Elevii intră de vineri în vacanță, după finalizarea cursurilor, urmând a se întoarce la şcoală pe data de 31 octombrie, potrivit calendarului aprobat de Ministerul Educaţiei. Pentru prima dată, structura noului an şcolar include cinci module de învăţare şi cinci vacanţe:
Modulul 1
– cursuri – de luni, 5 septembrie, până vineri, 21 octombrie
– vacanţă – de sâmbătă, 22 octombrie, până duminică, 30 octombrie;
Modulul 2
– cursuri – de luni, 31 octombrie, până joi, 22 decembrie
– vacanţă – de vineri, 23 decembrie 2022, până duminică, 8 ianuarie 2023;
Modulul 3
– cursuri – de luni, 9 ianuarie, până vineri, 3 februarie, respectiv vineri, 10 februarie, sau vineri, 17 februarie, la decizia inspectoratelor şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti
– vacanţă – o săptămână, la decizia inspectoratelor şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti, în perioada 6 – 26 februarie;
Modulul 4
– cursuri – de luni, 13 februarie, respectiv luni, 20 februarie, sau luni, 27 februarie, la decizia inspectoratelor şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti, până joi, 6 aprilie
– vacanţă – de vineri, 7 aprilie, până marţi, 18 aprilie;
Modulul 5
– cursuri – de miercuri, 19 aprilie, până vineri, 16 iunie
– vacanţă – de sâmbătă, 17 iunie, până duminică, 3 septembrie.
Astăzi începe cel de-al doilea semestru al anului şcolar 2021 – 2022. În unităţile de învăţământ preuniversitar/conexe, cursurile se desfăşoară cu prezenţă fizică în toate judeţele în care rata de ocupare la nivel judeţean a paturilor de spital destinate îngrijirii pacienţilor infectaţi cu virusul SARS-CoV-2 este de cel mult 75%.
În situaţia în care rata este mai mare de 75%, cursurile se desfăşoară în sistem online. Reluarea cursurilor cu prezenţă fizică se face numai după ce aceeaşi rată scade sub 70%.
Elevii de gimnaziu şi liceu, precum şi cei din învăţământul profesional şi postliceal au început cursurile, după vacanţa de iarnă, pe 3 ianuarie.
Preşcolarii şi elevii din învăţământul primar au revenit la şcoală o săptămână mai târziu, pe 10 ianuarie. Semestrul al doilea se va încheia pe 10 iunie.
Următoarea vacanţă, cea de primăvară (Paşte) va fi de vineri, 15 aprilie, până duminică, 1 mai.
Preşcolarii şi elevii din învăţământul primar se întorc astăzi la cursuri după vacanţa de iarnă, potrivit calendarului aprobat de Ministerul Educaţiei.
Elevii de gimnaziu şi liceu, precum şi cei din învăţământul profesional şi postliceal au început cursurile cu o săptămână mai devreme, în data de 3 ianuarie.
Primul semestru se va încheia pe 14 ianuarie şi semestrul al doilea va începe pe 17 ianuarie.
Următoarea vacanţă, cea de primăvară (Paşte), va fi de vineri, 15 aprilie, până duminică, 1 mai.
Aproape 40.000 de turişti au fost cazaţi în weekend pe litoral, iar de săptămâna aceasta, odată cu vacanța copiilor, numărul lor va crește.
Temperaturile de 30 de grade din aer, dar și încălzirea apei mării au oferit condiții perfecte de plajă. Totuși, pericolul nu trebuie ignorant, spun salvamarii, care au salvat deja adulți și copii mai puțin prudenți.
Cele mai mari probleme sunt în zonele din Mamaia, unde plaja a fost extinsă, iar trecerea spre zona cu apă adâncă se face mult mai brusc. Salvamarii au instalat geamanduri pentru a delimita zonele periculoase. Ei recomandă o mai mare prudență, în special când marea este agitată:
ISU a înființat opt puncte de prim-ajutor, pe plajele Corbu, Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Costineşti, Saturn-Venus, Vama Veche şi unul în staţiunea Techirghiol.
De asemenea, au fost activate şase puncte de salvare acvatică, în stațiunile Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, zona de litoral cuprinsă între Mangalia şi Costineşti, lacurile Techirghiol şi Siutghiol.
Şcoala se reia de mâine, după patru săptămâni de vacanţă de care s-au bucurat majoritatea elevilor.
Vor reveni la cursuri cu prezenţa fizică absolut toţi copiii din grădiniţe, din învăţământul primar, inclusiv clasa pregătitoare, a precizat din nou ministrul educaţiei, Sorin Cîmpeanu, iar în localităţile unde rata de infectare este sub unul la mie se vor întoarce în clase şi elevii de gimnaziu şi de liceu.
Potrivit celor mai noi date oficiale, sunt acum 1.800 de astfel de localităţi colorate în verde pe harta incidenţei COVID.
Pentru celălalte 1.400 de localităţi, unde rata de infectare este mai mare, elevii din clasele a V-a, a VI-a, a VII-a, a IX-a, a X-a şi a XI-a vor relua cursurile online.
Elevii claselor terminale vor merge la şcoală începând din 10 mai.
54% dintre români nu și-au permis în 2019 să își cumpere o vacanță, arată o statistică publicată astăzi de Biroul de statistică al Uniunii Europene.
România conduce acest clasament la nivelul Uniunii Europene, fiind urmată de Grecia, Croația, Cipru și Italia, iar la polul opus se situează Suedia, unde doar 10% din cetățeni sunt în această situație.
Eurostat arată că anul trecut 29% din rezidenții de peste 16 ani ai statelor membre ale Uniunii Europene nu și-au permis să plătească pentru o vacanță departe de casă. Procentul este în scădere față de 2010. Atunci 39% dintre europeni nu îți permiteau o vacanță pe an.
Cel mai mare procent se înregistrează în România, unde 54% dintre cetățeni nu și-au permis în 2019 o vacanță. Românii sunt urmați în clasament de greci (49%), croați (48%), ciprioți (45%) și italieni (44%).
La polul opus se găsesc suedezii, din care doar 10% nu și-au permis o vacanță, danezii și luxemburghezii (11%), finlandezii (12%), germanii și austriecii (13%).
Cele mai multe cereri de divorț în tribunalele suedeze se depun în luna septembrie, când se termină vara.
„Ne-am gândit mult timp că este o coincidenţă, însă acest lucru a fost deja confirmat ştiinţific”, a declarat psihologul Monica Buhrman de la Universitatea din Uppsala.
Potrivit acesteia, sfârșitul sezonului de vacanță contribuie la decizia de divorț. Multe cupluri speră să-și îmbunătățească relația în concediu. Când acest lucru nu se întâmplă, aceștia reacţionează şi, în consecinţă, depun cererea de divorț.
În afară de prima lună de toamnă, potrivit statisticilor, foarte multe divorțuri au loc în primăvară și la începutul anului. Acest lucru este probabil legat de faptul că soții separați au nevoie de mult timp pentru a-şi rezolva problemele practice legate de descompunerea familiei.
Monica Buhrman sfătuiește soții cu probleme să nu aștepte concediul, ci să-şi rezolve urgent tensiunile apărute.
Valoarea voucherelor de vacanță ar putea crește, dacă vor fi folosite în extrasezon. Mai exact, cei care vor merge în concediu primăvara și toamna vor primi 2.080 de lei.
Valoarea actuală a voucherelor de vacanță este de 1450 de lei.
”Avem o idee legată de voucherele de vacanţă, în extrasezon. Ştiţi că noi astăzi dăm 1.450 lei pentru sezon şi am spus să verificăm dacă operatorii de turism ar dori, desigur şi cei care beneficiază de aceste facilităţi, şi de extindere a sezonului, să spunem aşa, şi să alocăm 2.080 lei. Este o discuţie în derulare”, a declarat Eugen Teodorovici, ministrul Finanțelor Publice.
Motivul? Evitarea aglomerației.
Măsura ar veni ca o gură de oxigen pentru proprietarii de hoteluri și pensiuni, care ar avea turiști tot anul. Propunerea va fi discutată cu patronatele din domeniu și ar putea fi aplicată de anul viitor.
Bogdan Trif, ministrul de resort, a susținut că măsura distribuirii noilor tichete va putea fi prelungită până în anul 2020.
„Ne dorim ca voucherele să se dea pe card, pentru că vrem să fim și mai ecologiști și să nu risipim în mod inutil hârtia”, a declarat Bogdan Trif.
Datorită noilor reglementări ale UE, dacă vrei să pleci în vacanță însoțit de animalul tău de companie ai nevoie doar de un pașaport care să ateste că acesta este vaccinat împotriva rabiei.
Grație regulilor armonizate, referitoare la călătoria cu animalele de companie, europenii pot merge în vacanță cu câinele sau pisica. Prietenul cu blană nu mai trebuie să rămână acasă în timp ce dumneavoastră profitați de timpul liber.
Înainte de plecare, însă, asigurați-vă că animalul dumneavoastră este identificat cu microcip înregistrat sau cu tatuaj și că are pașaport eliberat de un veterinar autorizat care dovedește că a fost vaccinat împotriva turbării și poate călători. Câinii care călătoresc în Finlanda, Irlanda, Malta, Regatul Unit și Norvegia trebuie tratați împotriva parazitului Echinococcus multilocularis.
În mod normal, puteți călători cu maximum cinci animale, cu mențiunea că este vorba despre câini sau pisici. Dacă vrei să pleci cu iepurele sau cangurul, e un pic mai complicat, reglementările pentru alte animale de companie fiind diferite de la țară la țară.
Mai mult de un sfert dintre copiii din România petrec peste 6 ore online într-o zi de şcoală, iar procentul creşte la 48,3% dacă sunt într-o zi de final de săptămână sau de vacanţă, potrivit unui studiu privind utilizarea internetului de către copii realizat de „Salvaţi Copiii”.
Sondajul de opinie online a fost realizat în perioada aprilie – septembrie 2018, la nivel naţional, pe un eşantion reprezentativ de 1.156 de copii din ţara noastră cu vârsta între 12 şi 17 ani inclusiv.
Prezenţa sporită în mediul online atrage şi expunerea la riscuri, 54% dintre copii afirmând că au fost deranjaţi sau supăraţi de către alte persoane pe internet; 61% dintre respondenţi spun că s-au simţit inconfortabil ca urmare a ceva văzut pe internet, semnificativ mai multe fete şi elevi de liceu.
Studiul relevă că vârsta medie la care copiii încep să petreacă timp online este de 9 ani, cu valori cuprinse între 7,4 ani în cazul copiilor de 12 ani şi 9,7 în cazul celor de 17 ani. Vârsta la care copiii încep să acceseze internetul se află pe un trend descrescător.
Copiii care au răspuns la chestionar navighează pe internet folosind mai multe tipuri de dispozitive, însă majoritatea acestora afirmă că accesează internetul de pe smartphone. 99,3% dintre copii declară că au un profil pe o reţea socială.
40% dintre copii spun că se întâmplă foarte des sau destul de des să navigheze fără un scop anume, 31% că au petrecut mai puţin timp cu familia sau făcând lucruri pentru şcoală pentru a utiliza internetul şi 28% că au încercat fără succes să petreacă mai puţin timp online. Aproape 13% dintre copii afirmă că s-a întâmplat cu o frecvenţă ridicată să nu mănânce sau să nu doarmă pentru a fi online şi 23% că nu s-au simţit în largul lor când nu au putut sta pe internet.
43% dintre copii au spus că postează online informaţii personale, precum fotografii, adresa la care locuiesc, locurile unde merg.
Mediul online reprezintă principala sursă de informare a copiilor respondenţi, urmată de discuţiile cu grupul de egali şi cele cu părinţii sau profesorii. 47,6% dintre copii declară că verifică uneori, rar sau deloc valoarea de adevăr a informaţiilor citite online.
Potrivit studiului, 43% dintre respondenţi afirmă că au văzut sau au primit mesaje cu conţinut sexual în mediul virtual.
73% dintre respondenţi spun că folosesc internetul la şcoală. Întrebaţi despre contextul în care utilizează internetul în mediul şcolar, mai puţin de jumătate spun că îl folosesc la clasă împreună cu profesorul sau în cazul orelor de informatică. 87,4% dintre copii afirmă că petrec timp online în pauze, iar 40% că o fac, pe ascuns, în timpul orelor de curs.
39,9% dintre copii spun că nu sunt încurajaţi de profesori să folosească internetul decât ocazional sau deloc.
63,5% dintre respondenţi menţionează că se joacă online, semnificativ mai mulţi băieţi şi elevi de gimnaziu.
Dincolo de avantajele oferite de mediul virtual, sunt însă riscurile la care se expun minorii.
Cei care trebuie să intervină pentru supravegherea activităţii pe internet a celor mici sunt părinţii, atrag atenţia poliţiştii.
Poliţiştii recomandă crearea unui cont de utilizator pentru copil separat de cel al părintelui, astfel încât minorul să nu poată instala pe computer niciun soft fără parola părintelui care are calitatea de administrator.
Biroul de presă al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Dolj atrage atenţia asupra importanţei raportării către autorităţi a oricărui abuz.
Oamenii legii încurajează anunţarea imediată de către copii a unor situaţii în care cineva din mediul online le creează o stare de disconfort, îi provoacă spre a face ceva, le prezintă diverse materiale cu caracter sexual obscen ori le provoacă o teamă.
Nu în ultimul rând, trebuie evitată transmiterea prin intermediul internetului a datelor de identitate proprii, a persoanelor apropiate ori a fotografiilor personale.
Elevii şi preşcolarii vor intra de vineri, după terminarea orelor, în vacanţa de iarnă, urmând să reînceapă cursurile pe 14 ianuarie 2018, potrivit calendarului aprobat de Ministerul Educaţiei.
Potrivit calendarului aprobat de Ministerul Educaţiei Naţionale, vacanţele elevilor din toate ciclurile de învăţământ sunt programate astfel: vacanţa de iarnă (23 decembrie 2017 – 14 ianuarie 2018), vacanţă intersemestrială (3 – 11 februarie 2018), vacanţa de primăvară (31 martie – 10 aprilie 2018) şi vacanţa de vară (16 iunie – 9 septembrie 2018).
Pentru clasele terminale din învăţământul liceal, anul şcolar se încheie în data de 25 mai 2018, iar pentru clasa a VIII-a pe 8 iunie 2018.
Programul naţional ‘Şcoala altfel’ are o durată de cinci zile consecutive lucrătoare în timpul anului şcolar şi poate fi derulat în perioada 2 octombrie 2017 – 31 mai 2018, pe baza unei planificări, la decizia şcolilor.
Desfăşurarea programului ‘Şcoala altfel’ nu coincide cu perioada alocată susţinerii tezelor semestriale.
Evaluările naţionale la clasa a II-a, a IV-a şi a VI-a se vor desfăşura în intervalul 7 – 24 mai.
Elevii din clasele I-IV și copiii de la grădiniță sunt în vacanță!
Este prima săptămâna liberă, după aproximativ o lună și jumătate de cursuri.
Aceștia se vor întoarce la școală pe 6 noiembrie.
Vacanța de iarnă va începe pe 22 decembrie, și se va încheia pe 7 ianuarie.
Din 8 ianuarie, elevii revin la cursuri pentru ultimele patru săptămani din semestrul întâi.
Acest an şcolar însumează 176 de zile lucrătoare (35 de săptămâni).
Primul semestru se va încheia în 2 februarie 2018, iar semestrul al II-lea va începe în 12 februarie şi se va încheia în 15 iunie.
Elevii din învățământul primar și preșcolarii vor intra de vineri în vacanță pentru o săptămână, potrivit calendarului aprobat de Ministerul Educației Naționale.
Ei se vor întoarce la cursuri luni, 6 noiembrie.
Vacanțele elevilor din toate ciclurile de învățământ sunt programate astfel:
vacanța de iarnă (23 decembrie 2017 — 14 ianuarie 2018);
vacanță intersemestrială (3 — 11 februarie 2018);
vacanța de primăvară (31 martie — 10 aprilie 2018) și vacanța de vară (16 iunie — 9 septembrie 2018).
Pentru clasele terminale din învățământul liceal, anul școlar se încheie în data de 25 mai 2018, iar pentru clasa a VIII-a, în data de 8 iunie 2018.
Programul național ”Școala altfel” are o durată de 5 zile consecutive lucrătoare în timpul anului școlar și poate fi derulat în perioada 2 octombrie 2017 — 31 mai 2018, pe baza unei planificări, la decizia școlilor.
Desfășurarea programului ”Școala altfel” nu coincide cu perioada alocată susținerii tezelor semestriale.
Evaluările naționale la clasa a II-a, a IV-a și a VI-a se vor desfășura în intervalul 7 — 24 mai.
Timp de două luni, aceştia au acordat sprijin şi au consiliat peste 4.200 de români care au ales să-şi petreacă vacanţa pe litoralul ţării vecine.
Poliţiştii români selecţionaţi pentru a desfăşura activitatea în Bulgaria au fost instruiţi pentru a-şi îndeplini cu succes misiunile încredinţate, un criteriu obligatoriu de selecţionare fiind acela de a fi un bun vorbitor de limbă bulgară.
Este al optulea an în care se organizează asemenea misiuni, activităţile anterioare bucurându-se de apreciere din partea turiştilor români care au avut, astfel, posibilitatea de a se adresa direct poliţiştilor români pentru soluţionarea unor probleme, deşi se aflau pe teritoriul altui stat, precizează IGPR într-un comunicat de presă.
Majoritatea hotelurilor de pe litoral au redus tarifele la jumătate de la 1 septembrie, astfel că cererea pentru vacanţe la începutul acestei luni nu a scăzut comparativ cu vârful de sezon.
Datorită acestor reduceri, gradul de ocupare a hotelurilor de la mare a depăşit 90%.
Astăzi, în prima zi de toamnă, numărul de turişti este cu 10% mai mare decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit unui studiu.
În această perioadă, se desfăşoară o campanie de prevenire a accidentelor şi pentru creşterea gradului de siguranţă a copiilor, care sunt prezenţi în taberele de pe raza judeţului Braşov.
La acţiunile de joi şi de vineri, au participat jandarmi, pompieri, salvamontişti, care le-au prezentat copiilor reguli de prevenire și de comportament în situații de urgență, precum şi conduita în situaţii neprevăzute dar şi primele măsuri care trebuie acordate, în caz de accident. De asemenea, în tabere au fost prezenţi şi reprezentanţi ai Agenției Naționale Antidrog – Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Brașov. Astfel de acţiuni, în locurile unde copii din toată ţara se află în taberele braşovene, vor avea loc până la sfârşitul vacanţei de vară. Şi tot din domeniul petrecerii timpului liber, dar pentru toate vârstele, semnalăm că, pentru a preveni producerea de accidente, salvamontiștii din cadrul Serviciului Public Local Brașov, au finalizat reamenajarea potecii „Sulinar”, marcată cu triunghi galben care leagă Poiana Brașov de refugiul Lehmann.
La vămile din vestul şi sudul ţării se înregistrează creşteri semnificative ale traficului, în această perioadă de vacanţă.
Potrivit datelor Poliţiei de Frontieră, în ultimele 48 de ore au trecut frontiera peste 500.000 de persoane şi peste 126.000 de autovehicule. Cele mai solicitate puncte de trecere au fost cele de la frontiera româno-ungară cu aproape 190.000 de persoane.
La frontiera cu Bulgaria, traficul cel mai intens este la vama Giurgiu, peste 50.000 de persoane, şi la Vama Veche peste 20.000 de turişti.
Poliţia de Frontieră menţionează că potrivit noului regulament Schengen au loc verificări sistematice ale documentelor la toate vămile atît din ţară cât şi din Ungaria şi Bulgaria. În plus pentru prevenirea migraţiei ilegale au fost luate măsuri suplimentare de supraveghere a graniţelor. Autorităţile recomandă folosirea aplicaţiei de pe site-ul poliţiei de frontieră, care prezintă informaţii în timp real despre timpii de aşteptare din toate vămile.
S-a înregistrat o creştere a traficului prin punctele de frontieră, mai ales prin cele din vestul şi sudul ţării, având în vedere că în acest sfârşit de săptămână mulţi cetăţeni români aflaţi în afara graniţelor s-au întors în România pentru a petrece concediul alături de familie, precum şi numărul mare de cetăţeni români care aleg să-şi petreacă vacanţa în afară țării.
În această perioadă, peste 4.000 poliţişti de frontieră desfăşoară, zilnic, activităţi de supraveghere şi control a frontierei de stat.
Concert memorabil, diseară, pe terasa Radio Vacanța din Mamaia! Vor fi prezenți artiști români consacrați precum Gheorghe Gheorghiu, Mihai Trăistariu și Raoul
De 50 de ani semnalul de început al verii este dat de Radio Vacanța. De jumătate de secol, postul de radio face verile la mare mult mai frumoase pentru milioane de turiști români și străini. Diseară, de la ora 18:00, este mare spectacol pe terasa Radio Vacanța din Mamaia. Publicul va putea asculta artiști precum Gheorghe Gheorghiu, Raoul, Mihai Trăistariu, Jeni Nicolau, Florin Apostol, Roxana Cozma, dar și alți prieteni de vacanță care vin să celebreze muzica bună din toate timpurile.
„De Radio Vacanța mă leagă multe lucruri, chiar debutul meu cu trupa Valahia, există și astăzi Radio Constanța și vara Radio Vacanța. Noi am concertat adesea pe treptele Radio Vacanța pentru turiștii veniți din toată țara. Mai mult decât atât, după ce am spart trupa Valahia și am debutat solo, evident că am fost un intervievat activ. Radio Vacanța mi-a fost cumva un partener de nădejde de-a lungul carierei, drept pentru care n-am decât să spun un sincer La mulți ani! Și dacă s-au împlinit 50 de ani de Radio Vacanța nu vreau decât să vă doresc o viață lungă, să depășiți 1000 de ani și să difuzați în continuare muzică la fel de bună și de frumoasă“, au fost cuvintele pe care artistul Mihai Trăistariu le-a adresat cu ocazia aniversării a 50 de ani de Radio Vacanța.
„Vreau și eu să urez La mulți ani și longevitate postului Radio Vacanța. Este un post de radio pe care eu îl iubesc foarte mult, m-a ajutat foarte foarte mult în carieră. Au fost foarte mulți ani în care eram difuzat și plajele răsunau cu cântecele mele. Cele mai frumoase melodii care au fost difuzate de Radio Vacanța au fost «La malul mării», «Dacă dragoste nu e, nimic nu e», «Eu sunt nebunul care te iubește» și multe altele. Deci a contribuit foarte mult la ascensiunea mea artistică și le mulțumesc foarte mult. La mulți ani încă o dată“, a ținut să ureze și unul dintre cei mai cunoscuți și îndrăgiți muzicieni români, Gheorghe Gheorghiu.
Vă așteptăm diseară, de la ora 18:00, în fața Vilei nr.1 din Mamaia să ne fiți alături! Gazda evenimentului va fi realizatorul Radio România, Răzvan Petre.
Sejururile pe litorarul românesc s-au scumpit chiar şi cu 30 la sută, iar tarifele se vor menţine până în 15 august.
Totuşi, vânzările de vacanţe pe litoral prin agenţiile de turism sunt mai mari cu 12 la sută faţă de anul trecut, arată statisticile Asociației Naționale a Agențiilor de Turism din România. În clasamentul staţiunilor preferate pe litoral, conduce în continuare Mamaia, urmată de Venus, Eforie Nord şi Eforie Sud.
În acest week-end mii de turişti sunt la mare, iar mulţi spun că în comparaţie cu anii anteriori condiţiile de cazare s-au îmbunătăţit, dar nu la toate hotelurile.
Hotelierii spun că, în vârf de sezon, gradul de ocupare în unităţile de cazare este de aproape sută la sută.
Grădinițele de vară, o opțiune pentru copiii care nu au cu cine să stea acasă
Dacă munciţi şi nu aveţi cu cine să lăsaţi copiii pe perioada verii, îi puteţi duce la grădiniţa cu program special de vară.
Trei dintre grădinițele din Lugoj vor funcţiona pe perioada vacanţei – în luna iulie Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 5 din cartierul Micro 3, iar în august Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 4 din cartierul Micro 1 şi Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 2 de pe strada Xenopol.
Pentru a putea frecventa una dintre cele trei grădiniţe, nu este nevoie de nici un act suplimentar. Părinţii trebuie să ştie și că taxele percepute sunt aceleaşi ca pe parcursul anului şcolar. Pentru hrană, se plătește 7 lei pe zi.
Programul cu activităţile creative pentru copii la cele trei grădinițe este zilnic, între orele 06 – 18 şi este organizat special pentru vacanţa mare.
Turiştii care beneficiază de vouchere de vacanţă pot alege în acest sezon estival staţiunea de pe Valea Cernei în unităţile turistice care acceptă aceste vouchere.
„Am început o campanie în acest sens şi vrem să le spunem turiştilor că pot să-şi aducă voucherele de vacanţă aici! Am început să operăm cu aceste vouchere şi cu siguranţă în momentul în care acestea vor fi date şi la bugetari, cererea va fi mult mai mare! Deja avem solicitări şi lucrăm pe ele în acest sens!”, ne-a declarat Laura Pătru – directorul de marketing al complexelor hoteliere Diana şi Afrodita.
Deţinătorii voucherelor de vacanţă beneficiază de toată gama de servicii, fie că e vorba despre facilităţi pentru tratament fie de partea de spa sau servicii de restaurant, toate fiind incluse în aceste vouchere.
„Cu siguranţă şi turiştii cu vouchere vor căuta Valea Cernei, deja avem multe solicitări, adică oamenii se interesează dacă pot să-şi aducă vouchere aici şi suntem convinşi că dacă în timpului anului vin şi solicită aceste locaţii, le va fi mult mai simplu având aceste vouchere!”, ne-a mărturistit Laura Pătru.
Bucurestenii care intentioneaza sa plece in vacanta cu avionul sunt rugati sa se prezinte la aeroport cu 3 ore inainte de decolare! Potrivit Companiei Nationale de Aeroporturi Bucuresti solicitarea este motivata de cresterea considerabila a traficului in perioada estivala cand sunt programate numeroase zboruri charter. Recomandarea se adreseaza in special celor care au cursa programata intre orele 5 si 8 dimineata. Otopeni- Henri Coanda este unul dintre aeroporturile de categorie 5 pana la 1o milioane de pasageri pe an.
Două familii de turişti cazaţi într-o vilă din cartierul Faleză Nord al Constanţei au fost jefuiţi, de trei persoane necunoscute.
Indivizii aveau feţele acoperite cu cagule şi au pătruns prin efracţie în imobilul în care, la momentul respectiv, se aflau doar femei şi copii, bărbaţii fiind plecaţi în staţiunea Mamaia.
Potrivit poliţiştilor, indivizii au furat două poşete şi au fugit de teamă să nu fi prinşi, cercetările pentru identificarea şi prinderea lor fiind în derulare.
Una dintre femei a intenţionat să se baricadeze în cameră în timp ce hoţii erau în casă.
Femeia şi-a anunţat fiul aflat în Mamaia despre cele petrecute, acesta alertând autorităţile prin numărul unic de urgenţe 112.
La rulote sau la corturi, bucureştenii petrec şi câteva luni pe an departe de aglomeraţia şi zgomotul oraşului, într-un cadru natural mirific, chiar în inima munţilor.
Sute de persoane populează până la refuz Valea Cerbului din Buşteni.
Oamenii vin cu mic cu mare, cu familia şi cu prietenii, dar şi cu animalele de acasă, să petreacă aici cel mai ieftin concediu, locuind în corturi şi rulote, pentru a căror campare nu plătesc decât 10 lei pe zi.
Mulţi dintre ei vin dotaţi cu tot ce trebuie pentru a sta o vară întreagă la munte, de la butelii de aragaz până la murături.
Este şi cazul familiei Badea cu care, reporterul Bucureşti FM, Andreea Erhan, a stat de vorbă.
O cunoscută agenţie de turism din România a lansat de curând un nou produs pe piaţa de profil.
Este vorba de „Blind Holiday”- un concept nou care se adresează turiştilor dornici de o experienţă de vacanţa diferită faţă de ce au trăit până în prezent.
Aceştia vor afla care este destinaţia vacanţei lor doar atunci când vor ajunge în aeroport.
Timp de o săptămână, românii vor vedea pe pagina de Facebook Paralela 45 o serie de oferte de vacanţe în acest concept, la preţuri de 299, 399, respectiv 499 de euro/ persoană.
Data exactă de plecare o vor afla cu 48 de ore înainte, iar destinaţia le va fi dezvăluită abia atunci când turiştii ajung în aeroport.
Ofertele Blind Holiday se adresează doar persoanelor cu vârsta de peste 18 ani, iar plata se face exclusiv online.
„Am dorit să aducem pe piata turismului din Romania un concept special pentru turiştii deschisi către nou, care vor să trăiască şi o experienţă altfel. Practic iti cumperi o vacanţa cu garanţia şi încrederea că se va ridica la nivelul aşteptărilor tale, iar destinaţia o afli când ajungi la aeroport. Sunt sigur că turistii romani vor aprecia o initiativa indrazneata. Vrem să arătăm că putem oferi şi pachete pentru turiştii mai nonconformişti”, a declarat Alin Burcea, preşedintele agenţiei de turism iniţiatoarea acestui concept.
Acest lucru înseamnă că o persoană cumpără dreptul exclusiv de utilizare a unui spațiu pe o perioadă determinată de timp și se angajează prin contract că va achita costurile anuale aferente administrării și funcționării locatiei.
De cele mai multe ori rezervarile la hotel sunt facute on line. Suntem cetateni europeni si trebuie sa ne cunoastem drepturile şi obligaţiile pentru a avea o vacanta reusita!
De asemenea trebuie sa stim că în cazul în care cand oferta de pe internet nu corespunde cu realitatea trebuie sa sesiyam atat hotelul unde am facut rezervarea cât si centrul Europena al Consumatorului Roman.
Claudia Ruse de la Bucureşti Fm s-a interesat si vine cu sfaturi utile în rubrica Euranet Plus de astazi.
A inceput perioada concediior şi cei mai mulţi dintre noi aleg să-şi facă singuri rezervările pe principiul că nu e mare filozofie să-ţi rezervi o cameră de hotel.
Faci un click, dai un e-mail sau vorbesti cu o agenție de turism și s-a rezolvat totul.
Practica însă arată că există multe probleme care țin de grabă, neatenție sau, pur și simplu, necunoașterea unor drepturi, care pot transforma visul frumos al unei vacanțe într-un adevărat coșmar.
O recomandare este să verificăm, înainte de a face rezervarea, ce au spus alți consumatori despre agenția de turism, platforma online sau hotelul pe care intenționăm să le folosim.
Chiar dacă agenţiile de turim par mai sigure pentru că putem discuta personal cu un angajat și-i putem cere acestuia toate informațiile de care avem nevoie, tot mai mulţi români îşi fac rezervările pe platformele online care sunt din ce în ce mai numeroase și mai utlizate.
Principalele avantaje ar fi rapiditatea procesului de rezervare, sistemele de notare a hotelurilor în funcție de sasfacția clienților, oferta extrem de mare. La fel ca în cazul agențiilor de turism, și platformele online trebuie să ofere un anumit număr de informații înainte de a realiza rezervarea unei camere de hotel:
Este vorba despre număr de stele, tipul camerei, alte facilități precum accesul la internet, prețul total al rezervării cu toate taxele incluse, modalitățile de plată și după caz, procedura profesionistului de soluționare a reclamațiilor
Odată finalizată rezervarea, trebuie să primești prin email confirmarea comenzii de la platforma online. Sunt cateva sfaturi de care trebuie sa tinem cont atunci cand apelam la rezervarile on line spune Irina Chiriţoiu, directorul Centrului European al Consumatorului Roman.
“În momentul în care facem o rezervare pe o platformă on lineunde există o multitudine de oferte , trebuie să avem cardul activ, de asemenea, contul trebuie să fie activ şi să avem bani în el, pentru că retervarea se face în urma plăţii. Trebuie, de asemenea, să citim termenii şi condiţiile acestei platforme şi să căutăm informaţii cu privire la politicile de anulare a rezervării. De regulă, politicile de anulare şi nivelul penalităţilor depinde de fiecare hotel în parte şi de facilităţile oferite de hotel”.
Uneori este posibil ca tarifele oferite de un hotel la rezervarea directă pe site-ul acestuia sau prin telefon să fie mai convenabile decât atunci când îți rezervi camera printr-un intermediar.
Politica de anulare, indiferent de modalitatea în care facem rezervarea, depinde întotdeauna de hotel.
Dacă apar probleme, atât în timpul rezervării, cât și ulterior, în timpul șederii la hotel, este bine să facem o reclamație spune Irina Chiritoiu. directorul Centrului European al Consumatorului Roman.
“Operatorul platformei de rezervări online nu este decât un intermedir în acest process de rezervare, astfel încât responsabilitatea pentru calitatea camerei şi a serviciilor oferite cad de regulă în sarcina hotelului. Deci în cayul în care facem o rezervare şi constatăm la faţa locului că pozele prezentate pe platform nu au nicio legătură cu hotelul în momentul cazării şi facilităţile publicate pe platformă nu există în realitate putem face o reclamaţie la hotel şi în momentul în care ne întoarcem în ţară, dcă este vorba de un stat membru al Uniunii Europene consumatorul se poate adresa şi Centrului European al consumatorului Roman”.
Irina Chiriţoiu mai spune că pe siteul Centrului European al Condumatorului din Romania există un comparator deocamdată doar pentru hotelurile de trei stele care prezintă condiţiile aferente acestei categorii de hoteluri din ţarile din ţările Uniunii Europene.
„Cea mai frumoasă din toată ţara” îi auzi spunând pe turiştii cunoscători în ale peşterilor, la ieşirea din Peştera Urşilor.
Aceasta e şi părerea unora dintre cei mai reputaţi speologi. Cum a început povestea Peşterii Urşilor aflăm din lucrarea publicată în anul 2014, sub egida Societăţii Române de Speologie, de Iosif Viehmann şi Ovidiu Guja.
În anii 70, locuitorii din Chişcău, un sat aflat la poalele Munţilor Bihorului, duceau o viaţă obişnuită. Ei îşi împărţeau preocupările între munca câmpului, practicarea meşteşugurilor tradiţionale şi munca la întreprinderea care făcea prospecţiuni miniere şi exploata piatra în cariere. Deschiderea carierei din dealul Măgura, care domină satul şi Valea Crăiasa, reprezenta o sursă nouă de venit.
Monotonia vieţii de zi cu zi a fost întreruptă în ziua de 17 septembrie 1975. În acea zi, minerul Traian Curta, care lovea roca cu un ciocan pneumatic, dizlocă o bucată de calcar care descoperă o gaură în stâncă, în care cad ciocanul şi minerul. După o cădere pe verticala de 9 metri, minerul aprinde bricheta şi vede cu groază în jurul lui o mulţime de oase şi un craniu hidos. În final, e scos din groapă şi dus la spital, de unde e eliberat dupa trei zile cu diagnosticul “sănătos”. Traian Curta tocmai descoperise Peştera Urşilor.
Profesorul Iosif Viehmann de la Institutul de Speologie “Emil Racoviţă” din Cluj a fost unul dintre primii cercetători ai peşterii de la Chişcău. După cinci ani de studii făcute aici de Institutul de Speologie, peştera e deschisă publicului în anul 1980.
“Peştera Urşilor e cea mai frumoasă peşteră a României” apreciază profesorul Iosif Viehmann, decanul de vârstă al speologilor din România, care adaugă că: „ea adăposteşte cel mai mare număr stalagmite pe metrul pătrat: 215”.
Cu o lungime de peste 1.500 de metri, peştera se compune din patru galerii principale.
Prima, cea superioară, se împarte la rândul ei în trei galerii şi poate fi vizitată de turişti.
Cea de-a doua, în care se ajunge printr-un puţ vertical de 30 de metri, e rezervată cercetărilor ştiinţifice.
Denumirea peşterii provine de la numeroasele urme şi oase de urs de cavernă (Ursus spelaeus) găsite aici. Scheletul reconstituit al unui exemplar poate fi văzut la capătul Galeriei Emil Racoviţă. Peştera era un loc de adăpost pentru aceste animale, dispărute acum 15.000 de ani.
Galeria Oaselor e secţiunea de la intrare. Vizitatorii au posibilitatea să vadă oasele de urs aşa cum au fost găsite. Aici se află şi crăpătura prin care a pătruns în interior, fără voia lui, primul vizitator al peşterii, minerul Traian Curta.
Galeria Emil Racoviţă e cea mai mare galerie din porţiunea amenajată a peşterii, botezată după marele speolog si cercetător. Formaţiunile calcaroase spectaculoase, stalactitele, stalagmitele, coloanele cu diferite forme lasă frâu liber imaginaţiei celui care le priveşte. Galeria Lumânarilor şi-a primit numele după numeroasele stalagmite, unele dintre ele cu forme dintre cele mai bizare. Această galerie duce spre ieşire din peşteră, creată în mod artificial, astfel încât să nu distrugă bogăţia formaţiunilor calcaroase.
Această prezentare necesită JavaScript.
Peştera Ursilor poate fi vizitată într-un traseu mai lung prin Apuseni, care include atât nume vestite, cum e Peştera-gheţar de la Scărişoara, cât şi nume mai puţin cunoscute, cum e, nu departe de gheţar, Poarta lui Ionele. Astăzi, teritoriul pe care e situată Peştera Ursilor face parte din Parcul Natural Apuseni.
Muzeul etnografic “Horea şi Aurel Flutur” din Chişcău
Această prezentare necesită JavaScript.
Înainte de descoperirea Peşterii Urşilor, localitatea Chişcău era interesantă doar pentru turiştii pasionaţi de etnografie, care căutau casa soţilor Flutur. Aceştia începuseră, prin anii 1970, să adune obiectele cu care au pus bazele actualului muzeu etnografic “Horea şi Aurel Flutur”. Cu o colecţie de peste 2.000 de obiecte, muzeul e astăzi un punct major de interes pentru cei care vizitează zona. Din colecţie particulară, el a intrat în circuitul muzeal oficial în anul 2005, când a primit avizul de principiu pentru funcţionare.
Salina Turda este o destinaţie unde poate fi îmbinat cu uşurinţă utilul cu plăcutul, şi anume plăcerea de a explora un loc inedit şi de a-ţi trata afecţiunile respiratorii, în acelaşi timp.
Este atestată documentar din anul 1271, dar galeriile descoperite se preconizează că au fost create în vremea romanilor, deşi nu sunt probe pentru a confirma acest lucru. Se exploateză masiv până în 1840, când mina de la Ocna Mureş devine un concurent redutabil. În 1932 Salina Turda îşi încheie activitatea de extragere, dar în timpul războiului devine un loc pentru depozitarea alimentelor şi chiar un adăpost pentru turdeni şi nu numai. Primii turişti îi trec pragul abia în anul 1992, iar investiţiile serioase încep din anul 2008. După o alocare de fonduri uriașă şi o muncă asiduă, în anul 2010 prinde contur forma finală, cea care întâmpină sute de mii de vizitatori anual.
Această prezentare necesită JavaScript.
După coborârea printr-un tunel de legătură, la gura minei, şi străbaterea unei părţi a culoarului ce ne conduce înspre mina Terezia, întâlnim Sala Ecourilor. Aici, dacă liniştea este deplină, o simplă strigătură se poate auzi de mai bine de treisprezece ori. Aceasta este doar una dintre sălile care fac din Salina Turda, un loc unic în lume. Însă puţini dintre turiştii care intră în subteran fără un ghid, află despre existenţa ei; majoritatea se îndreaptă direct către mina Rudolf, o sală imensă, lungă cât un teren de fotbal şi adâncă de aproape 100 de metri. Într-adevăr primul contact îţi taie răsuflarea. Senzaţia de ireal este accentuată de luminile care pun în valoare noile facilităţi, care au pus practic, Salina Turda pe harta turistică mondială. După savurarea unei privelişti de ansamblu, cele 172 de scări din lemn de brad, conservate cu ajutorul sării, ne conduc înspre cele două minunăţii. Cea din urmă enumerată, este cea mai veche mină vizitabilă din complexul turistic Salina Turda. A fost deschisă în anul 1690, are 90 de metri adâncime de la balcon, iar de la suprafaţă până la baza camerei sunt 120 de metri. Mina Rudolf este o cameră tip trapezoidal, o exploatare din secolul al XIX-lea, o cameră laterală a minei Terezia. Are o lungime de 80 de metri, sunt treisprezece etaje care ne conduc la baza camerei de la balcon, pe fiecare etaj pe care îl parcurgem vom vedea inscripţionat în perete, săpat cu dalta de către mineri, anul la care au atins adâncimea respectivă. ( Arpad Nemeş, ghid turistic).
Faptul că publicaţia britanică The Telegraph a clasat Salina Turda pe locul doi în topul celor mai spectaculoase destinaţii turistice, a atras şi mai mulţi vizitatori din toate colţurile lumii. Doamna Kondor Szita ne mărturiseşte că vine de peste graniță, iar datorită fluxului mare de oameni care vorbeşte despre minunăţiile acestei saline, a venit să o viziteze. Pe lângă priveliştea deosebită, turista este interesată şi de istoria controversată a acestei destinaţii.
După o discuţie mai amănunţită cu domnul Vasile Tot, Director general în cadrul acestui complex, aflăm că:
Salina Turda, ca obiectiv touristic, a beneficiat de un proiect amplu, pe fonduri PHARE, de 6 milioane de euro. S-a trecut la modernizarea acestui obiectiv, modernizare care să aducă un plus de farmec, un plus de extraordinar. 2010 a însemnat anul în care s-a trecut la vizitarea acestui obiectiv. Modernizarea a constat în dotarea şi mobilarea acestuia cu lifturi, dintre care unul panoramic, la mina Rudolf, roată panoramică, piste de minigolf, bowling, teren de sport, un amfiteatru amplu cu scaune încălzite, iar în mina Terezia, s-a amenajat, pe lacul existent, un ponton cu 14 bărci. Toate acestea au adus un plus de farmec, un plus de confort al turistului, au adus acea atracţie nemaipomenită pentru un loc anume, catalogat ca fiind unul dintre cele mai frumoase obiective turistice subterane amenajate din lume.
Promovarea turismului cultural este un proiect extrem de important pentru cei de la această salină, aceștia organizând periodic evenimente noi. În anul 2013 a avut loc Festivalul de Teatru intitulat “Teatru pe Drumul Sării”, eveniment ce a deschis porţile spre noi piese de teatru, spectacole de folclor, conferinţe importante şi expoziţii de pictură.
Drumul spre intrarea în mină este împânzit de fotografii în miniatură, care te poartă în timpurile de mult apuse, în care muncitorii specializați coborau în subteran, pe frânghii. Amfiteatrul construit în mina Rudolf a găzduit deja o mulţime de spectacole: Pe lângă “Iona”, am avut şi piese de teatru în amfiteatrul salinei. Evenimentele care aduc foarte mulţi turişti sunt atât cele promovate din timp dar şi cele surpriză au publicul lor.( Gianina Ciobanca, consilier marketing)
Mulţi dintre cei care vin aici o fac pentru efectele terapeutice ale minei de sare. Staţionarul numit Ghizela, o exploatare din anul 1857, oferă vizitatorilor o bază de tratament, unde sunt vindecate toate afecţiunile căilor respiratorii, cum ar fi rinita alergică, astmul bronşic, bronşite sau alergii de tot felul.
Medicii trimit la noi copii de la doi ani, doi ani şi jumătate; mai mici, nu. Vin, practic stau, se joacă, se uită la televizor, este mai comod ca şi jos, aerosolii naturali sunt la fel şi aici. (Camelia Mărincean, terapeut)
Salina Turda este cu siguranţă un loc unic în lume, fapt constatat şi de britanici, care o poziţionează pe al doilea loc în topul celor mai spectaculoase destinaţii turistice. Această statistică a convins sute de persoane să o viziteze, lucru pe care sperăm să îl faceţi şi voi, cei care nu v-aţi bucurat de minunăţia sării.
Unde te poți refugia din fața unei zile toride de vară?
La mare, cu condiţia să fie mai aproape de tine.
Sau la munte. Asta e mai aproape de Sighet.
Zis și făcut.
Bagajul minim. Echipamentul de vară, tricou, pantaloni scurți, bocăncei. În rucsac, o pereche de pantaloni lungi, o bluză de trening și haine de ploaie. Chiar dacă ziua nu dă semne de ploaie, iar soarele arde şi nu e nici urmă de nor, la munte vremea se poate răzgândi.
Destinația e aleasă: Cascada Cailor. Adică versantul nordic al Munților Rodnei, în apropierea stațiunii turistice Borșa. Distanța între Sighetu Marmației și Borșa este de 82 de km și poate fi parcursă într-o oră și 35 de minute.
Chiar dacă drumul până la Borșa lasă mult de dorit pentru condițiile de civilizație ale secolului pe care îl trăim, peisajul satelor maramureșene, ca și frumusețile pe care le ascund Munții Rodnei, merită sacrificiul.
Sighetul Marmației, Vișeu de Jos, Vișeul de Sus – cu maiestuoasa Vale a Vaserului și Mocănița care o străbate, Moisei – cu ansamblul monumental al sculptorului Vida Gheza, dedicat masacrului din această localitate din octombrie 1944, format din 12 figuri de piatră, din care două reprezentând figuri omenești și 10 reprezentând măști tradiționale maramureșene, Borșa, Complexul Borșa.
Accesul spre cascadă este facil, fie că o iei pe jos, fie că preferi varianta mai comodă – contracost – cu telescaunul, din stațiunea Borșa. E uimitor să urci cu telescaunul peste brazi, peste vitele aflate la păscut ori peste oamenii ce-și văd de viața de zi cu zi. E îmbătător mirosul rășinii, adus de adierea molcomă a vântului de vară. Şi poți să admiri în voie peisajul. După ce cobori din telescaun, mai mergi pe jos vreo 15-20 de minute prin soare ori zone de pădure ce îți oferă căutata umbră și răcoare. La capătul acestui drum te așteaptă minunea – Cascada Cailor. Una dintre cele mai frumoase căderi de apă din România. Aici, apa adunată din ploi și topirea zăpezilor se adună într-un circ glaciar și, de acolo, de pe versantul Pietrei Rele, se repede cu putere la vale, formând cascada în trepte, cu căderi succesive de 40 metri, apoi 20 metri.
Această prezentare necesită JavaScript.
De ce Cascada Cailor?
Legenda spune că pe pășunile întinse de pe Piatra Rea se afla locul preferat de localnici pentru a-și ține, din primăvară până în toamnă, hergheliile de cai. Dar liniștea hergheliilor era tulburată de urs. Acest rege al pădurilor carpatine își căuta pradă printre sutele de cai. În loc deschis, șansele lui de a găsi hrană facilă erau minime. Astfel încât, ursul încolțea caii deasupra actualei Cascade ale Cailor. Pe vreme de furtună, într-o noapte întunecată, sărmanii cai au fost înspăimântați de tunete și fulgere, dar și de atacul neașteptat al ursului. Motiv pentru care, dezorientați, s-au îndreptat spre râpa de la Piatra Rea, căzând în hău. Ursul a avut parte de o pradă bogată, cel puțin 15 cai. Iar oamenii au găsit de cuviință să adauge denumirii acelor locuri, sintagme care fac referire la cai: Cascada Cailor, Podul Cailor, Muntele Cailor, Izvorul Cailor. E ca și cum te-ai afla într-un regat al cailor.
Vuietul apei prăvălindu-se e o adevărată simfonie, iar imaginea stâncilor maiestuoase te face să uiți de tumultul zilelor, de graba vieții, te crezi pe un alt tărâm. Sub căderile de apă, pe pietre ori pe mușchi, vezi ițindu-se o floare ori un petic de iarbă și te gândești de câtă forță are nevoie acea nevinovată plantă pentru a rezista într-un loc aparent vitreg pentru ea.
Cuvintele sunt puține și nu pot descrie suficient fantasticul peisaj oferit de Cascadă. Nu poți prinde în ele ecoul pădurii și al stâncilor, zborul înalt al șoimului ce se învârte deasupra muntelui, vegetația ce se întinde pe tot traseul, dar te pot îndemna să dai frâu liber dorinței de a vedea cu ochii tăi frumusețile naturii, asupra cărora omul nu și-a pus amprenta, dar pe care o parte o poate păstra mai departe sălbatică și maiestuoasă, pentru a o transmite celor ce vin după noi!
Dacă ar fi să alegem împreună un loc pe care să-l vizităm în comuna Ponoarele din judeţul Mehedinţi , aş fi într-o mare încurcătură.
Cred ca mi-aş dori să mă multiplic şi să fiu în acelaşi timp in toate locurile minunate pe care natura le-a creat în acest loc în care Dumnezeu a biruit Diavolul şi le-a daruit oamenilor să se bucure.
Şi din fericire avem ce să vizităm aici. Venind dinspre Baia-de-Arama, îţi apar în faţă câmpurile ce par a fi cultivate cu pietre, cunoscute sub numele de câmpul de lapiezuri.
Câmpul de lapiezuri
La intrarea în comună, pe partea dreaptă, se află lapiezurile de la Brăzişori, prezentând forme masive şi rotunjite „căpăţâni de calcar ce seamănă cu nişte căpiţe”. Lapiezurile de pe Cornetul Mare au forme mai simple şi mai puţin spectaculoase.
Cele mai cunoscute şi mai interesante sunt lapiezurile din Dealul Peşterii care formează două câmpuri distincte: Câmpul Cleopatrei şi Câmpul Afroditei, numite astfel după cele două frumuseţi ale antichităţii.
Această prezentare necesită JavaScript.
Podul lui Dumnezeu
Podul lui Dumnezeu sau Podul natural cum i se mai spune se află în centrul localităţii, în apropiere de primărie, fiind o uriaşă arcadă de piatră peste care trece şoseaua Baia de Aramă – Drobeta Turnu Severin, traversând Valea Pragului.
El s-a format prin prăbuşirea peretelui superior al peşterii şi se impune în peisaj prin masivitate: 30 m lungime, 13 m înălţime, 22 m lăţime şi 9 m deschidere.
Această prezentare necesită JavaScript.
Este unul din cele trei poduri naturale din lume
Multe legende vorbesc despre cum s-au nascut Podul lui Dumnezeu si Lacul Zăton.
Una dintre ele spune că de mult aici locuia necuratul, chiar in peştera Ponoare. Săturându-se de răul pe care acesta îl făcea, oamenii i-au cerut lui Dumnezeu să-i scape de el. Astfel Dumnezeu a lovit cu palma tavanul pesterii şi acesta s-a prabusit peste intrare. Cu toate acestea, Necuratul a scăpat, ieşind pe sub deal, pe cealaltă gură a peşterii, cea care duce spre Lacul Zătonul Mare. Nervos, Aghiuţă s-a agăţat cu ghearele de vărful Dealului Peşterii, formănd şanţuri in calcar, locurile numite campiile de lapiezuri Afrodita şi Cleopatra. Dracu s-ar fi urcat apoi pe Stanca Diavolului, loc de unde veghează la oamenii care intră in peşteră şi pe care uneori ii ineacă in Lacul Zătonul Mare.
Alte legende spun că podul ar fi fost construit de Dumnezeu pentru ca Sfântul Nicodin să treacă spre Tismana după ce oamenii l-au alungat din comună, loc unde a vrut să construiască o mănăstire. Altele vorbesc despre faptul că ar fi fost construit chiar de legendarul Hercule sau de Iovan Iorgovan, personaj de basm care urmărea balaurul ce-i răpise măndruţa.
Legenda lui Nicodim chiar se potriveşte intr-o oarecare măsură. Călugărul Nicodim căuta cascada care i s-a arătat în vis, deasupra căreia trebuia să construiască o mănăstire. S-a oprit la Ponoarele, la izbucul de unde izvorăşte acest părău, insă două familii l-au făcut să plece. I-au pus in traistă o găină tăiată şi un cuţit. Apoi l-au acuzat de furt. A trebuit să plece ruşinat de pe aceste meleaguri. A lăsat in urmă un blestem. Anume, ca apa să se zbuciume, să fie fără peşti şi să o inghită pămăntul. Lucru care s-a şi intămplat. Asta pentru că de-a lungul ei s-au construit opt mori care au fost abandonate, iar in apă nu trăieşte nici o vietate. Apa este înghiţită la propriu de pămănt. Este înghiţită de peşteră, care o aruncă afară atunci cănd plouă îndelungat.
Această prezentare necesită JavaScript.
Lacul fantoma
Aşa s-ar fi născut lacul fantoma, cunoscut sub numele de Zatonul Mare, fenomen carstic ce prezintă particularităţi deosebite şi poate atinge dimensiuni impresionante, de aproape 2 Km şi o adâncime de 20 m în punctul maxim de la nivelul sorbului. El este mărginit de potcoava Dealului Peşterii, de Cracul Buicanilor, Cornetul Cujniţei, Dealul Băluţei şi Dosul Buseştilor pe care se văd urmele teraselor lăsate de nivelul schimbător al apelor..
Zătonul Mic se formează la nord-est de Podul lui Dumnezeu, în partea opusă Zătonului Mare, atunci când precipitaţiile sunt abundente, iar debitul pârâului care vine de sub Stei nu mai poate fi preluat de către sorb.
Această prezentare necesită JavaScript.
Padurea de liliac
Pădurea de liliac Ponoarele, cu o suprafaţă de 20 de ha, reprezintă o rezervaţie botanică şi are caracterul de unicat atât prin speciile floristice cât şi prin fauna specifică.
Pădurea poate fi admirată în deplinătatea frumuseţii sale, mai ales la începutul lunii mai, când devine un adevărat covor de flori de liliac şi frăsinică, un parfum îmbietor si cand are loc şi sărbătoarea liliacului, o manifestare folclorică de interes naţional, la care, în amfiteatrul natural al văii Prislopului, se întrec formaţii şi solişti de renume.
Această prezentare necesită JavaScript.
Peşterile Ponoarele si Bulba
Ca şi cum frumusetile de pe pamant nu ar fi fost suficient, călătorul împătimit poate să coboare în adancurile pesterii Ponoarele, în imediata apropiere a podului. Ea are o lungime de 734 m şi găzduieşte o colonie de lilieci protejaţi prin lege. E bine ca peştera să fie vizitată cu ghid şi echipament adecvat, ieşirea spre Zăton fiind foarte dificilă. Peştera Bulba, cunoscută şi sub numele de Peştera Mare sau Peştera de la Baia, se întinde de fapt sub teritoriul comunei Ponoarele, sub dealurile Brăzişori şi Cornet, pe o distanţă de peste 1.560 m lungime, avand galerii de o frumusete răpitoare.
Această prezentare necesită JavaScript.
Şi dupa atâtea drumuri străbătute şi cu inima plină de atâtea frumuseţi vă puteţi reculege in Bisericuţa de sub Stei pentru a porni, cu forţe proaspete, pe Cheile Baluţei.
De sus, de pe digul ce inconjoara zona pe care noi, bucurestenii, o numim Delta Vacaresti, se vede orasul, cu bune si cu rele…
Zona lacului este ultima ramasita dintr-o vasta zona de mlastini, maidane si gropi de la marginea Bucurestiului de altadata.
În apropiere se afla pe vremuri si Manastirea Vacaresti, un monument de arta medieval, edificiu ctitorit în 1724 de Nicolae Mavrocordat.
Dupa o perioada de timp lacasul de cult s-a transformat în închisoare pentru revolutionarii de la 1848, fiind închisa dupa cutremurul din 1977.
Regimul comunist a demolat manastirea, dar a decis astfel si soarta Baltii Vacaresti.
Mai multe detalii ne ofera istoricul Adrian Majuru:
Aici, comunistii doreau sa amenajeze Lacul Vacaresti, care trebuia sa fie alimentat din raul Arges.
Bazinul creat a fost umplut o singura data, prin pomparea apei direct din Dâmbovita, dar reprezentantii asociatiilor de mediu spun ca apa s-a infiltrat prin diguri si a inundat în special zona serelor Popesti Leordeni, iar proiectul a fost abandonat.
Asa a ajuns sa se formeze acum un ecosistem acvatic cu întinderi de mlastini, stufaris, ochiuri de apa sau crânguri de salcii în care traiesc numeroase mamifere, amfibieni, reptile si pasari.
În cei peste 20 de ani cât a fost neglijata, zona Lacului Vacaresti a fost recucerita de natura.
Locul este alimentat de izvoare subterane, care au permis cresterea unei vegetatii diverse si a unor vietuitoare, ca pasari (94 de specii), între care stârci, egrete, cormorani, pescarusi, lebede, lisite, rate salbatice, muscarul negru, animale acvatice ca serpi de apa, tritoni, dar si vulpi, iepuri, vidre si bizami, care supravietuiesc într-un ecosistem stabil.
În timpul migratiilor de primavara si toamna, zona joaca un rol deosebit de important pentru o serie de specii de pasari migratoare rare.
Din pacate pe tot parcursul anului in zona vin braconierii care vaneaza speciile de pasari cântatoare, protejate doar teoretic de legislatia romaneasca si de cea europeana.
Dorinta publicului larg, a ecologistilor, a urbanistilor si cercetatorilor este aceea de a consfinti prin lege ceea ce natura a realizat în 25 de ani de neinterventie umana: o arie de natura salbatica de aproape 190 de hectare, o zona umeda întinsa si o oaza de biodiversitate aproape neverosimila pentru un mare oras.
Biologii si fotografii au continuat inventarirea speciilor de plante si animale si au întocmit liste cu descrieri si fotografii astfel incat lista de specii de pasari semnalate pe balta Vacaresti a ajuns la 94.
Cercetatorii Muzeului Antipa au identificat si descris câteva specii de amfibieni, unele rare, mai multe specii de reptile si pesti.
O stiuca de peste 10 kg a fost capturata toamna trecuta, un exemplu de pradator mare care da masura rezervei trofice bogate din zona.
Foarte important este faptul ca reteaua de ochiuri de apa, ghioluri si canale formeaza zona umeda si lacustra nu a secat nici în cei mai secetosi ani tocmai datorita faptului ca este întretinuta de izvoare bogate.
In zona dintre mamifere gasim bizami, iepuri, alte rozatoare, dar lista pradatorilor este si mai spectaculoasa, caci exista pîna si vulpi si vidre.
Multi nici n-au crezut asa ceva pana cand un fotograf pasionat, Helmut Ignat, care a investit multa pasiune în documentarea locului, a reusit sa surprinda o vidra adulta, noaptea, cu o camera automata iar apoi a realizat un instantaneu ce pare luat pe cei mai salbatici coclauri, nu în centrul Bucurestiului: un câine mare, negru, alearga dupa un vulpoi cu coada înfoiata, imagini publicate in prestigioasa revista National Geografic.
În viziunea unor arhitecti ambientali si a ecologistilor, Parcul Natural ce ar urma sa fie creat in zona Vacaresti va presupune o zona verde cu acces neîngradit pe digul înconjurator si o zona centrala, unde natura sa se poata dezvolta liber, cu interventie umana minima. Nu trebuie sa inventam noi prea mult, caci parcuri naturale similare, si mai mici si mai mari decât al nostru, exista deja în câtreva zeci de mari orase din lume si în câteva capitale europene, cum ar fi Londra, Berlin sau Praga.
Fata de acestea, Parcul Natural Vacaresti ar avea doua atuuri importante: existenta digului de 15 metri înaltime ce separa vizual si acustic zona naturala de betonul si traficul orasului si prezenta izvoarelor naturale care nu seaca.
Accesul va fi pe poteci, estacade de lemn, din foisoare se va putea observa cu binoclul fauna.
Profesorii de biologie vor putea aduce elevii in mica delta care ar compensa disparitia unei multitudini de spatii verzi ce au fost înlocuite cu blocuri si asfalt din 1989 si pana astazi.
Copiii ar putea vedea astfel pe viu, in oras, multe mamifere, de la soarecele-de-câmp si chitcanul-pitic pana la bizami, si, care in orice ecosistem care se respecta, elita pradatorilor, vulpile, care traiesc alaturi de alte carnivore mai mici, precum nevastuica si dihorul. Cum or fi venit aici, trecând prin cartierele aglomerate, e un mister.
„Delta” Vacaresti ar putea fi, daca o protejam cu adevarat, nu numai un obiectiv turistic atractiv, dar si un act de civilizatie al nostru, al romanilor.
Ganditi-va la faptul ca cele 190 de hectare de salbaticie din oras ar aduce fiecarui bucurestean un metru patrat de oxigen, peste cei 7 din prezent.
Asa arata un cadou al naturii.
Asa arata Romania noastra…naturala chiar si in mijlocul orasului…asa e Romania frumoasa…
Asa incepe România noastră, a celor din Muntenia.
Cu un domn luminat, Constantin Brâncoveanu, și cu visul său de a clădi o tară crestină, independentă și frumoasă.
Misterul palatului Mogoșoaia începe cu..începuturile.
Data exactă la care au pornit lucrările de construcție ale palatului este necunoscută, singura informație rămasă peste timp fiind aceea că încă din 1681 Constantin Brâncoveanu cumpăra pământ în zonă.
Această prezentare necesită JavaScript.
Cert este că palatul a fost construit pâna în 1702 în stil arhitectural românesc renascentist (rămas moștenire în cultură românească drept brâncovenesc), un stil ce combină nediscriminatoriu elementele venețiene cu cele otomane.
Istoria palatului pare un adevarat dans al cavalerilor, cu sperantele lor, cu dorinta de a aduce binele pe aceste meleaguri, cu imprejurarile istorice defavorabile si cu puternica Semiluna turceasca amenintand fragila tara ce se construia cu atatea framantari…
De fapt, Mogosoaia inca ne arata cum a fost urcarea spre lumina a neamului romanesc.
Domnitorul român s-a bucurat relativ puțin de bijuteria ctitorita, numai 12 ani, pentru că în 1714 Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol împreuna cu întreaga să familie, toată averea lor fiind confiscată de otomani iar palatul transformat în han.
Acesta este momentul în care în istoria domeniului Mogoșoaia își face apariția o altă celebra familie în istoria acestui neam, Cantacuzinii.
Domnitorul Ștefan Cantacuzino îl răscumpăra de la turci și îl încredințează marelui ban Constantin Brâncoveanu, nepotul domnitorului.
Din păcate frământările prin care trece palatul nu se încheie, domeniul Mogoșoaia urmând să fie devastat de otomani în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, motivul invocat fiind acela că marele ban Nicolae Brâncoveanu ținuse partea rușilor în conflict.
O nouă distrugere a palatului, (a câtă oare?), a avut loc cu ocazia Revoluției din 1821 când ultimul urmaș al Brâncovenilor, Grigore Brâncoveanu, a fugit la Brașov și clădirea a fost ocupată de panduri.
După 1832, palatul intră în administrarea familiei Bibescu.
Vreme de opt decenii domeniul decade, Martha Bibescu fiind cea care își asumă proiectul monumental de renovare a domeniului începând cu anul 1912.
Pentru cei interesați de istoria domeniului Mogoșoaia devine clar că fiecare figură istorică ce a deținut într-o formă sau altă palatul nu s-a rezumat la a locui aici…Mogoșoaia a devenit un simbol transmisibil, simbol permanent îmbogățit ce cei ce l-au avut în posesie.
Din păcate în timpul Primului Război Mondial lucrările de renovare au fost frânate de alte distrugeri suferite în urmă bombardamentelor germane.
In perioadă ocupației germane a Bucureștiului și a sudului României, prințesa Martha Bibescu a rămas în Capitală, ocupându-se de spitalul reginei Maria și locuind o vreme chiar în palat.
Revenită în țara după ce plecase la Londra, acuzată fiind de colaborarea cu trupele germane, Martha Bibescu a reluat lucrările de renovare după 1920, cheltuind mare parte din averea adunată din cărțile pe care le-a scris.
Palatul a fost reinaugurat, astfel, în 1927, unele lucrări interioare continuând, însa, pâna în 1935.
Această prezentare necesită JavaScript.
De altfel, de numele Marthei Bibescu se leagă una dintre cele mai strălucitoare perioade prin care a trecut domeniul Mogoșoaia.
De la Regina Elisabeta până la scriitorul Antoine de Saint Exupery, autorul „Micului Print”, au participat la întâlnirile Marthei Bibescu și au rămas fascinați de bogăția istorică și culturală a acestui diamant al Munteniei.
După 6 martie 1945, moșia a fost naționalizată forțat de guvernul comunist, Martha Bibescu obtinând de la autorități declararea că monument istoric a palatului, pe care încă îl mai deținea.
Prințesa a plecat însa definitiv din țara în septembrie 1945, lasând palatul fiicei sale Valentina și soțului ei, Dimitrie Ghika-Comanesti.
Tocmai acest motiv, al continuității istorice și culturale a moștenirii brâncovenești vreme de trei secole este un exemplu unic în zonă de Sud-Est a Europei:
In 1949, palatul a fost și el naționalizat, Valentina și Dimitrie Ghika-Comanesti fiind arestați.
Pâna în 1957, clădirea a fost devastată și devalizată, colecțiile de artă fiind furate și dezmembrate. Abia în 1957 palatul a devenit sediul secției feudale a Muzeului Național de Artă, fiind restaurat începând cu 1977.
Această prezentare necesită JavaScript.
In prezent, la Palatul Mogoșoaia pe lângă Muzeul de Artă Brâncoveneasca se construiește un auditoriu în care se vor regăsi puținele bucăți de sculptură salvate din fața tavalugului demolării comuniste a Mănăstirii Văcărești:
Această prezentare necesită JavaScript.
Plimbandu-te prin palat vezi usi din spatele carora te astepti sa apara oricand o domnita zambitoare sau un boier preocupat de mersul vremurilor, cobori in tuneluri cu scari misterioase ce te indeamna sa te intrebi la ce-au servit si te simti transpus in vremuri de mult apuse care ti-au lasat tie, calatorului de peste timp, o mostenire…Romania…crestina…independenta…si mai ales frumoasa…precum Mogoșoaia…
Asculta povestea palatului Mogoșoaia:
[su_gmap width=”800″ address=”44.5277,25.9927″]
Referenți științifici:
Doina Mândru, Director Artistic al Centrului de cultură Palatele Brâncovenești
Adrian Majuru, Istoric, Director al Muzeului Municipiului București
Foto: Anca Chițoran Vicențiu Andrei
Voice-over: Andrei Purcărea
Dacă ajungeţi în judeţul Caraş-Severin, în Cheile Nerei nu puteţi să rataţi Ochiul Beiului. Acesta este situat în mijlocul unei frumoase păduri virgine, printre ultimele din Europa, mai exact în Parcul Naţional Cheile Nerei -Beuşniţa, la limita Munţilor Aninei cu Munţii Locvei, un loc unde se aude doar ciripitul păsărelelor şi clipocitul apei. Cu o suprafaţă de mai puţin de 300 mp şi o adâncime de aproape 4 metri, lacul de provenienţă carstică nu îngheaţă niciodată, nici măcar iarna. Şi asta datorită izvorului care împrospătează mereu apa şi face ca ea să aibă o temperatură constantă de 5-6 grade pe tot parcursul anului. Aici îşi petrec iarna raţele sălbatice, stârcii cenuşii şi alte păsări migratoare, care nu îşi mai continuă călătoria către ţările calde.
Această prezentare necesită JavaScript.
Lacul este monument al naturii, de o frumuseţe ireală. Apa cu nuanţe albastru-verzui lasă să se vadă păstrăvii, care înoată pe fundul stâncos al lacului. Ochiul Beiului este oglinda cerului şi a pădurii din jur, semănând cu un ochi mare. Dacă vă opriţi în loc şi în priviţi câteva clipe o să aveţi impresia că atingeţi bolta cerească. Oglinda lacului îşi schimbă culoarea în timpul zilei şi în funcţie de vreme, de la albastru deschis până la verde închis. Locul este aşa cum numai natura îl poate picta.
Tradiţia spune că lacul ascunde multe mistere, care sunt alimentate mereu de lacrimile unui bei, de unde şi numele. Se spune că aceste locuri din Banat au fost stăpânite de un paşă, care avea un fiu de o frumuseţe rară, cu ochii albaştri şi expresivi, încât dacă te uitai, pur şi simplu te pierdeai. Acesta obişnuia să meargă la vânătoare în pădurile seculare. Într-o zi el s-a întâlnit cu o frumoasă fată de cioban, care era cu oile la păscut şi de îndată ce privirile li s-au intersectat, s-au îndrăgostit pe loc unul de celălalt. Se spune că atunci când tatăl beiului a aflat că fiul său iubeşte o fată de valah, a trimis un călău să o omoare. Tânărul a găsit-o pe fată fără suflare în locul unde acum este izvorul Beuşniţei şi s-a luptat cu călăul pe care în cele din urmă l-a ucis, cu preţul pierderii unui ochi. Din lacrimile ochiului pierdut s-a format lacul ce-i poartă astăzi numele. Sfârşit de durere, beiul şi-a înfipt jungherul în inimă şi s-a aruncat în lac. Se spune că fata s-a transformat în râu – Beuşniţa, iar din lacrimile şi jertfa beiului a luat fiinţă lacul turcoaz şi cristalin precum ochii şi sufletul lui.
Această prezentare necesită JavaScript.
Legenda spune că apele spumoase ale cascadei reprezintă voalul de mireasă al păstoriţei îndrăgostite de bei.
Cum ajungi?
Dacă vii dinspre Reşiţa trebuie să treci prin Oraviţa, Răcăşdia, Ciuchici şi apoi Potoc, după care încă 3 km până la Podul Beiului şi gata asfaltul. Aici se virează la stânga, pe un drum de ţară accesibil cu maşina. Odată ajunşi la pescărie, până la lacul Ochiul Bei mai aveţi aproximativ 30 de minute de mers pe jos prin pădure, iar câteva sute de metri mai sus este cascada Beuşniţa.
Destinaţia zilei: Cheile Nerei – un colţ de paradis
Publicat de Stefania Grigore,
10 septembrie 2014, 22:04 / actualizat: 11 septembrie 2014, 15:49
Sunt puţine locurile pe care dacă le vezi o dată, îţi imprimă dorinţa de a le vedea din nou. Un exemplu sunt însă cele mai lungi şi mai spectaculoase chei din România – Cheile Nerei. Un loc plin de mister, pericol şi de o frumuseţe fără egal.
Această prezentare necesită JavaScript.
Cheile Nerei, arie protejată de interes național, sunt parte a Parcului Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa şi se întind pe o distanţă de aproximativ 22 km, de-a lungul râului Nera, între localităţile Sasca Montană şi Şopotu Nou. Pereţii se înalţă până la 200 de metri, apa Nerei şi a afluenţilor săi a săpat şi a format în rocă lacuri, canioane, peşteri şi cascade impresionante. O potecă turistică marcată le străbate, dar parcurgerea lor necesită traversarea râului Nera prin apă. Nu trebuie să fii alpinist cu experienţă ca să te încumeţi să străbaţi Cheile Nerei, dar trebuie să ai un minim de condiţie fizică.
Intrarea în Cheile Nerei se face pe la Şopotul Nou, iar în primul sector sunt brăzdate pe alocuri, de ogoarele localnicilor. Apoi, valea se strâmtează treptat, calcarul înlocuieşte granitul, iar pereţii stâncoşi strâng tot mai mult apele râului Nera. După aproximativ 4,5 km, aproximativ o oră jumătate de mers pe jos, se ajunge într-o poiană plină de farmec, Poiana Meliugului. Aici se află unul din reperele turiştilor care vin în chei –“Sălaşul lui Trifu”, de unde şi a doua denumire a locului –“Poiana lui Trifu”, cum îi spun localnicii. La intrarea în poiană se aude cel mai frumos şi mai puternic ecou din lume. Este cea mai mare poiană din chei, lungă de aproape 1 km, la capătul căreia se află “Moara lui Utan”, soră cu morile de apă de la Rudăria. La ieşirea din poiană, emoţiile devin din ce în ce mai profunde, deoarece trebuie traversată o punte de bârne. După jumătate de kilometru se ajunge la Lacul Dracului, ascuns de malul Nerei. Dacă nu sunteţi atenţi există riscul să treceţi de el.
Această prezentare necesită JavaScript.
Lacul Dracului este un ochi de apă de o frumuseţe plină de mister, care intră într-o pâlnie de piatră şi cu boltă de stâncă deasupra. El s-a format în ziua când tavanul peşterii, între pereţii căreia este cuprins lacul, inițial subteran, s-a prăbuşit. De pe malurile înalte şi stâncoase putem privi în jos spre lac ca într-o fântână fără fund. Deşi are o adâncime de 9.3 m, sătenii spun că lacul nu are fund, pentru că apele Nerei alimentează lacul printr-o galerie înecată a peşterii. Jocul de culori şi reflectarea pădurii de deasupra în oglinda apei lacului, răsplătesc efortul făcut pentru a ajunge aici. Liane şi curpeni coboară spre apă îmbrăţişând pereţii. Ochiul de apă limpede îşi schimbă mereu culoarea, de la verde-albăstrui la bleumarin închis.
Această prezentare necesită JavaScript.
După un popas la Lacul Dracului şi după ce vă reîncărcaţi bateriile, drumeţia continuă… se revine în punctul numit “La scaune”, de unde se intră în sectorul al doilea al Cheilor Nerei – cel mai spectaculos. Pe parcursul celor 13 km veţi întâlni la tot pasul multe forme carstice de o frumuseţe unică. În scurt timp se ajunge la cel mai puternic şi mai scurt izbuc de pe chei“Izbucul Iordanului”. Apele izvorului ţâşnesc cu putere de la bazele stâncii şi se varsă la câţiva metri de Nera. Locul este minunat pentru odihnă şi pentru a potoli setea. De aici începe “Poiana Alunilor”, după care cheile devin tot mai sălbatice, iar traseul continuă pe cărarea săpată în stâncă prin truda omului. Urmează locul numit “La cârlige”, după care se ajunge la un superb loc de belvedere. După alţi 9 km de mers pe jos se observă“Cantonul Damian”, un punct de reper pentru orice turist. Se poate campa cu cortul şi rămâne peste noapte, sau drumeţia poate continua pe un drum forestier. Dacă timpul vă permite se pot vizita numeroase obiective: “Peştera Rolului” –locul unde se refugiau haiducii din Caraş-Severin din faţa poterelor turceşti şi austriece, fosta fortificaţie medievală – turnul mare a lui Alibeg, Sfinxul Nerei şi multe altele. În final, poteca duce la o punte suspendată pe cabluri, un loc unde valea se lărgeşte şi pe drum pietruit se ajunge în Sasca Română, unde “excursia” se încheie.
Acesta este doar unul din trasee, însă posibilităţile sunt multiple, la fel de inedite şi spectaculoase şi care permit şi vizitarea altor locuri.
Dacă doriţi să vă potoliţi setea de adrenalină, puteţi face rafting pe Cheile Nerei. Este un mijloc excelent de relaxare, dar şi o distracţie de neuitat, la fel ca şi tiroliana.
Această prezentare necesită JavaScript.
Dacă vă hotărâţi să vizitaţi Cheile Nerei, trebuie să ştiţi că aveţi nevoie de un echipament adecvat: bocanci, sandale, pelerină de ploaie, lanternă, apă, mâncare şi o hartă a cheilor. Nu se fac serbări câmpeneşti, nu se poluează în niciun fel. Aşadar fără muzică, strigăte, țipete, claxoane, fluierături şi fără gunoaie aruncate la întâmplare. Încă o precizare, toţi vă vor speria că sunt vipere, însă atâta timp cât se păstrează distanţa nu există niciun pericol. Dacă o vedeţi din timp nu sunt probleme. De aceea este bine să testaţi terenul cu băţul. Trebuie să fiţi atent la picioare.
Vă invităm astăzi în “Casa binelui” de la Ocna de Fier – primul muzeu particular de minerale estetice din țară, fondat de mineralogul Constantin Gruescu”, a cărui faimă a trecut demult graniţele Banatului şi ale României. Pasionat şi autodidact, Gruescu a pus bazele muzeului în propria locuinţă din Ocna de Fier în anul 1954.
Această prezentare necesită JavaScript.
Adunând cu pasiune toată viaţa, a strâns o colecţie unică de „nestemate ale Banatului Montan”, în special din minele de la Ocna de Fier, Sasca Montană, Ruschiţa şi Moldova Nouă şi o mulţime de poveşti.
Vedeta expoziţiei este Macla Gruescu – unică în lume, descoperită de mineralog în 1972 şi care i-a adus recunoaşterea internaţională.
O altă atracţie este cuarţul roz de ocna de Fier, care alături de două ametiste violet şi un citrin galben întregesc paleta coloristică a „buchetului de flori de mină”. Fiecare exponat are o poveste, cum este cea a cuarţului din trei generaţii cu puteri vindecătoare. Venerabilul colecţionar spune că dacă te apropii cu mâinile la câţiva centimetri de acest cristal simţi o răcoare, apoi nişte înţepături – prin energia pozitivă pe care o emană. Dacă în acest moment îţi pui o dorinţă, ea se va îndeplini.
Această prezentare necesită JavaScript.
De frumuseţea florilor de mină a fost fascinată şi regina Beatrix a Olandei. Conform protocolului, Majestatea Sa trebuia să zăbovească doar 3 minute în expoziţia organizată special de Constantin Gruescu la Timişoara. Frumuseţea nestematelor a vrăjit-o pe regină, care a stat şi le-a admirat timp de o oră. La final a primit din partea colecţionarului un cuarţ roz de la ocna de Fier. Drept mulţumire, Beatrix i-a trimis o carte cu istoria Casei Regale şi o fotografie cu autograful ei în ramă de piele.
Spre deosebire de regina Olandei, Elena Ceauşescu a făcut o criză de isterie şi a trimis înapoi bolul cu un cuarţ roz. De fapt, energia benefică a pietrei a respins caracterul malefic al Elenei Ceauşescu.
Stând lângă pietrele limpezite de timp ale celui mai mare colecţionar din România, tehnicianul minier Constantin Gruescu, vă veţi simţi mai tineri, mai curaţi, mai sănătoşi, iar după un timp, cu siguranţă vi se va face dor de cristale şi veţi reveni.
Aşa este caracterizat cel mai cunoscut sat de vacanţă din Banat. Aşezat pe o munchie de deal, la 935 de metri altitudine, într-un peisaj dominat de silueta Semenicului, Gărâna, sat cunoscut odinioară sub denumirea Wolsberg, se remarcă prin arhitectura specifică satelor de munte germane.
Această prezentare necesită JavaScript.
Istoria sa începe la 1828, odată cu sosirea primilor colonişti germani, pemi, 131 la număr, al căror nume se trage de la Boemia, locul lor de origine. După aproape 190 de ani de stat pe aceste meleaguri ale Banatului Montan, astăzi în Gărâna mai locuiesc doar 20-25 de pemi. Restul, mii de persoane de naţionalitate germană, s-au întors în zona de obârşie a strămoşilor lor. Acest paradis pierdut de pemi a fost găsit, regăsit, inventat, cucerit de cei care, inspiraţi, au cumparat casele lor. Satul şi întreaga zonă s-a transformat în ultimii ani într-un refugiu pentru politicieni, medici iluştri, arhitecţi, oameni de afaceri şi alte VIP-uri, care evadează din infernala presiune cotidiană pe-un picior de plai, pe-o gură de rai. Vin în fiecare vară pentru Festivalul Internaţional de Jazz sau pentru Festivalul de Folk, iar iarna pentru a schia pe pârtiile recent amenajate în sat. În plus, Gărâna este o grădină a Edenului pentru artişti – pictori, sculptori, poeţi, muzicieni – care găsesc aici linişte, muze, un loc ideal pentru creaţie. Pe coama dealului se află o expoziţie permanentă de sculptură, rod al taberelor anuale de sculptură.
Localizare: Satul Gărâna aparţine de comuna Brebu Nou, judeţul Caraş – Severin, la 35 km de Reşiţa. Din Reşiţa se merge pe DJ 582 ce urca spre Semenic. Trecem prin localităţile Secu (a nu se confunda cu lacul de acumulare Secu care este în alta direcţie), Cuptoare, Văliug, apoi ajungem în Pasul Prislop, de unde ne continuăm drumul spre Gărâna. Coordonate GPS: N45 13.382 E22 05.025
Lacul Trei Ape – izvorul Timişului
La doar 5 minute de Gărâna găsim cel mai înalt lac de acumulare din masivul Semenic. Lacul, cu o suprafaţă de 45 de hectare, este format prin bararea a trei pâraie de munte (Brebu, Grădiştea şi Semenic) care se întâlnesc aici pentru a da naştere râului Timiş.
Această prezentare necesită JavaScript.
Pe lacul Trei Ape se pot practica sporturi nautice (plimbări cu barci şi hidrobiciclete). Desigur, poţi practica şi foto turism, aproape involuntar, pentru că peisajele sunt superbe. Pădurile de brazi învăluie ca o coroană lacul şi de multe ori, albastrul cerului se confundă cu apele staţiunii. De asemenea, dacă eşti un ciclist pasionat, ai putea face un traseu cu bicicleta în zonă. Din staţiune pleci spre Brebu Nou, apoi faci dreapta, către digul lacului Trei Ape. După ce traversezi digul, vei intra pe un drum forestier, ce merge pe marginea lacului prin padure, până când lacul se termină şi drumul coteşte brusc spre dreapta începând să urce. Din acest punct vei avea parte de o urcare destul de susţinută, pe serpentine, de aproximativ o oră şi jumătate. După ce vei ajunge la un canton forestier, vei cobori uşor şi vei ajunge, în maxim jumătate de oră, la cantonul Murgila. De aici poţi ajunge la cantonul Prislop, sau poţi merge direct către Gărâna, urmărind marcajul turistic. Distanţa este de 15 kilometri, diferenţa de nivel se ridică la 100 de metri, iar durata este de 4 ore.
Localizare: Staţiunea Trei Ape se află în comuna Brebu Nou, judeţul Caraş – Severin, la 37 km de Reşiţa.
Ajungeţi la Trei Ape urmând DJ 582 pe ruta Reşiţa-Văliug-Gărâna. După ce am trecut de această localitate mai parcurgem 3,5 km până la intrarea în staţiune. Există şi o variantă mai scurtă pentru cei care vin dinspre Bucureşti: pe DN 6 Caransebeş – Slatina Timiş, apoi urmaţi DJ 582 Brebu Nou – staţiunea Trei Ape. Coordonate GPS: 45.218226, 22.141346
Crivaia – locul ideal pentru recreere, agrement, drumeţii montane sau sporturi extreme
Dacă altitudinea de 850 de metri a staţiunii Trei Ape vi se pare prea mare, putem coborî vreo 200 de metri, la poale de Semenic şi ne oprim în staţiunea Crivaia. Ascunsă de mai bine de 200 ani în mijlocul pădurilor bogate, aşezarea este de un pitoresc spectaculos în muntoşii bănăţeni.
Această prezentare necesită JavaScript.
Aici vin iubitorii de natură, dar şi turiştii care iubesc viaţa de club în regim outdoor. Toată vara, pe malul lacului Gozna au mixat, pentru mii de tineri, cunoscuţi Dj din ţară, dar şi din străinătate. Totuşi, cei care vin pentru relaxare au alte opţiuni: perimetrul din jurul acestei aşezări turistice abundă în păduri, lacuri şi peşteri, parcă virgine prin frumuseţea lor naturală.
Localizare: Staţiunea Crivaia aparţine de comuna Văliug, judeţul Caraş-Severin şi se găseşte la 30 km faţă de municipiul Reşiţa; se ajunge pe DN 58 Caransebeş – Reşiţa, apoi pe DJ 582, spre staţiunea Crivaia. Coordonate GPS: 45.199881, 22.013692
Ca să poţi vizita toate locurile puse la dispoziţia turistului de către faimosul munte Semenic, ai nevoie de câteva zile. Dar efortul merită. Să facem şi o mică recapitulare: vara poţi înota şi pescui în Trei Ape sau Gozna, poţi face drumeţii sau practica sporturi extreme. Tot vara muzica te vrăjeşte în Poiana Lupului din Gărâna, iar în sezonul hibernal poţi practica sporturi de iarnă pe pista artificială din Crivaia. Aceasta face de fapt, legătura cu pârtiile de schi din Semenic, iar dacă ai cazare în pensiunile din Gărâna sau Brebu Nou, poţi schia şi acolo.
Fără se exagerăm, putem spune că Semenicul, cu staţiunile şi lacurile sale, reprezintă o lucrare monumentală a naturii, care lasă urme adânci în mintea şi sufletul oamenilor. Sunt obiective turistice pe care nu ar trebui să le rataţi dacă vă aflaţi în Caraş-Severin. Pe toate le găsiţi la doar 30-40 de kilometri de Reşiţa.
Semmeringul bănăţean – un monument cultural unic în România
Linia ferată Oraviţa-Anina este a cincea cale ferată de pe teritoriul României, respectiv prima cale ferată montană şi cea mai frumoasă. Construită în timpul Imperiului Austriac, reprezintă un monument cultural unic în România, precum şi o realizare tehnică deosebită. A primit supranumele de „Semmeringul bănăţean” fiind construită doar câţiva ani după faimoasa cale ferată „Semmeringbahn” din Austria. Acestea sunt date pur istorice, care, la o primă vedere nu spun nimic despre experiența antrenantă de a călători de fapt pe acest traseu. Orice pasionat de trenuri cât şi iubitorii de excursii montane ar trebui să parcurgă acest traseu măcar o dată în viaţă.
Această prezentare necesită JavaScript.
De mai bine de un secol şi jumătate, de când a plecat primul tren de marfă, de la Oraviţa la Anina, relevând calităţile de necontestat ale inginerilor constructori din secolul al XIX-lea, o nouă generaţie, reia acum, într-o formă modern, această călătorie, nu numai cu scopul de a o readuce în actualitate ci pur şi simplu de a o retrăi la pulsul momentului.
O zi însorită de toamnă, face posibilă această călătorie căci în acest anotimp impactul vizual este cel mai de esenţă. Începem fascinanta călătorie pe calea ferată Oraviţa-Anina chiar în momentul în care păşim pe peronul primei staţii CF din România, gara Oraviţa, amenajată la 1847. De pe peronul, aflat la etajul clădirii care o găzduieşte, care prin lipsa forfotei aminteşte de atmosfera gării unui oraş de munte din anii 30, ne cumpărăm tichetele şi plecăm printre celelalte vagoane garate în triaj în căutarea garniturii special destinate călătoriei către Anina. În timp ce ne căutam locurile şi aşteptam cu răbdare, pe banchetele din lemn într-unul din cele două vagoane ataşate unei locomotive Diesel moderne, fluierul scurt al impiegatului de mişcare, ne-ai mai rămas la dispoziţie câteva clipe să admirăm zona prin geamurile mici ale vagonului, care se deschid doar pe lăţimea de-o palmă. Pe dreapta se poate admira panorama Văii Caraşului, iar pe stânga tot mai aproape Munţii Aninei, pe care îi vom înconjura refăcând virtual traseul căii ferate montane. La ora 14:50 fix, în urma unui semnal acustic scurt, garnitura se pune în mişcare. Locomotiva “STEYERDORF“ de altă dată construită în anul 1862 la Viena a fost înlocuită cu o locomotivă DIESEL pe ecartament normal, fabricată la Reşiţa în anii 60, însă care păstrează multe din vechile tehnici de conducere, în special în ceea ce priveşte viteza de deplasare şi înscrierea milimetrică în curbele extrem de strâmte de pe traseu. Trenul părăseşte gara ca pe vremea bunicilor punându-se în mişcare înspre direcţia “Steirawald“ (Pădurea Steier). Nici o altă rută feroviară din ţară nu este aşa de bogată în construcţii arhitecturale atât de impunătoare. Traseul în lungime de 34 de kilometri având o diferenţă de nivel de 340 de metri, între punctul de plecare şi destinaţia finală, străbate 14 tuneluri săpate în stâncă, în lungime totală de peste 2.084 de metri, pe o distanţă de aproximativ 21de kilometri şi 10 viaducte însumând 843 de metri. Calea ferată şerpuieşte peste 10 kilometri de ziduri de sprijin clădite manual cu precizia tehnicilor constructorilor germani, peste 21,2 kilometri de coridoare cioplite în rocă şi de aproximativ 10 kilometri însumând o seamă de viaducte şi poduri peste văi adânci de 35 de metri.
Această prezentare necesită JavaScript.
O glumă este binevenită şi ea constituie de fapt tâlcul acestei povestioare. Se spune că, pe vremuri o bătrânică, mergea pe jos de la Oraviţa la Anina. Zărind-o, mecanicii de locomotivă au poftit-o să urce în tren, la care răspunsul ei a venit prompt şi la obiect: “Vă mulţumesc, nu am vreme de plimbare, astăzi mă grăbesc!“.
În timp ce în urmă sunt lăsate zonele de şes şi o parte dintre podurile de dimensiuni mai mici, locomotiva se încumetă „să atace” curajoasă şi unul dintre cele mai impunătoare viaducte ale traseului şi anume „Racoviţă”, construit pe un tronson de curbă la stânga, având o lungime totală de 115 metri şi o înălţime de 27 construit pe piloni de piatră cu 11 deschideri egale între ele. Înspre Est – Nord – Est se întinde în zare minunata vale a Caraşului care de-lungul versanţilor înconjoară satul Brădişorul de Jos. Exact două minute avem la dispoziţie pentru a admira zona carierei Maidan şi a peisajului selenar oferit de munţii de steril de uraniu, în timp ce garnitura se pregăteşte, după un rulaj lent de aproape 6 kilometri de la Oraviţa, spre a înmagazina energie pentru a lua cu asalt o nouă porţiune în pantă din această rută. Prin geamurile ferestrelor vagonului în care soarele îşi reflectă lumina jucăuşă se pot vedea în vale, printre frunzele arămii ale toamnei, unduirile argintii ale pârâului Lişava.
45 de minute, adică exact 8 kilometri de drum parcurşi în acelaşi ritm monoton între cariera Maidan şi ceilalţi 12 până la halta Lişava. Ajunşi aici, doi – trei călători schimbă locurile prin coborâre respectiv urcare, salutându-se cuvincios. Sunt aceeaşi în fiecare zi. Trenul se pune din nou în mişcare. Tronsonul parcurs acum este poate unul dintre cele mai periculoase şi palpitante în acelaşi timp al rutei, este cum ar spune specialiştii în domeniu cireaşa de pe tort a circuitului montan. Panta devine tot mai abruptă, iar prăpăstiile se adâncesc în lateralele căii de rulare. Pe unele porţiuni, care se-ntind uneori pe lungimi de 500 de metri, sunt clădite ziduri de sprijin, cu înălţimi variabile de până la 60 de metri, care susţin drumul de fier. După alte câteva minute de drum se poate zări printre pomii legendarei păduri de pini albi, unică în România, considerată zonă naturală protejată, se ridică în zare impunătorul viaduct al Jitinului. Considerată cea mai grandioasă realizare a liniei de cale ferată Oraviţa – Anina, prin însăşi construcţia sa masivă din stâlpi, făuriţi din blocuri de piatră, poziţionaţi în arcuri de diferite raze pe înălţimi variabile de până la 32 de metri. Având o lungime de 131 de metri în prelungirea unei serpentine relativ înguste de 114 metri, viaductul permite prin traversarea sa accesul direct în pitoreasca vale a Jitinului. Privind în zare spre Nord – Est se pot vedea înălţându-se trei vârfuri muntoase cunoscute şi sub denumirea de “Cele trei surori“.
Această prezentare necesită JavaScript.
După aproximativ 17 km de la Oraviţa, în vale, la o aruncătură de băţ zărim gara Ciudanoviţa. Imaginea peronului de aici ne întoarce în timp amintindu-ne de vremurile anului 1869, an în care a fost deschisă transportului de persoane această linie. După alţi 9 kilometri de urcuş, adăugaţi celor 26 parcurşi deja în bătaia ritmată a roţilor de tren, în jurul orei 1625 se ajunge în gara Gârlişte, aşezată rustic între dealurile podişului calcaros al Caraşovei prelungit uşor înspre Nord.
Dealurile, asemeni unor spinări curbate, pierd din înălţimi pe măsură ce se apropie de linia orizontului. Nici bine plecaţi din gara Gârlişte, trenul este înghiţit aproape instantaneu de hăul întunecos al celui mai lung tunel al rutei, tunelul Gârlişte, în lungime de 672,62 de metri. Acesta face deschiderea panoramei şi stabileşte traiectoria coborâşului spre oraşul Anina. Până la destinaţie însă trebuie parcurse şi celelalte tuneluri mai mici ale rutei pentru ca exact la ora 16 şi 50 de minute, după un lung semnal acustic, să intre în cea mai veche gară a Banatului Montan, Anina.
Călătoria care în secolul al XIX-lea dura în jurul a patru ore de drum a atins performanţa de a fi redusă, în prezent, la aproape două. Trenul Banatului de Munte sau “Semmeringul bănăţean“, a ajuns celebru ca fiind al doilea din Europa, în folosinţă şi în zilele de astăzi, care circulă pe o rută montană, fiind cea mai veche cale ferată utilizată zilnic de peste 150 de ani din ţara noastră. Aceste performanţe industriale au stat la baza manualelor de specialitate în domeniul construcţiilor de locomotive semnate de francezul Ch. Couché şi au scris istoria căilor ferate române pe traseu montan.
Călătoria virtuală între Oraviţa şi Anina a fost un omagiu adus memoriei inginerilor constructori germani şi italieni care, bazându-se pe principiul mocăniţei cu tracţiune animală, « părintele « aşa-zisului Semmering Bănăţean, au reuşit în decursul a doar câţiva ani performanţe inegalabile într-ale tehnicii industriale ale acelor vremuri lăsând istoriei mărturii inegalabile.
Cum ajungi?
În Oraviţa se poate ajunge, fie cu trenul urmând ruta: Reşiţa – Berzovia – Fizeş – Tirol – Surduc – Răcăşdia – Oraviţa, fie cu orice alt mijloc de transport pe DJ 581 între Reşiţa – Grădinari şi Oraviţa. Traseul vizează 53,6 kilometri şi poate fi realizat în aproape 50 de minute. De-asemenea în oraşul Anina se ajunge urmând DN 58, peste comuna Caraşova, un drum de 34 de kilometri, parcurs în maximum 35 de minute.
… printre frunzele ruginii ale toamnei în contopire cu norii sârmoşi ai serii soarele îşi retrage lumina în conul unei mingi de foc spre a închide tainic, în deplină linişte, ceaslovul unei zile aproape trecute.
Gura Portiţei este în primul rând un sat lipovenesc, cu căsuţe cu acoperiş de stuf, vopsite în alb şi albastru. Este locul în care apele Lacului Goloviţa şi Marea Neagră comunicau odinioară printr-o breşă naturală, care ulterior a fost închisă şi a dat naştere unui lac închis. Acum este o fâşie îngustă de nisip, alb şi fin, care desparte Marea Neagră de Delta Dunării pe o distanţă de 4 kilometri.
Pe uscat şi pe apă
Ca să ajungi la Gura Portiţei trebuie să o apuci pe Drumul European 87, care leagă Constanţa de Tulcea şi să faci dreapta în comuna Baia, spre Jurilovca. Acolo, poţi să uiţi de maşină, ca să te îmbarci pe un vaporaş sau o şalupă, care te va duce până în inima satului lipovenesc. Invitaţie la nisip neatins, freamătul valurilor şi călătorii în lotcă
Pe plajă sunt amenajate căsuţe din lemn, pentru turiştii care vor să adoarmă cu marea în urechi şi să audă zbuciumul scoicilor zdrobite de valuri. Nu există terapie mai bună pentru rănile sufletului, spun băştinaşii, lipoveni calzi, care pornesc zilnic, înainte de răsăritul soarelui, cu lotcile pe mare în căutarea peştelui. Liniştea absolută a plajei sălbatice doar pescăruşii şi valurile o mai pot tulbura. Dacă ajungi la Gura Portiţei nu trebuie să pierzi toată ziua la plajă, poţi încerca excursii în Delta Dunării, printre nuferi şi pelicani. Pe plaja sălbatică ai putea întâlni şi niscaiva broaşte ţestoase leneşe sau porci mistreţi.
Această prezentare necesită JavaScript.
Legenda locului unde a fost ascunsă lâna de aur
Legenda Argonauţilor, marinari de pe corabia Argo, spune ca Iason, fiul regelui din Tesalia, a rămas fără tron. Auzind că un rege foarte bogat de la poalele Caucazului se află în stăpânirea lânii de aur, Iason şi-a propus să meargă să o fure. Dar, odată ajuns acolo, Iason se îndrăgosteşte de Medeea, fiica regelui, care îi dezvăluie secretul pentru a reuşi să ia lâna de aur. După ce a pus mâna pe lână, a fugit şi a luat-o şi pe Medeea cu el. Legenda spune că aici este unul dintre locurile unde argonauţii au ascuns lâna de aur, Cetatea Argamum, localizată de istorici în apropiere de Gura Portiţei.
Orizontul care se topeşte în mare
Gura Porţiei este şi Mare, şi Dunăre, în acelaşi timp. După răsăritul soarelui, poţi urmări lipovenii care se întorc de la pescuit în lotcile tradiţionale, în care sare peştele proaspăt, ce încearcă să scape de gospodinele care i-au pus deja gând rău, cu parfum de saramură. Gura Portiţei este ţinutul sălbatic dintre Dunăre şi mare, care îşi îmbie vizitatorii cu o gură de aer proaspăt, o baie de soare, miros de peşte prăjit cu mămăliguţă la ceaun şi cele mai frumoase apusuri de soare.
Când auzi de Murfatlar, primul lucru care îţi vine în minte este vinul ghirghiuliu, adesea pomenit în cântecele nemuritoare ale Mariei Tănase. Dar, odată stabilit că avem de-a face cu cel mai important producător de vin din România, dăm la o parte vălul care ne tulbură vederea cu gândul la gustul bun al vinului dobrogean şi ne îndreptăm atenţia spre prima atestare documentară a localității cu nume de vin.
Murfatlar este numele dat localităţii din anul 1855, nume care s-a păstrat până în 1924, când s-a schimbat în Basarabi. Denumirea de Murfatlar vine de la cuvântul tătăresc “Murvet”, care se traduce prin ”om generos”. Aşezarea dobrogeană a fost mai întâi populată de o garnizoană turcească şi apoi de către tătarii aduşi din Crimeea. Gura lumii spune că, prin 1975, însuşi dictatorul Nicolae Ceauşescu ar fi ordonat schimbarea denumirii în Barasabi, pentru că pronunţarea numelui vechi îi prilejuia dificultăţi.
Prin podgoriile încărcate de culoare şi gust
Oraşul Murfatlar este renumit în ţară şi peste hotare pentru apreciatele sale soiuri de vin. Un alt punct de atracţie al oraşului îl reprezintă crama şi complexul de vinificaţie SC Murfatlar România SA.
Povestea renumitei podgorii începe pe locul actualelor plantaţii ale Staţiunii de Cercetari Viticole de mai bine de un veac. Istoricii scriau că prin 1887 s-a înfiinţat pe aceste locuri o pepinieră a statului, pe o suprafaţă de aproape 5 hectare, plantată cu arbuşti şi viţă-de-vie, plante care aveau rolul de a înlătura efectele secetei. Abia după 1907 cultura viţei de vie a fost mai bine organizată prin înfiinţarea primelor loturi experimentale.
Specialiştii vremii au plantat la Murfatlar 10 hectare cu soiurile franţuzeşti Chardonnay, Clairette, Pinot gris, Pinot noir, Folle blanche si Malvoisie. În zilele noastre, aproape că nu există turist care să nu fi trecut pragul cramei de la Murfatlar şi să nu fi degustat măcar unul din soiurile parfumate de vin.
Sub dealul de cretă Bisericuţele misterioase
Nu departe de oraş se află complexul rupestru Basarabi-Murfatlar, alcătuit din camere şi galerii, toate săpate într-un deal de cretă. Complexul este situat în apropierea carierei de extragere a cretei de la Basarabi. A fost descoperit în 1957 în urma unor lucrări de extindere a zonelor de exploatare a cretei.
Unii istorici spun că acest complex ar fi adăpostit prima biserică şi primele chilii ale unei mănăstiri de pe teritoriul României.
Monumentele rupestre de la Basarabi-Murfatlar s-au dovedit a fi o excepţie în peisajul arheologic al zonei, care poartă o incontestabilă încărcatură mistică.
Această prezentare necesită JavaScript.
Rezervaţia naturală Fântâniţa
Printre obiectivele turistice ale oraşului Murfatlar se numără şi rezervaţia naturală “Fântăniţa”, în cadrul căreia există şi popasul cu acelaşi nume. Totul se află la doar un kilometru de podgoria Murfatlar, pe partea stângă a şoselei Constanţa – Ostrov. Începând din anul 1962, locul este ocrotit de lege şi adăposteşte specii rare precum inul dobrogean, zambila, colilia sau spinul de murfatlar, dar şi specii exclusiv dobrogene, ca cimbrul, migdalul pitic şi bujorul de stepă. Cine face o primbare prin aceste locuri ar putea da nas în nas şi cu broasca ţestoasă dobrogeană, a cărei arie de răspândire se limitează la câteva puncte din stepa Dobrogei. O plimbare până la Murfatlar nu ar face decât bine ochiului, dar şi gustului, ca să nu mai vorbim despre bogaţia spirituală şi istorică a bisericuţelor din cretă, al căror mister nu s-a lăsat niciodată pe de-a întregul descifrat.
În vacanța de vară, mulți europeni optează pentru o croazieră sau utilizează feribotul pentru a ajunge la destinație. Aşa cum ştim, cel mai important aspect al unei călătorii este siguranţa. Veştile sunt bune. Datorită cercetării finanțate de UE, operațiunile de evacuare a navelor mari de pasageri vor fi mai eficiente şi mai uşor de realizat, iar în acelaşi timp se vor proiecta nave de croazieră și feriboturi mai stabile.
În următorii șapte ani, aproximativ 80 de miliarde de euro vor fi investiți în proiecte de cercetare și inovare pentru a sprijini competitivitatea economică a Europei și pentru a extinde granițele cunoașterii umane.
Máire Geoghegan-Quinn, comisarul european pentru cercetare, inovare și știință, spune că proiectele sunt exemple foarte bune ale modului în care viaţa oamenilor poate fi îmbunătăţită:
“Nu poate fi negat faptul că vedem o transformare în mediul ştiinţific şi că cercetarea noastră performează. Această transformare este condusă de tehnologiile digitale, prin globalizarea comunității științifice, a cererii pentru știința aplicată și de necesitatea de a răspunde imediat provocărilor complexe pe care le trăim în aceste vremuri. Eu nu sunt un om de știință, dar ca un politician, sunt pentru o abordare pozitivă în ceea ce priveşte puterea științei de a îmbunătăți și ne îmbogăți viețile și pentru a susține economia noastră. De aceea, sunt fascinată să văd impactul previzibil al noilor descoperiri.”
În derulare, se află deja proiecte care vor revoluționa practicile de gestionare a situațiilor de urgență și de evacuare a navelor.
Un astfel de proiect este cel care aduce în faţă tehnologiile wireless de mică putere pentru localizarea și urmărirea persoanelor de la bordul navelor. Acum, putem avea informații esențiale în operațiunile de căutare și de salvare a persoanelor căzute peste bord.
Tehnologiile pot fi folosite și pentru a monitoriza starea de sănătate a pacienților care solicită să poarte brățări speciale sau pot ajuta părinții să își localizeze copiii pe navele mari de croazieră. Cercetătorii din cadrul proiectului au elaborat, de asemenea, un dispozitiv radar care poate să localizeze cu mare precizie pasagerii care au căzut peste bord.
Rezultatele de până acum au fost transmise Organizației Maritime Internaționale pentru a îmbunătăţi standardele de siguranță pe navele de croazieră.
„Locuri frumoase în România sunt multe, dar Raiuri numai câteva”, afirma, îndrăgostită de Maramureş, etnologul Irina Nicolau. Dar, ca să devină Rai, locul pretinde o consacrare. Iar această consacrare, pe Valea Izei, e dăltuită în lemn şi piatră şi poartă numele Bârsana: mănăstirea Bârsana.
La 22 km sud-est de municipiul Sighetu Marmaţiei, la ieşirea din Bârsana spre Strâmtura, pe partea stângă a şoselei, sus în vârful dealului, înconjurat de livezi, se înalţă mândru către cer, complexul monahal Bârsana, aparţinând Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului. Vatră monahală datând de peste 600 de ani, mănăstirea de la Bârsana are o istorie greu încercată.
Scurt istoric
Documente din sec. al XIV-lea atestă două vatre monahale la Bârsana, la 8—9 km una de cealaltă: una pe Valea Slatinei, iar alta pe dealul Humâna, care astăzi se numeşte Valea Hotarului. Tradiţia spune că mănăstirea din Humâna a dispărut în secolul al XVIII-lea, fiind distrusă de uniaţi, odată cu alte mănăstiri de pe teritoriul Transilvaniei.
Începuturile vieţii monahale în sihăstria de pe Valea Slatinei nu sunt foarte exacte, se pare că au avut loc în sec. al XIII-lea sau, poate, chiar la începutul sec. al XIV-lea. Cert este, însă, că aici s-au adunat călugări şi fraţi, care au ridicat mai multe chilii şi o biserică din lemn şi astfel, modesta sihastrie, devine mănăstire.
Dar, pentru că mănăstirea era izolată, ridicată departe de localitate, undeva pe un deal, iar accesul implica traversarea râului Iza (care nu dispunea atunci de o punte de trecere) şi a unei păduri de foioase, se hotărăşte mutarea Mănăstirii din Valea Slatinei, undeva în dreapta Izei, în locul care se chema în sec. al XIV-lea, Podurile Strâmtorii şi care devine ulterior cunoscut ca şi Podurile Mănăstirii.
Mutarea mănăstirii a fost hotărâtă de Balcu Vodă, ultimul mare voievod al Maramureşului. Graţie donaţiilor făcute atât de voievod cât şi de boierii din sat, aceasta a putut fi numită, pe drept cuvânt, mănăstire voievodală. Mai mult, devine vatră de spiritualitate românească, deţinând cărţi de slujbă şi învăţătură, din care învăţau preoţi, cantori şi zugravi.
În perioada 1735—1740, reşedinţa Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului a fost la Mănăstirea Bârsana. În 1791, însă, mănăstirea este desfiinţată iar călugării se refugiază la Mănăstirea Neamţ. Bârsănenii mută, în anul 1806, mănăstirea chiar în vatra satului, în locul numit Podurile Jbârului, unde se mai poate vedea şi azi. Odată cu mutarea bisericii, a fost dusă în sat şi stăreţia.
“Vis-à-vis de istoria vechii mănăstiri, părinţii de atunci au trăi vremuri nu tocmai uşoare. Li se cereau acte de credinţă, de propovăduire, de mărturisire. Dumnezeu ştie, poate pământul este încercat cu sfinte moaşte. Cred că sfinţenia locului îşi trage seva şi de acolo, din trecut”, afirmă ghidul nostru, Maica Macrina.
Un trecut care renaşte în anul 1991, când, pe locul istoricei mănăstiri, Înalt Preasfinţitul Justinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a îngenuncheat şi s-a rugat dânc, exprimându-şi convingerea că aici se va ridica o nouă mănăstire. Odată cu piatra de temelie pusă ansamblului monahal, 30 iunie 1993, noua mănăstire primeşte hramul „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli”.
Această prezentare necesită JavaScript.
12—cifra desăvârşirii
De atunci, ansamblul arhitectural s-a îmbogăţit cu 12 obiective, clădiri, de care sunt responsabile 12 măicuţe. Poate că nu întâmplător, acest 12, cifră a desăvârşirii, a ordinii în spaţiu şi timp, este cel care guvernează aşezământul monahal. Nimic nu este construit întâmplător, toate cele 12 „ţipurituri” în lemn şi piatră concentrează întreaga artă a cioplitului, în care regăsim arborele vieţii, funia răsucită şi soarele, viaţa şi desăvârşirea. Nicăieri altundeva, drumul spre nemărginire nu pare atât de simplu ca aici, în echilibrul arhitectural şi spiritual al Bârsanei şi în blândeţe a vorbei, ca şi cea rostită de maica Macrina:
“Fiecare se raportează la loc în funcţie de scopul cu care vine. Pentru grupurile de credincioşi, obiectivul principal rămâne Sfânta biserică. Grupurile de turişti străini, să zicem aşa, se axează pe ceea ce încântă ochiul, privirea, auzul. Dar ceea ce aud exprimându-se din ce în ce mai des, este ideea de linişte. E mare lucru ca această mănăstire să poată transmite această stare.”
O linişte pe care o simţi imediat cum treci de poarta maramureşană sculptată în lemn de stejar de către meşterii tradiţionali locali, pe care stă scris: “Aceasta nu e alta, fără numai Casa lui Dumnezeu, aceasta e Poarta Cerului”. (Facere 28, 17).
Un spaţiu conceput cu har de către arhitectul Dorel Cordoş şi îmbogăţit cu simţ artistic, echilibru şi rigoare, de către maica stareţă Filofteia. Un proiect care cuprinde Biserica în stil maramureşean, Altarul de vară, Aghiasmatarul, Stăreţia, Casa Voievodală, Casa maicilor, Casa artisitului, Casa duhovnicului, Arhondaricul, Praznicarul cu trapeza, Muzeul de icoane şi carte veche Gavril de Bârsana, turnul clopotniţă şi Poarta maramureşană.
Această prezentare necesită JavaScript.
Dacă primăvara şi vara, ochii vizitatorilor sunt atraşi de imaginile picturale oferite de florilele şi aleile îngrijite de către fiecare măicuţă în parte, toamna şi iarna e linişte, pentru că măicuţele se refugiază în atelierele de lucru, unde realizează covoare tradiţionale, vopsite, conform tradiţiei maramureşene, în culori naturale obţinute din plante; sau confecţionează costume populare, cu opinci, cămeşi, zadii sau zgărdane din mărgele; ori le găseşti în atelierul de pictură, ce se doreşte a deveni o şcoală de pictură specifică Mănăstirii de la Bârsana.
Lumina…familia…
Dar, ceea ce nu vom putea curpinde niciodată în cuvinte, oricât de mult am vorbi sau scrie despre Mănăstirea Bârsana, este Lumina…cea care se vede şi se simte aici, în spaţiul sacru din vârful dealului. Sublimul, nepământesc parcă şi Permanenţa, aduse pe pământ de turlele ansamblului architectural, axis mundi între Cer şi Pământ. Şi toate astea, pentru ca omul să vadă şi să creadă!
Această prezentare necesită JavaScript.
Credincioşi sau doar doar curioşi, turiştii care trec zilnic pe sub poarta de intrare a mănăstirii, simt “puterea locului” şi măreţia acestuia, date nu doar de arhitectura autentică a locului, ci mai ales, de Sfinţenia lui, mai spunea maica Macrina.
În plus, aici, la Bârsana, ca de altfel în toate satele maramureşene, în ziua de Duminică, la biserică, “eşti impresionat şi de participanţii la slujbe, la liturghii; aici vezi tradiţionala familie maramureşană îmbrăcată aşa cum se cuvine, în portul lor popular”, spunea una dintre vizitatoarele mănăstirii.
Se spune că lângă noi, există locuri binecuvântate, locuri în care Dumnezeirea coboară pe Pământ, dând sens veşniciei şi consistenţă credinţei. Locuri în care prezentul se închină în faţa eternităţii, dând viaţă existenţei noastre. Un asemenea loc este mănăstirea Bârsana, un Rai în inima Maramureşului.
Mănăstirea Bârsana – Localizare şi căi de acces
Mănăstirea Bârsana-Soborul Sfinţilor 12 Apostoli, este situată la 22 de km sud-est de municipiul Sighetu Marmaţiei, la ieşirea din Bârsana, la kilometrul 17 al Drumului Judeţean 186.
Pentru cei care doresc să călătoreasca cu trenul, cea mai apropiată staţie CFR, este Sighetu Marmaţiei.
Situat în Podişul Transilvaniei, pe malul râului Mureş, oraşul Alba Iulia, se ridică pe urmele aşezării dacice fortificate Apoulon – menţionată pe hărţile vremii. După cucerirea Daciei de către Traian, fortificaţia dacică preexistentă a fost extinsă de soldaţii Legiunii a XIII-a Gemina, primind numele de Apulum. Viaţa urbană s-a stins treptat după retragerea administraţiei romane sub împăratul Aurelian, în anul 271, dar apare atestat în Evul Mediu, în anul 1199, sub numele de Alba Iulia.
La Alba Iulia, Mihai Viteazul a rostit ”Pohta ce-am pohtit”, după ce a realizat unirea politică a Moldovei, Transilvaniei şi Ţării Româneşti; aici, prin Declaraţia de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918, Marea Adunare Naţională a proclamat Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Regatul României; tot aici, la Alba Iulia, în anul 1922, a avut loc ceremonia oficială de încoronare a Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria, act ce a simbolizat unirea tuturor provinciilor istorice româneşti sub acelaşi monarh şi a consfinţit importanţa simbolică a oraşului şi anume acela, de capitală istorică.
Deci, călătorule, bine ai venit în Cetatea Alba Iulia, locul unde istoria este prezentă peste tot şi care, indiferent de anotimp, este un spaţiu ideal pentru vizite, de la un monument la altul, de la un timp istoric la altul.
Traseul celor Trei Fortificaţii – traseu unic în Europa prin gradul de conservare, conţine vestigiile a trei cetăţi, din epoci distincte: Castrul Roman, Cetatea Medievală şi Cetatea Alba Carolina – cea mai mare cetate de tip bastionar Vauban din ţară. În interiorul cetăţii se află, pe lângă cele două catedrale (ortodoxă şi romano-catolică) şi Muzeul Naţional al Unirii, Sala Unirii, statuia lui Mihai Viteazul, Celula lui Horea şi Obeliscul ridicat în memoria eroilor martiri Horea, Cloşca şi Crişan.
Opera arhitectonică se remarcă prin exuberanţa romantică a motivelor brâncoveneşti şi rafinamentul frescelor.
Catedrala Încoronării – este dominată de cei 58 metri înălţime ai turnului. Clopotniţa a fost construită în trei ani, pentru a fi gazda unui episod crucial din istoria României şi anume încoronarea Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria, la 15 octombrie 1922, ale căror chipuri, dăltuite în piatră, te întâmpină când păşeşti pe poarta catedralei ortodoxe.
Privirea îţi este atrasă apoi, de Catedrala romano-catolică “Sfântul Mihail”, cea mai valoroasă creaţie de arhitectură medievală din Transilvania. Veche de un mileniu, având aceeaşi vârstă cu Notre Dame din Paris sintetizează într-o manieră unică, stilurile romantic, gotic, renascentist şi baroc.
Această prezentare necesită JavaScript.
Catedrala adăposteşte sarcofagul voievodului Iancu de Hunedoara. Interiorul te copleşeşte prin detaliile statuilor, lumina intimă a vitraliilor, coloanele gigantice, dar mai ales prin tonalităţile orgii din 1731, cu ale sale 2 209 tuburi, care te transportă înapoi în timp şi care te fac să simţi măreţia acestei clădiri.
Tot în interiorul Cetăţii se află Biblioteca Batthyaneum, unde se păstrează o parte din Codex Aureus, cunoscut şi ca Evangheliarul de la Lorsch – vechi manuscris latin scris pe foi fine de pergament cu litere de aur, realizat la porunca împăratului Carol cel Mare, precum şi prima parte a Tetraevanghelului – Evangheliile lui Matei şi Marcu, altă parte aflându-se la Vatican, iar coperţile la Londra şi Roma.
Colecţia privată a episcopului romano-catolic Batthyany Ignac (1741-1798), formată din 18.000 de unităţi bibliografice, tipărituri şi manuscrise datate începând cu secolul al- IX-lea, formează fondul – tezaur al bibliotecii.
În prezent, în bibliotecă sunt păstrate 50.000 de cărţi, 19.000 de documente, 1 230 de manuscrise şi apropape 600 de incunabule. (exemplare dintr-o carte tipărite în primii ani ai introducerii tiparului, înainte de anul 1500). Cele mai vechi incunabile din colecţia bibliotecii sunt: Summa de casibus conscientiae, a lui Astesanus din Ast (1466), Epistulae heroides de Ovidiu (1494), Opera lui Homer, (1488, prima ediţie), Opera Graece de Aristotel, (1495 – 1498) în cinci volume şi multe alte opere literare valoroase, la care se adaugă şi cele două arhive ale Transilvaniei, a Conventului de la Cluj-Mănăştur şi a Capitlului de la Alba Iulia.
Tot aici se află şi primul observator astronomic modern din Romania (1779).
La Alba Iulia se poate ajunge pe şoseaua naţională DN1, E81, care face legătura între Satu Mare – Zalău – Cluj-Napoca – Turda – Alba Iulia – Sibiu – Râmnicu Vâlcea – Piteşti, la o distanta de 380 km de Bucureşti, 100 km de Cluj Napoca şi la 241 km de Arad.
Sunt greu de descris nuanțele fenomenale de verde crud pe care la capătă pădurea și iarba pe ploaie la început de vară. Și lumina ciudată contribuie la definirea unui peisaj ireal de frumos.
Aburul gros al bătrânei locomotive se târăște deasupra solului și se amestecă în aburul subțire al pământului reavăn.
Nori răzleţi au uitat să se ridice și au rămas să se odihnească agățaţi de crengile copacilor. Miroase a lemn ars (cazanul e încălzit cu lemne, nu cu cărbune), a metal, a pământ și a frunze ude.
Ploaia măruntă și tenace contribuie la sentimentul de izolare, de întoarcere în timp…..
Ne urcăm în trenul cu linie îngustă, în Mocănița trasă de o locomotivă construită pe un principiu de dinainte de motoarele cu ardere internă, şi ne bucurăm de peisajul răpitor al uneia dintre cele mai sălbatice zone din România.
Această prezentare necesită JavaScript.
Mocănița de pe Valea Vaserului a devenit rapid unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din România. Construită în 1932, calea ferată forestieră a însemnat un uriaș pas înainte pentru exploatarea lemnului, principala sursă de venit in zonă.
Înainte de această cale ferată, lemnul ajungea la gaterele din Vișeu cu plutele, pe apă. Acum, îngusta cale ferată poate deveni din nou un motor de dezvoltare a zonei. Trebuie doar să învățăm să vindem imaginea superbelor păduri din Parcul Natural Munții Maramureșului și nu lemnul din ele.
Vagonul verde din lemn, cu lambriuri și bănci din același material, se scutură serios pe linia sinuoasă, construită chiar pe malul râului. Pe nesimțite, întinderile de margarete, clopoței și zeci de alte flori, care au venit parcă să întărească fascinația Prințului Charles pentru pajiștile cu flori sălbatice din România, au fost înlocuite de ferigi.
Brazii încep să se impună în pădurea deasă și pereții de piatră înăspresc, pe alocuri, peisajul. Pentru a vedea cerul trebuie să ridici privirea aproape vertical. Aici, cuvinte ca „sălbatic” și „neatins” capătă adevaratul sens. Singura cale de acces în munți este trenul în care ne aflăm acum.
Această prezentare necesită JavaScript.
La oprirea pentru alimentarea cu apă a mașinăriei, francezii râdeau zgomotos cu paharele de pălincă în mână. Nemții, mai retrași, studiau cu atenție locomotiva neagră, făceau poze și vorbeau încet între ei. Italienii au folosit prilejul să exploreze zona și să găsească unghiuri mai bune, pentru fotografii de la distanță, cu întregul tren, iar un olandez încerca să înveselească auditoriul cântând la acordeonul adus de acasă.
Din tren nu lipseau nici turiştii veniţi din Australia, Noua Zeelandă şi alte ţări îndepărtate. Zona a devenit cu adevărat atractivă pentru iubitorii de călătorii din toate colţurile lumii.
Această prezentare necesită JavaScript.
În stația Paltin se pot servi băuturi calde şi tot felul de scofeturi în construcțiile de lemn. Trebuie spus că stația Paltin e destul de jos, la mică distanță de poarta maramureșeană de lemn care marchează intrarea pe Valea Vaserului și care delimitează, practic, civilizația de sălbăticie.
Aventura completă numără încă 20 de kilometri de defileuri spectaculoase, tuneluri, pădure și stâncă. Din păcate însă, nu e accesibilă decât celor care închiriază o drezină care să-i ducă până la capatul liniei, ori aventurierilor care aleg să urce dimineața la ora 5 cu trenul care duce muncitorii la exploatările forestiere din munte.
Călătoria cu Mocănița pe Valea Vaserului, e o experiență care se adresează tuturor simțurilor, dar în primul rand, sufletului. Nu poate fi descrisă, trebuie traită!
Intraţi în atmosfera de pe Valea Vaserului ascultând reportajul! (click audio)
Programul Litoralul pentru Toţi se va desfasura in perioada 1-28 septembrie.
Tarifele pentru şase nopţi de cazare, in statiuni precum Mamaia, Eforie, Costinesti, Neptun sau Vama Veche, pornesc de la 160 de lei de persoana la un hotel de o stea fara mic dejun si ajung pana la 600 de lei la un hotel de 5 stele cu mic dejun.
Cei care prefera un sejur All Inclusive vor plati, pentru cinci nopti de cazare, aprox 750 lei de persoană pentru un hotel de 3 stele.
Pachetele se gasesc la majoritatea agentiilor de turism din toată ţara.
Acesta se desfăşoară în perioada 18 – 31 august, iar turiştii care vor să petreacă o vacanţă pe litoral vor avea parte de condiţii avantajoase de preţ.
Programul cumulează oferte de tipul „plăteşti cinci nopţi şi stai şase” sau „plăteşti şase nopţi şi stai şapte”.
Pachetele pornesc de la 518 lei/persoană, cu mic dejun-pentru şase nopţi de cazare şi una gratuită, la un hotel de două stele din staţiunea Venus, de la 822 de lei/persoană, cu mic dejun-pentru cinci nopţi de cazare şi una gratuită, la un hotel de trei stele din Eforie Nord şi de la 975 de lei/persoană, cu mic dejun, pentru şase nopţi de cazare şi una gratuită, la un hotel de patru stele din staţiunea Mamaia.
Pachetele din programul „Zile Gratuite de Vacanţă 2014” se regăsesc în ofertele majorităţii agenţiilor de turism membre ANAT.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
