În aşteptarea Anului Nou

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 decembrie 2017, 18:45 / actualizat: 28 decembrie 2017, 19:50

Sfârşitul de An anunţă înnoirea timpului, iar în practica rituală încă reperabilă în satele din sudul ţării abundă gesturile însoţite de urări. Magia cuvântului este la rang de cinste.

Actele de propiţiere specifice trecerii în noul an sunt cuprinse în sistemul felicitărilor, al urărilor, prin care se „meneşte” ursita unei persoane.

În partea de nord a Olteniei, în Ţara Loviştei tema îngropării timpului vechi din care va renaşte cel nou este cunoscută sub numele de „îngroparea anului”. Şi azi bătrânii numesc Revelionul „îngroparea anului”. Este momentul petrecerilor, al meselor îmbelşugate stropite cu generozitate cu vin şi ţuică. Este o petrecere dionisiacă, de unde şi expresia adresată peste an celui ce a băut. I se spune! „Ai îngropat Crăciunul”.

Se crede că spre Anul Nou se deschide cerul de trei ori, repede, una după alta şi iar se-nchide. Iar înăuntru se vede o lumină foarte mare şi Dumnezeu cu sfinţii uitându-se la noi.

Dumnezeu îl vede numai pe cel ce este bun la suflet.

Se pune o dorinţă: să fie sănătate, noroc şi rai!

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune