Vremea Sfintei Cuvioase Paraschiva
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 9 octombrie 2017, 05:00
O mare sărbătoare creştinească, aşa cum este sărbătoarea Sfintei Cuvioase Paraschiva, nu se uită şi mai ales se aşteaptă. Nu se uită, pentru că nu poţi uita izvorul de binecuvântare, însănătoşire şi curăţare trupească pentru toţi cei care doresc ca Sfânta Paraschiva să le fie mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu.
(varianta audio)
Nu se uită pentru că vremea din această zi arată vremea până la Sfântul Dumitru. Cum va fi vremea, aşa va fi până la următoarea mare sărbătoare, dar mai ales, cum va fi vremea, aşa vor fi toate sărbătorile de peste an. Dacă nu va ploua până în această zi de toamnă, e semn că iarna este aproape.
Cum sărbătoarea Sfintei Cuvioase Paraschiva e ţinută mai ales de ciobani, tot ei sunt cei ce pot spune în această zi cum va fi iarna. Ies în dimineaţa sărbătorii la locul unde dorm oile şi dacă le găsesc grămadă (ca oile!) iarna va fi grea, dacă stau împrăştiate, iarna va fi mai blândă. De unde vorba: nu-i bine să stai grămadă, ca oile, e semn de vreme rea. Cum calendarul ţăranului avea doar două anotimpuri, vară şi iarnă, de Sfânta Cuvioasă Paraschiva se credea că se-ngroapă vara. De Vinerea Mare „îşi cumpără şi soarele cojoc”. Semn c-a fost la iarmaroc.
Sfânta Paraschiva, sfârşitul Verii lui Mioi
Mare sărbătoare este ziua de 14 octombrie, mare şi de ţinut minte, pentru că în viaţă nu uiţi mai ales începutul şi sfârşitul. Sărbătoarea se mai numeşte şi Vinerea Mare. În orice zi din săptămână ar fi, ziua se numeşte astfel şi e una din cele douăsprezece vineri de peste an ţinute cu post şi nelucru. Zilele au numele lor, pe care trebuie să le respectăm spunându-le numele. Când se numeşte altfel o zi, acea zi este mai importantă decât celelalte şi nu trebuie uitată. Vinerea Mare e ţinută cu nelucru pentru a feri membrii familiei de primejdie de boală, de trăsnet şi grindină, de boli de ochi. De boli urâte, pentru că se credea că Paraschiva a fost o fată tare urâtă, ca Sfânta Vineri, dar datorită smereniei şi dăruirii sufletului ei către Dumnezeu, trupul ei după moarte nu a putrezit şi era plin de mireasmă, când a fost dezgropat de către locuitorii din Epivat pentru a pune alături un marinar înecat.
Nu frumuseţea chipului dăinuieşte în timp, ci frumuseţea sufletului, a cugetului curat, a gândului bun pentru semeni. De Vinerea Mare încep ciobanii „a pleca la vale”. Şi tot în această zi se slobod oile la berbeci pentru prăsire. După calendarul ciobanilor, de vor face astfel, vor avea miei frumoşi cu două săptămâni înainte de Paşti. Şi tot pentru a avea miei frumoşi nu folosesc obiecte de tăiat în această zi, să nu iasă miei tărcaţi. Nici în viaţă nu-i bine să fie cineva tărcat, e însemnat şi orice semn lăsat de Dumnezeu nu-i lăsat la voia întâmplării, ci numai la voia Domnului. Te fereşti, pentru că-i însemnat.
Şi cum tot începutul are şi un sfârşit, vara pastorală se sfârşeşte de Sfânta Paraschiva. Şi vara lui Mioi se sfârşeşte şi vremea se burzuluieşte. Ţăranii îşi cumpără haine groase de iarnă de la târguri şi iarmaroace, că nu se ştie niciodată cât va fi iarna de grea. Ba se ştie, dacă priveşti oaia în dimineaţa de Vinerea Mare, de e belălaie (singură) iarna va fi uşoară, de stă grămadă cu altele, iarna va fi grea. Cum o fi, numai să fie şi s-o trăim bine, se zicea demult, nu doar de-acum!
Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune
