Eroii de la Sevilla ’86

Publicat de gabrielasaksa, 13 mai 2024, 12:15

Teodor Avramescu (reporter): Domnule Radu 2, ce a însemnat totuși câștigarea Cupei Campionilor Europeni cu dumneavoastră în echipă?
Marin Radu II: Au trecut anii, dar noi totuși am rămas cu amintirile frumoase, am rămas cu acea perioadă în care fotbalul românesc reprezenta ceva, mai ales la nivel internațional.
Teodor Avramescu (reporter): Care a fost atuul echipei?
Marin Radu II: O echipă bună, cu fotbaliști buni, antrenori buni. Am avut toate condițiile de care aveam nevoie pentru a face performanță, un colectiv unit, un colectiv care a știut să gestioneze momentele astea importante și, ați văzut și dumneavoastră, în finală am câștigat Cupa Campionilor Europeni.
Teodor Avramescu (reporter): Ați intrat pe parcurs în acea celebră finală. Dacă trebuia să executați lovituri de la 11 m, aveați emoții, erați un bun trăgător de la 11 m?
Marin Radu II: Într-adevăr am fost introdus să încerc să bat primul 11 m. Eram un specialist în executarea loviturilor de la 11 m. M-am simțit foarte obosit atunci, că am intrat neîncălzit și am refuzat pur și simplu să bat eu primul. Nea Emi s-a cam supărat pe mine și avea dreptate. Îmi pare rău că totuși n-am avut curajul ăla să execut primul penalty. Dar a fost mai bine până la urmă.
Teodor Avramescu (reporter): Domnule Lăcătuș, ce se mai poate spune după 38 de ani despre această seară memorabilă din 7  mai 1986?
Marius Lăcătuş: Putem spune încă o dată, și nu mai noi, faptul că am reușit cea mai mare performanță din fotbalul românesc și cred că va fi foarte, foarte greu ca cineva să mai ajungă în situația în care să cucerească trofeul Cupa Campionilor şi rezultatele obținute de Steaua în acea perioadă sigur că ne-au făcut mândri şi pe noi și pe toți suporterii noștri, conducerea clubului.
Teodor Avramescu (reporter): După ce ați câștigat Cupa Campionilor Europeni- Super Cupa a părut mai ușoară, erați mai încrezători?
Marius Lăcătuş: Bine, nu poți să spui în momentul când joci contra unei echipe cum este… cum era Dinamo Kiev, era o echipă foarte puternică, dar faptul că ai câștigat Cupa Campionilor, sigur că îți dă mai multă încredere.
Teodor Avramescu (reporter): Sensei, mulți dintre jucători au spus sub acoperire că de fapt cel mai mare adversar ați fost dumneavoastră care i-ați chinuit cu pregătirea fizică, e adevărat?
Tudorel Stoica: De chinuit nu știu dacă i-am chinuit de făcut, am făcut suficient de multe lucruri ca să putem ajunge acolo unde am ajuns. Acum, mie nu mi-au spus, înseamnă că au fost chiar sub acoperire.
Teodor Avramescu (reporter):  Care era cel mai harnic și care era cel mai chiulangiu?
Tudorel Stoica: Nu mi s-a întâmplat niciodată să am cu cineva vreo problemă sau ceva, toți au muncit, toți au făcut, mai ales când și-au dat seama că lucrurile evoluează pozitiv și că făcând treaba asta, au de câștigat. Toți au venit în întâmpinare… eu eram acolo.
Teodor Avramescu (reporter): Dumneavoastră erați răspunzător numai cu partea fizică sau și cu partea psihologică imprimată din artele marțiale?
Tudorel Stoica: Suntem primii în lume care am făcut pregătire psiho-fizică și pregătire cu altcineva venind din alt domeniu, pentru că până la noi, până când Steaua, mă rog, a făcut acest lucru cu mine ca preparator psiho-fizic, toți ceilalți, absolut toți ceilalți şi oriunde, şi în toate sporturile erau antrenorii secunzi care făceau pregătirea fizică, iar cea psihologică, în general se consideră că antrenorul principal este cel care știe atât de multe lucruri încât face de toate. Nu e adevărat. În general sunt oameni care sunt mai bine pregătiţi și trebuiesc lăsaţi să-și facă treaba.
Teodor Avramescu (reporter): Domnul Valentin, când ați simțit că această cupă poate ajunge în vitrina Stelei?
Valentin Ceauşescu: ’84 -’85 când am și venit la echipă.
Teodor Avramescu (reporter): Ce ați găsit când când ați venit la echipă?
Valentin Ceauşescu: Era formată și juca foarte bine, a rămas doar să-i conving pe ei.
Teodor Avramescu (reporter): Şi cum i-aţi convins?
Valentin Ceauşescu: Din vorbă în vorbă. Încetișor cu răbdare.
Teodor Avramescu (reporter): Cu cine aţi mai rămas în legătură, în acești ultimi 38 de ani?
Valentin Ceauşescu: Cam cu toți jucătorii, cu toți care au fost care mai sunt.
Teodor Avramescu (reporter): A fost vreunul care în acea perioadă a încercat să vă ceară ceva deosebit?
Valentin Ceauşescu: Da, îmi aduc aminte de Majearu, a zis să-l ajut cu carnetul de conducere și i-am zis: ”asta nu, niciodată!”.
Teodor Avramescu (reporter): Acest trofeu am putea spune că o bucățică mică vă aparține și dumneavoastră. Ce vă aduceți aminte fix după ce a apărat Duckadam ultimul 11 metri.
Valentin Ceauşescu: Să-mi aduc aminte ceva? Nu era nimic. Eram bucuros că am câștigat, deși eram trist că n-am câștigat înainte.
Teodor Avramescu (reporter): Știați că Iordănescu va dori să intre pe parcursul meciului? La dvs a venit informația asta?
Valentin Ceaușescu: Știam că o să intre, pentru că l-am convins.
Teodor Avramescu (reporter): Dumneavoastră ați fost cel care l-a convins?
Valentin Ceaușescu: Da.
Teodor Avramescu (reporter): Au trecut 38 de ani de când ați câștigat Cupa Campionilor Europeni. Ați fost schimbat, v-a părut rău că n-ați bătut 11 metri?
Victor Pițurcă: Nu știu, după ce s-a terminat meciul normal că mi-a părut rău. Nu știu cum mă simțeam atunci, fiindcă nu-i convenea nimănui să execute penalty. Era foarte, foarte dificil momentul, adică… De fapt, s-a și văzut că au fost emoții, fiindcă a ratat și Miți Majearu, a ratat și Loți (n.r. László Bölöni). După ce i-a văzut Lăcă (n.r. Marius Lăcătuș), că au dat șuturile alea slabe, a luat decizia să șuteze foarte tare și a deschis drumul spre victorie. Eu cred că aș fi bătut, fiindcă eram unul din executați, deci eram obligat. Adică Loți Bölöni știu sigur că zicea atunci că nu vrea să execute, fiindcă el nu executa penalty.
Teodor Avramescu (reporter): Din toată campania ați marcat multe goluri, care vă este cel mai drag?
Victor Pițurcă: Toate golurile au fost importante și cel cu Kuusysi, fiindcă ne-a dus în semifinale și cel din semifinale, fiindcă jucam contra unei echipe foarte, foarte puternice, foarte bune. Mie, dacă ar fi așa, eu cred că golul întâi cu Anderlecht a fost un gol foarte, foarte frumos și în același timp foarte important, fiindcă a deschis drumul spre victorie. Totuși, Anderlecht, atunci, la ora aceea, era una din echipele de club cele mai bune din lume.
Teodor Avramescu (reporter): După ce ați câștigat Cupa Campionilor Europeni a părut mai ușor meciul din Supercupa Europei cu Dinamo Kiev?
Victor Pițurcă: Dinamo Kiev era supranumită „echipa secolului”. Ziarele franțuzești nu ne dădeau nicio șansă. Ei câștigaseră, mi se pare, Cupa Cupelor de o manieră categorică, nu știu cu cine au jucat, cu o echipă franceză parcă, și aveau într-adevăr în componență jucători extraordinari și toate aceste lucruri pe noi ne-au motivat foarte mult, ne-am concentrat foarte tare și am reușit victoria mai ușor decât s-ar fi părut, am câștigat, în comparație cu meciul din Japonia. Nu ne-a prins atât de bine pregătiți de joc, nu am fost conectați la miza acelui joc și pe urmă mi-am dat seama cât de important era și acel trofeu, fiindcă atunci eram socotiți cea mai bună echipă din lume.
Teodor Avramescu (reporter): Duckadam a apărat ultimul 11 metri, ce făceați în acel moment?
Tudorel Stoica: Înainte de 11 metri am avut încredere în el și i-am spus că o să apere 11 metri. Și eram acolo cu toți băieții la grămadă, ca să zic așa, speram să reușim să facem marea performanță pe care am și realizat-o, de fapt.
Teodor Avramescu (reporter): Pe tot parcursul, până în finală, care a fost meciul care v-a dat cel mai mult încredere că puteţi să câştigaţi trofeul?
Tudorel Stoica: Meciul cu Anderlecht, pe care l-am câştigat cu 3-0 la Bucureşti şi a fost unul dintre cele mai bune meciuri ale noastre. Ultimul meci cu Anderlecht, așa cum am spus, a fost bomboana de pe colivă.
Teodor Avramescu (reporter): Dumneavoastră erați căpitanul. Cum vă impuneați în vestiar în fața jucătorilor care erau și prieteni?
Tudorel Stoica: Noi am fost toţi prieteni, nu am fost căpitanul echipe și nu mă impuneam eu în vestiar. Eu mă consider căpitanul echipei pentru că la începutul meciului alegeam terenurile. În rest, nu pot să spun că mă impuneam, că nu era normal să… aveam antrenori care ne dădeau indicații, pe care îi respectam și datorită faptului că ne-am respectat între nori și am reușit aceste mari performanțe, pentru că noi vorbim numai de Cupa campionilor, dar noi am câștigat și super Cupa Europei, dacă exista vară câștigam și cupa intercontinentală și am mai jucat și o semifinală și o finală, care sunt lucruri extraordinare pentru o echipă din estul Europei, prima echipă și cu jucători români, numai jucători români și să ținem cont că am câștigat Cupa Campionilor în Spania, cu Barcelona, nu cu orice echipă și nu oriunde, deci la ei acasă și e un lucru foarte mare. Meritul câștigării Cupei Campionilor este al conducerii ministerului, conducerii tehnice, conducerii medicale, al domnului Valentin și al echipei noastre și nimeni din echipa noastră nu a avut un merit în plus față de ceilalți, toți au același merit și din cauza asta am și reușit să câștigăm.
Teodor Avramescu (reporter): Să fie ăsta atu-ul cu care Steaua a dominat cinci-şase ani de zile?
Tudorel Stoica: Atu-ul a fost prietenia dintre noi, faptul că nimeni nu a vrut să fie mai presus de celălalt și ne-am respectat și valoarea noastră, valoarea jucătorilor.
*