Un centru destinat victimelor violenței domestice a devenit funcțional, la Cluj. Consiliul Judeţean Cluj pune la dispoziție o locuinţă protejată, cu adresă secretă, în caz de nevoie.
Spaţiul poate găzdui şase persoane pe o perioadă de până la un an.
În cadrul acestei locuinţe protejate a fost înfiinţat un serviciu social complex, dotat cu un cabinet de consiliere vocaţională şi grup de suport pentru victime.
Pentru a accesa serviciile oferite în locuinţa protejată, persoanele trebuie să aibă calitatea de victimă a violenţei domestice în formele prevăzute de lege.
Mai mult de un sfert dintre femei au fost victime ale violenţei domestice!
Foto: Sursa foto: Andra Radu
Publicat de Andra Radu,
18 februarie 2022, 11:30 / actualizat: 18 februarie 2022, 19:33
Mai mult de un sfert dintre femeile cu vârsta de sub 50 de ani la nivel mondial au fost victime ale violenţei domestice comise de un partener de sex masculin, conform unui nou studiu, relatează dpa.
Potrivit studiului realizat pe baza a sute de cercetări, publicat în revista „The Lancet”, 27% dintre femeile cu vârste cuprinse între 15 şi 49 de ani au fost victime ale violenţei fizice şi/sau sexuale comise de partenerul de viaţă.
Aproximativ una din şapte (13%) a afirmat că acest lucru s-a întâmplat în ultimul an – echivalentul a 492 de milioane de femei în întreaga lume.
Potrivit autorilor studiului, cifra reală a femeilor abuzate este probabil mai mare decât estimările, având în vedere stigmatizarea violenţei domestice care poate face mai puţin probabil ca femeile să raporteze abuzurile.
Cercetători de la OMS şi din cadrul altor instituţii au analizat 366 de studii realizate în perioada 2000-2018 şi aflate în Baza de date globală a OMS privind violenţa împotriva femeilor.
Aceste studii au fost efectuate pe două milioane de femei şi fete din 161 de ţări şi regiuni ale lumii, acoperind astfel 90% din populaţia feminină la nivel global cu vârsta de peste 15 ani.
Descoperirile sugerează, de asemenea, că violenţa domestică începe devreme – 24% dintre adolescentele cu vârsta cuprinsă între 15 şi 19 ani au afirmat că au fost victime ale violenţelor comise de partenerul lor intim.
Cu prilejul Zilei internaționale a Drepturilor Omului, 10 decembrie 2020, care marchează sfârșitul campaniei „16 zile de activism împotriva violenței de gen împotriva femeilor” (25 noiembrie – 10 decembrie), UNICEF în România și Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES), își exprimă susținerea pentru respectarea drepturilor tuturor femeilor și copiilor, ca parte indisolubilă a drepturilor fundamentale ale omului, atât în cadrul societății, cât și în cadrul familiei.
„În această perioadă dificilă pentru întreaga omenire, avem convingerea că, numai împreună, putem surmonta situațiile generate de pandemia COVID19, prin inițiative individuale sau comune, centrate pe ideea de unitate și solidaritate umană, care să poată asigura transpunerea în practică a unor măsuri adecvate de sprijin, în funcție de nevoile copiilor și familiilor”, a declarat doamna Luminița Popescu, Secretar de Stat, Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați.
„Trebuie să prioritizăm acțiunile de combatere a tuturor formelor de discriminare și violență împotriva copiilor, fetelor și femeilor. De Ziua Internațională a Drepturilor Omului, UNICEF își reafirmă deplina susținere pentru instituțiile statului, în vederea asigurării de șanse egale pentru toți copii și tinerii din România, indiferent de gen sau statut social. Parteneriatul încheiat de UNICEF cu ANES în acest an reprezintă un instrument solid în acest sens”, a declarat domnul Pieter Bult, Reprezentantul UNICEF în România.
În condițiile izolării la domiciliu, limitării contactelor cu membrii rețelei sociale, efectuării muncii la domiciliu, închiderii școlilor, lipsei unor facilități de petrecere a timpului liber și insecurității financiare, s-a observat că relațiile familiale tind să devină din ce în ce mai încordate, accentuând vulnerabilitatea copiilor și femeilor și creșterea riscului de a fi expuși la fenomenul violenței domestice.
Din aceste considerente, UNICEF și Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați:
– Lansează un apel public către toți membrii societății ca, mai ales în aceste momente de criză, să fie solidari și să își ajute semenii, în special, pe cei mai vulnerabili( bătrâni, femei, copii) devenind vectori ai schimbării sociale, prin depășirea stereotipurilor și prejudecăților care conduc la situații de discriminare și de violență domestică asupra copiilor și femeilor.
– Își exprimă angajamentul de a continua, atât prin acțiuni individuale, cât și prin acțiuni comune, măsurile de prevenire și combatere a discriminării și a violenței împotriva copiilor și femeilor, și de asigurare a sprijinului și protecției necesare pentru victimele violenței domestice,
– Recomandă tuturor autorităților administrației publice locale să se implice proactiv prin elaborarea unor strategii locale, care să fie orientate pe măsuri de eliminare a disparităților care afectează copiii și familiile lor și pe dezvoltarea de servicii comunitare și servicii sociale de calitate, care să răspundă nevoilor copilului și familiei,
– Evidențiază necesitatea și importanța rolului familiei, care trebuie să fie un loc de înțelegere, armonie, dialog, susținere reciprocă, respectare a drepturilor individuale ale copiilor și femeilor și a alegerilor acestora, oferindu-le un mediu protector, care să le stimuleze dezvoltarea și atingerea unui potențial maxim personal,
– Încurajează femeile să raporteze cu încredere autorităților competente situațiile de discriminare și de violență domestică cu care se confruntă atât ele cât și copii lor,
– Reamintesc femeilor și copiilor afectați de fenomenul violenței domestice, că nu sunt singuri și că profesioniștii din instituțiile de specialitate, de la toate nivelurile, sunt pregătiți să intervină și să le acorde sprijinul necesar, oricând au nevoie,
– Subliniază existența și disponibilitatea liniei naționale telefonice de la nivelul ANES cu numărul unic 0800 500 333, destinată victimelor violenței domestice, discriminării pe criteriul de sex și traficului de persoane, care furnizează gratuit, consiliere, îndrumare și asistență, 24h din 24, 7 zile, a liniei naționale telefonice de asistență pentru copii și adolescenți cu numărul 116 111, dar și disponibilitatea permanentă a serviciilor sociale care funcționează la nivel județean, prin grija Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului (centre de plasament în regim de urgență, centre maternale, adăposturi, locuințe protejate, grupuri de suport psihologic, cabinete de consiliere vocațională, consiliere juridică, etc.).
Vorbim de violență domestică atunci când o persoană exercită un abuz asupra partenerului, încercând să-l controleze și să-și impună puterea asupra sa în cadrul relației. Abuzul poate fi fizic, psiho-emoțional, sexual sau financiar.
În majoritatea cazurilor, violența domestică este săvârșită de bărbați și experimentată de femei, însă sunt și cazuri inverse.
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), cea mai des întâlnită formă de abuz este cea fizică, care poate duce la răniri fizice grave, în unele cazuri chiar la pierderea vieții.
Este considerat abuz fizic: împingerea, scuipatul, astuparea gurii pentru a nu țipa, pălmuitul, trasul de păr, lovitul sau înjunghiatul cu diverse obiecte, sexul fără consimțământ (sexul nu este o obligativitate care reiese din actul de căsătorie).
Totodată, specialistul afirmă că și abuzul psiho-emoțional este la fel de des întâlnit, cu toate că este un modalitate mai subtilă de a stabili un dezechilibru de putere într-o relație.
„Adesea nu poate fi definit clar de către cei din afara relației deoarece nu este văzut cu ochiul liber. De multe ori este greu de definit acest tip de abuz chiar de către victimă în sine, deoarece are un istoric asemănător al familiei de proveniență și consideră ”normal” un astfel de comportament, fiindu-i greu să explice concret de unde-i vine suferința.
Abuzul psiho-emoțional presupune: înjosiri și critici constante; control și monitorizare în mod constant prin folosirea tehnologiei (de exemplu, utilizarea programelor spion pentru verificarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, acces la conturi de socializare, instalarea pe ascuns a unor camere în casă etc.); amenințări atât către victimă cât și către rudele și prietenii acestora; distrugerea proprietăților/obiectelor victimei; victima nu este lăsată niciodată singură astfel încât să nu poată căuta sau cere ajutor”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
Totodată, atunci când există o dinamică a abuzului și controlului într-o relație, riscul de a duce această atitudine și către un abuz sexual este foarte mare.
Abuzul sexual presupune:
forțarea victimei să întrețină relații intime fără dorința ei;
i se spune că e datoria ei să întrețină relații sexuale cu abuzatorul;
viol în fața copiilor;
viol în cazuri de vulnerabilitate fizică, de exemplu în timpul sarcinii sau chiar în perioada imediată nașterii unui copil;
interzicerea accesului la servicii vitale privind sănătatea sexuală și reproductivă a femeii;
degradarea emoțional-sexuală prin folosirea pornografiei grafice și explicite.
Nu în ultimul rând, practica abuzului financiar este tot mai răspândită în societatea actuală. Prin această formă de violență domestică, abuzatorul folosește banii ca modalitate de a-și controla partenerul, câștigând putere și dominare asupra sa și are ca scop izolarea persoanei într-o stare de completă dependență financiară.
„Astfel abuzatorul se asigură că femeia este forțată să aleagă între a rămâne în relația abuzivă cu el sau să facă față unei sărăcii extreme. Este considerat abuz financiar: interdicția de a avea un venit independent; interdicția de a cumpăra lucruri personale (de exemplu tampoane sanitare); controlul excesiv asupra finanțelor familiei prin cerința de a justifica toate cheltuielile; interdicția/confiscarea cardurilor bancare; a nu da bani în casă pentru mâncare sau pentru plata facturilor de întreținere; găsirea de diverse motive pentru a-și justifica abuzul”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
Cum îi afectează pe copii violența domestică?
Specialistul este de părere că micuții din familia respectivă sau care intră în contact cu respectivul cuplul (trăiesc în aceeași casă), cad victime la rândul lor formelor de abuz fizic (inclusiv sexual) și psiho-emoțional.
Acest lucru poate să apară ca o manifestare directă asupra lor sau indirect prin lipsă de afecțiune, înțelegere, comunicare, empatie, inducându-le stări de frică, nesiguranță, ducând la atacuri de panică, tentația de abandon școlar, depresie sau chiar gânduri de suicid.
Ce riscuri presupune violența domestică în perioada izolării la domiciliu?
În această perioadă, centrele de criză, adăposturile, serviciile de asistență juridică și de protecție sunt mai reduse, diminuându-se astfel și mai mult accesul la, și așa insuficientele, surse de ajutor la care ar fi putut apela persoanele abuzate. Rămân în picioare serviciile de asistență telefonică, cel puțin teoretic, deoarece victima va evita să sune în prezența agresorului.
Riscurile principale identificate de psihologul Laura Maria Cojocaru în perioada izolării la domiciliu pot fi:
1. Victima este non-stop în prezența agresorului, fapt care face ca agresiunea să crească atât cantitativ cât și ”calitativ”.
2. Riscul ca abuzul să devieze către lucruri grave (afectarea gravă a sănătății victimei sau chiar moartea) crește considerabil.
3. Se accentuează deteriorarea stărilor psiho-emoționale ale victimei.
4. Creșterea riscului ca agresiunea să se răsfrânge și asupra copilului/copiilor sau să se diversifice dacă este deja prezentă.
Ce resurse are victima?
1. Menținerea de activități care au ajutat în trecut la gestionarea situațiilor dificile.
2. Ținerea la îndemână (astfel încât partenerul să nu afle) de informații despre liniile de asistență telefonică, asistența socială, protecția copiilor, cea mai apropiată secție de poliție și adăposturi sau servicii de suport disponibile.
3. Asigurarea de sprijin din partea rudelor și a prietenilor de încredere (telefon, e-mail, sms-uri) care le pot acorda ajutor emoțional și practic (adăpost, mâncare, îngrijire pentru copiii lor).
4. Elaborarea unui plan de scăpare pentru ele și copiii lor în cazul în care situația se agravează (modalități – exersate înainte de mai multe ori împreună cu copiii – prin care pot fugi de acasă și se pot adăposti undeva în siguranță): motiv de a ieși din casă, mod de transport, pe cine sună, unde se adăpostesc etc.
5. Ținerea la îndemână (ascunse) a documentelor importante (buletine, certificate de naștere, certificate de proprietate, carnete de sănătate etc.), bani, câteva obiecte personale strict necesare pe care să le ia în caz că trebuie să plece de urgență.
