea de ajutoare financiare universale pentru copii și asigurarea unui venit minim.
Extinderea beneficiilor de asistență socială pentru a ajuta toate familiile cu copii aflați în dificultate, inclusiv refugiații.
Protejarea cheltuielilor sociale, în special a celor dedicate copiilor și familiilor celor mai vulnerabile.
Protejarea și sprijinirea acordării de servicii de sănătate, nutriție și asistență socială mamelor însărcinate, copiilor sub un an și preșcolarilor.
Reglementarea prețurilor la produsele alimentare de bază pentru familii.
UNICEF a încheiat recent un parteneriat cu Comisia Europeană și cu mai multe state membre ale UE în vederea implementării în fază pilot a inițiativei UE „Garanția pentru copii” menite să reducă impactul sărăciei asupra copiilor și să le ofere posibilitatea de a avea o viață prosperă la maturitate. Având în vedere că, în prezent, tot mai mulți copii și din ce în ce mai multe familii ajung în pragul sărăciei, se impune adoptarea unui răspuns consistent la nivelul întregii regiuni.
„Măsurile de austeritate vor afecta cel mai mult copiii – împingând și mai mulți copii în sărăciei și îngreunând viața familiilor aflate deja în dificultate. Trebuie să protejăm și să extindem sprijinul social acordat familiilor vulnerabile înainte ca situația să se înrăutățească”, a declarat Khan.
Vasile Dîncu: Prin aceste prezențe în România a trupelor din SUA, Portugalia, Polonia, Belgia, Olanda și cu tehnica cea mai modernă, suntem din ce în ce mai apăraţi și mai implicați în interoperabilitatea cu întreg sistemul NATO
Publicat de Gabriel Stan,
17 octombrie 2022, 14:51
Săptămâna trecută a avut loc la Bruxelles o nouă reuniune a miniştrilor apărării în ţările membre NATO. Dincolo de ce a afirmat Jens Stoltenberg, secretarul general al Alianţei, în declaraţia de final a reuniunii, avem și alte decizii importante care s-au luat acolo, la Cartierul General al NATO, multe dintre ele care privesc în mod direct și România.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la „Subiectul săptămânii”, ministrul apărării naționale, domnul Vasile Dîncu. Domnule ministru, bun venit la Radio, la „Jurnal militar” și la „Subiectul săptămânii”.
Vasile Dîncu: Bună ziua! Mă bucur foarte mult să comunicăm de aici, de la Bruxelles, unde sunt, într-adevăr, discuții interesante din domeniul militar, din domeniul politicii militare, a apărării. Au fost două zile foarte pline, foarte condensate, în care am avut chiar discuţii istorice. De fapt, sunt două elemente care configurează importanța acestui summit al NATO.
În primul rând, este cel al asigurării implementării deciziilor aliate de la Summitul de la Madrid, din iunie 2022. Este foarte important. S-a făcut o revizie în cele două sesiuni, de exemplu, ale Consiliului Nord-Atlantic, am discutat, am aprobat şi andosat o serie de documente care sunt importante şi care privesc direcţiile politice privind directiva politică pe 2023, evident, pentru planificarea apărării şi evident că am vorbit și despre pregătirea Summitului NATO de la Vilnius, din 2023, pentru că direcţiile le-am trasat astăzi.
Deci, din perspectiva elementelor de strategie şi a elementelor executive, aș putea să spun că astăzi, temele principale ale celor două sesiuni ale Consiliului Nord-Atlantic au fost raportul ministerial de dimensiunea de descurajare şi apărare.
Aici, sigur că noul model de structuri de forţe, am discutat despre implementarea politicilor NATO în domeniul spațial, evaluarea rezilienţei, viziunea transformării digitale, de asemenea, despre planuri de implementare pentru armament în întărirea posturii de descurajare. Au fost elemente, să spunem, care au fost calde şi care țin de zona executivă și asta a fost foarte important pentru astăzi.
De asemenea, tot în această discuţie am avut o importantă sesiune în ceea ce privește direcţiile de fond care au privit adaptarea posturii de descurajare şi apărare, mai ales acest context al modificării situației din Ucraina, trecerea într-o fază nouă a războiului, la ameninţarea nucleară a statului terorist care a devenit Rusia în aceste zile. Au fost lucruri foarte importante.
Am avut o sesiune specială în ceea ce priveşte grupul Framework Nations Concept, grup condus de Germania, care a prezentat al şaselea raport și unde România are o contribuție foarte importantă. Am avut, de asemenea, semnarea unei scrisori de intenţii pentru o iniţiativă legată de un viitor scut antibalistic pentru Europa, o iniţiativă condusă, de asemenea, de Germania și care va fi în viitor configurată, în funcție de nevoile noastre, după un studiu concept la care lucrează câteva țări în acest moment, o iniţiativă la care s-au înscris, din prima, 14 ţări.
Europa va deveni o forţă şi în domeniul industriei şi în domeniul producţiei de infrastructură, a protecţiei infrastructurilor, pentru că o altă discuţie a fost legată de protecţia de infrastructură fizică, având în vedere ceea ce s-a întâmplat în zona nordică, în sabotarea conductelor Nord Stream.
Cu siguranţă că am discutat aici, fiind şi prima sesiune la care au participat Finlanda și Suedia. Am discutat aici și despre cererea Ucrainei privind accesul în NATO, invitarea inițială a Ucrainei, care s-a luat la București, în 2008. În Summitul de la București, noi, România susţinem un traseu pentru integrarea Ucrainei, care a demonstrat de facto că este o ţară care…
Vasile Dîncu: Nu există aici un consens. Aici sunt unele ţări care vorbesc despre un traseu mai lung. Dincolo de traseu, dincolo de viteza cu care se va desfășura acest lucru, noi, în mod principial, suntem susţinători ai Ucrainei pentru această postură. Am avut, în același timp, şi o bilaterală cu Canada.
Este un prieten al României. Avem un parteneriat important cu Canada. Au fost prezenți în acțiunile de poliție aeriană în România. Am stabilit să intensificăm relațiile, să facem un acord mai complet privind colaborarea cu această țară importantă. România a fost prezentă nu numai în evenimentele de care spuneam.
Ca subiect, am discutat în cadrul sesiunii privind descurajare şi apărare, am discutat și despre stadiul pregătirii battle group-ului care are Franţa ca lead nation în România. Aici am prezentat cu satisfacție modul în care am avansat la Cincu, împreună cu camarazii noștri, cu partenerii noștri din Franța, Olanda și Belgia în construcția de la Cincu. Am primit cu satisfacție și am mulțumit Franței pentru anunțul de a aduce noul echipament, în tancuri și transportoare blindate în România.
I-am mulțumit ministrului Lecornu, prietenul meu, pentru că a făcut un anunț legat de faptul că în această primăvară să sperăm că vom reuși nu numai să operaționalizăm battle group-ul, dar să ajungem în anul viitor și la operaționalizarea la nivel de brigadă.
Deci se va intensifica prezența franceză în România și acest lucru nu poate decât să ne bucure. România continuă să fie și își întărește poziția de furnizor de securitate în această zonă, în care întărim Flancul estic și echilibrăm zona sudică, să spunem, zona Mării Negre, cu Marea Baltică, acolo fiind mult mai dezvoltată la un moment dat prezența de descurajare a forțelor NATO.
Acum, prin aceste prezențe în România, am mulțumit Statelor Unite, Portugaliei, Poloniei, Belgiei, Olandei, tuturor celor care sunt în acest moment cu trupe pe teritoriul nostru – și nu numai cu trupe, și cu tehnica cea mai modernă. Asta înseamnă că suntem din ce în ce mai apăraţi și din ce în ce mai implicați în interoperabilitatea cu întreg sistemul NATO.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitatul de la „Subiectul săptămânii” de astăzi a fost ministrul apărării naționale, domnul Vasile Dîncu. Domnule ministru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la Radio!
Reuniunea miniștrilor apărării din statele membre NATO
Publicat de Gabriel Stan,
17 octombrie 2022, 13:40
Adrian Gâtman (realizator rubrică): La Cartierul general NATO de la Bruxelles a avut loc o nouă reuniune a miniștrilor apărării din statele membre ale Alianței, care au stabilit sprijinul pe care țările NATO îl vor oferi în continuare Ucrainei. Secretarul general al Alianței, Jens Stoltenberg:
Jens Stoltenberg: Aliații NATO furnizează sisteme avansate, inclusiv artilerie, apărare aeriană și vehicule blindate. De asemenea, oferim combustibil, îmbrăcăminte de iarnă și echipamente medicale, ca parte a pachetului de asistență al NATO.
Alianța va livra în scurt timp Ucrainei echipamente anti-dronă cu sute de sisteme de bruiaj care pot contracara dronele de proveniență rusească și iraniană, pentru a proteja poporul ucrainean și infrastructura critică.
Adrian Gâtman (realizator rubrică): Jens Stoltenberg a exprimat și poziția Alianței Nord-Atlantice la amenințările ruse privind folosirea armelor nucleare.
Jens Stoltenberg: Retorica nucleară a președintelui Putin este periculoasă și iresponsabilă. Luăm în serios aceste amenințări și rămânem vigilenți. Aliații au fost informați cu privire la exercițiul de descurajare planificat al NATO, „Steadfast Noon”, care începe săptămâna viitoare.
Acesta este un antrenament anual de rutină. Descurajarea nucleară a NATO menține pacea, previne construirea și descurajează agresiunea.
Adrian Gâtman (realizator rubrică): Miniștrii apărării din țările NATO au mai discutat și despre eforturile colective pentru adaptarea pe termen lung a postului de descurajare și apărare în flancul estic al Alianței și despre stadiul operațiilor și misiunilor NATO din Balcani de Vest și din Irak.
România a fost reprezentată la reuniunea de la Bruxelles de ministrul apărării naționale, Vasile Dîncu.
Alexandru Buzică: Oamenii stau la coadă pentru un bidon de apă potabilă!
Publicat de Gabriel Stan,
10 octombrie 2022, 16:30
La inedit am pregătit de această dată un interviu cu Alexandru Buzică, reporterul Radio România Actualități ce a revenit de curând din Ucraina și a adus noutăți despre situația oamenilor din zonele bombardate de către Federația Rusă.
Prezent în emisiunea Vești de Acasă, moderată de Gabriel Stan, de la Radio România Internațional, Alexandru Buzică ne-a vorbit despre criza apei potabile din Ucraina, despre migrarea populației din zonele bombardate către restul țării și despre reacția oamenilor la aflarea veștii anexării anumitor zone de către Federația Rusă.
Ajutoare primite din partea Crucii Roșii
Se stă la coadă pentru apă potabilă în anumite zone din Ucraina
Imagini din regiunea orașului Mikolayiv – Cartierul Korabilni. Se află la 10 km de lini frontului dinspre Herson.
Foto și video: Alexandru Buzică, reporter Radio România Actualități
Cătălin Tomescu: Arsenalul nuclear a fost creat ca să asigure o balanță strategică între marile puteri la vremea respectivă. Este suficient de mare să distrugem planeta de vreo două ori și atunci cât de tâmpit să fii, lider politic sau conducător de țară cu capabilități nucleare, să îți dorești așa ceva?
Publicat de Gabriel Stan,
10 octombrie 2022, 15:29
În ediția de astăzi avem un interviu cu generalul-locotenent în rezervă Cătălin Tomescu, fost comandant al Comandamentului Multinațional de Sud-Est al NATO de la Sibiu și a avut ca temă de discuție pericolul unui posibil atac nuclear al Rusiei.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule general, bun venit la „Jurnal militar” din nou.
Cătălin Tomescu: Bine v-am găsit. Mulțumesc de invitație.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Nu ne-am mai auzit de câteva luni, undeva prin iulie, pe la jumătate, am mai vorbit. Era războiul în toi în Ucraina. Acum lucrurile au mai avansat. Iată, ucrainienii au avansat foarte mult, au spart frontul acolo, însă ne lovim acum de un alt pericol, de pericolul nuclear.
Cătălin Tomescu:Să le amintim ascultătorilor că folosirea armelor nucleare nu e în primul rând o decizie militară, e o decizie politică, pentru că deja schimbă, face trecerea de la războiul convențional, care e una și se desfășoară cu anumite reguli, la atac nuclear.
Arma nucleară a fost folosită o singură dată, dar atunci a fost ca o surpriză, la sfârșitul celui al Doilea Război Mondial, de către americani cu japonezii, care japonezii nu voiau să capituleze. Germania fusese înfrântă și așa mai departe şi ei nu voiau, datorită mentalității și onoarei și spiritul de samurai și așa mai departe. Și atunci ei au scos arma.
Bine, toată lumea, Stalin, britanicii, toate forțele beligerante bănuiau că americanii au făcut o armă super puternică, dar nu o văzuseră. Atunci s-a ccu dat prima, a doua. Ulterior, împăratul a hotărât să capituleze.
A fost probabil prima dată când împăratul s-a adresat națiunii japoneze la radio și a spus, trebuie să capitulăm. Acum, Putin, în varianta a treia, ar putea să dea ordinul de întrebuințare, dar e o decizie politică majoră, schimbă datele problemei. Nu mi-aș dori sub nici o formă acest lucru.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Despre această anexare, sigur că este cinică, este ilegală din punctul tuturor de vedere, din punctul de vedere al alianței, să spunem, și al lumii civilizate, nu este cumva prima anexare din istorie care se face nu în urma unui succes militar? El a anexat aceste republici fără măcar să le fi cucerit.
Cătălin Tomescu:Păi Crimea n-a fost un exemplu? Nu aş zice primul. Păi găndiţi-vă la Crimeea, Crimeea, în 2014, a fost anexată în două săptămâni. Şi acolo nici n-a fost război oficial, au fost întrebuințate mecanismele războiului hibrid.
Bine, s-au purtat și acțiuni militare, dar numai că s-au suportat acțiuni militare de militari care nu aveau pe uniformă steagul Federației, care nu erau recunoscuți, care Moscova spunea cine, noi? Noi noi ne-am atacat cu nimeni.
Cred că ăsta a fost un exemplu clar de anexarea unui teritoriu printr-un referendum. Ele acum, nimeni nu stă… ştiți, mulți comentator spun, domnule, că au fost măsluite și așa mai departe. Păi acum dacă aplica regula lui Stalin, ştiţi, era o vorbă că nu contează…
Cristian Dumitrașcu (realizator): Cine numără…
Cătălin Tomescu:Sigur, nu contează cine şi ce votează, contează cine le numără. Asta contează mai puțin. Ceea ce important este că el le-a declarat ale lui. În mentalitatea lor și în conștiința lidershipului de la Kremlin şi chiar a poporului rus, partea care îl susține pe Putin spune, nu, astea-s ale noastre acum. Şi spunea cineva, dar n-o să-l recunoască nimeni.
Păi dar ce, pe Crimeea sunt vreo zece țări care au recunoscut Crimeea, sateliții Moscovei, și în rest n-a recunoscut-o nimeni. Şi ce folos? Păi nu e tot a lor? E e greu să le-o iei. Ştiți, odată declarat, înseamnă, trebuie cineva să se ducă să se bată cu Federația Rusă ca să le ia înapoi, dacă nu poţi să le iei prin ,negocieri care, clar, ei nu le vor da. Corect.
Cine poate să facă treaba asta? Vă spun, e un singur stat, dar nu vrem să nominalizăm, că nu ăsta e subiectul discuției. Dar, rest, nimeni n-are puterea asta, chiar așa cum e ea slăbită și așa. De ce?
Pentru că arsenalul nuclear e încă acolo. Arsenalul nuclear, inițial, să fac o paranteză, el nici măcar nu a fost creat ca să fie întrebuințat. Arsenalul a fost creat ca să asigure o balanță strategică între marile puteri la vremea respectivă.
Bine, de atunci a mai evoluat, mai sunt țări cum e Coreea de Nord și altele, mă rog, care acum dețin arme nucleare. Dar inițial ăsta a fost conceptul, nu ca să-l întrebuințezi, pentru că nici n-ai cum să-ți faci o doctrină de întrebuințare datorită faptului că la capabilitatea de distrugere a arsenalului nuclear existent pe planetă, este suficient de mare să distrugem planeta de vreo două ori și atunci cât de tâmpit să fii, lider politic sau conducător de țară cu capabilități nucleare, să îți dorești așa ceva?
Și aici, în cazul nostru, am văzut acum, se vehiculează, domnule, că dacă dă cu bomba? Sau, nu pot să știu eu dacă dă cu bomba, vă dați seama că nu mă întreabă pe mine, bă, ești de acord sau nu ești de acord?
Dar ce pot să spun e asta, pentru ascultătorii dumneavoastră: din punct de vedere al artei militare, strategiei militare, nu se justifică. Este total aiurea, împotrivă, să fac un test în Marea Neagră. Păi, ce să faci cu el, mă, ce să demonstrezi? Surpriza a fost o singură dată, la Hiroshima. Atât. Toată lumea știe.
Spuneam eu undeva, ei, știi cum e, ai avea o mașină din aia Maybach sau un bogătan din ăsta, să-ți faci poze cu ea, să le pui pe Facebook. Băi, băiețaș, ai înnebunit? Toată lumea știe că o ai, lasă-ne-n pace cu pozele. Cam așa e. Să faci un test ca să demonstrezi ce? Păi cui să demonstrezi și ce? Toată lumea știe.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Toată lumea știe cât de mare e, sigur.
Cristian Tomescu:Toată lumea… Să nu uităm că primele filme cu efectele armei nucleare au fost făcute de ruși. Eu am intrat în școala militară de tancuri în 1982, la orele de instrucție NBC, cum era, mă refer aici la armele de distrugere în masă – chimice, bacteriologice sau radiologice – și la instrucția arme nucleare, ne uitam la filme, lectorii care ne predau la vremea respectivă ne predau pe filme făcute de sovietici, cu efectele lor, ca să ne arate ce poate să facă sarin și așa mai departe, cum erau la armele chimice sau o armă nucleară de nu știu câte kilotone, nu mai îmi amintesc. Deci toată lumea știe.
Ce să demonstrezi cu ea? Să o folosești pe teritoriul Ucrainei? Păi să vă spun ceva, odată dată chiar aia tactică – există tactice și strategice -, chiar cea tactică, deci nu mai poți folosi teritoriul ăla pentru ani. Trupele de tancuri sunt singurele care pot să treacă datorită blindajului și a mijloacelor de protecție să treacă prin zonă contaminată, dar nu să ducă lupte și să stea permanent.
Stai numai în cutia aia, ai trecut, ai traversat și după aia te duci să-ți atingi obiectivul, misiunea, mă rog, oricare ar fi ea. În rest, nimeni nu poate să facă… Ce să faci cu ea? Ţi-ai anexat un teritoriu, păi tu dai cu bomba acum, ca să ce? Plus că produci victime colaterale uriașe, unde poți să-i omori și pe ai tăi, adică proruși.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Mi se pare că nu-l prea interesează asta, după cum am văzut așa…
Cristian Tomescu:Păi, pe ei nu i-a interesat niciodată… Știți, una din diferențele majore între concepția de ducere a acțiunilor de lupte a URSS-ului, a sovieticilor, cum era, și a NATO constă în – la NATO când ai de un punct tare al inamicului, îl fixezi și manevrezi, îl încercuiești. continui misiunea și îl lași, ca la asediile din epoca medievală, și o turezi continuu și-l lași acolo, îl bombardezi, îl ții cu capul în jos, nu-l lași să iasă din încercuire până să predă și te duci la misiunea finală. La sovietici nu-i așa.
Ei, doctrinar, forțele lui se concentrează să distrugă forțele principale ale inamicului. De ce? Ei spun așa, dacă i-ai distrus centrul de greutate și principale forțe de manevră și de lovire ale inamicului, practic i-ai distrus toată puterea și atunci scade voința de a lupta, se duce moralul și așa mai departe.
Problema e că tu îți obții obiectivul cu zeci mii de morți sau cu un număr semnificativ de pierderi umane, ceea ce la NATO nu era voie din punct de vedere politic și în orice societate democratică nu se vrea, adică se vrea obținerea succesului, dar fără pierderi, pe când la ei așa ceva nu s-a numărat niciodată. Colaterale într-o acțiune militară la ei n-au contat, la NATO e punct.
Deci, în procesul de lovire, „targeting” în engleză, lovire pe românește, când se identifică țintele principale și se stabilește cu ce vector de lovire, că-i aviație, că e tun, că e tanc, că e rachetă și așa mai departe, când se stabilesc aceste elemente în procesul de lovire a forţelor inamice, se calculează gradul de pericol de a avea sau efectele în victime colaterale, ce înseamnă civili, clădiri, obiective.
Unele sunt și interzise. Vă aduceți aminte, în Irak, când a fost lovit… a început războiul, s-a stabilit de la început: nu se lovesc moschei. De ce? Ca să nu afecteze sentimentul de apartenenţă religioasă al populației irakiene.
Deci, revenind la NATO, există punct distinct în procesul de aprobare al țintelor și dacă numărul victimelor colaterale depășește numărul aprobat la nivelul organizației, la vârf, la Cartierul General de la Mons, la SHAPE, nu-l mai lovește, pentru că aprobarea să face de față cu un political adviser și un legal adviser, cu un jurist şi juristul nu-ți va semna niciodată hârtia dacă ieși din schema asta matematică. Bine, rău, asta e. Deci așa se explică treaba.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost generalul în rezervă Cătălin Tomescu. Domnule general, vă mulțumim și vă mai aștep la radio.
Cătălin Tomescu: Şi eu vă mulțumesc. Salut toți ascultătorii! Sănătate și pace!
Invitatul lui Paul Palencsar la „Subiectul săptămânii” este Petre Otu, istoric, profesor universitar și colonel în retragere. O discuție despre recentele referendumuri ilegale organizate de Federația Rusă în teritoriile ocupate din Ucraina.
S-a discutat și despre probabilitatea ca Vladimir Putin să ordone un atac nuclear, dar și despre valul de nemulțumire pe care mobilizarea parțială l-a cauzat în rândul cetăţenilor Federaţiei Ruse
Paul Palencsar (realizator rubrică): Domnule profesor, în contextul referendumurilor ilegale din teritoriile ocupate de către Rusia în Ucraina, credeți că Vladimir Putin va lansa un atac nuclear, invocând ca pretext că de acum înainte armata Ucrainei atacă, lovește teritoriul Federației Ruse?
Petre Otu: E greu de spus, e greu de spus ce poate să facă Kremlinul şi liderul acestuia, Putin, e posibil să utilizeze arma nucleară, dar ar fi un precedent extrem de periculos care ar arunca omenirea într-o altă criză, cu o altă dimensiune.
Oricum nu trebuie exclusă o asemenea variantă a folosirii armelor nucleare, chiar dacă tactice, dar impactul ar fi devastator asupra relațiilor internaționale. Nu trebuie să expunem o asemenea ipoteză, având în vedere evoluțiile de pe front, nefavorabile, în mare măsură, Federației Ruse.
Paul Palencsar (realizator rubrică): Care credeți că ar fi reacția NATO dacă Vladimir Putin foloseşte totuşi arma nucleară în Ucraina?
Petre Otu: Există probabil convorbiri între Statele Unite și Federația Rusă, dar potrivit Tratatului Nord-Atlantic, Articolului 5, teritoriul Ucrainei nu este protejat de către NATO militar, vorbind. Nu știm care va fi reacția SUA, ce planuri au.
Așa că e greu să glosăm și să facem scenarii care pot să fie infirmate a doua zi cum a fost, de exemplu, ideea că Putin nu va ataca Ucraina la 24 februarie 2022 – e greu de spus – dar poate rațiunea, dacă există un sâmbure de rațiune într-un război, să prevaleze și aceste arme tactice nucleare să nu fie folosite.
Prezența forțelor aliate în România, a grupurilor de luptă NATO, a aliaţilor, partenerului strategic american este foarte importantă pentru descurajarea intențiilor Federației Ruse, Federație Rusă, care este implicat într-o act de agresiune împotriva Ucrainei, un vecin, fără îndoială, și care a creat o criză internațională extraordinar de complexă, poate cea mai gravă criză de după al Doilea Război Mondial.
Hai să nu spunem că poate după al Doilea Război Mondial, dar oricum, după criza rachetelor din Cuba, din 1962, este cea mai gravă criză internațională care deocamdată nu știm cum se va încheia.
Putin a ameninţat cu folosirea armelor nucleare tactice, ceea ce ar fi o premieră postbelică după cele două bombartamente atomice de la Hiroșima şi Nagasaki, care s-au făcut într-un anumit context istoric, la finalul celui de-al Doilea Război Mondial.
Noi sperăm să nu se ajungă la așa ceva, dar, fără îndoială, tensiunea este maximă în raportul internațional, iar România este o țară de frontieră pentru NATO. Aici se termină frontiera NATO. Și, desigur, prezența noastră în NATO este o garanție de securitate în actualul context politico-strategic.
Paul Palencsar (realizator rubrică): Recenta mobilizare parțială pe care președintele Vladimir Putin a decretat-o în Rusia a stârnit un val de revoltă și chiar proteste de stradă în rândul rușilor de rând. Credeți că este acesta momentul cheie care va declanșa răsturnarea regimului Putin de la putere?
Petre Otu:Nu, nu cred. Fără îndoială, societatea rusă conștientizează dimensiunile tragice ale deciziei din 24 februarie. Vor fi în continuare revolte, pentru că nimeni… și nemulțumiri profunde ale societății ruse, care, fără îndoială, nu dorește să-și vadă tineretul afectat de război.
Dar eu nu cred că se va ajunge la o implozie a societăţii ruse, implozie care nu ştim ce efecte va avea. Eu personal nu cred că aceste nemulțumiri la nivelul societății ruse vor duce la o implozie a regimului Putin. Şi acolo sunt diverse scenarii, dar e greu de prevăzut așa ceva.
Paul Palencsar (realizator rubrică): Ambasada Statelor Unite la Moscova, cât și cea a României își sfătuiesc cetățenii să părăsească urgent teritoriul Federației Ruse. Ce trebuie să înțelegem din asta?
Petre Otu: Să părăsim teritoriul Federației Ruse – ăsta e mesajul. Trebuie ascultat mesajul autorităților române și autorităților americane. Probabil că există informații care dovedesc o escaladare a crizei, iar una din această escaladare a crizei – am mai discutat în cadrul interviului dvs – ar fi folosirea armelor nucleare tactice.
Paul Palencsar (realizator rubrică): Când și mai ales cum credeți că se va termina războiul din Ucraina?
Petre Otu:O observaţie, ca istoric, sunt foarte prudent cu viitorul, cu proiectarea viitorului întrucât există evenimente care pot da peste cap toate scenariile posibile. Războiul se va termina într-un fel, fie că va fi un război înghețat, fie că va fi un război cât de cât prelungit, să spunem așa.
Speranța mea ca istoric ar fi aceea ca Occidentul să dovedească mai multă unitate în relaţia cu Federaţia Rusă și să nu ajungă la compromisuri de genul celor care au fost în istorie.
Paul Palencsar (realizator rubrică): Domnule profesor, vă mulțumesc și vă mai așteptăm!
De la escaladarea războiului din Ucraina, aproximativ 234.000 de refugiați din Ucraina au putut utiliza serviciile de protecție și sprijin oferite de 36 de centre Blue Dot (Punct Albastru) înființate de UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați, și UNICEF, Fondul ONU pentru copii, în șapte țări.
„Centrele Blue Dot” sunt spații sigure cu ghișeu unic, echipate pentru a oferi informații, consiliere, servicii pentru sănătate mintală și sprijin psihosocial, asistență juridică și servicii de protecție pentru refugiați.
Aceste centre au ca scop să ofere asistență tuturor refugiaților, cu un accent special pe copii, persoane cu dizabilități sau cu nevoi medicale, persoane în vârstă, persoane traficate, supraviețuitori ai violenței și refugiați din comunitatea LGBTQI+.
Persoanele cu nevoi specifice sau deosebit de vulnerabile pot fi identificate și îndrumate către servicii specializate. Punctele Albastre (Blue Dots) au un rol esențial servind, de asemenea, la identificarea și sprijinirea copiilor neînsoțiți și separați care călătoresc singuri, precum și la asigurarea educației informale și a îngrijirii copiilor aflați în primii ani de viață, care ajung în țara noastră.
„Conflictul armat internațional din Ucraina a creat o criză de protecție pentru femei, copii și persoanele cele mai vulnerabile, care reprezintă marea majoritate a celor care fug din Ucraina”, a declarat Pascale Moreau, Coordonator Regional pentru Situația Refugiaților din Ucraina. „Centrele Blue Dot, care vizează sprijinirea centrelor comunitare și a eforturilor la nivel municipal, joacă un rol esențial în identificarea și oferirea de sprijin femeilor, copiilor, persoanelor cu dizabilități și altor persoane vulnerabile, despre care știm că se confruntă cu riscuri mai mari de violență bazată pe gen, trafic, abuz, suferință psihologică și separare a familiilor.”
Pe măsură ce milioane de persoane au fugit din Ucraina începând cu luna februarie a acestui an, UNHCR și UNICEF au înființat rapid centrele Dot la punctele majore de de trecere a frontierei, de-a lungul rutelor de tranzit și în zonele urbane din țările vecine Ucrainei, care au primit refugiați.
Printre acestea se numără gări, puncte de frontieră, centre de înscriere pentru asistență în numerar, centre de cazare pentru refugiați și centre comunitare. Până în prezent, au fost înființate 36 de centre Blue Dot în Bulgaria, Ungaria, Italia, Moldova, Polonia, România și Slovacia, care completează activitatea guvernelor și a altor parteneri în sprijinirea refugiaților.
„Se estimează că 7,1 milioane de ucraineni, majoritatea femei și copii, sunt refugiați în Europa”, a declarat Afshan Khan, Director Regional UNICEF pentru Europa și Asia Centrală. „Centrele Blue Dot au fost o extensie vitală a serviciilor oferite de guvernele gazdă de identificare și trimitere a celor mai vulnerabili către sistemele naționale de îngrijire și protecție.
Cu toate acestea, munca noastră nu se oprește aici. Copiii refugiați din Ucraina se confruntă cu provocări multiple și au nevoie de acces continuu la învățare, protecție socială, asistență medicală și alte servicii esențiale. Extinderea accesului la aceste servicii prin intermediul noii platforme digitale Blue Dots, care consolidează informațiile și direcționarea serviciilor sub o singură umbrelă incluzivă, ne va permite să continuăm să ajungem la cei care au cea mai mare nevoie de sprijin relevant și în timp util.”
UNHCR și UNICEF au lansat, de asemenea, o platformă „Digital Blue Dot”, https://bluedothub.org/
Această platformă digitală completează centrele Blue Dots fizice, oferind refugiaților acces la informații actualizate, exacte și localizate pe telefoanele lor mobile, inclusiv cu privire la drepturi, servicii sociale și furnizori cheie și cum să le acceseze, precum și cum să rămână în siguranță.
Punctul Albastru digital este ușor de utilizat pe mobil și tabletă, este actualizat în permanență și este disponibil în limbi-cheie, inclusiv în ucraineană și rusă. Pentru a afla mai multe despre punctele albastre, puteți să consultați această broșură.
Marius Gheorghescu: Federația Rusă dorește tergiversarea războiului, cel puțin până la iarnă. Va fi un test, nu numai economic, pentru lumea civilizată care depinde de resurse energetice, dar va fi și un test al anduranței militare al celor doi beligeranți
Publicat de Gabriel Stan,
19 septembrie 2022, 16:15
Subiectul săptămânii a fost realizat de Cristian Dumitrașcu la Babadag, la sediul Regimentului 307 Infanterie Marină Heracleea, cu comandantul unității acesteia de elită a armatei, la granița de est a NATO. Colonelul Marius Gheorghescu a vorbit despre contraofensivă armatei ucrainiene din ultima săptămână.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule colonel bine ați venit la Jurnal Militar.
Marius Gheorghescu:Bună ziua.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Am ținut foarte mult să venim la Babadag. Iată, după aproximativ şase luni de la începutul războiului, noi am făcut o retrospectivă a primelor două luni și de atunci lucrurile s-au mai schimbat.
Nu am mai avut de atunci parte de o analiză a unui militar activ, a unui comandant de unitate, chiar aici, la granița de est a NATO. Așadar, în ziarul Observatorul Militar se titrează foarte clar: armata rusă, pusă pe fugă de contraofensiva ucraineană.
Asta în ciuda multor voci de analiști care spun că n-ar fi chiar așa, că această contraofensivă nu este chiar așa cum arată ea la televizor.
Marius Gheorghescu:Da, e adevărat că în răstimpul scurs de la ultima analiză, operația militară specială, cum a denumit-o partea rusă, a progresat, dar și apărarea ucraineană a devenit mult mai rezistentă, mult mai eficientă.
Se vede din orice unghi sprijinul de informații, sprijin logistic și mai ales, și accentuez aici, pe sprijinul occidental pe partea de sisteme de armament. Dar ceea ce remarcă cel mai bine la armata ucraineană este tactica aplicată și modul de abordare al operației. Se vede clar că operează un concept al rezistenței, a luptei întregului popor, cum îl denumeam în trecut în România, cu insurgență, cu multe poziții urbane, cu manevra pe grupuri mici, dotarea cu sisteme de armament și inovațiile tactice, combinația aceasta de drone…
Termenul englez este Loitering Munitions, dar în noi muniții kamikadze, muniţii care se auto-distrug, își găsesc ținta și se auto-distrug, pe care partea ucraineană pare să le aplice cu succes, cel puțin în părți locale.
Noi suntem, evident, mai mult aplecaţi spre domeniul tactic sau pe nivelul tactic în teren al operaţiilor, mai puțin pe nivelul strategic, fiind adecvat nouă. Se pare că partea ucraineană luptă foarte bine cu sub-unități mici, cu grupuri mici, cu tactici de tip roi, cu atacuri locale, cum a fost și cel din zona Izium-Harkov, zona de nord-est a Ucrainei, unde acest tip de tactică a avut succes.
Nu am date privind organizarea apărării ruse pe aliniamentul pe care l-au atins și se pare totuși că nu a fost o apărare consolidată. Știți că și în luna iunie luna iulie s-au retras dintr-un sector nord-estic, armata rusă, probabil deliberat, probabil că nu, nu este în zona lor de interes.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Spuneați acum câteva luni când am vorbit ultima dată la subiectul săptămânii că probabil epoca armei tancuri a apus, având în vedere că atunci racheta Javelin făcea prăpăd în tancurile rusești. Mai sunteți de aceeași părere, acum?
Marius Gheorghescu:O părere rezervată. Cred că marii fabricanți de tancuri și-au învățat lecțiile și cu siguranță vor găsi sisteme tehnice ca și contramăsuri pentru protecția tancurilor. Tancul rămâne în continuare o armă redutabilă, destinată operațiilor militare de anvergură mare.
Este adevărat că tancurile rusești sunt un pic rămase în urmă, cel puțin din nivel tehnologic, față cele cererile de producție occidentală. Folosirea unor tactici, a unor muniții inovative, a unor sisteme de armament inovative sau unor combinații spre exemplu dronele de lovire Bayraktar, munițiile kamikadze folosirea sistemelor portative de lansare a rachetelor antitanc, folosite într-o manieră tactică inovativă, au reușit să facă față tancurilor și să distrugă o cantitate apreciabilă din vehicule blindate ruse.
E adevărat că rușii poate au făcut și mari erori tactice în folosirea blindatelor. Ne aducem aminte de, cel puțin în prima parte a războiului, când au aglomerat unități și mari unități de tancuri pe căi de comunicație, le-au agregat într-o formă care permitea apărătorului ucrainean să le lovească fără probleme.
Vestitele coloane de blindate, de aprovizionare, de 60 de kilometri, toate aglomerate pe șosele. Or, după cum știm, vedem eroarea comandanților ruși. Nu aglomerezi și cu tancuri nu ataci pe căi de comunicații amenajate, ataci pe zone largi, zone care permit dispersia forțelor pentru a le putea apăra împotrivă… și niciodată să nu ataci cu tancurile neînsoțite de infanterie. Ori rușii au atacat cu ele.
Din punctul meu de vedere au făcut erori de parcă s-ar fi nu… refuz să cred că ăsta este nivelul de pregătire al comandanților unităților de tancuri rusești. Ei singuri, prin tacticile aplicate, le-au expus focului sistemelor antitanc „Javelin”, NLAW sau alte sisteme pe care le-au folosit. Lupta se dă încă la baionetă, dacă observați.
Ați văzut că în ultimele acțiuni de contraofensivă din ultimele zile și ucrainienii au folosit niște inovații tactice? De exemplu, grupuri de luptă formate dintr-un tanc însoțit de vehicule ușoare, de camionete, de vehicule civile pe care erau montate diverse sisteme de armament și au practicat un soi de tactici de atac în roi, în cascadă, astfel încât s-a și văzut că rușii nu au rumegat acest tip de tactică. Probabil că e una din cheile succesului contraofensivei ucrainiene.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Considerați că intrarea în război a dispozitivelor de artilerie HIMARS poartă această diferență?
Marius Gheorghescu:Deci este, cel puțin până în în această etapă a războiului, par să fie regina balului sistemele HIMARS. Cred că cea mai mare parte din țintele importante de mare valoare ale rușilor au fost lovite cu HIMARS. Evident, fără a supraestima nivelul tehnologic, precizia și modul de întrebuințare, mobilitatea, este pricipala caracteristică. Corect, putem vorbi de sisteme de artilerie, de rachete că principala lor putere este cea de lovire, și precizia.
Dar mobilitatea este un multiplicator de forță al sistemului HIMARS și cred că el avut un mare efect moral asupra trupelor ruse. Incapacitatea de a le detecta, de a le anihila, de a le neutraliza înainte de a ocupa poziții și de a trage, efectul psihologic asupra trupelor prin care au distrus țintele din dispozitivul rus le-au făcut o armă redutabilă și mă simt mândru ca român că am achiziționat.
Din punctul meu de vedere este o armă testată. O putem considera o armă testată în luptă reală și este o bună achiziție pentru Armata Română. Poate că ele au mai fost testate în Afganistan, în Irak, pe lupte, dar știți, în mediu de contra-insurgență, nu te lupți cu armată regulată, nu e un conflict de tip convențional prin care să atești cu toată inima, să certifici valoarea unui sistem de armament. Ei, în acest război, HIMARS-ul cred că și-a susținut teza de doctorat, masterul. Ce putem să-i spunem?
Cristian Dumitrașcu (realizator): Da. La final sigur că nu puteți să ghiciți nimic. Nu sunteți un prezicător, însă din informațiile pe care le aveți și din felul în care dumneavoastră puteți disemina informațiile care sunt și de o parte și de alta, uneori neadevărate, pentru că așa e la război, puteți să estimați, încă o dată spun, cu datele pe care le aveți și cu experiența dumneavoastră de comandant militar într-o zonă complicată, cam cât credeți că ar mai putea să dureze acest conflict?
Marius Gheorghescu:Din punctul meu de vedere, pare-se că partea rusă dorește tergiversarea războiului, prelungirea lui, cel puțin până la iarnă, prin care puterea politică poate obține efecte. Mă refer la Federația Rusă, cum spunea marele Clausewitz: războiul este destinat să servească unui scop politic, întotdeauna, și economic, evident.
Cred că războiul va mai dura probabil câteva luni bune, cel puțin vom vedea. Iarna va fi un test, nu numai economic, pentru țările care depind sau pentru lumea civilizată care depinde de resurse energetice, dar va fi și un test al anduranței militare al celor doi beligeranți.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost colonelul Marius Gheorghescu, comandantul Regimentului de Infanterie Marină „Heracleea” din Babadag. Domnule colonel, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio.
Marius Gheorghescu: Și eu vă mulțumesc, cu toată plăcerea, ori de câte ori mă invitați!
Hari Bucur Marcu: Amândouă au intrat în același timp în NATO, tocmai pentru ca să nu existe nici cea mai mică suspiciune că Occidentul ar ține cu una împotriva celeilalte. Atât Turcia cât și Grecia știu foarte bine că nu vor găsi aliați în interiorul NATO, în cazul unui conflict între ele
Publicat de Gabriel Stan,
12 septembrie 2022, 17:31
La „Subiectul săptămânii”, invitatul lui Paul Palencsar este Hari Bucur Marcu, expert internațional în politici de apărare. Cei doi au discutat despre contraofensiva armatei ucrainene pe frontul războiului cu Rusia, despre situația centralei nucleare de la Zaporojjie și despre recentele tensiuni dintre Turcia și Grecia.
Paul Palencsar: Domnule Bucur Marcu, vă mulțumesc mult că, iată, ați acceptat să stăm de vorbă.
Hari Bucur Marcu:Mulțumesc pentru invitaţie!
Paul Palencsar: Ne atrage atenția războiul din Ucraina, contraofensiva armatei Ucraina acolo, situația centralei nucleare de la Zaporojjie, dar și tensiunile, iată, mai nou, între Turcia și Grecia.
Cu voia dumneavoastră, o să începem prin a vorbit despre contraofensiva armatei ucrainene pe frontul războiului cu Rusia. E această contraofensivă începutul sfârșitului acestui război?
Hari Bucur Marcu: Nu, sub nicio formă. Deci, războiul acesta a pornit în mod iraţional din punct de vedere al ştiinţei militare, ca să spun așa. Nu are un scop politic, ca urmare nu are nicio viziune de pace, nici agresorul, mai ales.
Rusia a declanșat această agresiune militară într-o manieră din care rezultă că ei nu-și propun o pace anume, ei îşi propun doar să distrugă, să-i distrugă tactic, adică pe teren, să distrugă clădiri, locuințe și așa mai departe şi să distrugă un stat, să îi anihileze. Au cuceriri teritoriale pe care pot să le piardă ulterior, că nu le pot apăra, pustiesc anumite zone, chiar oraşe.
Ce pot să facă ucrainenii e să le dezică acest obiectiv strategic de a disrupe viața cotidiană, de a le disrupe viața economică sau socială. Vă daţi seama, sunt milioane de ucraineni care încă sunt dislocaţi intern sau chiar refugiați.
În asemenea condiţii, acţiunile de teatru propriu-zise, cum au fost cele pe care le-au evocat săptămâna asta, în care ucrainenii au început să emită acţiuni, contraatacuri, mai bine zis, sau contralovituri, în cel mai bun caz, dar nu sunt chiar contralovituri, nu putem vorbi încă de contraofensivă sub nicio formă, ei bine, asemenea contraatacuri au scopul tot tactic, adică de a eliebra un sat, de a opri o acţiune ofensivă a inamicului, ceva în genul acesta, dar în niciun caz nu pot în momentul de faţă să joace vreun rol în ecuaţia finală, pentru că războiul se termină cu pacea, asta este foarte important.
Paul Palencsar: Cât mai poate înainta armata ucraineană și cât timp a reușit să păstreze ce a recuperat, pentru că și asta e foarte important?
Hari Bucur Marcu: Dacă îi întrebaţi pe ucraineni, ei vor spune că ei sunt capabili să ducă războiul şi pe timpul anului viitor fără niciun fel de problemă. Nu se predau, nu renunţă, din punctul ăsta de vedere.
Apoi, din alte considerente, cum ar fi cele ale capacităților de luptă pe care le au şi pe care le pot angaja într-o eventuală contraoensivă care, încă o dată, nu a început, nu sunt semne că ar fi început, contează foarte mult ajutorul nostru, al Occidetului, prin care îi dăm sprjin nu numai politic şi umanitar, ci şi sprijin militar.
În momentul în care vor avea suficient de multe forțe ofensive, vorbim în special de blindate mari, vor trece la acţiuni ofensive, este clar ca vor fi tot acţiuni din acestea punctuale, să nu ajungă în est Rusia să deţină controlul militar asupra întregii regiuni Donbas, iar în sud să nu se poată consolida.
Paul Palencsar: Centrala nucleară de la Zaporojjie e, iarăși, un element fierbinte în acest război, bombardamentele continuă în jurul centralei, fiecare dintre părțile combatante acuzându-se reciproc.
Singurul reactor activ a fost decuplat de la rețeaua de distribuție a energiei electrice. În ce situație ne aflăm? E un pericol real ce se întâmplă acolo?
Hari Bucur Marcu: Categoric este un pericol real de la început, doar că săptămâna asta am beneficiat de prezența inspectorilor ONU la locația respectivă, în interiorul centralei.
Ei au putut să vadă ce fac militarii ruşi acolo, care sunt încărcăturile pe care le au camioanele acelea pe care le-am văzut cu toţii în interiorul centralei, chiar foate aproape de reactoare, lucru care ar fi un pas în direcţia ca ruşii să părăsească militar centrala, să demilitarizeze instalaţiile respective, astfel încât să nu mai fie niciun fel de motiv de bombardamente sau de lovituri cu artileria sau chiar lupte, dacă ar fi cazul.
Singura justificare militară pe care ar putea să o aibă prezența trupelor rusești în zonă și chiar în interiorul centralei ar fi fost dacă ar fi existat cea mai mică suspiciune că centrala este folosită în scopuri militare de către ucraineni, cum ar fi, de exemplu, să-și refacă arsenalul nuclear militar.
Acum este clar, de când au apărut inspectorii ONU, că așa ceva nu este cazul. Deci, practic, rușii nu mai au nici cea mai mică justificare, nici măcar, așa, iluzorie sau teoretică, de a avea prezență militară acolo, deci vor trebui să plece.
Paul Palencsar: Vladimir Putin pare că folosește centrala nucleară de la Zaporojjie ca un cuțit pus la gâtul NATO, cel puțin, așa cum spuneți și dumneavoastră, nu mai are niciun fel de justificare pentru a-și ține trupele acolo.
Și ne gândim cu toții la dezastrul de la Cernobîl, la norul acel radioactiv care a făcut multe victime în anii ’80 și ’90. Sperăm că nu vom trăi, retrăi, aceeași situație. Un punct fierbinte este săptămâna aceasta relația tensionată dintre Turcia și Grecia.
Președintele turc Recep Erdogan a făcut declarații publice care ne dau fiori, într-un tablou deja dramatic, acel al războiului din Ucraina, conturând un eventual război între Turcia și Grecia. Ce se întâmplă acolo, de fapt?
Hari Bucur Marcu:Nu sunt semne de război, să știți. Sunt semne de retorică beligerantă din partea Turciei, care are acest moment istoric în care este importantă în ecuația securității Mării Negre, în eliberarea unor căi de navigație existente pentru grânele ucrainene, care să iasă din porturile ucrainene prin Marea Neagră.
Pe urmă, indivizibilitatea NATO, care este obligatorie, e consensul care guvernează NATO și care este obligatorie pentru ca NATO să fie într-adevăr o forță credibilă în apărarea Europei, mai ales și în asemenea condiții, își folosește acest argument, în retorica electorală pe care, ei deja au început să se pregătească pentru alegerile de anul viitor și folosește această retorică.
Sigur că da, ne așteptăm ca, așa cum a fost în cazul discuției despre lărgirea NATO cu cele două state din nord, Finlanda și Suedia, ne așteptăm ca și aici, retorica aceasta să se calmeze la un moment dat.
Paul Palencsar: Sigur că ne sperie și doar ideea ca două țări NATO să aibă un conflict militar una împotriva celeilalte. E președintele turc Recep Erdogan capabil să renunțe la orgolii de dragul stabilității și unității NATO, acum, când pericolul real și concret este Rusia?
Hari Bucur Marcu:Cu orgoliile este o chestie de asta, e o metaforă. Nu există orgolii în materie de securitate națională și internațională. Aici sunt numai interese. Sunt elemente din acestea de putere care se activează. Orgoliul nu este un element de putere și nici justificare pentru acţiuni internaționale.
Sigur că da, noi ne-am obișnuit de pe timpul Războiului Rece – și s-a preluat această idee, mai ales recent, de când cu comportamentul internațional huliganic al Federației Ruse conduse de președintele lor, Putin, ne-am obișnuit să vorbim despre menajarea unor orgolii.
Dar, una peste alta, nu, în relații internaționale, nimeni nu-și face un plan de menajare de orgolii sau de exacerbare de orgolii din partea cealaltă. Vorbim, într-adevăr, despre două state membre NATO. Amândouă au intrat în același timp în NATO, tocmai pentru ca să nu existe nici cea mai mică suspiciune că Occidentul ar ține cu una împotriva celeilalte. Deci știe Turcia foarte bine și Grecia la fel de bine că nu vor găsi aliați în interiorul NATO, în cazul unui conflict între ele.
Conflictul va fi, categoric, doar la maniera aceasta incidentă, că o insulă din aceasta, cum e la noi Insula Șerpilor, pustie, nelocuită, în Marea Egee, care era considerată ca aparținând unui stat, a fost „cucerită”, între ghilimele, de celălalt stat, temporar, până când s-au dus la masa negocierilor și au stabilit cui aparține insula.
De fapt, despre așa ceva era vorba și ultima dată când Erdogan a evocat ideea că pe neașteptate să îi pedepsească pe greci pentru că iluminează avioanele care zboară pe acolo. Ei bine, cam aici stăm. Deci nu, nu sunt semne că s-ar escalada un conflict. Ar fi trebuit, de partea cealaltă, Grecia să evoce motive pentru care face treaba asta. Ori, Grecia neagă și prezența militară pe o anumită insulă, și faptul că ar fi ţintit avioanele turcești cu sistemele antiaeriene pe care le au ei.
Aici suntem, la maniera asta. Sigur că da, toată lumea are nervii întinși de războiul acesta din Ucraina, complet irațional, cum spuneam, dar este și ilegal şi imoral, în acelaşi timp. Ei bine, fiecare gest contează, fiecare vorbă spusă de cineva care ar putea să aibă o consecință în acest conflict contează, dar între vorbe și gesturi, întotdeauna este o mică diferență de care trebuie să ținem seama. Turcia, comportamental, este la nivelul așteptărilor ca stat membru NATO, este de partea Occidentului, este în favoarea rezolvării conflictului, astfel încât Rusia agresoare să fie pusă la punct din punct de vedere al dreptului internațional, deci, cam aici suntem.
Paul Palencsar: Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost Hari Bucur Marcu, expert internațional în politici de apărare. Mulțumesc mult!
Hari Bucur Marcu:Vă mulțumesc frumos de invitaţie încă o dată.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.